Cu astfel de imn ar trebui deschisă fiecare liturghie, fie aceasta evanghelică.
Mi-aduc aminte de fratele Lazăr, fratele Berbec, fratele Sfatcu de la Iași. Toți începeau slujba de Duminica cu Trisaghionul baptist:
Sfînt e, Sfînt e, Sfînt e, Dumnezeu puternic…
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte,
una dintre cele mai vechi, poate că cea mai veche cîntare bisericească atestată.
Două benzinării Socar au apărut și în Oradea, una pe drumul Clujului, alta pe drumul de Satu Mare.
……………..
În această perioadă drumul mi se aşterne repede şi mult sub picioare. Locuri, oameni, biserici şi un bun post de internet. Dacă mă vedeţi „prezent” pe facebook sau prin alte părţi înălbăstrite ale internetului (twitter, spre exemplu) asta nu înseamnă că sînt acolo. Înseamnă că un computer în casă merge şi atît.
În călătoriile mele prin Moldova am descoperit un nou tip de benzinărie. OMV-ul mi se acrise deja, Mol-ul s-a „rebrenduit”, Petromv-ul merge pe urmele OMV-ului, Lukoilul şi-a îmbunătăţit combustibilii vizibil, vorbesc despre motorină.
Acum am descoperit Socarul. Nu ştiu cui aparţine, cine are şi cum are interesul, nu dau link-uri, nu fac reclamă, nici măcar nu ştiu dacă au pagină web, dar un lucru mi-a plăcut la ei, poate chiar două:
Vă reamintesc de acest site interesant axat pe cercetarea manuscriselor. Iată-l AICI.
Tocmai am aflat! L-am ascultat o singură dată pe viu. Sufletul i se strecura printre clape și îi ieșea prin tuburi. Picioarele îi alergau pe pedalier și, pe cînd se întorcea spre public, era transfigurat și obosit de parcă ar fi alergat prin alte plaiuri, pe cîmpuri necunoscute nouă, prin păduri de mesteceni.
sursa http://oradestiri.ro/
Era un organist născut nu făcut. Pedala pe orgă și pedala și pe bicicletă. Viața i-a fost luată de un șofer (interlop, spun unii … nu știu!) beat.
Sînt amărît! Să nu mai cîntăm! E mai periculos decît mersul cu bicicleta!
La rugămintea unuia dintre inițiatori am scris aceste cuvinte cu ocazia înființării Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Creștini din Suceava.
Dumnezeu să îi ajute!
Dragi purtători ai poverilor din condei,
Un prieten mi-a atras atenţia asupra unei resurse cel puţin interesante, o colecţie de conferinţe video din amfiteatrele unor mari universităţi ale lumii.
Încurajator este să vedem cărţile gratuit on line, conferinţe gratuit on line… timp de învăţat să ne rămînă cu atîta stat on line.
AICI.
Cine este Julian? Unul dintre cei mai buni prieteni din copilărie. Am început împreună studiul chitarei clasice cu domnul profesor Babii. Peste ani i-a devenit ginere.
Am cîntat de multe ori împreună acest cîntec. Eu făceam chitara bass după arestarea lui Costică Sfatcu, unchiul său. Astfel am devenit bassist.
Julian are un talent doborîtor. Moștenește din umorul și geniul bunicului său, bătrînul Sfatcu.
scris la repezeala de varul meu, dar merita citit.
Frate Daniel
Sâmbăta la ora 15 a plecat acasa Florea Cruceru, pastor pionier al lucrării lui Dumnezeu in biserica Baptista in Oltenia.
S-a născut într-o familie de oameni simpli, Țărani si l-a cunoscut pe Mântuitorul in 1948. La nici doi ani a fost arestat si deportat la Capul Midia unde a stat un an in închisoare .
A fost ordinat ca pastor in 1954 pentru Biserica din Potcoava prin Comunitatea de Brașov, care i-a cerut sa lucreze in Județul Argeș in localitățile Corbeni, Aref, Tulburea care se găseau la poalelel muntelui , lângă barajul de la Vidraru.
A fost arestat de-a lungul timpului de înca trei ori. A fost torturat de mai multe ori, iar in anul 1958 după opt ore de tortura la Slatina la securitate, ofiterul Mudava, evreu, i-a pus pistolul la tâmplă si a vrut sa il impuște. De aceea…
Vezi articolul original 686 de cuvinte mai mult
Am crescut în muzica lui Paco de Lucia, Friday Night in San Francisco rula zi și noapte în camera mea. Am distrus trei casete ascultînd la acea vreme ceea ce mi se părea a fi imposibil.
Am învățat la chitară inspirat de Paco, Al și John.
Așa cum spunea Martin Buber, cu fiecare dispariție a unui Tu, Eul meu este mai sărac.
cu totul de acord
Fiecare lucru de sub soare îşi are ceasul lui, spunea Eclesiastul. Dacă pierzi acel ceas, ai pierdut o oportunitate care nu se mai întoarce niciodată. Americanii au două vorbe: „That train is not pulling back in the station” şi „That horse has long since left the barn.” („Acel tren nu se mai întoarce în gară” şi „Acel cal a părăsit grajdul de multă vreme.”) Iată în continuare câteva trenuri pe care ar fi bine să nu le pierzi în tinereţe. Sper că ceea ce urmează nu sună a bunic ursuz şi supărat care îşi petrece zilele bocind după vremurile lui. Îmi doresc să sune mai degrabă a încurajare:
1. Practică un sport. Nu contează care, ideea este să stoarcă energia din tine. Eu nu sunt bun la jocuri sportive în echipe, dar fac jogging şi merg cu bicicleta. Sportul te detensionează şi te oboseşte într-un mod sănătos. Te scuteşte de…
Vezi articolul original 637 de cuvinte mai mult
Μarți, 25 februarie, începînd cu orele 17.30, vă aștept, prieteni dragi, la lansarea ediției secunde din comentariul meu la Predica de pe Munte.
Cartea poate fi comandata pe site-ul editurii http://www.editura.ratioetrevelatio.com sau prin telefon la nr. 0740037386. Se trimite prin Posta sau prin FAN Courier.
via Șerban Marcu
Seara anunțată aici
Dumnezeu s-a hotărît să îmi reteze toate punctele de sprijin în scurt timp. A început cu prietenul și cumnatul meu mai mare, prieten apropiat și conlucrător în Ogorul lui Dumnezeu, a continuat la numai 7 săptămîni cu socrul meu, un om pe care l-am respectat și iubit cu toată inima, și acum… asta.
Nu știu care Îi sînt planurile, dar nu am nicio clipă îndoiala că este la fel ca Înțelept ca pe vremea Patriarhilor și Profeților.
Astăzi mi-a retezat una dintre cele mai solide coloane pe care mă sprijineam, stîlpul pe care mi-am scris cuvinte ca vocație, chemare, model, ucenicie, sacrificiu. Astăzi în jurul orei 15.00 a plecat să-L vadă pe Dumnezeu omul care mi-a fost adevărat tată spiritual, mentor, model și bun sfătuitor întotdeauna.
Pe cînd eram copii, ne-a dat de păscut gîștele, caprele și apoi vaca Zambi. Ne-a învățat responsabilitatea și purtarea de grijă pentru animale și semeni încă de la vîrste fragede. Ne-a ținut loc de tată, în locul fratelui său mort. Mi-am petrecut vacanțele copilăriei în preajma-i, învățînd să bat cuie sau să ascut toporul în fața lui. Ne-a făcut leagăne și jucării, s-a făcut că nu vede că îi furam bicicleta să mă dau pe uliță pe sub cadru și ne-a citit istoriile biblice la venirea serii. M-a învățat să fiu bărbat și să nu mă tem de adevăr. El mi-a spus primul adevărul despre tatăl meu și m-a învățat să nu îmi fac idoli din niciun om.
L-am întrebat și i-am cerut sfat în marile momente ale vieții, la alegerea profesiei,
Astăzi și mîine și poimîine și pînă se vor înceta omorurile și eu sînt ucrainean.
sursa imgur.com
Înțeleg puțin din ce se întîmplă în Ucraina. La fel de puțin pe cît am avut de înțeles atunci cu Revoluția din țara mea.
Deocamdată nu comentez această secvență. Vă las să meditați le versuri, la doinirea melodiei și la autenticitatea interpretării.
via Cătălin Ciuculescu
1(O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. 3Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. 4Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. 5Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, Partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” 6Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. 7Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.
Din 2007 trăiesc sub spectrul morții! Credeam că sînt un fost cardiac! Nu, sînt un cardiac cu diagnostice clare și ieșiri din spital scrise negru pe verde! Sînt fibrilant din 2007 și știu ce soartă au fibrilanții. Fibrilațiile se repetă tot mai des, sînt tot mai lungi, pînă la ultima, din care nu mai ieși decît pe ușa de sus, a tavanului. De cîteva săptămîni știu care este una dintre posibilitățile prin care voi păși în lumină.
The 17th-century Scottish lute solo „It is a wonder to see how the world does go.” Performed by David Tayler for the SF based Early Music Ensemble Voices of Music HD Video Series. Archlute by Andreas von Holst. Visit us on the web at http://www.voicesofmusic.org
Prima dată am auzit despre această noțiune la David DeWitt (Autorul cărții Cartea Bărbatului Matur, tradusă în limba română de Liviu Ciortuz).
L-am luat în serios pe cel care ne-a ținut conferința. Aveam 20 de ani. Am încercat să pun în aplicare acele lucruri pe care le-am învățat atunci și pe care le regăsiți, multe dintre ele și în cartea mai sus pomenită. Adaug acum alte cîteva.
Iată prima dată ce spune John Cleese despre Creativitate. Vezi AICI o altă conferință.
Creativity is not a talent. It is a way of operating.
Fiecare dintre cei doi reprezintă două stiluri de ciupit corzile. Este o întreagă dispută privitoare la mîna dreaptă în lumea chitariştilor. Sînt diverse şcoli de atac asupra corzilor. Iată-i pe cei doi venind cu două stiluri diferite de emitere a sunetului. Nu numai construcţia diferită a celor două instrumente produce sunetul diferit, ci şi felul în care coarda este ciupită, atac în unghi direct, atac prin alunecare pe unghie, cu vîrful degetului, ca la lăută (fără unghii).
Spectaculoşi amîndoi!
De ce nu se mai cîntă în biserică? Pentru că trupele de laudă și închinare, mai specializate sau nu, mai bune sau nu, cu un repertoriu îndoielnic sau nu, ne-au fracturat sala de închinare în două, cei care cîntă, mai bine sau mai prost (dacă e prost, atunci au tupeu) și cei care nu cîntă bine sau nu au destul tupeu să se cocoațe pe scenă.
sursa http://telegraph.co.uk
Coliturghisirea a devenit o afacere trecută, uitată, ascunsă printre firele complicate ale intereselor de familie, rudeniilor de comitet, tinereților care merită promovați, victima unui elitism prost înțeles. Avem o apucătură a elitelor tocmai acolo unde nu trebuie, acolo unde congregația trebuie să se manifeste în toată diversitatea ei.
Iată un articol bun despre această întrebare AICI.
Tristețea din această bucată este pentru toți prietenii mei muzicieni care încearcă să facă lumea mai blîndă, suferind privațiuni de nedescris, suferind cu demnitate salarii de mizerie, îndurînd în tăcere pentru a ne umple lumea de sunet frumos.
Bucata este una dintre favoritele mele.
Mîine seară la Iris ne vom întîlni din nou. Vom citi capitolul 9 din Evanghelia după Ioan și vom încerca să ne identificăm propriile orbiri în lumina Cuvîntului.
Sînt iritat deopotrivă de argumentările cinice ale necredincioșilor, care invocă argumente precum inchiziția și Giordano Bruno, precum sînt la fel de iritat de filmulețe absolut idioate cu false dovezi științifice ale celor ce pretind că apără credința. Sînt enervat de încercările de manipulare ale ateilor, la fel de dezamăgit de încercările de manipulare ale apologeților de cartier. Retorică și de o parte și de alta. Ignoranță și lene intelectuală și de o parte și de alta, un dialog al surzilor cu pornire și dintr-o parte și din cealaltă, un dialog al orbilor.
Am campat fiecare în propriile paradigme și niciun argument, fie acesta informat sau rațional, nu ne vor scoate de acolo. Și unii și alții folosim informații la a treia mînă, schelete de uriași photoșopizate pentru a demonstra că Geneza este adevărată și cranii datate cu carbon, suspect de asemănătoare cu un craniu modern, pentru a demonstra că am evoluat dintr-un alt mamifer.
Credința nu se naște prin articole și filmulețe, nici prin ridiculizări reciproce, nici prin ironii acide unii față de alții. Găsesc ignoranți și leneși și vicleni și în turma Domnului și în afara acesteia.
Cine ne va vindeca oare de propriile noastre orbiri?
Bravo, Valentin Făt! Iată încă o „victimă” a lozincii … și totuși trupul nostru este un templu al Duhului Sfînt! Încă de 8 ori bravo!
Începe lumea să vadă că am început să slăbesc, aşa că începe să mă întrebe: „Ce mănânci?” Interesantă întrebare, ţinând cont de motivul care a generat-o. Poate mai potrivit ar fi să mă întrebe: „Ce NU mănânci?” Oricum, întrebarea este revelatoare. Trăim mereu cu senzaţia că se va găsi o soluţie magică ce ne va ajuta să mâncăm tot ce vrem, oricând vrem şi în orice cantitate, dar, cu toate acestea, kg vor cădea de pe noi. Avem impresia că este un secret încă negăsit şi tocmai de aceea ne aruncăm pe fiecare nouă metodă, cură, tigaie magică ce sunt lansate pe piaţă.
Secretul este unul singur: ÎNFRÂNAREA. Mai simplu de atât nici că se putea. Dar nici mai greu de aplicat nici că se putea. De câte ori nu ne îndeamnă Biblia la înfrânare? Ne dă îndemnuri directe, ne dă exemple legat de ce se întâmplă când nu o…
Vezi articolul original 279 de cuvinte mai mult
„A modern man,” said Dr. Cyrus Pym, „must, if he be thoughtful, approach the problem of marriage with some caution. Marriage is a stage – doubtless a suitable stage – in the long advance of mankind towards a goal which we cannot as yet conceive; which we are not, perhaps, as yet fitted even to desire. What, gentlemen, is the ethical position of marriage? Have we outlived it?”
sursa http://www.dow.org
„Outlived it?” broke out Moon; „why, nobody’s ever survived it! Look at all the people married since Adam and Eve – and all as dead as mutton.”
Astăzi într-o localitate din Bihor m-am întîlnit cu un alt doritor să meargă în tura noastră la Auschwitz. Ne găsise pe Facebook. Imediat am intrat în discuții despre biciclete, tipul de bicicletă, înălțime, setare etc.
Foarte importantă setarea corectă a bicicletei, în special a șeii, apoi a ghidonului și, nu în cele din urmă, a pedalelor. Șaua, mai ales pentru băieți, trebuie să fie la distanța potrivită de ghidon, nose down (neapărat!!!!) și cu protecție pentru prostată (de dorit).
De asemenea! FOARTE IMPORTANT! Pantaloni cu bazon, mai ales la ture mai lungi de 20 de km și ridicați-vă din șa în pedale la fiecare 30 de minute pentru cîteva minute. Pauzele după o oră de pedalat sînt, de asemenea, căldăros recomandate.
Cea mai comodă șa pe care am avut-o pînă acum a fost o Selle Italia, X0 (merge la cursiere și semicursiere), apoi un Shimano Kite Pro, pentru touring (Nishiki), Vetta pentru trekking (Univega), și neîntrecutele Brooks, care merg la orice. Investiția într-o șa bună este o investiție în viitor, credeți-mă! Cicliștii mă vor înțelege. Oricum, o șa din piele este de neîntrecut în trekking și touring. Pentru viteză și cursiere, da, carbonoasele și gelurile pot merge destul de bine. Citiți aici pe scurt și despre șei.
Și cel mai bun material în limba română pe care l-am găsit pe net.
Aceasta este o postare test.
Am încercat să îmi accesez site-ul, dar se pare că nu pot accesa http://www.mariuscruceru.ro. Cel puțin nu partea din față, fațada! Am intrat cumva prin panoul de control și aceast este o postare test. Să vedem dacă vă apare, dacă o puteți urmări, dacă mai dețin controlul asupra site-ului, dacă este un atac informatic sau pur și simplu o problemă tehnică rezolvabilă curînd.
De unde a pornit mișcarea feministă? Sînt sigur că mulți dintre colegii mei conservatori se irită doar cînd aud termenul feminism. Iritant este gîndul la ce a ajuns mișcarea acum. Bisericile baptiste au creat un loc special în lucrarea Bisericii pentru femei. Vedeți arhivele oficioaselor cultului din anii 1920-1940 să vedeți cîte și ce diverse activități aveau asociațiile femeilor din și de pe lîngă bisericile locale. Cu mult umor, cu un pic de acid și cu multă dreptate Kristen Walker Hatten încearcă să ne lumineze asupra consecințelor pe care mișcarea feministă le are tocmai asupra femeilor, cum tocmai ceea ce este de apărat este distrus în mod diabolic.
Instead of demanding respect, we sank to their low. Our battle cry went from “We can do it!” to “We will do it! With you! In the back of your car! Because we’re liberated! We’re just like men!”
Iată, altă idee de meniu după pseudo-icrele din semințe de chia!
Iată o provocare pentru cei mai tineri și mai vîrtoși decît mine. Voi face ambele trasee în această vară, dar pe rînd și în 48 de ore. Ieri, după o cursă infernală (prima dată cînd am fost umilit de-a dreptul la viteză și lăsat în urmă) s-a lăsat cu urmări! Parteneri? Vă angajați la Transfăgărășan și apoi Transalpina? Asistență rutieră și Pauză de somn între cele două trasee. Toată admirația pentru cei de la Pedalez deci exist! Bravo!
Ideea de a face pe bicicleta in 24 de ore cele doua sosele transmontane din Romania i-a venit lui Mihai Aurelian spre sfarsitul verii-inceputul toamnei lui 2012. Doar ca prima tentativa a esuat din cauza vremii ce nu a tinut cu noi. Asa ca a fost reprogramata pentru vara aceasta. De-a lungul perioadei scurse de la crearea evenimentului si pana la start, s-au inscris sa participe foarte multi biciclisti, insa ora plecarii in cursa contracronometru ne-a gasit gata de aventura doar pe noua dintre cei cu „going”.
Din cei noua, patru au ajuns in Targu Carbunesti cu trenul, iar ceilalti cinci cu masina, care a asigurat pe traseu asistenta tehnica si suportul logistic. Astfel, cei patru sositi in zona Transalpinei cu trenul au avut de pedalat vreo 20 km in plus fata de cei care ne-am deplasat la locul de start cu masina…adica la Novaci. De asemenea, intrucat pe autostrada…
Vezi articolul original 1.728 de cuvinte mai mult
Disclaimer: această postare este reclamă (pe față!)
Dragii mei, astăzi a venit domnul Adrian de la Laguna (am mai scris AICI despre dînșii) ca să ne facă schimbul de filtre.
Mi-a arătat ce aș fi băut timp de un an de zile. Cîteva minute a descărcat o materie gri-verde-cenușiu-maro din filtrele noastre. Mi s-a făcut greață.
– Asta bea toată Oradea, domnu Marius! mi-a spus
Sînt sigur că vi s-a întîmplat şi vouă. Daţi un link video şi imediat după finalul video-ului apar „sugestii” spre alte „related videos”.
Pentru a elimina această problemă se poate adăuga un şir scurt de semne la finalul link-ului de distribuit.
O optiune care va implica si pe dumneavoastra este sa adaugati un rel=0. In linkul spre youtube adaugati un „&rel=0”
Mulţumiri lui Eduard R.
Este posibil creștinismul fără Sfînta Treime? De la Atanasie încoace și de la Capadocieni răspunsul este clar: cine cade din această credință cade din Biserică, nu mai este și nu se mai numește creștin, ne spune Atanasie în Scrisoarea a II-a către Serapion. Iată un articol despre tradiția în sensul bun al cuvîntului. Nu avem în Biblie Treimea, dar vorbim despre Aceasta și o mărturisim. Atunci cum putem pretinde Sola Scriptura? Să citim AICI.
Pentru că tot a venit vorba de melodii de film, am re-descoperit această superbă bucată, Cavatina de Stanley Myers, din filmul The Deer Hunter, (nu ştiu dacă este un film de văzut, nu l-am văzut, dar bucata este foarte cunoscută) dar nu interpretată aşa cum ne aşteptam de John Williams, ci (mai bine sau mai clar după părerea mea) de Per-Olov Kindgreen.
„Choose your battles” is common advice that gets tossed around, but it’s a generalization that’s not always useful. . . . There’s a pretty clear guideline that can help: we adults can usually be victorious when placing controls – limits – on children’s actions, and children will benefit from our doing just that. Making the decision to battle a child’s errant behavior, then, is a win-win proposition. Children thrive on a wide playing field with clear, firm, and consistent limits which outline the things they may and may not do. But there’s one battle that parents have no hope of winning: it’s impossible to control children’s feelings. . . Attempting to control children’s feelings leads everyone involved down the path to misery.”
~Edmund Sprunger, Helping Parents Practice: Ideas for Making it Easier
via M.B.I
Marius Cruceru 