Marius Cruceru

Zilele trecute am urcat pentru ultima dată toamna aceasta Paleul. Este un traseu de antrenament pentru cicliști. L-am făcut singur, ca și prima dată. Am pus vara între două coperți, am închis-o între două biciclete și am așezat-o în raft. Se va sprijini de ghidoanele bicicletelor.

Prima dată am făcut Paleul singur ca să nu mă fac de rîs (aceasta nu este prima tură făcută, este doar prima înregistrată pe Strava, înainte înregistram pe SportTracker).

Într-o oră și 10 minute am pedalat totul, dar fără să mă dau jos de pe bicicletă, ceea ce a fost mare lucru pentru un om peste 85 de kg la vremea aceea. Cînd a început toată istoria aveam 96 kg. Iată timpii de atunci, Duminica seara, 2 iunie.

Ultima dată l-am făcut singur ca să pot medita în liniște, să îmi pot aminti. 10 octombrie 2013.

Ultima dată m-a ajutat o Koga Miyata din 1983, Superwinner 🙂

Am privit în urmă și nu îmi este rușine de mine, un bătrînel la 42 de ani, care a lăsat în urmă ceva tinerei de 22 și 24 de ani de-a lungul acestor luni 🙂 . Am rămas cu ceva cicatrici și vînătăi mici de la vreo trei căzături mai serioase. Ceva întindere ligamentară dintr-o prostie. De fapt, două prostii. Am mers pe două biciclete mai mari decît măsura mea, dar în rest … a meritat pînă la ultima pedală.

De ce am început să mă antrenez? Pentru acest proiect. Și am reușit! Slavă Domnului!

În total, toată vara am făcut peste 3000 de km în șa. După acești 3000 de km, la o primă socoteală am pierdut în total vreo 7 kg (în total, din iarnă încoace, după postul de 21 de zile, am pierdut 16 kg, adică exact o bicicletă, atît purtam în spate în plus).

Primul Paleu l-am făcut cu o bicicletă Schauff,  vezi imaginea de sus, o bicicletă nemțească, pe care am îndepărtat-o numai pentru a realiza proiectele din vară.

În total mi-am vîndut patru biciclete numai pentru ce s-a întîmplat în vara asta și nu îmi pare rău. Aș relua experiența oricînd. A meritat din plin pentru redescoperirea uceniciei peripatetice. Acest gen de experiență a fost ceea ce am căutat în primul rînd și asta am găsit și re-găsit. 

Abia aștept vara viitoare, cînd vom relua totul, dar în cu totul alt stil.

Tot vara asta mi-am revăzut primul MTB, un amărît de First Bike, iată în ce hal a ajuns.

Tot vara asta mi-am vîndut prima semicursieră, un MBK, Motobecane, o bicicletă franțuzească de nota 10. Cu banii obținuți am creat posibilitatea călătoriilor din vară.

Ce va urma?

Probabil voi mai merge pe Paleu pînă la -5 grade. Nu acesta este ultimul Paleu pe anul acesta, este ultimul traseu oficial, dar nu voi putea sta locului.

Sînt mult prea multe beneficii ale mersului cu nasul în șosea și cu pietrele trecînd pe sub tine, cu gînduri deasupra, ca să nu mă las ispitit de încă o tură. Voi reveni cu cele învățate în cei peste 3000 de km în șa.

Cel mai mare cîștig nu este pierderea de kilograme, cel mai mare cîștig sînt gîndurile adunate în acest drum care aproape că ar înconjura România.

Pînă atunci… un scurt repaus pentru oasele și ligamentele mele obosite.