Proverbe 12
1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. –
2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. –
5 Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. –
6 Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –
7 Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! –
8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –
11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. –
13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. –
14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. –
15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –
16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. –
17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. –
18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –
19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. –
20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. –
22 Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. –
23 Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. –
25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. –
26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
Psalmul 12
1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
2 Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
3 Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
4 pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?„
6 Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. –
8 Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
Psalmul 43
1 Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăveşte-mă de oamenii plini de vicleşug şi de fărădelege!
3 Trimete lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească, şi să mă ducă la muntele Tău cel sfînt şi la locaşurile Tale!
4 Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea, şi Te voi lăuda cu arfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
5 Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda: El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
Psalmul 74
22 Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Psalmul 105
1 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2 Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4 Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!
Psalmul 136
1 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
Marius Cruceru 
Ce interesant si trist. Cand este vorba despre Cuvantul Domnului nu putem comenta iar cand schimbul de replici se precipita, toata lumea are ceva de comentat. Oare este bine?
Se poate ca aceste minunate cuvinte sa nu starneasca dorinta de a spune ceva frumos despre Dumnezeul nostru? Aporoape toata lectura de azi ne spune de unde ne-a scos Dumnezeu. Oameni buni nu simtiti nimic?
Dureros, foarte dureros.
Prajiturica mea este:
„Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău.”
Mi-am citit psaltirele și proverbele pe fondul muzicii din :Duetul imposibil”. Acum va cred frate Marius. A fost ceva foarte miscator. M-a condus la rugaciune. Multumesc!
Nu stiu de ce mi-a aparut zambalici acolo, nu eu l-am pus. Pana si calculatorul stie sa fie ironic.
Mă întreb :
– Există , oare , o gîndire DREAPTĂ (corectă) a omului de bine , salvatoare înaintea lui Dumnezeu , dincolo de faptele păcătoase imediate ( slăbiciuni) ale acelui om de bine ?
[ omul de bine = gîndire dreaptă , corect în judecăţile lui cu ceilalţi oameni pe care-i îndreptăţeşte prin gîndirea-i proprie , dar care , totuşi , se întîmplă să păcătuiască , însă iertîndu-i-se acele fapte prin bunăvoinţa lui Dumnezeu ( adică, tot printr-un raţionament similar de îndreptăţire din partea lui Dumnezeu) , fiindcă în Proverbe 12 , versetul 5 , GÎNDIREA omului de bine este asimilată cu DREPTATEA lui , iar în vers.6 tocmai „GURA ( zicem noi , dreaptă ) a celor fără prihană îi izbăveşte” , iar nu neprihănirea lor imediată , neprihănire care pe moment pare a nici nu exista].
– Fiindcă omul de bine va căuta să-l reconstruiască / reclădească pe cel căzut , iar , atunci , oare , prin raţionament similar , Dumnezeu îl va salva pe acel om de bine , căzut şi el la rîndul lui ?
Ni se cere să fim drepţi , corecţi unii cu alţii.
În Proverbe 12 , versetul 5 , scrie că „GÎNDURILE celor neprihăniţi nu sînt decît DREPTATE” , iar eu aş înţelege că nu neprihănirea imediată a acelor oameni îi scapă şi îi face să primească bunăvoinţa lui Dumnezeu , ci gîndurile lor DREPTE ; fiind oameni care au dobîndit , în relaţia lor temporală cu Dumnezeu , o formaţiune de GÎNDIRE DREAPTĂ , gîndire care , pînă la urmă , posedă şi un anumit potenţial circumstanţial salvator.
Înţeleg aceasta fiindcă în versetul 6 se arată că tocmai mijlocul (adică , gura) prin care se exprimă gîndurile îi izbăveşte pe acei oameni neprihăniţi , iar nu neprihănirea lor imediată.
(v.6 „Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge , dar GURA celor fără prihană ÎI IZBĂVEŞTE.”)
Poate că neprihănirea n-ar trebui să fie înţeleasă în sensul său imediat , ci în cel mediat (adică , văzut prin prisma timpului general , de ansamblu , al vieţii unui om ) , fiindcă pe moment ( adică , în sensul neprihănirii imediate ) pot să nu prezint chiar niciun fel de neprihănire , sau , altfel spus , să mă aflu într-o situaţie deplorabilă , incompatibilă cu neprihănirea , şi care necesită intervenţia urgentă a BUNĂVOINŢEI lui Dumnezeu , dar NU să fiu NEDREPT în gîndirea exprimată faţă de semeni şi faţă de Dumnezeu.
Cred că experienţa aceasta se întîmplă la scară largă.
Să fi în-bunăvoit de Dumnezeu fiindcă gîndirea ţi-e dreaptă , în linie dreaptă cu dreptatea lui Dumnezeu.
( să nu se înţeleagă că aş fi spus că „neprihănirea omului se capătă prin dreptatea sa de gîndire” , fiindcă nu am spus asta ! neprihănirea nu se primeşte prin gîndire dreaptă , deşi n-o exclude nici pe aceasta , dar socot că îmbunăvoirea lui Dumnezeu ar putea fi atrasă şi de gîndirea/judecata dreaptă a omului ).