DISCLAIMER (ATENŢIONARE): muzică poticnitoare

În urmă cu ceva ani Marinel Blaj, unul dintre prietenii pe care îi vedeţi comentînd aici şi care ne-a mai scris cîteva guest-posts, compunea versurile şi muzica unei bucăţi care aducea a ceva aromă de Phoenix şi mai ales Pink Floyd, atît prin atmosferă versurilor cît şi prin tehnică de interpretare. Era vremea în care muzica românească nu era posedată de nişte corpuri fără talent şi de nişte compozitori fără chemare.
Este remarcabilă interpretarea, avînd în vedere instrumentele pe care s-a înregistrat bucata. Abia atunci se vede tehnica interpreţilor, cînd nu putem prelucra prea mult sunetul sincronic şi post-înregistrare. Ascultaţi de mai multe ori, sărind peste introducere, dacă vă deranjează, fiind prea „zgomotoasă”, o dată ascultaţi bass-ul, apoi linia melodică, apoi succesiunea acordurilor, apoi secţia ritmică. Omul care bate, nu este toboşar, este baterist. Sţie cînd să intre, cînd să se oprească, cînd să marcheze prin ritm secvenţele importante. Editarea audio, reverbul, ecourile sînt exact acolo unde trebuie. Pianul se aude cît şi cum trebuie, nimic ieşit din echilibru.
De asemenea, trebuie apreciată consevenţa muzicii faţă de versuri. Da, este ceva ce poate aduce pentru unii a muzică „rock”. Eu zic să ascultaţi cu atenţie mişcările piesei şi … dacă tot ne-am apucat să facem muzică mai „zgomotoasă” măcar să o facem cu inteligenţă, talent, tehnică.
Mai este ceva. Piesa asta are ceva „românesc”, un parfum pe care sigur îl apreciază generaţia mea şi, sper eu, nu numai. Nu trebuie să ne întoarcem aici, dar tare aş dori să ascult piese compuse de creştini evanghelici români, dar piese ROMÂNEŞTI.
Sînt sătul de piese „previzibile”, pe care după prima strofă le pot îngîna, cu versuri „în proză”, cu idei mediocre şi anoste, pline de lozincării şi formule deja plictisitoare.
Păcat că Marinel nu a mai continuat. Să ne rugăm pentru el acum. Este în faţa unor examene medicale complicate şi cu o stare de sănătate foarte fragilă.
Parafrazez şi eu refrenul cîntecului: „Daţi-mi piese bune să ascult ….”
CETATEA DE PIATRĂ
Muzică şi text: Eugen şi Marinel Blaj
Cetatea din pietre de râuri, albite… aşteaptă…
Departe în zori, când lacrima-n ochi se deşteaptă,
În cercul de apă cetatea de piatră un nou exilat aşteaptă
Zidul cetăţii-n surghiun este singurul alb orizont
Şi cântecul, şoapta, privirea şi noaptea,
când zidul cetăţii-n tăcere-l ating,
ca lacrimi amare uşor se preling…
Citește în continuare →
0.000000
0.000000