Triumfalismul (carismatic) – o biruință clamată prea devreme, nenorocind destine

Ești eliberat! Slavă Domnului! Oh, God! Praise! Oh, my God! You are free! I declare victory! Declar victorie în numele Domnului, ești eliberat de duhul de droguri, de duhul de pornografie, de duhul …

Da de duhul de prostie și incompentență nu vă eliberează nimeni, exorciști de pripas?

Destine sînt nenorocite de așa numitele eliberări clamate prea devreme. Evanghelicii și așa sînt ispitiți de un triumfalism naiv, de o escatologie anticipată, uitînd de faptul că Apostolul și nu numai el amintește de luptă, de purtare cu asprime față de trup, de alergare, care se sfîrșește la moarte, nu înainte de aceasta. Același, dar și părinții pustiei, ne vorbesc despre zdrobirea voii, despre lupta carnalității împotriva Duhului. Este greu și așa, cînd te lapezi de lume și ai oarece pornire spre schivnicie, dar cînd trăiești în lume?

Orice dependență este precum cîrligul în nasul peștelui. Nu și-l poate scoate singur. Sîntem neajutorați, precum peștii fără mîini, sîntem morți în dependențele noastre. Un pseudoconsilier spiritual care îți strigă eliberare, eliberare în urechi și care crede că te-a izbăvit de duhul de țigare  prin cîteva manevre de gen abracadabra  nu face decît să îți dea un pic drumu la mulinetă. Nimic mai victorios pentru ceata drăcească!

Am un prieten pe care l-am numit FOST dependent de droguri. Așa l-am prezentat. M-a corectat cînd a luat cuvîntul și a spus?

– Nu, sînt dependent de droguri INACTIV. Morbul este acolo, mizeria este încă în trupul meu. Dacă mă înșel pe mine și îmi spun că sînt cu totul imun, atunci mă programez pentru recădere. Nu! Stau și veghez tot timpul, sînt cu ochiul pe trupul meu și în lupta asta nu am vacanță și nu las garda jos. Niciodată! Unii dintre cei cu care am lucrat de-a lungul timpului, unii dintre ei chiar lideri în mișcarea noastră, au fost bine, au ajutat și pe alții. O singură dată au mai încercat, o singură dată. Au murit de supradoză. Asta după ce lucraseră la ajutorarea altor dependenți. Cu diavolul nu te joci!

 

Da, dragii mei prieteni, cu diavolul nu te joci de-a eliberarea. Este extrem de talentat în a-și ține prizonierii, dîndu-le senzația de libertate, numai pentru că le lasă lesa un pic mai lungă. Astfel de eliberări sînt ca o plimbare la aer curat prin curtea penitenciarului. Atît!

Cum poate fi cineva atît de naiv să creadă că din cîteva cuvinte l-a făcut pe cel care a avut tupeul să Îl ispitească pe Mîntuitorul, pe cel care și-a ascuțit uneltele pe Avram, Isac și Iacov, pe Moise, pe David, pe Samson și Solomon și pe aceștia i-a biruit? Cum putem fi atît de naivi să credem că noi putem!

De cîte ori n-ați auzit: de luni mă las … și marți este înapoi ca scroafa la nămol și cățeaua la vomitătură?

Unii au astfel de biruințe încît, eliberați de dependența de alcool se hotărăsc să ciocnească șampania pentru victoria Domnului! Dracii rîd de se defectează! La fel este în dependența de pornografie. Nu ai voie să te mai ”plictisești”, să browsezi așa … la loveală, numai pentru că ai fost eliberat și ești insensibil de acum. Curiozitatea n-a omorît numai pisicile. Curiozitatea ne-a omorît pe toți!

Pseudo-consilieri de toate felurile, pastori needucați în domeniul dependențelor, psihologi fără recunoaștere, sfătuitori autogratulați, dezlegători de blesteme și exorciști închipuiți, toți se grăbesc în numele harului greșit înțeles să își asigure victimele că au scăpat într-o după amiază de patimi pe care le-au cultivat ani de zile și că nu mai au nevoie de specialist, de psihiatri, de consilieri specializați. Fac ei totul! Dau cu aghiazmă peste nasul roșu de tras linii de praf și … gata! Le dau oamenilor să bea doi litri de apă sfințită ca să scape de dorul pălincii și le spun că ficatul le este cu totul născut din nou, regenerat ca al pruncului. Mincinoși fără scrupule!

În ciclism este o vorbă: dacă te dai la vale 200 de metri, trebuie să îi pedalezi înapoi și la urcare este de obicei mai greu. Cît ai coborît tot atît trebuie să și urci, numai că la urcare bicicleta nu mai merge singură.

Vindecarea de orice dependență presupune autoritate, consiliere pe lungă durată, luptă grea și multă, multă răbdare. Este un proces, nu un moment, iar Duhul Sfînt se ocupă de asta ca unul venit pe pămînt într-o sărbătoare agricolă, adică ne comunică că nu se fac toate lucrurile peste noapte.

Cea mai mare minciună pe care un consilier spiritual iresponsabil i-o poate livra unei persoane dependente este să îi sugereze faptul că este deja scăpat, eliberat, că Duhul… că harul și că patima veche nu îl va mai vizita. Gata! Hocus-pocus, ești gata să iei cuvîntul la ora de rugăciune!

Aceasta este calea spre dezastru spiritual. La oboseală, în singurătate, după o mare biruință spirituală sau chiar atunci cînd omul este mai încrezător în sine, atunci apare recăderea. De nu știu cîte ori mi-au stat în față oameni ”eliberați”, unși cu toate uleiurile și alifiile, cu declarații de victorie deasupra capului și care, după o perioadă de bine, au recăzut, tocmai pentru că falsa victorie le-a anulat vegherea. Avem noi o cîntare: ”privegheați și vă rugați întruna” (sic!). Nu este la întîmplare.

Rugați-vă neîncetat! Așa ne sfătuiește Scriptura. Starea de război spiritual continuu, de veghere, de alertă spirituală a celui care aleargă, știind încotro, luptă, dar nu cu pumnul în vînt, această stare este cea normală creștinului care se luptă în războiul nevăzut.

Din păcate spiritualitatea evanghelică este mai săracă decît spiritualitatea tradițională în acest domeniu. Citiți istoria Mariei Egipteanca. Se sărbătorește, dacă nu mă înșel, la 1 aprilie. O nimfomană care este vizitată la bătrînețe, după  o viață întreagă de secluziune, de călugărul care să îi administreze ultima Împărtășanie. O întreabă:

– Mario, cum este, tot te mai chinuie poftele, acu după ce n-ai mai văzut om și bătrînă fiind?

– Ca niște lei, care mă sfîșie în fiecare zi! a răspuns schivnica scofîlcită și cu hainele învechite pe ea.

Aceasta este o lecție bună despre lupta spirituală. Bătrînii înduhovniciți pe care i-am cunoscut m-au atenționat tot timpul mai ales asupra ispitelor bătrîneții. I-am întrebat dacă mă vor părăsi cu timpul ispitele.

Nu, mi-au răspuns ei, ai grijă cum îmbătrînești. Pocăiește în tine la tinerețe și la vreme orice poftă și impuls. La bătrînețe numai ți se uzează frînele.

Iar altul:

Să ai încredere în trupul tău numai la 15 minute după ce se pronunță decesul. Niciodată înainte!

Sper ca în România să se dezvolte o școală adevărată, cu puternice rădăcini în psihologia tradițională, o școală care să presupună informare, cercetare și care să beneficieze de experiența marilor școli de consiliere creștină în domeniu. Sper, de asemenea, ca acești impostori ai consilierii, falși eliberatori, care leagă rana poporului cu ușurință și care dau verdicte de eliberare spirituală precum fumătorii fac cercuri de fum la plictiseală, sper ca aceștia să fie demascați și izolați. Sper să dispară cu timpul, avînd de-a face cu o generație atît de informată, acești prestatori de servicii spirituale, vraci și ghicitori fără căpătîi, ei înșiși niște orbi care îi duc de mînă pe alți orbi.

Dragi părinți, aveți grijă pe mîna cui vă dați copiii dependenți de droguri, jocuri, pornografie, alcool et c. Există oameni competenți între evanghelici. Pe cîțiva i-am prezentat la emisiunea mea Între Scriptură și ziar. Vor mai urma și alții. Tocmai acesta este scopul unei asemenea emisiuni, să putem deosebi competențele autentice de falsele competențe.

Pînă atunci, dragi dependenți, dacă ați coborît repede la vale, să știți că la deal este mai greu de pedalat. Există nădejde! Există șanse, există puterea eliberatoare a Duhului lui Dumnezeu.La ascultare, muncă, transpirație, răbdare, luptă și purtare aspră cu trupul!

Da, Dumnezeu poate face minuni, dar uneori, în loc să umple el cazanele de piatră direct cu vin, ne lasă pe noi să cărăm apa și abia apoi face marea transformare. Aveți idee cît de greu se adună 500 de litri de apă cu niște burdufuri din stomac de capră?

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Triumfalismul (carismatic) – o biruință clamată prea devreme, nenorocind destine

  1. A republicat asta pe B a r z i l a i – e n – D a n (Un Barzilai izvorât din Dan) și a comentat:
    Ca deobicei, din inimă, dar cu mult cap. Sper să ajungă tot la inimă și să clarifice și ce este în cap. Doamne, ajută-ne să nu ne mințim singuri, reprezentându-Te strâmp în nerăbdările noastre.

  2. puteti da linkul de la emisiunea Între Scriptură și ziar cu tema asta?

    • Marius David zice:

      căutați pe blogul meu sau pe credo tv, canalul de youtube, emisiunile cu Dr. Anca Axente și cu prof. univ. dr. Cosman. Ambele psihologi clinieni. Am vorbit acolo și despre posesiunea demonică și legătura cu bolile psihice, dependenețe și mai urmează alte două emisiuni din aceste serii. Ambele doamne sînt de mare încredere și cu multă experiență în domeniul dependențelor. Ambele credicioase, dar și foarte apreciate profesional.

  3. Pingback: Triumfalismul (carismatic) – o biruință clamată prea devreme, nenorocind destine |

  4. pety zice:

    Scriptura nu este un manual de terapie a adicțiilor, însă arată că procesul „omorârii” prin Duhul este pe toată durata vieții. Se face ținînd cont de conștientizarea problemei (adicției – în definitiv orice păcat este adictiv, deoarece este recurent); dorința (motivația) eliberării; travaliul terapeutic; continuarea prin managementul recăderilor. Motivația de eliberare a celui „prins” în vreo dependență este crucială – numai cel bolnav are trebuință de doctor.

    • Marius David zice:

      Așa este. Și asta nu se poate face fără ucenicie, autoritate, spațiul eclesial. Cum putem imagina omorîrea mădularelor prin Duhul în afara comunității Duhului, Biserica?

      • pety zice:

        Cineva spunea că psihologia creștină este net superioară psihologiei / psihoterapiei seculare. Bineînțeles, această afirmație venea pe un fond al necunoașterii. Psihoterapia seculară nu și-a propus niciodată să mântuiască pe cineva, ci să-l ajute, în mod calificat, pe cel ce trece prin tulburări, minore sau majore, sufletești. Psihoterapia cognitiv-comportamentală este foarte potrivită (împreună cu psihofarmacologia) în abordarea adicțiilor de substanțe (alcool, droguri, tutun etc.). Sincer să fiu, nu am văzut dependent de alcool eliberat în biserică, în virtutea faptului că frați și surori au mijlocit în rugăciune. Nici o rugăciune nu am vazut eficientă în momentul în care un dependent de alcool era in sevraj. Însă, eu am trăit o eliberare de o adicție, prin mijlocirea/rugăciunea lui Wes (stiu că-l cunoști) și motivația mea profundă, secondată de acțiune consecventă ce a durat 6 luni de zile.

        Nu cred că există un demers terapeutic elaborat de vreo biserică pentru vindecarea de asemenea adicții. Dar, văd, din ce în ce mai mult, creștini care încep conștientizeze necesitatea pregătirii în ale sufletului uman (consiliere, psihoterapie). Exista pastori baptiști care au devenit foarte buni în acest greu domeniu și care sunt mai eficienți decât unii din confrații lor (psihoterapeuți seculari), tocmai datorită intervenției Duhului Sfânt.

        Am văzut și unii pastori inconștienți care au contribuit la agravarea problemelor sufletești a unora cu suferințe profunde. Toate acestea cu blamarea celor care, pregătiți fiind în domeniu, au sărit, în mod benevol, în ajutorul celui suferind.

        Cum împăcăm prăpastia dintre ignoranță și triumfalism? Înțelegînd că Bilia nu este un manual de medicină al trupului sau al sufletului, ci, cu siguranță al spiritului. Că Dumnezeu alege să răspundă unor rugăciuni, pentru vindecare/eliberare, dar la altele nu. Că Dumnezeu poate alege calea de vindecare într-o clinică sau un cabinet al unui psihoterapeut (creștin ori secular – deci iată că nu doar în perimetrul Bisericii). Că problemele se pot agrava dacă unii frați din biserică nu sunt pregătiți. Că unii pastori sau niște crestini (frați și surori) se pot pregăti în ale terapiei și să devină astfel niște „canale” calificate (nu neapărat licențiate) pe care Duhul Sfânt să le ungă spre slava Tatălui.

        Pe de altă parte, lucrez la un manual general de terapie creștină, bazat pe epistola către Romani, care localizează adicțiile în capitolul 7, partea a 2-a (de la vers.14 în jos). Și acolo, într-adevăr adicția este înscrisă în mădulare. E o definiție circulară a acestui aspect (vers.23). Dar vine Romani 8, unde o legitatea vieții este mai puternică decît legea din mădulare. Partea aplicativă, de la vers.12 în jos constituie metodologia zilnică de creare a condițiilor în care „Legea Duhului de viață în Christos Isus” să se manifeste. Asta nu exclude tratament medical și orice instrument psihoterapeutic folosit de specialiști. Care, după mine, nu au vreo conotație spirituală negativă.

        Mă bucur frate Marius că ai o viziune conformă cu realitatea asupra acestui aspect.

        • Marius David zice:

          Stimate Pety, afirmații de genul acesta sînt de genul celor din anii 80 dintr-o anumită școală teologică. La un moment dat am avut o discuție aprinsă cu unul dintre foștii mei colegi mai în vîrstă care susținea că ar fi o fizică creștină, o chimie creștină, o cu totul altă pesrpectivă asupra lumii și vieții creștine care necesită o redefinire a tuturor domeniilor științifice. L-am întrebat dacă motorul mașinii dumnealui funcționează după principii creștine sau nu. I-am spus că Golful meu II de atunci nu este nici botezat, nici tăiat împrejur și totuși funcționează foarte bine. Conduc o mașină complet păgînă și acum, făcută de niște ingineri germani fără niciun Dumnezeu probabil.
          Da, eset adevărat, atunci cînd lucrăm cu sufletul omului, lucrurile se schimbă și trebuie să facem distincția dintre demonism, boli psihice et c. Doamna Cosman afirmă în interviul citat că în toată cariera dînsei a întîlnit doar de vreo două ori cred demonism autentic, în rest a întîlnit confuzii mari ale creștinilor care puneau în cîrca demonilor boli psihice tratabile.
          Tocmai faptul că lucrăm cu asemenea lucru scump. Cel mai scump, cel mai valoros … sufletul uman, tocmai de aceea trebuie să avem grijă. Poate cineva să își vîndă sufletul pentru a cîștiga toată lumea? Toată lumea materială nu este mai valoroasă decît un singur suflet.
          În zilele următoare probabil voi posta mărturia unui tînăr care a trăit minunea eliberării și este acum implicat în eliberarea altora.
          Fără pocăință, cu toată tehnicalitatea și toți specialiștii, fără puterea Duhului lui Dumnezeu, de asemenea, nu există eliberare.
          Să fie amîndouă: pocăința și competența specialistului. Doar împreună se va realiza eliberarea.

        • Emi Zarnescu zice:

          @Pety… va citez: „Sincer să fiu, nu am văzut dependent de alcool eliberat în biserică, în virtutea faptului că frați și surori au mijlocit în rugăciune.”.

          Va transmit ca eu am vazut oameni eliberati de dependenta de alcool si de tutun in biserici evanghelice din Romania fara sa aibe nevoie de ajutor specializat sau psihoterapie sau vreo rugaciune speciala de eliberare.
          Dar au avut insa nevoie a fost un mesaj clar al Evangheliei.
          Am vazut oameni schimbati si eliberati prin pocainta personala si puterea Duhului Sfant de astfel de „adicatii”. Problema nu este lipsa oamenilor pregatiti in acest domeniu ci cred ca problema este lipsa credintei si a pregatirii doctrinar-teologice cand vine vorba de astfel de „probleme”.
          De ex: spuneti-mi va rog cand ati auzit ultima oara o predica impotriva alcoolului? Sau o predica care sa defineasca depedenta de astfel de substante ca fiind pacate?
          Doctrina evanghelica moderna foloseste acum termenul de „problema” in astfel de situatii iar asta nu ajuta decat la crearea adevaratelor probleme. Pentru ca termenul de „pacat” il face pe om responsabil dpdv moral in fata lui Dumnezeu, pe cand termenul de „problema” il face pe om sa se raporteze la el insusi si la optiunile pe care le are.

          Nu vreau sa ma pronunt in privinta psihoterapiei, (probabil ca isi are locul ei intr-o societate ca a noastra) dar ma pot prununta in privinta teologiei: exista eliberare de sub robia oricarui pacat prin puterea Duhului Sfant. O spune chiar Fiul lui Dumnezeu, (Ioan 8:36) care a format teologi, nu psihologi.
          Se pare insa ca in ultima perioada se pune prea mult accent pe educatia psihologica a pastorilor si mai putin pe cea teologica. Si asta se poate vedea foare usor in volumul mare de predici care promoveaza solutii psiho-terapeutice la probleme la care Biblia are deja solutii.

          • Constantin din S. zice:

            Eu sunt un caz eliberat de Domnul Isus, fără nimic altceva.

          • Marius David zice:

            Stimate Emi Zărnescu, sigur. Și eu am văzut minuni. Fratele meu Aurel a fost eliberat într-o singură săptămînă de orice dependență. Era om de țigară după țigară, alcool, a trăit o viață în risipire, dar Dummezeu într-o zi l-a eliberat de țigară, în alta de alcool.
            Acestea sînt minuni. Dar zilele în care mergem pe apă sînt rare. De obicei folosim barca sau podul. Barca și podul sînt cele care ne ajută în cele mai multe ocazii să trecem apa. Apa învolburată a dependenței poate fi trecută și cu piciorulo, de mînă cu Isus ca Petru, în celelalte cazuri Domnul trece podul cu noi și se urcă în corabie ca să potolească furtunile.

            • Emi Zarnescu zice:

              Desigur, nu neg ceea ce spuneti, dar nu pot sa accept ideea ca doar specialistii pot ajuta pe cineva sa scape de o dependenta iar biserica si comunitatea locala este incapabila fara acesti specialisti. Pana in urma cu maxim 100 de ani bisericile nu aveau specialisit in psihoterapie ci doar Cuvantul Domunlui, si se descurcau. Nu vreu sa fie inteles gresit; nu promovez ideea unei singure Carti, ci imi arat indignarea fata de expansiunea psihologiei in detrimentul teologiei, ca si cum oamenii din generatia asta sunt diferiti de toate generatiile trecute.

              • Marius David zice:

                Sigur, prima condiție este pocăința, relația cu Dumnezeu restaurată. …. dar. Există tipuri de dependențe în care este necesar ajutorul specialistului.
                cea mai cumplită situație este cea în care biserica dă sigurnațe false. Oh … și cîte cazuri nu sînt!
                tensiunea si psihologia trebuie păstrate in echilibru și nu este vorba numai de psihologie, este vorba de asistenta socială și altele.
                Vedeți cazul PAta Rît, pe care l-am pomenit aseară.

  5. Gabriel zice:

    Pe astia din guvern unde i-ati trimite ca sa fie eliberati de dependenta minciunii si furtului? La inchisoare? Este inchisoarea un tratament psihoterapeutic eficient? Sau sufletul lor este irecuperabil?

    • Marius David zice:

      Niciun regim restrictiv nu este terapeutic. terapia este un bonus, binefacere. Să nu confundăm cu pedeapsa.
      Pedeapsa este antonimul terapiei.
      IAr regimul penitenciar nu se ocupă de suflete. Se ocupă de restrîngerea răului.

      • Gabriel zice:

        Ma refeream la altceva. Ideea era – ce facem ca si crestini cand in conducere avem persoane care abuzeaza de puterea lor? Legal avem posibilitatea sa ii trimitem pe toti la inchisoare. (Care sunt corupti) Si aici ma refer strict la Romania. E normal ca un crestin sa protesteze in strada stiind ca ii putem trimite in inchisoare?
        E normal sa protestam in strada contra unui guvern penal ca apoi opozitia, sau in cazul Romaniei presedintele, sa-si instaleze propriul guvern care ne va vinde tara unui sistem la fel de corupt si va distruge valorile morale (care au mai ramas) ? Exista si o alta alternativa de conducere in care Romania sa aiba propria guvernare in care Europa sa nu-si impuna stilul lor? Este neaparat necesar sa importam felul lor de guvernare ? Exista persoane cu coloana vertebrala in Romania care sa aiba curajul sa-i spuna lui Iohanis ca vrem o tara fara coruptie dar vrem ca sa nu ne vanda Europei ca nu vrem sa ni se impuna legile lor imorale. De ce Europa nu se duce si le impune tarilor islamice legile lor? Nu credeti ca acum e momentul cel mai prielnic ca crestinii sa intervina si nu sa vrea sa bage pe altii in inchisoare, ca oricum peste jumatate din populatia tarii este corupta, ci sa caute o solutie de guvernare care sa se potriveasca romanului crestin?

        • Marius David zice:

          Înțeleg întrebările. IEri am fost prin Piața Victoriei. De fapt am trecut chiar prin sensul giratoriu în timpul zilei. N-am răspuns la aceste întrebări. Dar am răspuns la cîteva alte întrebări: cele 10 porunci sînt încă în picioare. Atunci cînd creștinului i se încalcă conștiința și drepturile civice, cînd există atentat la libertatea de conștiință, atunci poate recurge la nesupunere civică.
          Încredere? La această oră nu prea am încredere în niciuna dintre lateralele eșichierului politic.
          Știu sigur însă că a da o ordonanță ca aceea în miez de noapte este o făcută de nefăcut și cred că acum politicienii știu că poporul este cu ochii pe ei ca pe butelie. Cel puțin acest mesaj a fost transmis și, sper eu, înțeles clar.

  6. Daniel zice:

    Dumnezeu eliberează instantaneu pe cineva din adicții atunci când pocăință acelui om este reala…. „El îți iartă toate păcatele, și îți vindeca toate bolile SPIRITUALE ” la nașterea din nou. Mai departe tine de seriozitatea omului în relația cu Dumnezeu.
    Nu cred că un creștin care are o relație reală cu Dumnezeu are nevoie de psiholog. Dragi frați și surori Îl are pe Duhul Sfânt care Îl învață și Îl atenționează atunci când o ia razna, iar aici vorbesc din proprie experiență.
    Sunt situații în care din cauza imaturității spirituale un nou convertit, cu siguranță are nevoie de consiliere și de învățătură sănătoasă, dar chiar și atunci…. dacă este sincer în lucrurile puține care i le-a încredințat Dumnezeu, „chiar daca ar fi fără minte… nu poate să cadă”
    Desigur că este nevoie de disciplina…. Însă nu sunt de acord cu exagerările gen…. disciplina este extraordinar de grea. Pai nu a spus Domnul Isus Hristos că jugul Sau este bun, iar sarcina Lui ușoară? Sau nu ne-a spus că nu vom fi ispitiți peste puterile noastre? Nu știe oare Dumnezeu care sunt slăbiciunilor noastre ca sa ne ferească in acele domenii unde suntem deficitari?
    Frate Marius dumneavoastră ați avut odată o predica in care condamnați păcatul curviei înainte de căsătorie…. Spuneați atunci ceva de genul, despre tinerii logodiți care au „căzut”:
    „Nu ați căzut, ci v-ati dat pe topogan… de mai multe ori și v-a plăcut!”…. 🙂
    Cam la fel e și cu ORICE adicție. Nu ajungi in pragul in care sa devii dependent din nou…. Dumnezeu e acolo mereu. Ajungi DOAR daca ești un NESIMTIT ORDINAR si persista să cazi după NENUMARATE avertizări in aceleași adicții… Chiar daca ar întâmpla să cazi deodată… Dumnezeu e mereu acolo că sa te salveze…..
    Ei, dar nesimțirea are și ea o limita….
    2 Petru 2:20-22 (VDCC2) În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
    Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
    Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă.”

    Nu știu cu ce ar putea ajuta un psiholog pe un nesimțit? Să-l tina de mana in fiecare zi?
    Consiliere poate face orice creștin matur plin de Duhul Sfânt, pentru orice adicție….
    De fapt adicția de alcool e de multa vreme și mulți din înaintașii noștri creștini care au scăpat de ea nu au avut nevoie de psihologi pentru asta.
    L-au avut pe Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu și biserica pentru îmbărbătare și a fost DE AJUNS.
    Acum trăim altele vremuri unde dam credit mai mult decât trebuie unor adicții tratandu-le mai mult din punct de vedere fiziologic, chimic, neurologic, experiențial sau ‘stiintific’
    ‘Avem capul plin de cunoștințe de medicina și considerăm că numai noi „psihologii” suntem cu adevărat calificați pentru a „trata” dependenții de orice…’
    Nu spun… Psihologii au meseria lor, dar în esență lucrurile se reduc simplu la sinceritatea relației cu Dumnezeu, iar în acest domeniu de maturitate spirituala, orice credincios plin de Duhul Sfânt face mai mult decât orice psiholog bine pregătit în ceea ce privește consilierea.
    Ideal ar fi că acei psihologi sa fie totuși niste creștini PLINI DE DUHUL SFANT și atunci problema „competenței” e rezolvată. 🙂

  7. Andrei zice:

    Am fost dependent de alcool si de tigari, marijuana si tot felu de substante care sa imi creeze o stare de euforie. L-am intalnit pe Isus si El ma invatat din biblie ce sa fac. Acum dupa 3 ani am traiesc in libertatea lui Isus prin puterea Duhului Sfant (nu ma declar ca apartin de nici o denominatie). Dupa ce m-a eliberat Dumnezeu de toti demoni (cu care am avut multe lupte in vise, cosmaruri, decorporalizari si viziuni, in care Duhul Sfant ma invata sa zic „in Numele lui Isus PLEACA”), care se distrau in mine si prin mine pe cand eram mort in pacat, a urmat o curatire si Dumnezeu mi-a explicat ceva de genu: „Ai o camera in care lasi un caine inchis. In fiecare zi il hranesti bine de tot dar il izolezi inchis acolo. Dupa 5 ani te duci si scoti cainele. Ei, cum arata, miroase si se simte camera aceea? Caine peste tot, excremente, par, haos, miros si asa mai departe. Toata camera devine „un caine” ai putea zice, chiar daca cainele nu mai e acolo. Atunci urmeaza curatenia interioara. Asa e si cu orice dependent. DACA chiar te pocaiesti din toata inima inaintea lui Dumnezeu, te duci la cruce, la Isus si lasi pacatul acolo pe El, te botezi in apa, rogi pe Tatal pentru Duhul Sfant si faptele tale sunt dovada pocaintei, adica spui tuturo ce ti-a facut Isus (predici evanghelia) te rogi pentru oameni, ajuti saraci, te negi in fiecare zi si asa mai departe, atunci Dumnezeu incepe sa te curete. Sa iti spele camera de „caine” sa schimbe mirosul si sa scoata mizeria. Cu timpu ai impresia ca poate cainele ala e inca acolo, dar daca nu pacatuiesti din nou, nu are voie sa intre pentru ca nu ii deschizi usa. DACA, cazi, cum zice Isus camera curata si goala poate sa aduca inapoi ce avea, ba chiar mai rau de sapte ori. DACA, umblii in curatie si in roadele Duhului Sfant, demonul isi pierde influenta, casa se curata tot mai mult si Isus creste in tine, pana la punctu in care Vocea Lui e prea frumoasa si gustul Lui e prea bun ca sa poata sa te mai atraga demonul trecutului cu gustul si minciuna lui. Experienta mea a fost ca dupa fiecare eliberare urma o lupta de crestere in identitate. E usor sa devi liber, e greu sa ramai liber si e si mai greu sa cresti in Puterea Duhului Sfant pana ce Cristos ia chip in noi, spre desavarsire.

    Fiti binecuvantati si cum a zis Isus, „Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan.15:12)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s