Clipul de mai sus în care micuţa spală creierii casei, pupa-o-ar mama de hărnicuţă… mi-a ridicat o mulţume de întrebări, care ar fi putut sta jos cuminţi altfel, gînduri care ar fi putut dormi în pace:

Sursa umorului stă în neaşteptat, nu-i aşa? Turnura pe care o ia fraza, întîmplarea, jocul de cuvinte. Orizontul de aşteptare este înşelat.
Biblia este plină de umor. Faze de genul celor de mai sus sînt la tot pasul. Aşteptarea este monumentală, rezultatul este liliputan sau invers, 300 de bărbaţi bat o armată cu spart de căni.

Ce faci într-o asemenea fază? Cerţi copilul? Baţi copilul? Omori copilul?
Relaţiile sînt mai importante decît lucrurile, nu-i aşa?
Acest clip mi-a stîrnit revolta. În urmă cu vreo 20 de ani într-o localitate din România un tată i-a tăiat o mînă cu toporul fiicei sale pentru că a aprins focul cu vreo 30.000 de lei. Erau banii economisiţi pentru casă sau maşină, nu îmi amintesc…

Schimbarea orizontului de aşteptare poate fi sursă a umorului, dar şi spaima cea mai mare…
Ce deznodămînt pentru micuţa care a privit senin în ochii tatălui ei, aşteptînd lauda şi felicitările că a reuşit pentru prima dată să facă singură focul în sobă…
Ce-o fi însemnat pentru ea privile injectate ale tătălui furios care s-a dus după topor şi i-a retezat mînuţa în care ţinea chibritele…

Noi rîdem de partea asta a ecranului, nu-i aşa?
Ce va fi urmat în scena de mai sus? În cel mai bun caz nefericita-fericită mamă s-a putut abţine şi a bolmojit cîteva vorbe fără să o supere pe hărnicuţă?
Copilu tot nu va înţelege de ce maică-sa nu s-a bucurat ca i-a spălat creieraşul.

Scriptura spune să fim ca unii dintre aceşti micuţi… adică… într-un fel… spălaţi pe creieri

Matei 18:3 Amin grăiesc vouă: De nu vă veţi întoarce, şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.