… ce anume ai alege?
Iată un exercițiu demn de stăruit cu gîndul. La aceasta m-am gîndit în tura de azi, pe ninsoare, frig, ud din cap pînă în picioare, plin de nisip aruncat de mașini, cu gheață pe cadru.
M-am gîndit zilele acestea la familiile de evrei, la famiile de „chiaburi”, la cei scoși cu forța din casele lor, la diferitele forme de exod care au avut loc de-a lungul istoriei sau pur și simplu la hotărîrea înțeleaptă de sărăcire cu voia.
sursa http://tinyhomes.com
De ceva vreme mă gîndesc că am pornit la drum împreună cu Natalia doar cu o lingură. La propriu. O avem și acum.
După 23 de ani de căsnicie mi se pare că am adunat prea multe lucruri.
Am citit curînd despre un experiment foto. Copii din întreaga lume erau fotografiați în fața caselor lor cu absolut tot ce dețineau. Umilitor pentru europeni și nord-americani. Am citit iarăși despre un alt experiment, iată AICI. Iată ce a învățat cineva dintr-o astfel de provocare.
Ce spuneți de 100 de lucruri, dar de 70 de lucruri? Pentru că tot este început de an, putem reveni la hotărîrile de început de an și să mai punem una în listă: să ne reducem numărul lucrurilor pe care le deținem (cărțile contează ca UN SINGUR LUCRU 🙂 Asta nu negociem!).
Cum se poate face? Vezi un posibil răspuns aici: simplifică-ți viața! Citește și aici cîteva idei excelente despre modul în care poți să donezi, să împrumuți, să înlocuiești.
Nu, n-am intrat în mișcarea veganilor, nu, n-am devenit ecologist convins, n-am devenit nici măcar vegetarian, nu lupt pentru salvarea planetei, dar mă gîndesc la următorul lucru: dacă oamenii aceștia pentru diverse motive se gîndesc la sărăcirea cu voia, oare noi, cei căre am primit porunca de a nu ne aduna comori pe pămînt, cei care așteptăm din vreme în vreme persecuția, fie aceasta prin moarte sau expulzare, cei care ne țintim gîndurile strigînd la liturgie sursum corda, cei care spunem că spiritul contează și materialismul ne este demon, oare nu ar trebui măcar să facem măcar mental exercițiul de renunțare?
Vom descoperi că avem EXTREM DE MULTE LUCRURI, că sîntem foarte bogați de fapt, că ne plîngem de milă degeaba. Vom descoperi acele lucruri de prin garaje și cămări pe care le-am luat pentru că erau la ofertă, dar care nici măcar nu sînt desfăcute din folii, vom descoperi atîtea lucruri pe care le putem dona, mulțime de haine care nu ne mai vin, dar le păstrăm acolo numai pentru că nădăjduim la cura aia de slăbire minune prin care vom pierde greutatea care ne împiedică să îmbrăcăm ce ne place.
Oricum acelea sînt demodate și, pe cînd veți pierde dumneavoastră kilogramele, și moda care vine va trece.
Ah, acum trebuie să mă gîndesc să dau din instrumente și din biciclete, nu-i așa? 🙂
Da, așa este! Dureros exercițiu, cumplite alegeri. Deja am început. Am început să dau din biciclete, să donez din instrumente, să vînd, să dau pentru diferitele proiecte, să adun bani pentru misiuni, pentru Auschwitz, pentru Oltenia, așa cum am făcut și anul trecut.
Am început deja numărătoarea pentru că în curînd va trebui să ne facem testamentele, să ne evaluăm moștenirile și zestrea copiilor. Noi doi vom rămîne într-un spațiu mult mai mic, ușor de umplut cu lucrurile pe care le vom păstra.
Listă:
1. lingură de lemn din anul 1991, încă funcțională, de păstrat…
2. 15 cravate, de dat 10, de păstrat un Brooks Brothers :), în rest… fără cravată…
……
Marius Cruceru 
„…cei care am primit porunca de a nu ne aduna comori in ceruri…” se vrea poate „…cei cere am primit porunca de a nu ne aduna comori pe pământ…”
Zice o vorba de intelepciune „…sărac nu e cine are lucruri putine, ci acel ce nu are ceeace își dorește. ” Si eu cred ca dacă avem pe Domnul suntem cei mai bogați dintre bogați.
Da, așa este precum spuneți, am corectat. Mulțumesc, am scris cu pasiune și nervi 🙂
Mare atentie cu bicicletele si instrumentele acelea. Ati auzit de GAS (Gear Acquisition Syndrome)?
Acum aud, dar știu cum se manifestă 🙂
eu am mai pus in aplicare un principiu… O data pe an analizez toate lucrurile, ce nu am folosit timp de un an le dau… pt ca nu le voi folosi nici pe mai departe. La mine functioneaza.
Da, cam așa am făcut și eu o vreme. Sînt unele lucruri la care am revenit cu vremea, cum ar fi chimonourile de arte martiale 🙂
Fratele meu, agreez in totalitate cu cartea(cărțile ca una)! Dar ce zici de scule? Un bărbat nu are niciodată prea multe scule! Chiar dacă ai fierăstrau mecanic si drujbă trebuie si vreo doua bomfaiere chiar dacă nu le vei folosi vreodată! Dar sculele trebuie sa fie ca una! :))
eh, de unele ma pot lipsi, toate sculele de bicicletă se pun într-o trusă, contează ca un singur obiect,
cele de lutierie într-o cutie, alt obiect 🙂
Si neaparat vreo 20 de surubelnite! Acum cateva zile, un vecin care este instalator, mi-a cerut imprumut o surubelnita, si eu m-am mirat ca se poate ca in casa unui barbat sa nu existe o surubelnita. (In auzul lui.) Apoi, cand l-am chemat sa-mi schimbe o baterie de dus, s-a mirat ca se poate ca un barbat sa nu aiba in casa o cheie mox. Apropo, eu sunt electrician.