Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Discrepanta dintre calitatea profilului profesional si cel al profilului de membru al familiei este o trasatura a lumii moderne. Este posibil sa se fi preluat, in biserica, aceasta trasatura din tiparele societatii? In schimb, din moment ce fiecare avem libertatea de a ne alege valorile, stilul de viata, modelele pe care sa le urmam, ar fi oare nefiresc sa aiba cei de acasa capacitatea de a-si alege calea pe care sa o urmeze? Daca, crestini fiind, putem exercita doar o influenta asupra celor din jur(si nu o presiune dictatoriala, constrinctiva), cum putem garanta alegerile pe care le fac cei de langa noi? Iuda era discipol al lui Isus, totusi nu a ales Calea buna(probabil nu l-a inteles cu adevarat pe Isus niciodata). Genialitatea dascalului este o garantie a performantei ucenicilor? In general da, in particular nu.
In ce fel intelegem conceptul de `tata prost`? Nu poate un tata bun sa aiba copii care aleg altceva in viata, in ciuda educatiei bune pe care au primit-o? Daca din mai multi unul alege una iar altii alta, pentru care din aceste alegeri e vinovat tata? Dumnezeu se comporta cu noi impecabil si totusi are atat de multi fii risipitori… Il descalifica alegerea acestora? Poate nu e chiar sanatos sa basculam intreaga responsabilitate asupra parintelui… Nu cred ca un pastor cu familia perfecta sub acest aspect este mai relevant decat unul care lupta luptele purtate de multi din biserica in propriile lor familii… Pastor bun si tata prost nu se poate! Dar tatal prost nu este acela care isi priveste copii alegand alceva decat au fost educati sa aleaga (educatia nu e tot una cu ingineria sociala). Tatal prost este acela care isi neglijeaza familia si nu-si exercita cu responsabilitate mandatul incredintat lui de Dumnezeu. Alegerea copiilor ajunsi al varsta la care pot alege este un indice al felului in care si-a exercitat atributiile, dar nu este singurul.
Este o diferenta importanta intre tatal care se ingrijeste de starea spirituala a copiilor sai si unul care este neglijent. Adam si Eva au avut Tatal perfect si totusi ei s-au razvratit.
„..daca voi care sunteti rai stiti sa dati daruri bune fiilor vostri…” Ce spuneti despre tragedia din familia pastorului Rick Waren. Din pacate nu e singurul caz.
Exista un aspect discutabil, care poate fi considerat un parametru esential in ecuatie. Pastoratul, ca rol, in ziua de azi, accepta mai multe variante (ca definitie). Daca unii interpreteaza grija de membrii bisericii, ca un element vital, definitoriu al slujbei de pastor, altii considera acest aspect inafara definitiei. Care sunt atributiile unui pastor? Predicare, organizare de evenimente, management? Daca acestea traseaza conturul, atunci nu exista nici o legatura intre capacitatea de a fi tata prost si pastor bun.
Emil Bartoș aduce in discutie, in anumite prezentari ale sale, rolul de mentor spiritual. In acest context capacitatea de a fi un tata bun poate influenta si forma potentialul de pastor bun. Daca rolul de pastor nu include consiliere, mentorat cred ca nu se realizeaza interdependenta dintre calitatea rolului de tata si cea de pastor. Pe scurt, un pastor implicat in cosiliere si mentorat trebuie sa fie un tata bun, altfel cele doua aspecte sunt independente.