Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
A republicat asta pe Ciprian Barsan.
Pentru că spațiul virtual implică libertate de exprimare sub semnul anonimatului.
Dacă-mi permiteți o părere.
Răspunsul acestei probleme este în Cartea Judecătorilor. Mai exact trebuie studiat fenomenul care se intâmplă cu poporul Israel după moartea lui Iosua. Premisa majoră o găsim însă in Deuteronom 6.
– In primul rând, e vorba de un pricipiu fundamental de transmitere a unui sistem de valori (etos) morale si identitare de la parinți catre copii. De la strămoși catre generațiile viitoare. De la popă la următorul popă …si tot asa
Spre exemplu: dacă eu nu merg la biserică nici copilul meu nu va merge; dacă eu nu ma rog, nici copilul meu nu se va ruga. etc Nu pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poate ci pentru ca nu are de unde să invețe – nu are modele.
– In al doilea rând, trebuie sa ne referim la necesitatea unui sistem de … dogme in interiorul carora sunt cristalizate acele valori morale si identitare. Ele sunt si vor fi intotdeauna nenegociabile si vor trebui păstrate si perpetuate de-a lungul generațiilor chiar cu prețui vieții. Dacă o generatie abdică de la perpetuarea lor generatiile urmatoare isi vor pierde valorile si identitatea.. cu toate implicațiile care rezultă de aici.
In acest sens, intr-o biserica trebuie sa găsesti membri începând de la pruncul care se naste până la bătrânul de 90 de ani care se pregatește de plecare. O biserică in care există numai tineri este un fenomen extrem de grav. E o catastrofă. Este semnul sigur al transformarii si alienarii.
Protestantismul, in genere, este un sistem care permite astfel de trasformari. E permisiv ideologic si nu poate fi resetat. Fie va ramane asa cum este si va produce aceleasi roade până la alienare si disparitie completă, fie este eliminat pur si simplu si inlocuit. Si mă tem că este imposibil. Nu vad – cel puțin eu unul nu cunosc – oameni care sa fie capabili sa gândească asa ceva. Știu ca pentru un baptist sună șocant ceea ce spun dar va asigur ca am argumente.
Nu stiu daca le vom discuta vreodată.
Eu unul am fost pe dinafara Bisericii mulți ani de zile. Apoi, cînd am cautat iarasi biserica ( cum era firesc, am cautat biserica copilariei mele – biserica baptistă) N-AM MAI GASIT-O !! Nu stiu cum se face ca m-am nimerit dupa vreo 15 ani de absență taman la BBSO. Vă marturisesc ca am fost șocat. N-aveam nici cea mai vagă idee ca așa ceva există si ca asa ceva este posibil. Apoi am aflat de Harvest si…uluitu-m-am foarte. Iar cînd am aflat ca chiar pastorul care m-a botezat pe mine ”a pus” de-o astfel de biserică … m-a apucat plânsul….
Vă garantez ca cei din interior nu au perceptia asta. Eu au fost metamorfozati de-a lungul timpului incetul cu incetul – fara sa aiba perceptia transformarii. Dar cineva care a fost crescut in biserica baptistă 18 ani inainte de Revoluție… rămâne de-a dreptul șocat când intra intr-o astfel de ”biserică” si vede acolo toată șandramaua aia cu tobe, scenă, spectacol, lumini, zdrăngăneli … Iar dacă ma mai duc și la ăia din Nufarul ( nu stiu cum se numesc) mă apucă damblaua.
Dacă in 15 ani s-au petrecut astfel de transformari, ce-o sa fie in urmatorii 40?? Dar in 80 de ani??
Pe langă faptul ca protestantismul este permisiv ideologic nu există nici lideri care sa gândească pe termen lung – macar pe o perioadă de câteva generatii… 80 – 120 – 160 de ani….
Pastorii nostri gândesc până la blidul cu zamă. Aici si acum. Face fiecare ce-l taie capul si actioneaza – nu intr-un sistem imuabil – ci după cum i se năzare.
Cum sa rezolvi in felul ăsta astfel de probleme??
Această problemă nu se va putea rezolva. Nu cu metodele pe care le aveți la indemână. Bulgărele de zăpadă se rostogoleste demult. Acum doar ii culegem roadele. Mai exact, ”era” informatică si tehologica – cu tot cu relativismul post-modern pe care il traversăm – nu face decât sa ne scoata in evidenta mai limpede si mai rapid acest fenoemen. Acum doar il vedem mai bine.
Dar el nu a inceput de azi, de ieri.
Ai fost socat de BBSO, HARVEST dar nu ai fost socat de lipsa ta din biserica ani de zile.
Asta-i o altă discuție care nu face subiectul posturilor de față. Ține de cunoaștere, credință si convertire – autentică sau nu.
Pesemne a trebuit sa stau afară ca să vad și să înțeleg mai bine ce se întâmplă… afară și înauntru. Dacă rămâneam doar inauntru aveam doar o singură perspectivă asupra realitații și poate ca n-aș fi inteles niciodată ce inseamnă credința in Domnul Hristos…, așa cum am inteles-o stând pe dinafară…
Asa se face că acum am doua perspective.
Sunt mai bogat.
Stiu eu cine este vinovatul ! Dvs. sunteti vinovat , stimate Iosif , pentru ca ati parasit biserica, eu si altii care , am ramas in biserici , dar doar de decor …sa ne uitam dupa fluturi . El ,ea ,ei si ele sunt de asemenea vinovati …Apreciez initiativa de a readuce in discutie problema plecarii tineretului , dar situatia a ramas gravida …cu ti[m]pul . Nu trebuie sa gasim un vinovat , pur si simplu se intampla [ si ] in generatia noastra . Intersanta chestia cu sistemul de …docme sau valori , insa asta imi aduce aminte de traditiile evreiesti sau ortodoxe , care nu au adus schimbarea , dimpotriva . Ne putem uita la fratii nostri americani , la libertatea lor si la ” do it ”- ul lor dar si la consecintele lor . Un raspuns simplu ar fi ”Ajunge zilei necazul ei ”….impovararea inuntila , cautarea disperata de solutii nu rezolva problema , doar Anticristul va aduce solutii , Duhul Sfant insa, aduce rabdare ,mangaiere , ajutor , tupeul de a continua …in continuare . Slujitorii merita mai mult respect , parintii merita mai mult respect …asta nu inseamna abandonare de realitate .
Dogmele.
Ai pașit in afara lor, ai încetat sa mai fii creștin. Esti orice vrei sa fii dar nu creștin. Nu se poate ca aceluiasi subiect sa-i atribui doua predicate contradictorii si apoi să spui ca amandoua sunt adevarate. Te-or crede curcile dar nu oamenii normali… la cap. Nu se poate sa faci biserici după cum te taie capul. Nu-ți mai place cum s-au inchinat parinții tăi așa că te apuci sa-ți faci biserică ca sa te inchini cum ți se năzare ție. Așa ceva nu ar trebui sa fie posibil. Nu in raport cu Adevar REVELAT. Niciodată, niciun compromis. Ieși afară si cară-te dacă ai chef de dezbateri, invenții și inovații.
Nu mă refer la tine. E un ”tu” generic, desigur
Indraznesc sa spun ca dacă cultele neoprotestante din Romania si-au mai păstrat o brumă de verticalitate este pentru ca au ființat multă vreme in spatele Cortinei de Fier si într-un spațiu ortodox in care s-a manifestat Oastea Domnului.
Dar după ce Cortina a cazut, după ce țara a fost invadată de progresismul occidentului, după ce bătrânii l-au uitat pe Traian Dorz – un adevarat Iosua al Oastei Domnului – iar cei tineri (ca mine) nici n-au auzit de el pana la 40 de ani (iar cei și mai tineri nici atât) lucrurile au inceput sa se strice. La fel cum s-au stricat evreii in cartea Judecatorilor si cum relația dintre parinți si copii se va strica de fiecare dată dacă parinții sunt incapabili sa-i invețe pe copii calea pe care vor trebui s-o urmeze astfel incât atunci când vor îmbătrâni să nu se abată de la ea.
Imi amintesc când eram copil cum spuneam versetul de aur la Scoala Duminicală.
Versetul de Aur. Mai știe cineva ce-i ăla??
Acum avem in locul scolii duminicale laudă si inchinare. Adica, în loc sa cânte toată adunarea cum cântau odinioară, vedem in biserici duminică de duminica un spectacol de prost gust in care fiecare devine o mică vedetă in fata unor duzini de gură cască. Am vazut ca nici cântarile nu mai sunt aceleasi. Eu stiam Cântarile Evangheliei din cartea aia neagră. Astazi cântarile alea au disparut iar eu ma trezesc ca nu mai stiu nicio cântare.
Si domnii care au adus nenorocirea asta in biserică o numesc progres si dinamism.
Las aici o imagine recentă a unui mod de inchinare care existat cândva si in Biserica Baptistă.
Sînt stingheriți de camerele de filmare. 🙂
Mă gîndeam ca sînt din „oaste”.
Îmi place mult simplitatea și sinceritatea lor [pînă la partea cu icoanele și tablourile…] 🙂
Totuși, a filma la o cîntare mi se pare fără simț artistic, atît timp cît nu se face artă, ci se încearcă o părtășie prin cuvinte și sunet.
Sunt de acord la partea cu filmarea. Dacă ar fi după mine aș exclude orice fel de filmare din biserică. Nici măcar pentru a face ceea ce dumneata numești artă.
S-au umplut bisericile de vedete care se izmenesc pe toate părțile, iar pastorii nu se lasă mai prejos. Fac și ei impresie ”artisitică”. L-am vazut pe ”pastorul” ala chel de la BBSO urcându-se pe o scară de zugrav adusă pe scenă cu ajutorul căreia iși ilustra predica. Spunea ca are nevoie de un astfel de exercițiu pentru ca e posibil ca cei din sală sa nu inteleagă ce vrea să le spună. Așa ca s-a suit călare pe scară. Oare cât de imbecili trebuie sa-i consideri pe ascultatorii tai incât sa ai nevoie de astfel de metode??
Da, cei din videoclip sunt de la Oaste.
Oastea Domnului este un loc unde cântecele inca se mai pastreaza si se cânta așa cum au fost compuse. Nu poti sa iei un cântec care a fost scris in foame, cu sânge, in frig, in lanțuri, si tu sa-l cânți batând din palme, unduidu-ți șoldurile si sarind în sus printre lumini de discotecă. Pe lânga faptul ca e o crimă mai dovedesti si o incultură crasă. Asta se intâmplă când bătrânii îi lasă pe tineri sa-și facă de cap in Biserică. Dar mai vinovați decât ei sunt ”liderii” – ăia care-și spun pastori si care permit sau mai grav incurajează așa ceva. Sub oblăduirea lor se dezvoltă ruina asta.
Ia uite ce scrie pe blogul sau unul dintre acesti pastori.
”Postmodernismul oferă o șansă unui anumit tip de religie, și anume acela care se adaptează cerințelor lui, în primul rând o religie care să renunțe la pretenția de adevăr în favoarea relației, o religie care să pună accent pe autenticitate în favoarea formalismului, pe individ în defavoarea instituției. O religie noninstituțională, flexibilă în manifestare și adecvată nevoilor omului postmodern, o biserică adaptată la cultura postmodernă.”
Asadar, fraților, să ne adaptăm, Să devenim flexibili… să devenim un soi de moluște care se încovoaie după cum se mișca apa.
Sictir.
In altă ordine, iată cum arată cu adevarat prețuirea unui om pentru inaintașii credintei creștine din Romania.
Respect Liviu Mocan.
Adevărat ce spuneți!
P.S. Cînd ziceam artă, nu mă refeream la contextul bisericii (cei care fac filme etc,), ci la faptul că unii care fac o filmare trebuie să mai aibă și simț artistic. 🙂
Le liseste ceva celor din acest video (de la Oaste) bateria de tobe, care a devenit un fel de simbol in foarte multe biserici baptiste – este simbolul decadentei , al trupelor de rock, al cluburilor de distractii pentru tineri, pentru ca mai nou asta se cauta in bisericile moderne divertismentul, in numele lui David, al traditiilor evreiesti precrestine. Si nu inventeza nimic , nu fac decat sa imite ca niste maimuțe bisericile np liberale din occident .In ce priveste BBSO este un nefericit exemplu de cum un pastor poate duce o biserica in prapastie in numele cautarii succesului reprezentat de o audienta cat mai mare , care automat implica un succes finaciar…dupa model american.
Iosif , in general imi placea sa urmaresc comentariile tale …si nu numai mie , dar cred ca depasesti [uneori ] limitele . Nu-mi place ce ai scris de Cristi Sonea de la Bbso , omule ,daca ai avea copii la varsta majoratului ai gandi altfel . Tocmai asta spuneam ca , slujitorii merita mai mult respect , nostalgia trecutului nu-i suficienta . Ai telefon ,ai masina , ai tv pe care le folosesti ? Cu siguranta sunt noi ….nu mai folosesti ceva de acum 30 de ani . Am trei copii intre18 si 23 ani , sti cat de multe sofisticari sunt la varsta asta ? Cred ca tot ceea ce ai prezentat tu , fara iubire si caldura ….nu inseamna mare lucru . Apropos , imi place proiectul de la bbso , sigur vei fi si tu la inaugurare ….
Fără să cred că îl apăr cumva pe Iosif Barna, eu am interpretat ceea ce a zis dumnealui ca fiind o formă a dezgustului față de fanfaronade și alte prestații mai mult sau mai puțin teatrale făcute în fața publicului eclesial [nu discutăm dacă e rău sau bine ce a făcut x la bbso – cu toate că presimt probleme în educarea acelor copii de credincioși care au ajuns să aibă nevoie de prea multe „cîrje” vizuale].
Este prea multă umplutură în programele bisericești, mult prea multă asemănare cu întîlnirile de afaceri sau cinema sau ce vreți voi.
Cred că sublinierea era asupra a ceea ce am scris mai sus, acea simplitate, modestie, sinceritate a întîlnirilor de altădată, nu zgomotoul și „închinarea” dirijată de astăzi!
Asculta , dosarele X , ori nu-ti amintesti ori nu sti …si inainte vreme erau ” dirijate ” lucrurile , chiar mai mult decat acum , nu aveai voie cu orice haine , nu aveai voie cu parul mai mare , tv era interzis si erau mult mai multe . Scopul nu este modestia , simplitatea , sinceritatea si nici macar biserica in sine , scopul este sa aduca la slava pe cat mai multi oameni . Sa cunoasca prin biserica intelepciunea nespus de mare a lui Dumnezeu …. Biserica nu ar fi ajuns la noi daca ucenici ar fi ramasi indragostiti de anumite locatii sau evenimente petrecute cu Domnul lor …ma refer la credinta biblica . Biserica este cea care merge in lume si nu invers …as putea spune chiar un fenomen social , in spatiile publice in locatiile in care se faceau spectacole , meciuri .Poate de aceea aleg tinerii sa mearga intr-o lacatie ca a lui bbso …o sala de cultura . Multe locatii vechi bisericesti se transforma in …obiective turistice , cu un interes sporit al agentiilor de turism sau imobiliare .
Mecanicule, una e sa te duci in lume si in locațiile lumii pentru a duce Evanghelia oamenilor si cu totul altceva e ca lumea si locatiile ei sa intre in biserică si sa faci din ele un mod de inchinare si evanghelizare
Fa si tu un efort si nu mai compara mere cu pere.
Dacă astazi avem ”biserici” in care tinerii ”laudă pe Domnul” cu voci languroase iar fetele isi unduiesc șoldurile in blugii mulați, pe ritmul muzicii …de laudă si inchinare, mâine o să avem ”biserici” în care, lânga crucea lui Hristos, o să le punem pe Daniela Crudu si pe Bianca Dragușanu… ca sa facem marketingul asa cum scrie la carte.
Pune lângă Evanghelia pe care vrei s-o promovezi o femeie dezbrăcată si succesul e garantat. Sau, si mai sigur, in loc de evangheliști pune niste femei despuiate să-i evanghelizeze pe barbați. Succesul va fi garantat iar ele pot oferi , la nevoie, servicii complete.
Ti se pare șocant ce spun? Păi chiar asa si este. Se numeste reducere la absurd. In felul asta exista o posibilitate să intelegem ridicolul situatiei… de vreme ce suntem lipsiți de simtul ridicolului.
Crezul Crestin n-a ajuns la tine pentru ca de-a lungul istoriei au exitat bbso-uri ci pentru ca au existat martiri si ”Busuioci” care n-au facut compromisuri.
Nu încerca să compari „dirijarea” de care vorbești tu, cu ceea ce am spus eu. Sînt diferite.
Una [de care spun eu] pornește din lipsa de ghidare a Duhului Sfînt și de lipsa unei adevărate comuniuni în cadrul bisericii.
Cealaltă [de care spui tu] este în parte rezultatul conformării preceptelor biblice pentru a NU fi asemenea lumii.
Iar despre ucenici nu scrie că au participat la evenimente sociale pentru a ajuta la convertirea celor nemîntuiți [dă exemple dacă există].
Mecanik, pentru mine contactul cu bbso – dupa 15 ani – a fost un șoc.
Acolo n-am vazut o biserică ci o șandrama sub forma de balamuc amestecate într-un gospel macelarit mioritic in versuri infantile. Apoi vecinul meu, penticostal, de vârsta mea, mi-a spus – ”Stai să-i vezi pe ăia din Nufărul! Să vezi ce fac ăia acolo…
Nu ma intereseaza părerile ălora de 18 de ani.
Tin minte ca la o astfel de vârstă am avut si noi accesele noastre de progresism in biserica locală. Aveam un armoniu pe vremea comunistilor apoi, după Revoluție ne-au adus o orgă ( Farfisa, cu doua claviaturi – parcă acum o văd) care mai avea si ritmuri. Bineințeles, noi cei tineri ne-am apucat sa-i dam bătaie la maxim. Bubuia ritmul de se scuturau geamurile și se auzea in drum . Era in timpul săptamânii, ca la programe nimeni nu avea curajul sa bubuie. Asta până când a trecut unchiu Busuioc – un bărbat dintr-o bucată – cu bicicleta pe drum si a auzit hărmălaia din biserică. Parcă acum il vad cum a intrat in biserică cu o falcă in cer și una in pămant – noi am inlemnit – a dat cu basca de bancă (avea o bască din aia comunistă cu moț in vârf) – că nu-si permitea sa intre in biserică cu capul acoperit – și ne-a scos afară numai in șuturi. Ne-a luat cheia de la intrare, s-a dus acasă si a venit cu clestele, surubelnița si patentul și a scos sau a rupt toate butoanele cu ritmuri de la orgă. Si astazi orga aia cu butoane lipsă încă mai stă marturie ispravei de atunci.
Noi, tinerii, am fost oripilați. Talibanul, bătrânul imbecil și incuiat la cap, dobitocul…. pur si simplu l-am detestat din plin pentru asta si am incetat sa mai mergem la biserică. Asta a fost revolta noastră. N-am mai mers la biserică. A fost scandal atunci…. însă parinții nostri n-au lasat garda jos.
Dar…
Dar astazi am ajuns sa-i dau dreptate. Niciunul dintre tinerii de atunci, care am fost scoși afară din biserică, nu are astazi decat cuvinte de apreciere la adresa bătrânului. Toți, fară echivoc – chiar dacă suntem plecați cu familiile in alte zari, aiurea – ne intâlnim in fiecare an de Craciun în satul natal si mergem sa-l colindam pe unchiul nostru și pe ceilalți bătrâni care incă mai trăiesc vechile colinde românești pe care le-am invățat de la parinții si bunicii nostri si de la el. Si le cântăm exact așa cum le-au cântat ei. Iar ei ies in pragul casei, cu lacrimi in ochi, si le crește inima…. și nouă la fel…
Bătrânul Busuioc încă mai trăieste. Are 90 de ani si incă se mai încumeta sa meargă cu bicicleta.
Noi am primit atunci o lecție dură si anume ca nu poți face în biserică și din biserică tot ce te taie capul. Si, iaca, astazi, la 45 de ani, am ajuns să gândesc exact la fel
Citiți Deuteronom 6 si cartea Judecatorilor de la capitolul 2, după moartea lui Iosua.
Aveți in Scriptură tot ce trebuie pentru a intelege care sunt resorturile acestei probleme.
Marea problemă este ca principiile la care se referă acolo Scriptura functioneaza doar intr-un sistem bine inchegat de dogme. În protestantism, unde fiecare inventează doctrine și face biserici dupa cum il taie capul, principiile astea ramân doar pentru marturie – fara a produce efecte concrete. Ele sunt aidoma prafului scuturat de pe picioarele apostolilor. Vor sta marturie in ziua Judecații inaintea celor ce le-au cunoscut și nu le-au pus in practică
Si eu am copil dar te asigur ca nu voi gândi altfel pe masura ce se va apropia de 20 de ani. Nu in raport cu Biserica. Nu in raport cu un Adevăr Revelat. Credința a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Nu faci aici niciun compromis.
Dacă nu-i place cum se inchină strămoșii lui… du-te dragă invârtindu-te. Vine el inapoi cand face 40 de ani si pricepe. Că la 18 ani înca-i prost. Problema e ca in zona protestanta li se ingaduie sa-și facă biserici după capul lor. Asta-i o problemă de sistem care nu poate fi rezolvată decat dacă sistemul este abandonat. Prin urmare șandramaua se dezvoltă. Tinerii carora nu le place cum se inchină parinții lor iși fac biserici si se inchina cum vor ei.
Despre baiatul ăla, Sonea, numai de bine. Nu cunosc detalii despre ”dezvoltarea” bbso.. Am auzit ca s-au desprins de la Emanuel si ca apoi au devenit un creuzet pentru tinerii din alte biserici. Detalii de genul acesta nu cunosc si nici nu ma intereseaza prea tare. Puteți sa-mi spuneți voi câte ceva , dacă vreți.
Anii vor trece si vor culege ce au semanat.
Or să se urce si urmașii lui pe scări de zugravi, să facă poze de acolo si să le posteze pe feisbuc…. sau poate vor evolua si îsi vor trage in biserici câte o schelă post-modernă din aluminiu – care să le faciliteze urcușul lor către Dumnezeu.
Pentru mine lucrurile sunt clare. Dacă asta inseamnă tot ce inteleg ei prin biserică, eu n-am ce cauta acolo.
No bade Iosife , daca intrai intr-o biserica penticostala de oras poate la fel de socat erai . Apropos , de prietenul tau penticostal , suntem cam de aceeasi generatie . Cand noi trei eram copii in biserici , se stia ca la penticostali era mai strict . Ba cu imbracamintea si moda , ba cu televizorul , ba cu probleme delicate de famile sau altele de doctrina . Uita-te bade astazi peste tot , nu numai la unii…este atat de multa schimbare . Tot respectul pentru batranii gen Busuioc dar ei se duc …mai sunt putini , ce faci , insa , zecile de tineri care raman . Am gandit si eu , ceva vreme ca tine , [ ai avut si tu un semn de carte cu tricolor ? ], dar am devenit mai confuz decat prevede legea , egoismul ,rautatea ,invidia s-au strecurate pe nesimtite . Un prieten cauta un sfat pentru o problema, dar nu era pastorul in oras , s-a intalnit pe trecerea de pietoni cu un frate si l-a intrebat daca ar trebui sa mearga la altar cu fata lui , care s-a casatorit intr-o biserica treditionala . Da , du-te ! i-a raspuns fratele .
In ritmul asta o sa-ti deschizi o discoteca crestina cat de curand …in numele zeului modernitate, se va alege praful de biserica baptista la fel ca in occident..http://muzica-crestina-net.blogspot.com/p/rock.html
Frate Mecanicule, sunt sigur ca ai dreptate. Eu am crescut intr-o biserică baptistă, la țară, in jud Alba. Cu bisericile din Oradea n-am luat contact decat in urma cu aprox 2 ani desi locuiesc in zonă de mai bine de zece ani.
Problema e mult mai complexă decat ne imaginăm noi si tine de identitatea pe care ai dobândit-o prin educatia primită de la parinții tai si din spațiul cultural în care ai crescut. Bărbații, undeva pe la 40 de ani, iși caută originile, identitatea… devin nostalgici. Nu se mai pot adapta oricum și oriunde , iar dacă societatea ( in cazul nostru biserica) le-a luat-o înainte cu transformarile, ei trăiesc o mică dramă….
Astăzi mă duc la biserică si ma simt ca nuca in perete. In locul scolii duminicale cu care am crescut, acum vad circ….
Oi fi eu vinovat ca n-am ținut pasul cu circul sau or fi vinovati ăia care fac circ în biserici?
Dacă citesc Deuteronom 6 si Judecatorii , trag câteva concluzii.
Totusi pe baza acestor concluzii eu trebuie sa iau decizii. Trebuie sa fac ceva. Nu pot sta ca nuca in perete până mor.
Din nefericire sunt gata sa vă dau in scris ca dacă lucrurile ramân așa – fară să facă cineva ceva pentru rezolvarea lor – bisericile baptiste sau penticostale, asa cum le-am cunoscut noi in copilarie vor înceta sa mai existe în urmatorii 40 – 80 de ani. Deja s-au diluat atat de mult incât este greu de facut o asemanare intre biserica de ieri si cea de azi… Iar când ii văd pe unii pastori cum gândesc – am dat un exemplu mai sus – perspectivele sunt sumbre. (De aia am vorbit de dogme. Biserica n-ar trebui sa stea doar pe seama câtorva inși care tin garda sus)
Și atunci eu ce fac cu copilul meu? Unde-l duc astfel incât atunci când isi va cauta si el identitatea dobândită de la parințil lui, să nu trăiască aceeasi dramă ca mine? Unde va găsi acea stabilitate perenă care sa-l păstreze in aceeasi identitate si aceleasi valori, din pruncie si până când va imbătrâni – atât pe el căt si pe copiii copiilor lui – și la care să se intoarcă mereu, chiar si atunci când va umbla aiurea in lume???
Stie cineva răspunsul la intrebarea asta?
”Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, … dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi,
iau astăzi martori împotriva voastră cerul şi pământul că veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot. ”
Să nu ne amagim. Soarta acestor ”biserici” postmoderne este pecetluită. Ei nu-și dau seama cât de mult rău fac in jur.
Pasul urmator e să-ți sară in cap si să te deteste spunându-ți ca esti un bigot retardat, incapabil de progres și adaptare la noul context.
Exact cum am facut noi cu Busuioc.
Că doară pomul se cunoaște după roade.
Dar din fericire – pentru noi – Busuioc n-a dat inapoi.
[In cea ce priveste noile „treziri”/”tendinte”]Eu zic ,fratilor ,sa va calmati si in DRAGOSTE sa tine-ti principiile de altadata si sa aratati tinerilor parerea voastra de inchinare . Pot sa zic doar ce a zis Gamaliel altadata (Fapte 5:38-39) : „Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ ” ………[ tanar de 22 de ani]
Sigur, cine s-a panicat, stimate Ine. Problema este că atunci cînd se ”trezesc” din beția lor spirituală unii se întreabă… ah, ați văzut unde mergeam, de ce nu ne-ați oprit mai înainte.
Noi ne facem datoria să strigăm: GROAPĂ!
Dacă insistați, ne dăm la o parte, dar sîntem curați măcar de sîngele vostru. V-am avertizat!
Bade Iosife , am inteles mai bine decat credeti voi….in desenul tehnic , acelasi obiect poate avea , reprezentari total diferite . O minunata conserva de pateu in vederea din fata , arata foarte dreptunghiular , la fel si din vederea laterala , cand insa , privesti de sus, arata surprinzator de rotund . Unii vedem mai mult ” formele rotunde ” , altii unghiurile drepte …Te rog sa faci si tu un efort , si sa lasi povara trecutului tau , apoi nesiguranta viitorului si ca un copilas arunca-te in bratele Tatalui . Esti fratele meu ..te imbratisez .
Muțam frumos de imbrățișare. Te asigur ca sentimentul e reciproc.
Acu să nu mă intelegi greșit. Să nu care cumva să crezi ca am ceva cu băieții astia progresiști care predică de pe scari de zugravi sau de pe schele postmoderne din aluminiu. Să fie sănătoși
Eu incerc doar să înțeleg acest fenomen al dezrădăcinarii bisericii și să observ faptul ca bisericile neoprotestante se transformă intr-un mod foarte ciudat și intr-un timp incredibil de scurt. E un fenomen pe care, unii dintre credincioși – care au rămas in biserică să se uite după fluturi ( după cum chiar tu ai spus) – e posibil sa nu-l perceapă la adevarata lui intensitate, dar pe care eu l-am incasat direct in plex.
Am rezistat la bbso cam douazeci – douazeci si cinci de minute… după care am ieșit năuc. Erau la iesire câțiva prunci din ăstia de vreo 18 ani – tare simpatici – care mi-au dat o broșură sau cărțulie ambalată frumos cu date despre biserică si ceva despre program… marunțisuri din astea. I-am intrebat ”Bai frate, asta-i biserică baptistă de adevaratelea sau am nimerit eu aiurea ca orbu-n Brăila? ” ”Da, da!” m-au asigurat ei, vădit surprinși că pun o astfel de intrebare. Totuși, cred ca unul din ei – după reacția și zâmbetul pe care l-a avut – m-a dibuit că-s năuc si că vin din altă lume … precum ciobanul coborât de la munte care merge in Lotus sa-și cumpere izmene îmbrăcat in cojoc de oaie…
Am reușit să îngân un ”Tulai Doamne!” si să mă scarpin in cap. Si am ieșit.
Apoi, coborând treptele m-au pornit lacrimile… M-am gandit la copilul meu….si la familia mea… tocmai ce am trecut printr-o incercare cumplită in care, pentru prima dată in viața mea – abia după 40 de ani – am ințeles cum arată si cum este țesută credința … pe dinauntru … in ce lume va creste copilul meu…cum să-l duc să crească in circul ăla??
Și ca o ironie a sorții, după cele mai cumplite zile pe care le-am trăit vreodată,…când am inteles pentru prima dată in viață ce inseamnă să crezi si să te încrezi realmente in Dumnezeu – nu ca o trăncăneală ieftină, nici ca o incercare de a crede că asa am vrut sa cred, nu ca un efort de a te apropia de Dumnezeu, nici ca o autosugestie… ci ca o realitate infiorătoare, pătrunzatoare, numinoasă, care te transfigurează… în care intri si cu care esti îmbrăcat ca intr-o haină care-ti protejează mintea, inima si gândurile; care-ti alungă orice indoială, orice spaimă, orice groază; care te face constient până in plăsele ca viața copilului tău e in Mâna Domnului, care te face să zâmbești si chiar să râzi de ziua de mâine dupa ce doar cu o seară înainte te-ai tăvălit in coate si-n genunchi , la propriu, strigând si implorând îndurare … o credință fară de care ai fi innebunit si spulberat pentru vecie… dar cu care sfidezi moartea si veacurile si stăpânirile si iadul intreg…..
…. ca o ironie a sorții, zic, mă nimeresc tocmai la o predică despre credință in care cel care vorbea stătea călare pe o scară de zugrav, cu niste lumini albastre in fundal, făcând poze cu smartfonu, postând pe feisbuc si explicând unor tăntălăi ce inseamnă sa crezi in Dumnezeu.
M-a izbit in plex toată arătarea asta. Atât de rău incât a trebuit să ies.
Am revazut apoi pe youtube toată scena.
Caut-o si uită-te după o scară de zugrav. Că e reprezentativă. Nu mai stiu exact ce titlu are dar era vorba despre credință.
Apoi, uită-te si la fratele ăsta mai bătrân….și trage si tu niste concluzii…
.
Bade intamplator [ sau poate nu ] am vazut predica cu scara …live . Zidarul incearca sa prezinte , adevaruri sau principii , folosindu-se de tot ce are la indemana . Eu cred ca este ok, tinand cont ca tineretul, este mai dificil de abordat . Si predica de la evenimentul lor anual din 2 dec a fost in acelasi format , mi-a placut titlul …” Cele mai scumpe cioburi ” . Bade , am o intrebare pentru tine . Care este dragostea ta dintai [ decembrie ] ….asa cum spune Scriptura , vad ca in timp , te-ai indragostit [ si ] de alte lucruri . Tot respectul pentru Traian Dorz .
No, inseamnă că ne-am nimerit amândoi in acelasi loc. Numai ca eu am plecat repede. Ca să vezi cum se nimeresc lucrurile.
Da, no, ce să-i faci? Fiecare după puterile lui. Asa-i cum zici. Când vrem să facem pe grozavii ne dăm in stambă cu ce avem la indemână. Eu m-as fi suit in roabă, de pildă, că am vro cinci – si l-aș fi pus pe Gogu să mă care cu roaba pe scenă cu picioarele atârnând afară. Dădeam drumul la becurile alea albastre și-l puneam pe Vasile sa bubuie in tobe. Ar fi fost un bun exemplu de iubire a aproapelui. ( din partea lu Gogu si a lu Vasile, nu a mea).
Baiul nu-i cu exemplele de genul ăsta, ci cu nivelul de intelegere a ălora care asistă la ele. Tare tăntălăi trebuie să crezi ca sunt oamenii care te ascultă încât sa tragi concluzia ca au nevoie de astfel de exemple.
Avea dreptate Țutea când spunea că ”Protestantismul e o religie coborâtă la rangul de morală pentru gradinița de copii” iar exemplele de soiul asta nu fac decat sa-i valideze aserțiunea.
Să-ți raspund la intrebare.
Una din întâile mele iubiri au fost cântarile cântate in Biserica Baptista din satul natal. Acolo, in bisericuța aia, de la mama și bunica mea, am invățat cele mai frumoase cântari…
Chiar si când umblam aiurea, departe de Biserică, mă pomeneam cântând și fredonând cântarile copilariei mele – atunci când eram singur, muncind, la volan sau uitându-mă la stele…
Cântarile alea nu le mai gasesc astazi nicaieri. Si chiar daca se mai cântă ele sunt realmente macelarite in așa hal incât eu nu le mai pot asculta. Pentru ca stiu cum au fost cântate mai demult., de cei care le-au compus.
Dar le-am redescoperit la Oastea Domnului. Până la 42 de ani n-am stiut că Oastea Domnului există pe fața pământului. Si nici cine a fost Traian Dorz. Si-am fost tare surprins sa aflu că toate cântarile care mi-au marcat copilaria au fost compuse la Oastea Domnului.
Faptul că le ascult cântate de cei de la Oastea Domnului este dovada că am rămas la prima dragoste si acolo o să rămân până mor.
Imi pare nespus de rău ca biserica copilariei mele nu mai există. Eu strig după ea cum strigă Marius Cruceru după tatăl său mort. Dar nu mai vine inapoi… Se dezintegreză, se imprastie.
Nu evouleaza ci moare incetul cu incetul ajutată cu sârg de cei care cred ca crestinismul incepe cu ei.
Iata cum se cânta ieri. Cîntarea asta e cântată identic, până la nuanță, la fel cum o cântau baptiștii acum 40 de ani.
si iată cum se cântă azi.
Să nu care cumva să crezi ca-i detest pe copiii aia care cântă acolo si bat din plame. Pe unii chiar ii cunosc. Eu vreau doar sa spun ce am spus mai sus. Ca biserica este supusă unui proces de transformare nesănătos. Totul e diluat până aproape de penibil – de la versuri până la muzică si interpretare. Și nu copiii sunt vinovați pentru asta.
Bade , hai sa-ti mai spun una buna …imi place radio Oastea Domnului si il ascult cu placere . Pe site-ul fr. Daniel Branzei , la postarea despre Radio Ostea Domnului sunt 6 comentarii , facute cu ceva timp in urma . Doua dintre ele , sunt ale noastre …de acolo te stiu . Cand eram la lucru in Europa , cautam ceva pe telefon si am dat peste un acatist al preotului Marian Moise , ”Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile ” . Nu stiam ce este un acatist , dar am fost mangaiat in sufletului meu …si am ramas placut surprins . De atunci , privesc lucrurile putin altfel , cu un ochi iubitor , pentru toti fratii mei de pretutindeni . ”Imparate-al veacurilor , Cel ce nu suferi stricaciune / Tu tii in dreapta Ta , toate cararile vietii omenesti / Cu puterea mariei Tale cele mantuitoare . Am spus atunci in singuratate si o fac si acum Amin ! Amin ! Amin !.
Atunci nu pot sa-ți spun altceva, mecanicule, decât: Slăvit sa fie Domnul !
Sa-ți povestesc o intâmplare. La scurtă vreme după ce i-am cunoscut pe cei de la Oaste mă pomenesc invitat de un frate mai in vârstă la comemorarea … tatălui său. Fratele Popa Petru de la Săucani. Am acceptat sa merg, fară să inteleg prea multe. In mintea mea aveam gândul că voi merge la un parastas – după obiceiul ortodox – și mă tot intrebam, oare câți ani o fi avut fratele ăsta, Popa Petru, când a murit? Dacă fiul său , Popa Ioan, care m-a invitat are vro 70 de ani, apăi tatăl său câți ani o fi avut? Eram destul de contrariat.
Am ajuns in Săucani ceva mai târziu decat ceilalți, ajung la Biserica si … băi frate … văd acolo o grămadă de mașini. Din Timis, Galați, Cluj, Maramureș, Suceava, Arad, Alba… de prin toată țara…. iar in cimitir vreo sută si ceva de oameni, bărbați , femei, tineri, copii….Băi, da ce fel de om o fi fost Popa Petru, ăsta, de vine lumea de prin alte zări la parastas.!!?? Trebuie sa marturisesc ca am fost tare nedumerit. Apoi aflu ca de fapt fratele Popa Petru era mort incă dinainte de Revoluție iar oamenii acestia vin la mormântul lui in fiecare an sa pună o floare si sa-l pomenească si poate sa-și invete copiii cine a fost fratele Popa Petru…
După o slujba scurtă la mormânt si câteva cuvântari oamenii s-au mutat in Biserică pentru ca a inceput să plouă. Acolo au mai stat vreo câteva ore, au cântat , au recitat poezii si au vorbit despre fratele Popa Petru, despre faptele și credinta lui in Domnul nostru Isus Hristos.
Am fost pe spate.
Tu ai auzit vreodată de fratele Popa Petru? Un zidar, un dulgher. Om fără școală, fără doctorate… fără articole publicate, fără o operă scrisă si fără ce mai vrei tu….N-ai auzit si n-am auzit nici eu până atunci si nici alții… dar oamenii acestia se duc in fiecare an să pună o floare la mormântul lui.
Apoi se duc la mormântul lui Traian Dorz, la Mizieș; la mormântul părintelui Iosif Trifa, la Sibiu; si la mormântul lui Ioan Marini, in Sasciori.
Tu intelegi ce-i asta?
Cunosti vreun pastor neoprotestant la mormîntul căruia credincioșii să se adune in fiecare an, in semn de respect si prețuire? Eu nu cunosc. Păi noi nu ne ducem sa punem o floare nici la mormântul parintilor nostri care ne-au nascut si crescut ,apăi sa ne mai gândim la parintii nostri… spirituali care ne-au nascut in Domnul?
Ei bine, mecanicule dragă, ăla a fost primul meu contact cu un fenomen care in bisericile neoprotestante nu există.
Mă refer la pomenirea, comemorarea si respectarea inaintașilor credintei tale. As putea spune ca este o formă a cinstirii sfintilor, a pretuirii si a aducerii aminte de numele unor oameni care prin toată viața lor trăită pe pământ au fost niste exemple de urmare a lui Hristos. Eu am fost uluit. Pentru ca am ințeles implicațiile acestui eveniment inca din prima clipa in care m-am dumirit despre ce-i vorba. Si implicațiile sunt adânci
Acesta este unul din motivele pentru care, Oastea Domnului a rămas consecvenă in mare parte cu identitatea pe care a avut-o la inceput. Acesta este motivul pentru care cântarile lor nu sunt năclăite in tot felul de izmeneli, becuri albastre , fum ca la discotecă și scari de zugravi. Pentru ca oamenii au modele, au repere și rădăcini si pentru că au văzut cum si-au trait viața inaintașii lor si cu câtă suferință și-au plătit credința lor in Domnul Hristos.
Si asta nu se uită. Ba mai mult decat atat, isi aduc aminte mereu – an de an – de inaintași si de exemplele lor. Bunici, parinți si copii.
Iți mai las o cântare.
Ascultă versurile.
Nu se poate sa nu te indrăgostesti de cântarile astea.
Iosif Barna, stai un pic că eu n-am murit încă! N-am mormînt! 🙂
Glumesc!
acest obicei este străin de ethos-ul protestant. Se practică la Oastea Domnului, dar nu la baptiști!
nici la mormîntul lui Marcu Nichifor nu s-ar aduna. Escatologia noastră nu are spațiu pentru așa ceva. Din fericire? Din păcate? Nu știu ce să spun! Spuneți voi!
Ai dreptate bade , cantarile vechi mau rascolit si mi-au adus aminte de cantarile comune , din biserica de acum 20 de ani . Un vechi cronicar roman , spunea ” Simt in mine doi oameni, unul tanar si unul batran , m-as duce dupa cel tanar , mi-e mila de cel batran .”Am invatat in viata sa nu mai cred , atat de mult in oameni , de fapt , asa spune si Ieremia …oamenii sunt schimbatori , chiar si femeile . As vrea, sa particip la o adunare de Oastea Domnului , cred ca m-as simti minunat , cel putin la cantarile comune . Eu cred in principiul biblic ” Du-te la fratii Mei ” si asta se refera la lucrarea cu cei ….vii . Prezentarea ta mi-a adus aminte , de un editorial a lui Lanurentiu Balcan pe blogul lui , in care posta si o imagine , la mormantul lui Dumitru Cornilescu . Asta , doar intr-o nota simbolica si personala .
Du-te după cel bătrân și cel tânăr va trăi. Du-te după cel tânăr si va muri și cel bătrân si cel tânăr.
Iaca, am articulat o ”zicere” parafrazând principiul biblic ”pierde-ți viața si o vei câștiga”.
In sensul că dacă te duci după ăla tânăr, ăl mai bătrân va muri odată cu tine, iar cel mai tânăr n-are de unde să știe cum a fost ăl mai bătrân. Așa că pieriți amândoi. Nici numele nu va mai rămâne din voi. Și nu doar amandoi, ci și copiii copiilor voștri.
Cei tineri se dezrădacineaza si au mult prea puțină minte ca să priceapă ce fac.
Dar nu-i invinuiesc pe ei, ci pe liderii lor. De la aștia tineri n-ai ce să aștepti, că-s la fel de proști cum eram noi in urma cu 25-30 de ani când ne războiam cu Busuioc. Degeaba au tehnologie, că asta nu-ți dezvoltă deprinderile vieții in genere. In schimb, de la liderii lor ar trebui să aștepti ceva mai mult. Dar când îi vezi și pe aștia ce fac iți pierzi orice nădejde.
”Lăsati orice speranță, voi cei care intrați aici.” Dante
Așa ar trebui să se scrie pe frontispiciul oricarei ”biserici” din astea de tineri, ”independente”, care trăiesc cu impresia ce religia creștină începe cu nalucirile lor.
Ei, e bună gluma.
Eu trag nădejde ca in dreptul frăției tale să nu fie o glumă. Înainte-i vremea …
Pentru cei care au vazut cu ochii lor vietile acestor oameni, pomenirea si respectul pentru ei nu este o glumă. Am ajuns să mă conving singur.
In trecut, când munceam mai prostește, stăteam 14 ore pe schelă la muncă ,dar pe scaun intr-o biserică eram incapabil să rezist mai mult de douazeci de minute. Incă alea douazeci de minute petrecute la bbso au fost un record absolut – in conditiile in care aveam in fața ochilor spectacolul ăla…. Dar am ajuns să stau, in picioare, la adunarea de comemorare a fratelui Traian Dorz de la Mizieș nu mai putin de șase ore. ȘASE ore, fratele meu… Când le-am spus unor prieteni care mă cunoșteau că am stat șase ore intr-o biserică – și încă una ortodoxă – ticsită de oameni, pentru că afară ploua, au crezut ca am luat-o razna. Am cântat acolo până am răgușit,,.. A fost raiul pe pamant. Vă mai aduceti aminte cum era in biserica baptistă din Mediaș in vremea când fratele Ștef era pastor? Poate că ați fost acolo. Eram copil și ma ducea mama.. Veneau oameni din toate părțile ca la pelerinaj. No cam așa a fost adunarea la care am participat eu.
La baptiști nu există obiceiul ăsta. Din păcate.
Sunt convins de asta. In ultima vreme, de când cunosc Oastea Domnului am reușit să ințeleg câteva lucuri importante si să dezvolt câteva argumente – dar e prea mult de scris si incă nu sunt capabil să le articulez așa cum aș vrea. În orice caz, e vorba de a avea rădacini adânci, de a creste – tu si copiii copiilor tăi – bine infipți in ele, de a intelege ca religia crestină nu incepe cu tine și că nu ești tu buricul pământului; de a rămâne ancorat intr-un set de valori ancestral care coboară in istorie pâna la Fiul lui Dumnezeu si la Apostoli și de a fi conștient de datoria pe care o ai de a duce mai departe aceste valori așa cum au fost rânduite – fără să adaugi și fară să scazi nimic din ele.
Dacă ar fi existat acest obicei și un sistem bine articulat de dogme, n-ați fi avut astăzi problemele pe care le aveți cu cei care-si fac… ”biserici independente”. Sau cel puțin nu la nivelul la care se dezvoltă nenorocirea asta.
(Cică biserici independente. Ce-i asta domnule? Astia trăiesc cu impresia ca religia creștină incepe cu ei??)
Insă, inainte de a exista obiceiul acesta, trebuie sa existe oamenii care sunt comemorați de acest obicei.
Dacă aveți timp, citiți rândurile astea.
https://oasteadomnului.info/fratele-petru-popa-de-la-saucani/
https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Marini
”Prima cetate cucerită pentru Dumnezeu va fi însăşi comuna Săsciori, locul unde a văzut lumina zilei înflăcăratul apostol. Cârciumile se închid, ţigara dispare din viaţa sătenilor; în case, pe uliţe şi pe ogoare în loc de înjurături se aud cântări de laudă pentru Domnul!
Mai târziu, câmpul lui de acţiune se va extinde asupra Banatului, Transilvaniei, îndeosebi cea de nord, Moldovei, mai ales în timpul marii secete din vara anului 1946. Suferind împreună cu mulţimile flămânde şi însetate, le vestea adevărurile mântuitoare, potolindu-le foamea şi setea cu pâinea cea nepieritoare şi cu apa cea vie a Cuvântului Evangheliei. În Apahida sau la Alba Iulia, la predica lui ţinută pe peronul gării, călătorii, personalul trenului, mecanicii de locomotive l-au înconjurat din toate părţile şi, fermecaţi de puterea cuvântului lui Dumnezeu, au întârziat mai bine de o oră, uitând de călătoria pământească şi schimbând macazul spre Patria Cerească.
Întâlnirea cu acest om al lui Dumnezeu, care s-a lepădat de toată grija cea lumească, îmbrăcând haina sărăciei şi a smereniei, însemna un prilej unic, un moment de conştiinţă şi de adevăr răscolitor.
Domnule Barna, ce-i aia „instrumente muzicale” in biserica? si barbati si femei stand laolalta? eu cand eram copil in anii ’90 nu aveam asa ceva la crestinii dupa evanghelie. si asta intr-o resedinta de judet, nu sat. mie biserica Emanuel mi se pare destul de liberala, dar la tobe si lumini trag linia. daca vreau concert pot sa merg sa vad niste artisti cinstiti. chestia cu formatiile si grupurile din biserici ma face sa ma gandesc ca sunt cativa care vor sa practice artele si au nevoie de un public captiv. nu vor sa se duca in „lume”, dar le-ar place s-o faca. asa ca duminica dimineata trebuie sa cantam ce vor ei (chiar daca suntem somnorosi – asta-i spusa de un dirijor foarte recent), si dovada dragostei pentru Dumnezeu e sa venim la biserica de 3 ori pe saptamana, ca ei au nevoie de public. „si corul/fanfara/grupul/fratele/sora lauda pe Domnul” e spus mai des decat „sa cantam cantarea X”. bonus pentru „hai sa bagam 3-4 cantari noi una dupa alta, pe care corul le-a repetat dar nimeni nu le stie”.
tinerii cauta ceva autentic, pentru ca vrei, nu vrei, credinta lor este confruntata in viata publica, si au nevoie de oameni in jurul lor care sa ia in serios crestinismul, care sa discute valorile si pildele intr-un mod serios. asta inseamna un mediu conservator. transforma biserica (adunarea) intr-un club de Duminica dimineata, in care pe langa mesaje puerile care picteaza totul in roz (te-ai intors la Dumnezeu, de-acum totul trebuie sa fie perfect, daca nu inseamna ca e ceva in neregula cu tine) mai trebuie sa asculti si niste „artisti” ce vor mai degraba sa cante pop decat muzica bisericeasca, si imediat apare intrebarea „eu de ce vin aici?” si nu e numai in crestinism asa, si evreii au aceleasi probleme in sinagogi. circul nu tine de foame, si mai devreme sau mai tarziu oamenii pleaca ori spre lume, ori spre radacini.
in ultimii ani conservatorii ce spun adevarurile dure intr-un mod onest si fara ascunzisuri au mai mare trecere la tineri decat cei care vor sa ascunda realitatea sub un pres lumesc al optimismului fortat pentru ca vor sa atraga cat mai mult public, deci le e frica sa jigneasca pe cineva.
Si totusi , o singura persoana ,a raspuns la intrebare scurt si concis …foolfield . Daca as fi pastor , [ A spus cineva ” Doamne fereste ! ” ? ] as raspunde in stilul unei predici cu [ omniprezentele ] trei puncte .
# Teologia # Tehnologia # Sufrageria
Dupa invazia si explozia cantaretilor si a trupelor de inchinare , in spatiul evanghelic, urmatoarea este , cu siguranta teologia . Full-option frate , oameni ai lui Dumnezeu dedicati , unii consacrati deja ,altii din noua generatie . Sunt surprins sa vad , in diferite biserici din tara sau diaspora , atata invatatura …atata Cuvant . Am crescut mult si datorita lor , le multumesc ….tuturor .
Tehnologia este accesul [si ] la aceste resurse crestine spirituale . Este suficient un salariu mediu , daca esti un cautator de comori . Accesati si veti gasi , navigati si vi se va deschide .
Stiu ca , majoritatea slujitorilor , nu recomanda statul acasa pe net , dar sunt cazuri in care sete un castig . In final, care este scopul ?