Mai întîi 8 motive pentru care scrierea lui Rob Bell cîştigă:
Nu traduc titlurile pentru că sînt fermecătoare în original.
1. Questions Please. comentariul meu: Dumnezeu ne invită să îi punem întrebări. Cartea lui Iov este plină de întrebări. Sigur… Domnul îngăduie…. de cele mai multe ori .. . chiar şi întrebările nebune. Nu putem spune că textul lui Bell nu este incitant şi demn de a ne provoca gîndirea. Poate că ni se depuseseră paianjeni pe creier.
2. XXXL view of Salvation. comentariul meu: da, cartea lui Bell ne lărgeşte perspectivele asupra mîntuirii, deşi Pavel ne dăruieşte cîteva metafore excelente şi foarte productive pentru minte. Putem adăuga, însă în adevăr.
3. Free Admission for Everyone (even for those that don’t want it)
4. The Heart of Envy
5. God is not a “Slave-Driver”
6. More Bible than your Grandma knows. Comentariul meu: sigur, Bell cunoaşte mai multă filologie biblică decît bunica, numai că bunica ştia mai multă Scriptură şi a folosit-o bine şi spre mîntuire. Arius a fost un excelent filolog, Origen un performant biblist. Amîndoi eretici.
7. Rob admits he prayed the Sinner’s Prayer
8. Creativity is King comentariul meu: da, şi eu sînt sensibil la talent şi literatură de bună calitate. Se pare că Bell este foarte talentat. Origen a fost un stilist neîntrecut, Arius, poet. Poeticul este doar mierea în care se poate înveli otrava.
Citiţi integral AICI.
Iată şi opt motive pentru care dragostea lui Rob Bell pierde.
1. Ingredients Inside = Trajectory Hermeneutics: In case you don’t know, trajectory hermeneutics is a way of reading and understanding the Bible. We all have a lens (a hermeneutical approach) when we read the Bible.
……..
Run with this example for a moment. The Bible says in black ink, “Do not commit murder.” Yet since there is white space in the margin, if I get angry and DESIRE to kill someone, then I am allowed to? Ridiculous example? Sure. But, shouldn’t we try his example on? And if I don’t desire the idea of hell (which I don’t), then since I don’t desire it, the idea is simply changed and it doesn’t exist?
2. No one Dances with a loved one on their Deathbed… Love Wins might be a great book to chat about over coffee in some cafe with twenty years left under our belts. But no one dances with a loved one on their deathbed…even Rob.
3. Rob’s Secret Target Audience (himself): He even admitted it in his interview with Martin Bashir. ….Rob is not writing for the unbeliever. He’s writing for himself first and then disillusioned believers second.
4. Hell is a Welcomed Guest in Heaven…
5. God is bigger than his Britches: …. Rob fails to employ the BOTH/AND he so often talks about and instead settles for the EITHER/OR. Love Wins fails to understand that God can’t always get what God wants because God has self-imposed limitations.
6. The Shack + Love Wins = Fiction: The Shack admits it. Love Wins denies it. When an author writes a book using speculation it’s called fiction. …
7. Salvation by Osmosis
8. Love AND Truth Wins – A Match Made in Heaven: At the end of the book it’s clear that in order for Love to truly win, it also must be married to something else…Truth. I believe that LOVE and TRUTH win and when they come to the party together, then they stay at the party forever. And this party, in the words of Rob Bell, is heaven. Reading Rob’s book has strengthened me. But more than that it’s compelled me to do a few things: living like I believe in a literal hell by living out the Kingdom in what I say and do, by viewing God as the dynamic person that He is and not just one attribute, and by preaching a summer series called Truth in Love. I believe that our generation needs to know the Truth and then how to embody that Truth in a Loving way. We’ve all seen Love without Truth and Truth without Love…it’s toxic. I enter this series with humility realizing it’s a daunting task, but a necessary one. Love Wins proves this.
Citiţi integral AICI.
Marius Cruceru 
O sa inceapa sa curga comentariiiii.
curios/ cati din viitorii comentatori au citit cartea?
dar asta nu o sa conteaza. nu?
mai era unul foarte tare contra cuiva, dar el nici nu a citit nici nu a auzit pe cel car l critica asa vehement.
So, welcome la telenovela blogului 🙂
cartea este disponibilă pentru 13 dolari sau 11, depinde de site în format pdf pentru kindle sau windows.
ESte uşor de citit.
Omul, draga Daniel, cel care face recenzia… ridică nişte probleme interesante, pentru aceasta am ales preluarea acestui articol.
În fond interesantă este problema în sine, mai veche decît cartea lui Rob Bell. EXISTĂ IAD SAU NU?
Tu ce crezi?
http://gracewalkministries.blogspot.com/2011/03/hell.html
acest este un link care si el spune ceva despre asta.
nu stiu ce sa zic , inca caut. cred ca exista iad,
interesant ca cuvantul iad nu apare in intreaga biblie.
deci este loc da interpretare.
daca ai rabdare sa auzi ce zice nenea asta Steve. ( cam de la minutul 10)
so. azi am cerut sa mi se aduca o carte de rob bell
o sa am un comentariu si eu. abia astept sa o citesc 🙂
cred ca ar trebui sa se citeasca cartea asta.
Aştept comentariul tău, oricum cartea este scrisă cu mult talent. Asta este incontestabil.
Marius, cred ca te-ai grabit cu acest post.
Daca nu sa citit cartea? cum au sa comenteze?
pe baza altor comentarii?
succes!!!
păi văd că tu comentezi oricum de zor 🙂
Dupa ce Rob Bell a publicat cartea sa „Love Wins,” John Piper, unul dintre cei mai respectati pastori din America a twitterit trei cuvinte: „Farewell, Rob Bell.” Trebuie sa citesc cartea si probabil ca voi zice si eu la fel.
Teologia lui sucita e doar teologie… dar de se se imbraca asa de „gothic” si negru, chiar si la biserica, si la interviews? Am citit aceasta observatie intr-un articol de news si e adevarat.
Nu l-aş pune pe Origen, „campion” al ortodoxiei în vremea lui, în aceeaşi oală cu Arius, detestat ca eretic încă din timpul vieţii lui. Ce este un eretic? Un om căruia i se arată în mod clar că greşeşte şi care persistă în interpretarea sa eronată, ba încă face şi adepţi? După această definiţie, Arius este eretic, iar Origen nu. A nu se înţelege greşit: speculaţiile lui Origen despre apocatastază şi altele sunt eretice, dar sunt susţinute, paradoxal, de un om căruia i se dă (în timpul vieţii) credit ca învăţător al Bisericii. Această diferenţă mi se pare esenţială. Plus că, dacă milenarismul este erezie, atunci eretici sunt toţi Părinţii timpurii ai Bisericii. De fapt, mă întreb: cine scapă de acuzaţia de erezie dacă este examinat cu catehismul alături şi dacă nu dă răspunsurile exact pe linia mărturisirii „standard.”
draga Vaişamar, şi totuşi… Origen a fost condamnat de Biserică pentru cel puţin trei lucruri., Ştiu, şi mie imi este simpatic ca filolog. A fsot cel mai mare filolog al epocii lui, alături de Ieronim.
şi totuşi…
Origen a fost o mare minte… poate tocmai de aceea n-a scăpat de ispitele ereziei.
N-am dubii cu privire la caracterul eretic al speculaţiilor lui Origen. Am dubii cu privire la discernământul Bisericii care n-a acţionat mai din vreme. De ce trebuie să treacă 300 de ani ca să-ţi dai seama că un om e eretic? Caracterul eretic sporeşte cu fiecare an care trece?
În acelaşi timp mă întreb: cât de mult ar fi ţinut Origen la ideile respective? Ar fi ţinut la ele morţiş, dacă ar fi fost combătute în timpul vieţii lui? Aici văd un aspect în care diferă de Arius.
Uite, şi cînd taxezi ca ereti prea repede sare lumea la gît. Vezi cazul recent 🙂
Din descrieri Origen pare o personalitate dificilă şi nu uşor de înduplecat. Nu erau multe minţi contemporane la nivelul lui. Cine să îl fi convins?
Pingback: “De ce îl iubim pe C. S. Lewis (sau G. K. Chesterton) şi îl urîm pe Rob Bell?” | Marius Cruceru
Pingback: Cristoşii lor, Miki Zsekely, cum se distruge o înregistrare, dragostea cîştigă?, « La patratosu
Pingback: Pentru cine bat clopotele (din nou), Rob Bell? | Marius Cruceru