Există studii care asociază fiecare gamă cu o culoare. De ce n-am asocia anotimpurile cu diferite game. Primăvara este în Do Major. Vara este în Mi Major. Dar lunile? Ianuarie este în Mi minor, Februarie în Re Major, Octombrie în La minor.
Dacă este primăvară este Vivaldi, dar nu anotimpurile, ci o piesă mult mai „ascuţită”. Ieri am început să aud guguştiucii. De cîteva zile dimineţile păsările sărută Mîinile lui Dumnezeu şi în pauze chiuie de bucurie.
Şi Vivaldi le-a auzit:
Acest mic concert este cîntat pe instrumentele din epocă.
Concerto for flautino [sopranino recorder], strings and basso continuo in C major (RV 444)
I. Allegro – 0:05
II. Largo – 4:40
III. Allegro molto – 6:43Héloïse Gaillard (sopranino recorder)
David Plantier (violin I)
Lorenzo Colitto (violin II)
Patricia Gagnon (viola)
Ophélie Gaillard (violoncello)
Richard Myron (double bass)
Laura Monica Pustilnik (archlute)
Violaine Cochard (harpsichord)Amarillis / Héloïse Gaillard (conductor)
2003
Ambroise AM 9944 – DDD
http://www.naive.fr
UPDATE
Sebastian Vîrtosu (violoncelist, Braşov) îmi lasă un comentariu interesant pe facebook
Sebastian Virtosu:
Uite Marius, chiar zilele trecute povesteam despre ethos-ul tonalităţilor. Însă nu m-am gândit la anotimpuri sau luni. Do major este ca soarele, do minor este funebru, re minor este dramatic, fa minor este tragic-eroic, sol minor este trist-melancolic, la minor este dulce-amar-melancolic, mi minor este sentimental-vântat. Re major, La major, sunt energice şi optimiste, mi major este alb titan, Fa major este generos şi optimist, sol major este simplu şi aşa mai departe, cred că încep să plictisesc. Ca să învăţ să orchestrez, fiindu-mi greu pt că nu se făcea la facultate la specialitatea mea, mi-am tradus instrumentele în culori reale, astfel, fiindu-mi uşor să orchestrez.
Marius Cruceru 
Iar Do-ul major în care cîntă orchestra are toate caracteristicile sonore ale sălbaticului (nelaîndemîna-ticului) Si major, care, de sălbatec şi incomod ce e, nu a putut să-l îmblînzească nici pe colateralul său înrudit (defapt, descendent aflat sub sine), Mi major! Adică, în Mi major şi în Si major nu e uşor de cîntat la niciun instrument (mie, aceste două game îmi sînt relativ incomode).
Apoi, mai e o chestiune de „sistem sonor”, destul de greuţ de înţeles, între cele două game, Si bemol major şi Do major. În intervalul acesta se află Si major-ul (Si bemol major → Si major ← Do major), dar atît Si bemol major-ul cît şi Do major-ul din lateralele lui „Si” se află într-un fel de instabilitate tonală; Si major e mai stabil, tonal, decît Do major sau Si bemol major; mie acestea două îmi par a nu fi foarte independente tonal, ci că se află într-un fel de „gravitaţie intrasonoră ascunsă”, ambele fiind atrase de tonalitatea aparte, deosebită a lui Si major. Si major dispune de un anumit tip de curăţenie sonoră greu de definit.
În dinamica/mişcarea aceasta sonoră ar mai putea juca un rol cauzal şi temperaţia. De exemplu, există binecunoscutul „sistem temperat” al pianului, care se deosebeşte de „sistemul natural” al viorii sub aspectul frecvenţelor semitonurilor dintr-o octavă; despre semitonurile dintr-o octavă a pianului se spune că sînt egale între ele sub aspect de frecvenţă exactă, lucru nevalabil în cazul viorii. În acest caz fiind vorba de un fel de „alunecare” sonoră dată de tipul instrumental.
Îmi place descripţia stilistico-muzicală, cu conţinut afectiv, făcută de domnul Sebastian Virtosu!
da, exact acestea sînt motivele pentru care de vreo doi ani mă chinui să învăț la instrumente netemperate, mai precis, la violoncel.
Minunat!!O primavara frumoasa iti doresc!! Avem nevoie sa-L gasim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi gasit in zgomot si neliniste. Dumnezeu este prieten cu linistea. Priviti cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in liniste; stelele, luna si soarele, cum se misca in liniste… Avem nevoie de liniste ca sa putem atinge suflete.
călătoriile pe bicicletă mă ajută să mă bucur cu adevărat mai mult de primăvarea aceasta