Ce aş predica mîine, dacă aş avea voie … (bucuria noastră sau a voastră?)

Astăzi este o zi grea. A fost o zi grea. Cam la ora acesta îmi terminam şlefuirea şi ultimele finisaje ale predicii pentru a doua zi. Mîine este şi Cina Domnului şi Binecuvîntare de copil, dar voi sta în bancă.

Totuşi reflexele nu dispar repede. Din inerţie m-am tot gîndit la ce aş predica mîine dacă aş avea voie.

Se apropie vremea colindelor (colinzilor?). Poate fi o vreme a uzurii în aceleaşi melodii arhi-ultra-supra-folosite sau un timp al împărtăşirii Evangheliei.

În vremea aceasta a anului mă gîndesc întodeauna la o problemă simpatică referitoare la critica de text.  Este o problemă uşoară, elementară, pentru studenţi de anul al II-lea la Teologie.

În 1 Ioan 1:4 este următoarea frază:

καὶ ταῦτα γράφομεν ὑμῖν, ἵνα ἡ χαρὰ ημῶν ᾖ πεπληρωμένη.

Dumitru Cornilescu a tradus: „Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

Traduce bine, dar traduce după un alt manuscris care are pronumele „ymwn” (voastră) în loc de „hmwn” (noastră).

(Aici este o discuţie lungă în care i-aş atrage doar pe cei care sînt doritori să înţeleagă de ce nu avem niciun manuscris pe care să-l putem bănui că ar fi fost atins de mîna apostolilor…. critică de text şi alte complicaţii care îi pot duce pe unii la sminteala credinţei)

Ultimele ediţii ale Noului Testament Grecesc propun varianta „noastră”, nu „voastră”.

Astfel textul ar suna astfel:  „şi acestea vă scriem, pentru ca bucuria NOASTRĂ să fie deplină”.

Şi eu optez pentru această variantă. Este cea mai bine atestată şi are de partea ei contextul!

Are vreo logică? Cum adică să vestim cele auzite, văzute pentru ca bucuria noastră să fie deplină? Natural ar fi ca cel care ascultă să se bucure de cele relatate, nu-i aşa?

Nu este aşa din cîteva pricini:

1. Prologul scrisorii este un ciudat „captatio benevolentiae”. Autorul nu încearcă deloc să capteze bunăvoinţa auditoriului, ci mai degrabă atenţia acestuia, subliniind „diferenţa de potenţial epistemic” (cum spunea un prieten matematician) dintre el şi ascultători. Ioan ne spune de ce merită să îl ascultăm vreme de jumătate de oră. El are informaţii şi experienţe pe care noi nu le avem ca destinatari ai scrisorii, ca auditori ai discursului.

2. Diferenţa de cunoaştere rezultă în bucurie sau în lipsa acesteia, în cazul în care Lumina lipseşte. Dacă destinatarilor le lipseşte bucuria, necunoscînd lucrurile pe care Apostolul tocmai vrea să le descopere, atunci aceasta nu poate fi cu totul deplină (participu perfect pasiv de la plhrow).

3. Apostolul nu scrie pentru ca bucuria destinarilor să fie deplină, ci pentru a împlini cu totul bucuria LUI, a comunităţii ucenicilor şi Apostolilor, comunitate pe care o reprezintă. O bucurie imatură se poate împlini, lipsa oricărei bucurii nu oferă premisele pentru o bucurie „deplină”.

Cum se poate întîmpla asta?

Numai cine nu a împărtăşit Evanghelia nu-l poate înţelege pe Apostol. Odată ce ai primit Evanghelia se naşte bucuria fără de margini şi vinul cel de preţ al exaltării dă să dea peste paharul minţii.

Cum se poate păstra aceasta pentru sine? Cel mai mare chin al unui creştin proaspăt convertit este să rămînă singur, izolat, nevînd cui să-i împărtăşească mai departe (apaggelw) şi din nou (anaggelw) bucuria mîntuirii. Însingurarea este un blestem, tăcerea o povară.

Păstorii au plecat de la iesle, bucurîndu-se şi vestind altora cele văzute, vestind şi bucurîndu-se. Samariteanca, după ce Îl va fi cunoscut pe Mesia, a plecat fără găleată şi apă spre cetate, aducînd cetatea după ea. Nebăută, dar beată de bucurie, dispreţuiţi ciobani, dar invidiaţi de regi.

Cine L-a primit pe Isus în sine nu-L poate ţine în sine. Din inimă îi vor curge rîuri de viaţă, şuvoaie măturătoare, tsunami-uri de viaţă dinspre viaţă spre viaţă, spălînd generaţii, izbind totul în cale.

Astfel spune Apostolul Ioan: vă vestim acestea şi vouă pentru că numai aşa bucuria noastră poate fi cu totul deplină. Dacă am păstra-o pentru noi, ar fi bucurie, dar nu atît de mare ca cea a părtăşiei (koinonia)

Vom asculta din nou colinde. Deja unii dintre noi şi-au făcut plinul. Ne-am săturat de colinde de prin 18 noiembrie. Vor urma concerte peste concerte. Predici de Ajun, Crăciun, A doua zi de Crăciun. Vom asculta tot felul de mesaje, istorioare, exemple, ilustraţii de predică (care toate se întîmplă în America, se înţelege), cîntece vechi, cîntece noi, Hruşcă, Inna, Andra vor năvăli în urechile noastre în timpul cumpărăturilor … dar ceva s-a întîmplat cu bucuria creştinilor. Aşa cum spunea un prieten mai ieri… „unii creştini parcă n-au fost botezaţi în apă, ci în oţet”.

Vom asculta iar şi iar predici moralizatoare, colinde fără poeticitate, concerte grase şi manifestări sătule, dar toate acre şi „aşa… între noi, creştinii”. Toate acestea vor fi auzite de cei care au deja urechile pline, de cei care au ceva bucurie, dar nici aceea bine păstrată, nici fermentată ca aluatul, cei-cu-jumătate-de-bucurie, căldiceii, prea comozi sau prea speriaţi pentru a ieşi să răspîndească Buna-Veste.

I-aş ispiti pe acriţii băncilor de biserici să iasă între cei care nu ştiu să deosebească Paştele de Crăciun, între cei care nu ştiu cine este Fecioara Maria, pentru a le spune Cine s-a născut, Cine a murit şi Cine a înviat, cu toatele pentru a noastră mîntuire şi … de ce nu pentru a noastră cea mai mare bucurie?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Gînduri, Periegeza, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Ce aş predica mîine, dacă aş avea voie … (bucuria noastră sau a voastră?)

  1. Adi L. zice:

    Dacă ați adus vorba de colinde, eu ascult (și recomand) ceva nou-nouț: (pentru un) Christmas with Los Romeros:
    – site album: http://www.deutschegrammophon.com/html/special/losromeros-christmas/index.html
    – audio album: http://www.musicme.com/Los-Romeros/albums/Christmas-With-Los-Romeros-0028947793656.html

  2. calin zice:

    Ca in alti ani, va fi un maraton de concerte. Fiecare biserica cu serile ei de concerte. Invitatii peste invitatii. Nu-i poti multumi pe toti, e sigur. Si peste toate acestea un maraton prin supermarketuri dupa cel mai bun pret, 2 cu1, 3 cu 1 etc. Si seara, cand ai vrea sa stai, iti dai seama ca esti prea obosit. Chiar si a sta pare oboseala. Si nu mai ai nici un chef de colindatori, ce sa mai vestesti tu vestea buna. Nu de mult, am redescoperit-o pe Amy Grant cu o melodie care mi s-a transformat in dorinta: I need a silent night

    Cred ca as predica despre silent night

  3. Frate Marius,

    De ce scrieti „daca as avea voie”?
    Voie de la Duhul Sfant sau de la oameni (si regulamentele interne ale adunarii locale)?

    O zi binecuvantata!

  4. ilie sutu zice:

    Pai n ar fi bine sa stam TOTI tot timpul in banca si toti sa aiba posibilitatea de a spune ceva „daca au” (vezi 1Cor.14:26,27… )spre zidirea celorlalti ? Sunt riscurile prea mari? Este programul solutia ? Multi zic ca nu.

  5. marcel cosma zice:

    Cu voie, fara voie… aveam nevoie sa auzim predica aceasta. Multumim frumos.

    Legat de text, optez si eu pentru varianta “noastra”, insa cu o alta nuanta: persoana intaia plural i-ar cuprinde si pe destinatari, nu doar pe cei din cercul apostolic.

    E posibil ca Batranul sa aiba in vedere recuperarea bucuriei pierdute a celor din audienta? Adica pe fratii cei acriti, pe buna dreptate, din pricina schismaticilor. Distanta epistemica ramane, dar deoarece au avut parte odata de cunoasterea lui Cristos, drumul inapoi la plinatatea bucuriei n-ar fi asa de lung.

    Am gasit aceasta interpretare la Yarbrough (BECNT, 2008) si la Burge (NIVAC, 1996). E drept ca nici unul nu pare sa fi considerat perspectiva retorica. In mod similar, Kruse (PNTC, 2000) ii cuprinde in ἡμῶν pe destinatari, dar – ciudat – fara aluzie la ceilalti apostoli. Iar Mezger (A Textual Commentary) vede acolo generozitatea autorului.

    Nici decizia noi-voi n-as zice ca e o problema “usoara, elementara” pentru mine. Poate pentru cei din anul doi 🙂 Cred ca as da mai mult credit ambiguitatii (de ex. Wallace, Reinventing Jesus, pag. 62 “whether the author is speaking of his joy or the readers’ joy, the obvious point of this verse is that the writing of this letter brings joy”).

    • Marius David zice:

      draga Marcel,

      1. vezi că în Chicago au ajuns patru Reghinuri precum este RAmirezul tău. Sînt curios ce părere ai.ş
      2. Multumesc de încurajări. Da, dacă nu voi mai putea predica, voi scrie.
      3. Da, într-un fel este posibilă şi această interpretare, avînd în vedere că precizează că trebuie să avem koinonia, părtăşie unii cu alţii, dar te încurcă tensiunea dintre hmeis şi ymeis, care merge pe tot textul.
      4. Da, tind să îi dau dreptate lui Wallace, tocmai acest mesaj (aggelia) aduce bucurie celor ce ascultă, dar bucurie deplină celor ce vestesc.

  6. voicu zice:

    Am stat duminica langa Marius. Marturisesc ca a fost foarte cuminte. Asa de cuminte de parca era dintotdeauna acolo. Nici ca mi-l puteam imagina la amvon. Da, cred ca e terapeutic ca uneori vorbitorii sa taca.

    • Marius David zice:

      🙂
      multţumesc, ei, m-am concentrat şi eu, m-am temut că îmi faci vreo poză dacă fac ceva nelaloc.
      Da, este terapeutic şi pentru vorbitori, dar şi pentru biserică şi pentru colegi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.