Marius Cruceru

Creativitatea va rămîne tot timpul un subiect la modă. Toți dorim să devenim mai creativi. Dar știm ce înseamnă asta? Se poate învăța creativitatea, din moment ce sîntem creați după Chipul și Asemănarea unui Creator?

sursa http://www.lifebuzz.com/

Iată aici cîteva sugestii practice: 18 lucruri pe care oamenii creativi le fac diferit.

They daydream.

They observe everything.

They work the hours that work for them.

They take time for solitude.

They turn life’s obstacles around.

They seek out new experiences.

They „fail up.”

They ask the big questions.

They people-watch.

They take risks.

They view all of life as an opportunity for self-expression.

They follow their true passions.

They get out of their own heads.

They lose track of the time.

They surround themselves with beauty.

They connect the dots.

They constantly shake things up.

They make time for mindfulness.

Citește în continuare →

Am rămas dator cu survolul de lunea aceasta. Iată cîteva sugestii.

Așa cum spuneam și cu alte ocazii, există calviniști care nu vor fi citit niciodată Calvin, ce să mai spunem de Arminius, astfel există și arminieni care nu știu că se numesc astfel.

Să lecturăm așadar, apoi să ne așezăm pe poziții de nemișcat. Iată o recenzie asupra unei cărți interesante, care vine să reevalueze teologia lui Arminius și să pună ideile sale în context.

sursa http://classicalarminian.blogspot.ro/

Fifth, while the book presents the basic aspects of the theology of Arminius clearly and helpfully, it does not ultimately address the question of the significance of Arminius as a theologian. It may seem obvious that Arminius is a very important theologian in that he gave his name to a large, influential branch of Protestant soteriological thought. The book certainly shows that Arminius was a bright and erudite theologian. But by almost any other criteria the book itself seems to acknowledge that he was not very important. He published almost nothing during his lifetime and did not present anything that was creative, novel, or innovative in his theology. He did not originate a school of theology or inspire followers who continued or refined his thought. The seventeenth-century Remonstrants, who looked back to him as a hero, departed from him radically in the direction of Socinian or Enlightenment thought. The book itself states that he did not directly influence any later theologians. Arminius is simply one expression of what we might call the Erasmian or semi-Pelagian tendency in Christian theology throughout the history of the church.

Tot la acest capitol, iată o carte despre miturile referitoare la teologia arminiană. Folcloristică și de o parte și de alte, așa se pare.

In this book, Roger Olson sets forth classical Arminian theology and addresses the myriad misunderstandings and misrepresentations of it through the ages. Irenic yet incisive, Olson argues that classical Arminian theology has a rightful place in the evangelical church because it maintains deep roots within Reformational theology, even though it maintains important differences from Calvinism. Myths addressed include:

Myth 1: Arminian Theology Is the Opposite of Calvinist/Reformed Theology

Myth 2: A Hybrid of Calvinism and Arminianism Is Possible

Myth 3: Arminianism Is Not an Orthodox Evangelical Option

Myth 4: The Heart of Arminianism Is Belief in Free Will

Myth 5: Arminian Theology Denies the Sovereignty of God

Myth 6: Arminianism Is a Human-Centered Theology

Myth 7: Arminianism Is Not a Theology of Grace

Myth 8: Arminians Do Not Believe in Predestination

Myth 9: Arminian Theology Denies Justification by Grace Alone Through Faith Alone

Myth 10: All Arminians Believe in the Governmental Theory of the Atonement

Dacă tot sîntem la schimbarea punctului de aplicare a luminii asupra unor dezbateri, să încercăm și cu ineranța. Iată un articol scris de A. Mohler asupra controversatei și disputabilei probleme.

Citește în continuare →

Revin, după necazuri și lungi călătorii, cu survolul de luni.

Încă sînt sub puternica impresia a călătoriei în Republica Moldova. Voi reveni cu o postare separată, dacă îmi va permite timpul. Deocamdată aștept să se decanteze amintirile.

sursa Cuvîntul Vieții

Mai întîi despre viața de familie. 10 obiceiuri care îți distrug armonia în viața de familie. Cam generalizator, dar util pentru igienizarea căminului.

Despre copii și școală? Două articole. Iată un interviu recomandat de Mihai Maci și un emoționant articol, care a circulat zilele acestea viral pe internet, vezi AICI (Azi am plîns în brațele fiului meu!) . (Imi pare rau ca nu am salvat textul întreg! Poate îl are cineva! Este de pus în ramă!)

Azi am plans in bratele lui Andrei. Eu aproape 39, el aproape 11.

L-am dus la baie cu pretextul de a-si pieptana parul blond si m-am asezat pe scaunelul de plastic si am inceput sa plang in hohote. L-am luat inn brate si am plans amandoi in hohote de disperare, de durere si de neputinta. Am plans si i-am spus cat il iubesc si ca stiu ca poate fi curajos. Atat am putut sa fac, sa ii spun sa ia viata in piept.

Dar nu l-am invatat sa fie curajos niciodata. In fata vietii lui plina de scoala, a celor 10 ore de mate, istorie, geografie si trei limbi straine, plina de stres si de invatatoare stricte care nu il apreciaza pentru cine este ci pentru ce trebuie sa stie si sa faca.

L-am obligat sa schimbe 4 gradintite si 4 scoli in ultimii opt ani. Pentru ca am tot cautat, am tot cautat locul cel mai potrivit in care sa poata fi el insusi. Si nu am gasit niciunde acest loc.

Am plans pentru neputinta mea de a-i oferi locul in care sa fie el insusi, bun, curat si plin de veselie.

…………..

Am plans pentru ca mi-e frica sa ii mai schimb inca o data scoala, pentru ca mi-e frica sa fac homeschooling cu el, pentru ca mi-e frica sa il duc la o scoala de cartier cu program scurt, pentru frica de a-l lasa mai liber, pentru frica mea de a ma dedica lui in totalitate, pentru frica de a renunta la facutul si avutul meu ca sa fie el si sa fim noi.

Am plans pentru incapacitatea mea de a-i fi transmis ce este bun si frumos. Si pentru ca l-am lasat in bataia vantului si in bataia de jos a sistemului. Pentru incapacitatea mea de a gandi disciplinat pe termen lung fericirea familiei mele. Pentru incapacitatea mea de a ma desprinde de normele culturale romanesti si de a ne desprinde de ele intru fericirea noastra.

Puteți să vă uitați și la acest articol despre modul în care școala americană (atît de hulită că nu scoate olimpici ca ai noștri) încurajează copiii care au probleme speciale. De meditat la un altfel de gîndire, o altfel de abordare.

Despre muzică? Sfaturile unui pianist.

Citește în continuare →