Pentru ca sint in calatorie si pentru ca ne apropiem de sarbatori, iata citeva sfaturi necesare:
Există cel puţin două modalităţi. La fel de eficiente.
1. Se ia sărbătoarea şi se umple cu orice altceva în afară de pricina de sărbătoare. Spre exemplu: se iau doi moşi simpatici, se îmbracă eventual în roşu aprins şi sînt instruiţi să sufoce Pruncul. Lîngă acest act, cam violent, admitem, se poate „frumuseţa” totul cu brad, colindeţe din belşug, porc, cornuleţe, ouă roşii (în funcţie de sărbătoare … ). Ideea este să ne „zghihuim” (vorba lui NEa Marcu) „pi tăti coclaurili”, să ne obosim, să ne cheltuim şi să uităm pentru Cine şi Ce sărbătorim. Am făcut-o şi pe asta!
2. A doua modalitate, la fel de sigură şi eficientă: distrugem tot. Radical. Scăpăm de toate, de orice simbolism şi punem Crăciunul în iunie (cînd, după unii cercetători, se pare că a fost chiar data Întrupării). Nu tu porc, nu tu brad, nici cozonaci, dar nici tu suport anamnetic pentru nimic. Îhî! Am făcut-o şi pe asta. De doi ani n-am luat brad, nici cadouri într-un an, nimic. Să vedem cum e. Interesant să mergi contracurentului, dar uneori obositor şi cu siguranţă devine plictisitor după o vreme.
Între acestea două ne mişcăm extrem de greu şi periculos. Ca evanghelici radicali, istoric vorbind, ne-am poziţionat spre purişti, fără niciun fel de sărbători şi obiceiuri în afară de cele biblice. Cu timpul, sub efectul de pendul şi sub presiunea culturii în care trăim, am migrat spre cealaltă extremă. Avem sărbători la fel de împopoţonate ca şi ceilalţi (dar nu uităm să-i condamnăm că „ei bea şi nu ştie ce-i Crăciunu”) şi ieşim din ele la fel de obosiţi şi goliţi sufleteşte, dar nu mahmuri, e adevărat. Sau cine ştie?
Ce vom face? Să revenim la „credinţa cea veche şi de demult”? Este o naivitate şi o falsă soluţie.
Măcar adventiştii sînt consevenţi. Au un fel de sărbătoare de Crăciun, conştienţi fiind, poate mai conştienţi decît cei care fac parte din cultele penticostal sau baptist, că avem de-a face cu o adaptare culturală, cu un transfer . Vezi un articol interesant AICI.
Vom continua să trăim din ce în ce mai împovăraţi de obiceiuri pe care nu le mai înţelegem? Spiritul protestant a întrebat întotdeauna DE CE? E BIBLIC? E UTIL?
Poate că o posibilă soluţie este conservarea anumitor sărbători (să spunem…cele legate de viaţa lui Isus şi atît) şi răscumpărarea lor (dacă se poate fără prea multe cumpărături!).
Cum? Cum vom trece această sărbătoare pe linia foarte îngustă care desparte dezastrul de catastrofă? Cum ne vom salva sărbătoarea?
O idee? Poate că acum, cînd se cîntă tot mai multe colinde, tocmai acum avem nevoie de linişte!
Cineva spunea: I WANT A SILENT NIGHT! cu accent pe SILENT!
Marius Cruceru 
…..sau certandu-ne pe detalii cum ar fi tema „datei” (Dec.25) sau a „zilei” (i.e., rastiginirii -Miercuri sau Vineri), sau a „orei” („musai 9 pt rugaciunea de Duminica?”) sau cum am auzit recent „ingerii din slava alaturati celor ce au adus mesajul ciobanilor n-au cantat, ei doar au zis (..), –caci nu canta decat in Apocalipsa, dupa ridicarea pacatului” (?!)
Da´ chiar, –si fara certuri– fost-a Decembrie 25?! Care cum argumentati ? (fara cearta). Io „tin” cu Alfred Edersheim….
De acord cu viziunea dvs (dacă am înţeles-o bine), frate Mircea Ionel. Nu ştiu însă ce opinii a lansat Edersheim cu privire la Crăciun sau sărbători (creştine, iudaice) în general; nu l-am citit. Dacă puteţi detalia într-un paragraf, eventual şi cu o referinţă bibliografică. Mulţumesc.
Citez (traduc in graba…) din nota de subsol nr.955, aflata la pag.606 a lucrarii lui Edersheim „The Life and Times of Jesus the Messiah” (The Life and Times of Jesus the Messiah, Author(s):Edersheim, Alfred (1825-1889), Publisher: Grand Rapids, MI: Christian Classics Ethereal Library, Print Basis: Wm. B. Eerdmans, 1953 Rights: Public Domain) pe care o puteti citi in diverse formate pe (excelentul site) http://www.ccel.org/ccel/edersheim/lifetimes.html:
Nu există nici un motiv suficient pentru a pune la îndoială acurateţea istorică a acestei date.Obiecţiunile făcute, se bazeaza în general pe evidente, care mi se par nesustinute suficient d.p.d.v. istoric. Subiectul a fost discutat pe deplin într-un articol de Cassel
în Real.Ency Herzog. xvii. pp. 588-594. Dar o dovada in plus si extrem de curioasa ne vine dintr-o sursă evreiască. În completarea la Megillath Taanith (ed. Warsh. P. 20,
), ziua de 9 Tebheth este marcată ca zi de post, si este adaugat că motivul pentru care acest lucru este asa nu este menţionat. Acum, cronologisti evrei au stabilit acea zi ca zi a naşterii lui Hristos, şi este remarcabil faptul că, între anii 500 şi 81 a.d., 25 decembrie a căzut de nu mai puţin de douăsprezece ori pe data de 9 Tebheth. În cazul în care 9 Tebheth, sau 25 decembrie, a fost considerata ca ziua de naştere a lui Hristos, putem înţelege „tacerea” referitoare la ea. Comp. Zuns, Ritus D. Synag. Gottesd. p. 126
Pe scribd.com gasiti cateva din principalele lucrari ale lui Edersheim: Sketches of Jewish Social Life, THE BIBLE HISTORY (Complete Volume), Temple–Its Ministry and Services, (are niste „vorbe” despre rugaciune….extra-ordinare!), The Life and Times of Jesus the Messiah.
Vezi si http://www.logos.com/product/6547/alfred-edersheim-collection sau http://www.ccel.org/ccel/edersheim?show=worksBy.
De nelipsit din biblioteci (nu doar a celor ce iubesc datele, detaliile (vietii iudaice) si istoria!
Spor!
Mulţumim pentru indicaţiile biblkiografice.
….cea mai adevarata sarbatoare de Craciun mi-a fost oferita de prilejul de a colinda unele asezari din Apuseni!La -10 C, o zapada de neuitat si de neinlocuit ,o luna de se ascundea lupii de lumina ei si case rasfirate,dar primitoare…am inginat cel mai ragusit si in acelasi timp cel mai emotionat colind de Craciun!Cumplita primejdie ce ne paste e ,nu traditia sau pierderea ei,ci relativitatea bucuriei!Tot mai anemica si artificiala,tot mai inconstanta si banala este paloarea acestei rivnite dar ascunse porunci!Am bagat de seama ca atunci cind nu o urmaresc ,ma urmareste si cind ii duc trena din tot dinadisul, piere ca fumul!Bucuria vine si se duce atingind sufletele nepregatite sa lase cu miinile in vint pe cei care ii intind covoare rosii!In fiecare sarbatoare Isus ascunde una pentru fiecare,in fiecare din noi este una nedescoperita!
acum te invidiez!
mi-aduc aminte de colinda de 40 de km. I-am făcut pe toţi în 12 ore. A fsotuna dintre cele mai frumoase seri de colinde doin viaţa mea.
@tani
Mă bucur că scrii foarte frumos şi adevărat. Dumnezeu să-ţi dea bucurie şi bucurii cât poţi duce.
@Marius David
Dragă colega, mă bucur să vă regăsesc în acest mesaj, atât spiritual, cât şi profund teologic şi plin de acea savoare a limbii române pe care mulţi tind s-o uite. Am scris şi eu ceva pe tema aceasta, un material ceva mai brut din punct de vedere estetic-literar, şi aplicat la altă situaţie.
http://www.florinlaiu.com/raspundem/dezbateri/152-crciun-adventist-.html
Este vorba de mediul radical protestant în care aceste sărbători sunt fentate obsesiv şi superstiţios, făcându-se din ele ocazii de manifestare a opoziţiei, în loc de punţi culturale şi spirituale. Christos ne-a eliberat, nu ca să fim robi crăciunilor (şi crăciuniţelor), datelor calendaristice şi obiceiurilor lumeşti, dar nici să fim robii unui simplism superstiţios şi uscat. Iisus S-a dus cu „lumea” la nuntă, şi la sărbători, nu doar la cele biblice, ci şi la Hanukka (întâmplător pe 25 Kislev / „aproximativ decembrie”), şi cu prezenţa lui a sfinţit orice întâlnire socială, a transformat subiectul mort sau pretextul într-o ocazie a descoperirii lui Dumnezeu. Nu este nevoie să mai spun că exemplul Lui este suprem şi imperativ pentru toţi.
Frate Florin Lăiu,
mulţumesc de aprecieri,
da, am citit cu interes materialul.
Azi am invatat un cuvant nou: anamnetic. Bineinteles, cu Google si Wikipedia 🙂
îţi spuneam şi eu, dacă întrebai 🙂
Timp in care primim lectii de iubire a aproapelui si de model de actiune crestina de la oameni care nu actioneaza sub „steagul” vre-unei Biserici … Bunul Dumnezeu sa ii binecuvinteze. O vizionare obligatorie, o lectie fara cuvinte pentru oricine poarta Numele sfant. – http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/doua-tinere-sfideaza-sistemul-sanitar-cum-isi-propun-sa-salveze-micutilor-bolnavi-de-cancer.html
Am gasit o poezioara interesanta, cica-i colinda: 🙂
Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ce ne mai aduci în ghete, moş nevinovat ?
Ce uzine, ce spitale, blocuri, ce lumini
Să îţi răstignim, moşnege, dragostea în spini ?
Nicolae, Nicolae, moş preaîncolţit,
Ca pe porc, vine Crăciunul, să îţi dea cuţit –
Şi rămân în urmă ghete de cizmari de soi
Ce au încălţat o ţară , însă cu noroi –
Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ai plecat, şi-ai luat cu tine viaţa de la stat –
Şi-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpi şi aţă,
Viaţa cu-amintiri de pâine, viaţa de pe piaţă –
Nicolae, Nicolae, moş batjocorit,
Vinovat eşti, Nicolae, că nu ai murit –
Tot mai bântui pe planetă, pe la creditori,
S-achiţi ţării, datoria, şi apoi să mori –
Nicolae, Nicolae, moş analfabet,
Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet –
Şi cu saci de mâna-a doua, de zaharicale,
Încălţai fără zgârcenie, talpa ţării tale –
Nicolae, Nicolae, moş vitriolat,
Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat ?
Ce programe, şi ce fapte, că ai copii mulţi,
Şi-au rămas şi fără carte, flămânzi şi desculţi –
Nicolae, Nicolae, moş ciumat şi rău,
Ce-o fi fost, nebun şi-n moarte, şi pe capul tău ?
Condamnat să aduci daruri, ţării tale, mort –
Ţi-au acoperit calvarul foile de cort –
Nicolae, Nicolae, sub drapelul roş,
Ţi se vede, goală puşcă, crucea ta de moş –
Vino, moşule, şi drege, ce mai e de dres –
Că pe-afară tragem linii, doar după deces –
Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat,
Cântă internaţionala limbii de la sat –
Că ai fost şi tu, ţărane, moşule de soi,
Doar un drept al ţării tale, ţara de apoi –
Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic eşti
Să ne bâlbâi despre mame, şi copii, poveşti –
Şi în ghetele curate, să ne pui, în dar,
Câte-un loc de muncă, frate, şi-un abecedar –
Nicolae, Nicolae, şi ţi-aş mai ura
Dar nu-i ţara poftei tale, ci a altora –
Măcar, moşule, din ceruri, să ne pomeneşti –
Căci de daruri, avem darul limbii româneşti –
Şi de nu ne-aduci nimica, e pentru că n-ai,
Moşule cu traistă mică, un sălaş în rai –
Dar împarte cu noi, frate, banii care scad,
Şi Crăciunul, moşulică, tot cu noi, în iad …
Liviu – Florian Jianu – 5 decembrie 2008
Mă tem că asta nu-i poezie, nici colindă, este cu totul altceva. Un fel de proză, dar tot nu-mi dau seama ce este.
SEnzaţia este ca noroiul care mi s-a prins de încălţăminte.
Cum sa nu? Este o colinda in asteptare sa fie pusa pe note. 🙂
Totusi este mai frumoasa decat : Linu-i lin si iara lin
Am testat si eu ambele variante de traire a sarbatorii. Acum incerc cumva sa ma tin pe mijloc. Am nevoie de un pic de traditie. E drept nu mai fac brad, dar de cativa ani am coronita de Advent si aprind cu bucurie lumanarea, iar apoi lumanarile (frumos simbol au gasit, desi cu cat se apropie dimineata, intunericul si frigul se intetesc), fac cadouri mititele „dupa buget”, iar cand pot si mai marisoare, citesc aproape tot Adventul textele despre nasterea Domnului, ascult colinde, tin postul si … Il rog pe Dumnezeu sa vina la sarbatoarea mea, ca altfel kaputt bucurie, pace, dragoste, ce sa mai zic de infranarea poftelor si celelalte.
La modalitati de sarbatoare, ati uitat de pomenit certurile. Cele mai teribile scandaluri in multe case de evanghelici sunt de sarbatori.
Nu-i rău să pendulăm, Daniela, între preaornamentat şi un decor frust, aşa preţuim mai mult „aurea mediocritas”, adică aurita cale de mijloc. Iată că mediocritatea în contextul pe care l-a generat Horatiu nu are conotaţii negative.
Sunt doua sarbatori cu adevarat Biblice: Cina si Duminica. (Parca ii „aud” pe cei care protesteaza ca trebuie sa sarbatorim atit nasterea, cit si rastignirea si moartea, cit si rusaliile). Celelalte sarbatori sunt de obirsie omeneasca.
Desi am crescut cu brad pentru Craciun, fac un compromis (nu, nu este singurul sau primul sau ultimul compromis!) si pun numai luminite anul acesta, fara brad.
Sa imi amintesc tot timpul sa fiu lumina!
la noi in familie nu a existat nici un motiv religios atasat de brad. era un ornament, arata frumos cand era impodobit si se primeau cadouri. era ceva „magic”. De Craciun sarbatoream nasterea Domnului. Ai mei niciodata nu au asociat bradul cu nasterea Domnului. Si acum impodobesc bradul cu sotia mea, amandoi, impreuna. E minunat! Cand stingem becul si aprindem luminile e atat de viu colorat!
cel mai mult îmi place… mirosul. Îmi voi aduce cîteva crengi. Bucuria mea acum este că miros lemn crud şi vechi, visul meu de lutier se împlineşte. Molidul de pe feţele chitarelor începe să miroasă în toată casa.
au fost cativa ani in care brazii nu au mirosit…corect. dar am prins cativa ani in care mirosul era atat de placut incat era greu de descris…nu era un miros, ci mai degraba o adiere statica.
Ciprian Simut,
Atunci dece impodobiti bradul „taman” de ziua nasterii Mintuitorului, ca si restul lumii, daca nu au nicio legatura?
mi se pare o pacaleala,
faceti-l azi, par exemple . 🙂
Mama ne facea bradulin ficarean de „Craciun” si desi era credincioasa il asocia cu el. 🙂
Nu e nici o pacaleala. E un ornament. Dar pentru noi nu are nici o legatura cu nasterea Domnului. Din cate tin minte, anul trecut l-am impodobit mai devreme. Il impodobim pe 24 pentru ca atunci este prima zi de vacanta a sotiei mele.
Faptul ca doua lucruri au loc in aceeasi zi nu inseamna ca sunt legate.
Frate Ciprian, de ce nu si in timpul verii?
Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre,ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna , placuta si desavarsita.
simplu: pentru ca nu se face. 🙂
le facem an de an tocmai in aceeasi zi a lunii decembrie, nu in mai. 🙂
cind asta face toata lumea.
Mai vine Mos Craciun anul asta? Daca vine la cineva sa-l trimiteti si pe la mine pe-aci sa stau si eu de vorba putintel cu dansul. Spunetii ca are vreo 8 ore avans daca il trimiteti de noaptea lui Craciun. Sa-mi aduc si ceva brad ca sa vedem ce fel are dumnealui. Poate si ceva beculete si mai stii?… Cadouri. Spunetii sa vina cu avionul caci nu cred ca e o idee buna sa calatoresti cu sania p-acilea; nu-i garantez ca o sa ninga.
Nu ştiu, nu pot să mediez, nu am o relaţie personală cu acest Moş Crăciun!
atunci e bine.Numai ca atat de usor ne ia valul cand e vorba de mos „Carciun”, beculete, brazi, cadouri.M-am tot gandit de-alungul anilor, oare ce spune Isus Dumnezeu,despre cei pt care inca mai e „bebelas” din an in an?
Gabriel,-Dinca,
o,, daca -l vezi tu cumva, fii bun si spune-i sa nu mai vina la Ghetimane la biserica, tocmai de ziua Mintuitorului; sa nu mai puna numai beculete rorii peste tot, si in brad si pe ambele partii”ale scenei” de linga amvon, unde se executa „serbarea”.
Te rog spune-i Mosului sa stea acasa la pastori, la pastorul de tineret;
ii intelegem, au copii, dar sa lasa biserica in pace,
pe noi sa ne lase sa ne bucuram in ieslea saraca;
unde n-a mai ramas nimic -nimc din ceea ce ar trebui sa fie.
BUCURIA adevarata!
Gabriel, daca vei face asa, Domnul te va rasplati , iar noi iti vom multumi cu mare recunostinta, ca am primit asa un dar : LINISTEA!
P.S. sa stii ca mi-e groaza, doua saptamini totul va fi sclipitor si rosu, ceea ceea explica durerea de cap , una reala, nu imaginara.
nu, nu mai e bebelaşi din an în an, asta este o prostie teologică. Îmi pare rău să distrug o asemenea „drăgălăşenie”
da. de ce sa fim altfel? nu-i mai usor sa fii… printre?
hmm.. am o intrebare… nu cumva o seara linistita a devenit una senzationala?
poate senzationalul ar insemna multu bucurie!
iar de Sarbatoarea Nasterii Domnului Isus(Craciun) cadourile aduc bucurie. De fapt acesta e mesajul ingerilor care au stricat seara linistia.
Ar fi bine daca ar fi sarbatorit cu adevarat Isus Hristos.Mai degraba se sarbatoreste altceva.Sunt curios daca primii crestini au sarbatorit vreodata nasterea Domnului Isus.Tare ne mai batem cu pumnul in piept ca noi detinem adevarul scriptural, dar tare ne mai place sa imprumutam obiceiuri pagane. Ca deh… trebuie sa fim si noi in pas cu lumea. Vai doamne… sa nu cumva sa rada altii de noi… vai, vai… daca se poate sa fim si cu… , si cu… .
imprumutul de ritualuri sau suprapunerea unei sarbatori crestine peste una pagana nu este obicei nou. din contra, este chiar foarte vechi. are motive politice dar si practice.
nu si biblice!
da, iată un proiect: să scotem „chiciul” din Crăciun. ESte un proiect la fel de imposibil ca „să abolim prostia”
impartasesc un exemplu vazut ..altundeva (intre romani!) : bradul de craciun impodobit cu pozele membrilor (copiilor?!) bisericii (dimensiuni mici, in general–nu neaparat cu pastorul in varf, hehehe..) sau cu poze ale evenimentelor anului trecut din viata bisericii. ASA nu ar fi discutii daca sa aiba sau nu bradul un loc ..in fata ( e doar „suportul” membrilor.
Ah, ce frumoasa e seara de Anul Nou retraind si comentand/evocand evenimentele (+ sau -) vietii Bisericii din anul trecut. Nu stiu cum si-ar gasi si …viitorul an un loc intre acestea, dar ar trebui. Idei (zero toleranta chiciului!) ?
Da, uite asta este o idee foarte foarte bună!
Bravos!
mm.. interesanta perspectiva.. ingerii care au stricat seara linistita..
ingerii Domnului nu strica niciodata linistea cea adevarata. 🙂
On-topic: The Jesus-free Christmas: http://viorelmihai.wordpress.com/2011/12/09/the-100-jesus-free-chritsmas/
da, mulţumim!
Oricum nu ne intreaba nimeni daca sa faca ori nu in adunare,
dragutul bradulet, obicei pagin german.
Nici daca e bine sa faca sceneta cu pruncusorul in iesle;
sau cea cu fecioarele defilind cu luminari in mina.
550 de copii cu o cutie in brate,un zimbet pe fata,o bucurie in inima.ce este asta?probabil una din multele ideii cum sa iti impodobesti cu adevarat sarbatorile!
„Cineva spunea: I WANT A SILENT NIGHT!”
Cred ca Amy Grant o spunea:
„Cineva spunea: I WANT A SILENT NIGHT!”
Am citit si eu articolul postat de fratele Marius si am urmarit si comentariile, intradevar ca lucrurile au cam luat-o razna in ceea ce priveste aceasta sarbatoarea si s-a ajuns acolo incat nu se mai pune accent pe sarbatorit ci pe sarbatoarea in sine. La urma urmei noi ca si crestini (baptisti, penticostali, etc.) ne adunam la aceasta sarbatoare ca sa sarbatorim nasterea Domnului Isus Cristos (sau asa ar fi normal), indiferent ca din punct de vedere istoric corespunde sau nu cu data aproximativ reala a acestui eveniment. Dar sa nu deviez de la subiect prea mult, cum am putea distruge aceasta sarbatoare scapandu-ne de toate aceste „chiciuri pagane” ca sa le numesc asa. Ii doar o opinie proprie, nu neaparat si buna si astept si opinia voastra la acest comentariu. Nu cred ca incape indoiala ca aproape toti de aici am crescut cu:
1) „Ghete lustruite” in care sa vina „Nea Nicolae” sa puna cadouri
2) Un Mos Craciun care se furiseaza fara sa il auda cineva si pune niste cadouri sub un brad
3) „Daca nu esti cuminte nu vine Mosul”….etc, iar lista cred ca poate continua si cu siguranta ne regasim cu totii aici la fel cum ma regasesc si eu.
Ce vreau sa spun ii ca aceste lucruri „pagane”, pentru ca nu are rost sa le numin altfel pentru ca asa sunt, am crescut cu ele mai mult sau mai putin si si-au lasat amprenta in viata noastra si in minte inevitabil.
Ei bine, intrebarea se pune, ce facem noi de aici incolo? Ne-am (crescut / vom creste) copiii nostri cu aceste lucruri sau vom pune punct?
Sunt de acord cu schimbarea si renuntarea la aceste lucruri. Dar vom incepe prin a ne creste copiii fara aceste obiceiuri? Pentru ca ceea ce crestem, aceea avem. Nu poti scoate din biserica bradul de craciun si cadourile pe care le dai la copii la final de slujba pe pretext ca nu sunt bune, dar acasa lucrurile stau cu totul altfel.
Imi cer scuze daca am fost prea lung si probabil prea „out of box” dar recunosc ca sunt o persoana care atunci cand cauta solutii, sapa dupa realitatea cotidiana.
Multa pace tuturor.