Continuare de AICI

5.

SOȚUL IDEAL  DUPĂ MODELUL BIBLIC ÎN SECOLUL XXI

Era o dimineață aglomerată de octombrie, când la cabinet, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îi spune doamnei asistente că este foarte grăbit deoarece are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. Aceasta îl invită să se așeze știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observă cum cu atâta nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. Între timp se gândește că n-ar fi rău să-i desfacă bandajul și să vadă despre ce este vorba. Rana nu pare a fi așa de gravă…În așteptarea medicului, se decide să-i dezinfecteze rana și se lansează într-o mică conversație. Îl întreabă cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Acesta îi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția.

sursa foto puterea.ro

Politicoasă, îl întreabă de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-se că într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, asistenta se grăbește să-i trateze rana dar bătrânul îi explică că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el…Și-atunci asistenta îl întreabă mirată: “Și dumneavoastră vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună?” Cu un surâs dulce bătrânul îi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea.”

Întrebarea care răsună în mintea multor fete este aceasta: Oare mai găsim astfel de bărbați în secolul XXI, oare putem să avem curajul să ne gândim la soțul ideal? Sunt convinsă că această temă interesează și pe cei care doresc să se căsătorească cât și pe cei care sunt căsătoriți. Se constată că astăzi soțul ideal este foarte dorit. Umblăm după ideal, căutăm idealul fiecare în felul nostru.

Soțul sau mirele ideal este reprezentat în Scriptură prin persoana Domnului Isus Cristos, iar aceeași chemare este făcută tuturor bărbaților care se căsătoresc. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. (Efeseni 5:25) De aceea, ceea ce ne propunem în acest eseu este sa evaluăm diferitele forme prin care această dragoste se materializează.

Prima formă de manifestare a acestei iubiri poate fi surprinsă în slujba de preot, încredințată de Dumnezeu fiecărui cap de familie.(1 Petru 2:9).Această slujbă se aplică atât Domnului Isus Cristos cât și fiecărui bărbat sau soț creștin. Preotul este definit ca și persoana care slujește cu devotament unui ideal, unei cauze. Așadar soțul este cel care îmbrățisează înalte standarde morale și respectă principii înalte. Le susține și se dăruiește pe sine în serviciul lor, este suficient de puternic să trăiască o viață disciplinată. Este cel care poate să aducă liber și deschis rugăciuni și laude lui Dumnezeu. O mare onoare este pentru o femeie ca soțul ei să fie un om al rugăciunii, care să aibă o relație personală cu Domnul lui, să se țină de cuvânt, să  promită și să își onoreze promisiunile, să ofere stabilitate, să ofere securitate într-un loc al insecurității, să ofere certitudine, să își susțină convingerile și să trăiască conform lor. De asemenea soțul este chemat să dea învățătură, să fie povățuitorul, cel care cunoaște taine și dorește ca și soția lui să le cunoască. Acesta are influentă asupra ei, îi explică, o îndrumă, o călăuzește. El este gata oricând să îi ofere sfatul lui.

Un alt lucru care o femeie îl așteaptă de la soțul ei este compasiunea, mila, înțelegerea. Este foarte important pentru o femeie să găsească bunăvoință și ajutor la soțul ei în orice vreme.

Pe de altă parte soțul este omul rugăciunii, al mijlocirii, cel care stă de vorbă cu Dumnezeu despre el și casa lui, meditează și cere sfat de sus. Este omul care oricând este gata să se sacrifice, să se lepede de sine, să se dăruiască pentru cauze bune. O cât de mult înseamnă pentru o femeie să vadă că soțul ei este gata să se jertfească, să renunțe la el în folosul ei, să o cinstească.

O altă calitate pe care o femeie cred că o dorește de la soțul ei este să caute să fie un om curat, un om care este dispus să renunțe la păcat de îndată ce este conștient de el, bărbatul care este gata să își ceară iertare, să recunoască că greșește, omul corect, incoruptibil, un bărbat de o onestitate mai presus de orice îndoială, omul care nu are nimic de ascuns, e transparent. Cel mai de preț lucru înaintea lui Dumnezeu este o inimă curată, în care să-L putem vedea pe El.

A doua formă de manifestare a iubirii unui soț deosebit, poate fi surprinsă în slujba de rege. (Geneza 1: 26-28). Regele este definit ca persoana care are poziția cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, importanța și competența sa. Este persoana care domină o anumită sferă de activitate prin putere materială și autoritate civilă. Autoritatea și puterea par a fi clasate printre virtuțile îndoielnice ale zilelor noastre. Însă le ducem lipsa în cultura noastră turbulentă și dezrădăcinată. Așadar, soțul este conducatorul, cel care preia conducerea, cel care poartă de grijă și investește în formarea partenerei, este capul familiei. Este bărbatul care are curajul să ducă la îndeplinire o sarcină chiar dacă îi ia destul de mult timp, chiar dacă este monotonă, ostenitoare sau dureroasă, și aceasta pur și simplu pentru că este datoria lui. Este bărbatul lângă care te simți protejată, în siguranță. Inima lui este protectoare, te ocrotește, te apără, se interpune și stă în veghere. Este bărbatul care se îngrijește să asigure bunăstarea materială, se îngrijește de nevoile fizice ale soției lui. Soțul este, deasemenea, reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, este cel care stăpânește peste soția lui, cel care îi arată calea. În Vechiul Testament regele era veghetorul națiunii sale și campionul poporului său. Acesta a fost rolul pe care Dumnezeu îl intenționase pentru primul rege al Israelului, pentru Saul. Dar cândva, în zilele de început ale tragicei sale domnii, Saul a pierdut vegherea și totodată viziunea lui Dumnezeu pentru națiune. O dată ce bărbatul pierde viziunea și nu mai știe cine este, unde se află și de ce se află unde se află își pierde și puterea de a mai face ceea ce trebuie făcut. Soțul este cel care este vizionar, cel care păstrează în atenția soției sale chestiunile de fond, astfel încât ele să nu fie înlăturate de nereușitele temporare și nici să nu se piardă în ceata dezorientării ce poate însoți uneori împrejurările din viața de zi cu zi.

Claritatea viziunii are o importanță deosebită pentru soție, îi dă un sentiment de siguranță în atingerea scopurilor. Soțul este cel care anticipează ce pot aduce lunile și anii, gândește mai dinainte, planifică, proiectează, își imaginează.

A treia formă de manifestare a iubirii unui soț ideal poate fi surprinsă în slujba de profet. (Geneza 3:8-11). Profetul este definit ca și persoana care, pătrunzând în esența lucrurilor prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare. Soțul este cel care se rupe de activitățile zilnice și își pune timp deoparte pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu, este cel care primește răspuns din parte Domnului și cunoaște astfel soluții la probleme. Pătrunde în esența lucrurilor, descoperă strategia lui Dumnezeu pentru el și casa lui. Este cel care Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu și întotdeauna vorbește adevărul despre El. Profetul este cel care aduce mângâiere, zidire. Cât de mare nevoie are o soție de încurajare din partea soțului ei, de o vorbă bună care să îi mângâie inima, de un sfat înțelept. Este cel care își corectează soția oridecâte ori aceasta acționează sau gândește diferit de ceea ce Scriptura spune, este cel care caută să o ajute să se îndrepte, este cel care dă învățătură casei lui, îi învață pe copii legile și poruncile Sfintei Scripturi, aduce hrană proaspată din Scriptură. De asemenea soțul este cel care cheamă la pocaință, la o viață sfântă.

În concluzie putem să afirmăm că în secolul XXI, la mult timp după încheierea canonului biblic, familia încă trăiește esecuri repetate. Prima instituție instaurată de Domnul Isus Cristos, nu mai ține cont de învățăturile sfinte pentru că ghidul ei nu mai este Bibia, ci sfaturile băbești de la colț de stradă, din scara blocului, de la magazine, reviste sau telenovele. Cartea Sfântă nu mai este privită ca porunca lui Dumnezeu absolută, ci ca un adevăr relativ. Îmi doresc ca acest eseu să fie un punct practic în călătoria vieții, să nu coborâm standardele Scripturii. În vremea în care trăim, când fiecare vrea să se simtă bine în căminul lui, să stea comod, să fie măgulit, să nu fie deranjat, să fie tratat cu lingușire, este mare nevoie de soți care să întruchipeze idealul de preoți, regi și profeți, și de slujba lor de a reinstaura valorile și virtuțile supreme. De oameni ai lui Dumnezeu care să îndeplinească slujba de preoți în familiile lor, plini de compasiune, identificându-se în mijlocire cu fiii acestui secol și cu problemele lor speciale: goana după înavuțire, stresul, lipsa, necurăția minții și a inimii, bolile mintale și rătăcirile aduse de păcat. Este nevoie de lideri care să vegheze asupra împlinirii poruncilor și viziunii divine specifice pentru fiecare familie. De oameni care să stea de vorbă cu Dumnezeu, să cunoască și să împărtășească inima Lui unei familii și generații amenințate de părăsirea principiilor, a apostaziei; de oameni care să denunțe păcatul și să promoveze sfințenia și standardul divin în ciuda tuturor compromisurilor care bat la porțile acestui secol. Soțul ideal trebuie să fie soțul care își îndeplinește bine slujba față de Dumnezeu, față de familie și față de societate. Este soțul pe care Dumnezeu L-a proiectat și încă îl ilustrează pe paginile Scripturii. Soțul ideal este soțul care recunoaște chiar și în secolul XXI că eșecul sau reușita în familie este întotdeauna responsabilitatea lui.

6

Soţul ideal în secolul XXI…

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, defineşte cuvântul ideal ca fiind:”…gradul cel mai înalt si mai greu de ajuns al perfecţiunii într-o direcţie.”

În ceea ce mă priveşte, nu sunt o fată idealistă, să cred şi să aştept o zi în care voi întâlni un băiat care să întrunească absolut toate trăsăturile de caracter pe care mi-aş dori să le deţină( şi pe care le voi detalia în cele ce urmează). Sunt conştientă că, nici un băiat nu este perfect, aşa cum nici eu nu sunt, dar, nu-mi pot imagina viitorul soţ (cu voia Domnului), fără dragoste reală şi sensibilitate în caracter, îndreptate în primul rând spre Dumnezeu, dorindu-şi şi lucrând pentru a creşte spiritual printr-o viaţă de rugăciune şi părtăşie cu Domnul prin trăirea  Bibliei. (Matei 6:33 “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pedeasupra”). Un băiat care nu ia în serios pe Dumnezeu şi care face totul doar din formalism, sunt absolut sigură că nici mie nu-mi va acorda un “tratament” mai bun: va fi superficial, aşa zisa lui iubire, nefiind altceva decât pură atracţie fizică care va dispărea odată cu “ intrarea la pensie” a frumuseţii caracteristică tinereţii( aşa cum numesc eu acest proces). În 1Timotei 5:8, gasim scris, am putea spune, chiar la modul imperativ: “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.”

Îmi doresc, ca persoana potrivită pentru mine să fie sensibilă la trăirile mele, la nevoile mele, să văd că încearcă şi îşi dă silinţa să o cunoască pe Silvia, cea de dincolo de imagine şi palpabil. Băiatul ideal va fi cel care mă va considera la fel de frumoasă şi atunci când voi fi pe un pat de spital ca şi în ziua nunţii.

Consider sensibilitatea o caracteristică morală deosebit de importantă deoarece cred că dacă este împărtăşită reciproc, poate fi liantul care să ne ajute să trecem prin toate aşa încât lumea să recunoasscă chiar şi atunci când vom fi în vârstă, pe cei doi tineri îndrăgostiţi, din tenereţe. Domnul mi-a dat harul să văd această caracteristică prezentă atât în viaţa şi relaţia părinţilor mei cât şi în cea a bunicilor mei( deci se poate!): este o plăcere pentru mine să ascult poveştile a cum s-au cunoscut şi să observ strălucirea din ochii bunicului în momentul în care vorbeşte despre bunica sau o priveşte. Îmi place de asemenea, foarte mult atât la buncul meu cât şi la tatăl meu felul în care de fiecare dată când au ocazia le fac surpriza unui buchet de flori sau a cafelei de dimineaţă. Prin aceste exemple nu am vrut să las impresia că aş avea pretenţia la codouri scumpe din partea viitorului meu partener. Chiar din contra, pentru mine contează mult mai mult gesturile mici cum ar fi: un verset de încurajare, un fir de floare oferit chiar fără un eveniment anume, o îmbrăţişare caldă după o zi obositoare sau chiar un cartof sau zarzavat curăţat care să mă ajute să termin mai repede mâncarea aşa încât să putem petrece mai mult timp împreună.

Respectul este o altă trăsătură care se îmbină cu sensibilitatea şi presupune o relaţionare conform voii Domnului în ceea ce mă priveşte : să mă considere ajutorul lui potrivit şi nu o slugă fără drept de apel; dar şi în relaţia cu cei din jur (familia de provenienţă, colegi de serviciu etc.). Versetul biblic potrivit cu acest aspect este cel din 1 Petru 3:7 “Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”.

Să fie o persoană sinceră şi comunicativă, deschisă, în aşa fel încât, să concepem împreună soluţii la probleme şi planuri de viitor.

Amintind de conceperea de soluţii la problemele care , inevitabil vor apărea, nu pot să nu amintesc de simţul umorului, o valoare pe care o consider de un real folos în depăşirea cu bine a momentelor mai dificile. În Proverbe 15:13 gasim scris: „O inimă veselă înseninează faţa, dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.”

Băiatul ideal, în concepţia mea, nu ţine de o anume epocă: a fost, este şi va fi, dar, într-un număr din ce în ce mai mic datorat deteriorării morale galopante spre care se îndreaptă societatea din zilele noastre. De asemenea, cred că în ciuda evoluţiei tehnologiei secolului XXI, care permite comunicarea la distanţă, va avea curajul şi tăria de caracter de a mă aborda fată în faţă şi nu doar on-line sau sub formă de mesaje. (Psalmul 31:24 “Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!).

În încheire, doresc să subliniez faptul că, această expunere a convingerilor şi aşteptărilor mele, nu are doar un singur destinatar, ci, mă includ şi pe mine, spunând că nu voi pretinde celuilalt nimic din ce nu mă voi strădui la rândul meu să ofer.

7

Așteptările unei fete creștine legate de partenerul de viață

Deși trăim într-o epocă puternic amprentată de un relativism exacerbat, în care nici problema căsătoriei nu a rămas nealterată de ideologiile libertății post-moderne, totuși, cred că dincolo de tot ceea ce cred și afirmă oamenii, există o Autoritate Supremă numită Dumnezeu, ale cărei principii rămân aceleași încă de la întemeierea lumii, de aceea dacă există vreo speranță legată de o căsnicie frumoasă/… aceea este că Dumnezeu este Singurul în măsură să îndeplinească această dorință în cel mai minunat mod.
Totuși, nu putem trece cu vederea că trăim într-o lume plină de ”love story-uri” prefabricate și povești care mai de care mai fabuloase și ”telenoveliste”, iar dragostea a devenit un cuvânt a cărui semnificație adevărată nu mai este cunoscută de majoritatea tinerilor din ziua de azi. Într-un exces de zel mi-aș permite să cred că aceste lucruri nu se întâmplă în mediul evanghelic, însă cum sunt de fapt o realistă înnăscută, tare mi-e teamă că și între noi „pocăiții” apar probleme la capitolul acesta. Oricum, nu despre aceasta vreau să scriu următoarele rânduri sau următoarea confesiune, să zic așa.
Partenerul ideal, sau soțul perfect nu există, sau dacă există ar trebui să fie un înger deghizat sau cine știe ce extra-pământean, pentru că eu nu am văzut un om perfect și pornind de la premisa că nici eu, ca tânără creștină nu sunt perfectă, nu văd ce drept aș avea să aștept perfecțiunea de la alții. Revenind însă printre muritorii de rând, ar fi de dorit ca partenerul potrivit pentru orice tânără credincioasă să fie unul care din pasiune pentru Domnul Isus, calcă pe urmele Lui și în acest fel, involuntar, va dobândi unele dintre calitățile Mântuitorului, ale Modelului Suprem pentru orice credincios. (referinta..)
Ceea ce este cel mai important în alegerea partenerului de viață este ca acesta să aibă o relație personală și vie cu Domnul, nu acel tip de relație în care după două minute de rugăciune să nu mai aibă ce să spună sau în care să citească Biblia ca pe un simplu manual de instrucțiuni. Odată căsătorit, el va trebui să intre în rolul de cap și preot al familiei, care să conducă timpul de închinare și părtășie al întregii familii, ori dacă el nu știe unde se află cartea Habacuc sau cine era Moise nu văd ce preot al familiei ar fi acel băiat.
Al doilea aspect ca importanță, după relația cu Domnul este filosofia de viață. Dacă un băiat se lasă purtat de valuri într-o realitate strict prezentă și mediocră, fără a visa la ziua de mâine și fără a-și dori să lase o amprentă asupra celor din jur, ce nevoie mai are de un ajutor potrivit? Eventual  pentru a-i ține socoteala timpului pierdut și a risipei de potențial. Un băiat cu o mentalitate sănătoasă este acela care are scopuri mult mai înalte în viață decât să-și construiască o casă luxoasă sau să-și cumpere mașina visurilor lui. Ca și creștin mai ales, ar trebui să știe (sau să afle) care este rolul lui în planul Lui Dumnezeu și cum poate el să fie o binecuvântare pentru cei din jurul lui.
Pe lângă maturitatea spirituală, este important să aibă și o maturitate emoțională, în sensul la care se referă și Geneza 2:24, adică dezlipirea de familia de origine și intrarea într-un nou rol: acela de preot al familiei, partener și tată. Consider că orice fată își dorește să aibă parte de susținerea emoțională a ambelor familii, dar ar trebui să se roage Domnului ca acesta să fie destul de matur încât să nu alerge la mama și la tata pentru a-i întreba ce culoare să zugrăvească sufrageria sau și mai grav, cum se schimbă un bec, asta în aria de banalități, să nu intru în alte domenii.
Un lucru esențial, în opina mea este ca să fie înzestrat cu înțelepciune, dar și cu inteligență: cred că doar fetele superficiale ar  putea trăi cu o persoană care are ”fobie” la cărți, la artă sau la cultură. Deși nu e cel mai important într-o relație, ar fi de dorit să existe chiar unele hobby-uri comune sau lucruri de care să se bucure amândoi, nu doar să le facă de dragul celuilalt, deși nici asta nu e rău. E bine ca fetele să fie inteligente, dar e ideal ca partenerii lor să fie mai inteligenți pentru a nu le da prilej să-și ia „nasul la purtare”.
Într-o relație de căsătorie după modelul biblic, există o ierarhie bine-stabilită: Dumnezeu-soțul-soția și când aceasta este inversată toate lucrurile merg pe dos. Pentru ca această ordine să existe, o fată ar trebui să se roage insistent ca să poată fi supusă, dar și ca Domnul să îi dăruiască un soț care să știe să își practice rolul. Ca să fiu mai explicită, o fată are nevoie să simtă că are ce respecta la un băiat și că are încredere în deciziile și hotărârile celui care urmează a-i fi soț. Întotdeauna am considerat  că o soție trebuie să fie cea mai apropiată de soțul ei din toate punctele de vedere, dar mai ales în sensul de a fi cea care să preia rolul celui mai devotat suporter, care își susține favoritul contra oricărui atac și îl încurajează (înspre bine) prin orice ar trece. Însă pentru a se ajunge la stadiul acesta e nevoie ca el să o impresioneze, să o facă să își dorească să fie alături de el o viață întreagă, impunându-se în fața ei prin calități și mai ales prin abilitatea de lider, necesară în căsnicie.
Pentru că Însuși Hristos poruncește bărbaților să își iubească soțiile, băiatul care se pregătește să își asume rolul de soț trebuie să se gândească foarte serios că se va căsători cu o ființă pe care Biblia o descrie ca fiind ”un vas mai slab”. În acest sens, o fată își dorește ca acesta să fie atent la detalii și perseverent în a învăța cum să își arate dragostea zilnic față de ea. Deși se știe că o relație de căsnicie nu trebuie să se întemeieze pe dragostea romantică, totuși aceasta își are rolul ei și în același mod în care în perioada de curtare mulți băieți sunt extrem de atenți, amabili și adevărați gentlemeni, tot astfel sau cu mult mai mult după căsătorie, ei trebuie să continue să își cucerească partenera prin acțiunile lor.
Am auzit despre multe fete care după ce s-au căsătorit au descoperit că de fapt partenerii lor erau niște străini care au început să-și înlăture rând pe rând măștile și astfel s-a ajuns la mari dezamăgiri sau poate chiar divorțuri. Aceste tragedii se pot evita, în opinia mea, dacă fetele, dar și băieții deschid bine ochii înainte de căsătorie (și îi inchid după, vorba unora.).
O fată care își dorește un soț credincios trebuie să știe să măsoare credincioșia în acțiuni concrete. De exemplu, dacă el întârzie constant la ora de rugăciune sau chiar lipsește  nejustificat, degeaba încearcă să îi găsească tot felul de scuze (pentru că asta fac unele fete cu”prinții” lor, le acoperă defectele cu mâna lor, iar apoi tot ele se plâng). În acest caz, eu l-aș considera respins pe băiatul respectiv la testul credincioșiei față de Domnul. Se poate vedea foarte bine cât de credincios este în lucrurile mari și mici și din modul lui de relaționare cu cei din jurul lui, mai ales cu cei mai în  vârstă, care ar trebui să fie o autoritate pentru el.
Un alt aspect demn de luat în considerare este cel legat de hărnicie. Aceasta este o trăsătură foarte importantă și apreciată de fete, pentru că băiatul este cel care, teoretic, ar trebui să susțină familia din punct de vedere economic, deși, în zilele noastre aceasta nu mai este o regulă. Totuși, un băiat care nu știe să se descurce și nu are un plan pentru ce va face în viață ar fi de dorit să se gândească serios înainte de a face vreo propunere unei fete. Tot la acest punct se poate aminti despre o așa numită flexibilitate a băieților în ce privește activitățile casnice din familie. Mai concret, deși se știe că femeile sunt cele responsabile de gătit și întreținerea gospodăriei, totuși există situații în care ajutorul soțului la bucătărie sau nu numai este mai mult decât bine-venit. (Bineînțeles, în limitele impuse de serviciu și alți factori, și nu cu scopul menjării „prințesei” care nefiind obișnuită să muncească se plânge că a ajuns o servitoare.) De aceea, un băiat care își mai ajută uneori mama sau surorile la spălatul vaselor, spre exemplu, are un plus în ochii unei fete.
Referitor la vestimentație, care deși nu este un factor decizional, dar este un indicator destul de relevant pentru caracterul unei persoane, aș aminti, fără să intru în detalii doar că fetelor le plac băieții care se îmbracă „bine”, ceea ce nu înseamnă însă ultimul trend sau, în cazul frezei ultima „creastă”, ci înseamnă decență, bun-gust și chiar simplitate.
Tot pe linia vestimentației ar putea intra și igiena, care, fără a exagera, este un lucru care contribuie mult la formarea impresiei despre o persoană. Într-un anume fel se va relaționa o fată la un băiat ai cărui adidași concurează în intensitate cu cele mai puternice parfumuri sau ale cărui cămăși atârnă ca niște rufe mototolite pe un gard și altfel se va comporta cu cel după care rămâne o mireasmă plăcută.
Deși ar mai exista și alte aspecte demne de luat în considerare, mă limitez la cele amintite mai sus, în parte și din cauza lipsei de timp. Sunt ferm convinsă că Dumnezeu are un plan pentru fiecare și dacă o persoană este credincioasă și slujește intereselor divine, la vremea potrivită și Domnul va lucra în interesele ei. Cât despre soțul ideal din perspectiva Bibliei, sunt încrezătoare că acesta există, dar nu în sensul de perfecțiune, ci în sensul de o dorință perseverentă de a urma modelul Domnului Isus. Chiar dacă trăim în postmodernism avem aceeași chemare sfântă de a călca pe urmele Mântuitorului și de a trăi o viață bazată pe principiile biblice.
Ca o ultimă completare aș adăuga că Biblia are toate răspunsurile pentru orice problemă și este și cel mai bun ghid de curtare a unei fete. Nimeni nu așteaptă perfecțiune, însă trebuie să învățăm să ne corectăm propriile imperfecțiuni și în același timp să nu le condamnăm pe ale celorlalți, ci să îndreptăm acolo unde se poate, cu dragoste sfântă. Așa să ne ajute Domnul!

8

PUTEM VORBI DE “SOȚUL IDEAL” DUPĂ MODELUL BIBLIC ÎN SECOLUL al XXI-lea?

Da

Putem vorbi despre soțul ideal după modelul biblic în secolul XXI-lea atâta vreme cât viața nostră se conduce după modelul biblic.

Personal mă rog pentru soțul meu de multă vreme. În vara anului 2009 am fost într-o tabără care mi-a schimbat perspectiva despre căsătorie, despre viitorul meu soț, băiatul visurilor mele adolescentine. O experiență a unei tinere care s-a rugat și a postit pentru viitorul ei soț ani îndelungați a fost pentru mine ceva nemaintâlnit. Eu știam că trebuie să mă rog pentru viitorul meu soț, dar să mai și postesc….asta nu o făceam. Privind la binecuvântarea din viața acelei tinere și la soțul pe care Domnul i l-a dat, mi-am dat seama cât de important este să te căsătorești în voia lui Dumnezeu. Atunci m-am smerit înaintea Domnului și am început să urmez exemplul acelei tinere.

Am crescut într-o familie de credincioși, cu un tată credincios și aș vrea să pot să spun că mi-aș dori un soț precum tatăl meu, dar nu pot să spun asta. Am un tată minunat și mulțumesc Domnului pentru el, dar eu vreau mult mai mult din partea lui Dumnezeu pentru mine.

Mă rog și stau înaintea Domnului pentru un soț căruia să îmi fie drag să mă supun, să pot sa-i spun „domnul meu” precum Sara odinioară slujindu-l pe Avraam. Stau înaintea Domnului pentru un preot în casă care să stea pe genunchi înaintea Domnului cu mâinile curate ridicate către cer mijlocind pentru familia lui precum Daniel de trei ori pe zi cu ferestrele deschise către Ierusalim.

Trei ani la universitatea Emanuel Dumnezeu m-a zdrobit în multe feluri, însa domeniul cel mai aspru a fost rugaciunea. Vedeam în jurul meu oameni mari ai lui Dumnezeu, profesori cât și studenți care îndrăzneau lucruri mari cu Dumnezeu și știam că sursa puterii lor stă în orele petrecute pe genunchi cu Dumnezeu. Motivată de acești oameni am început să îl caut pe Domnul în odăiță și am ajuns la concluzia că rugăciunea este sursa existenței noastre pe pămant. Dacă nu ne rugăm nu putem să fim aproape de Dumnezeu. Stând pe genunchi Dumnezeu ne formează caracterul, ne zdrobește, ne arată greșelile, ne mustră, pe genunghi ne vedem adevărata valoare și măreția lui Dumnezeu. Mă rog pentru un soț care să iubească odaița mai mult decât amvonul.

Mă rog pentru tatăl copiilor mei, un tată care să investească în copiii săi valorile morale, un tată care să stea pe genunchi împreună cu copiii lui. O poezie dragă mie spune printre altele așa: când tata se roagă, el basme nu spune/ îi ies de pe buze cuvinte fierbinți/ rugându-L pe Domnul să fac-o minune/ să-i fie băieții mai buni, mai cuminți. Un astfel de tată mă rog să le dea Domnul copiilor mei.Un tată care să poarte poverile copiilor săi în rugăciune. Un tată care să știe să-și strângă copiii în jurul lui să le asculte păsul, să-i ia pe brațe atunci când nu mai pot înainta, să-și dedice timp în dezvoltarea unei relații strânse, pentru că modul în care va dezvolta relația cu copiii săi, va influența modul în care copiii la rândul lor vor dezvolta relația cu Dumnezeu.

Mă rog pentru un om puternic, evlavios, cu o ungere divină, care să poarte povara pentru cei pierduți, pentru sufletele nemântuite care se îndeaptă cu pași grăbiți spre iad. Mă rog ca Duhul Domnului să fie peste el, un duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Un om care să știe să se plece la cel căzut ca să-l ridice, să lege rana celui bolnav, să îmbărbăteze pe cel ce plânge, să caute pe cel pierdut, un om dedicat lucrării lui Dumnezeu. Plăcerea lui să fie frica de Domnul, neprihănirea brâul coapselor sale și credincioșia brâul mijlocului său.

Mi-am dat seama că de soțul meu atârnă veșnicia mea și că eu niciodată nu o să pot să fiu mai spirituală decât soțul meu. Declinul sau creșterea lui spirituală va atrage după sine întreaga familie. Responsabilitatea care atârnă pe umerii săi ca și cap de familie, soț și tată nu este ușoară înaintea lui Dumnezeu și vreau ca Domnul să facă un colț de rai din familia noastră, de accea nu pot să aleg de capul meu, de aceea stau pe genunchi și mă rog. Mă rog pentru un om al adevarului, un om care să urască compromisul indiferent de circumnsanțe.

Nu mă rog pentru o frumusețe ci pentru un caracter, pentru că știu că îndragostindu-mă de un caracter voi trăi alături de o frumusețe. Frumusețea poate fi spulberată de un accident care să ne transforme înfățișarea, ne poate lăsa fără mâini sau fără picioare însă caracterul clădit de Dumnezeu nu poate fi șters niciodată.

Sunt constientă că a fi soția unui astfel de om implică multă responsabilitate din partea mea, dar va fi cea mai mare onoare să pot să slujesc, să traiesc și să mor alături de un om dedicat în totalitate lui Dumnezeu!

P.S. Au fost și sunt momente de descurajare în această așteptare gândindu-mă de multe ori că poate cer prea mult de la Dumnezeu având aceste așteptări cu privire la soțul meu, însă vorbind odată cu un păstor zicea că noi tinerii nu avem pentru că nu cerem, iar Domnul Isus a spus „cereți și vi se va da”. Atunci mi-am dat seama că într-adevar suntem atât de slabi pentru că nu cerem putere și atat de vulnerabili pentru că uităm că avem la Tatăl un mijlocitor care are milă de slabiciunile noastre și ne poartă poverile. Cuvintele frateleui îmi răsună mereu în minte, iar asta îmi dă putere să perseverz știind că într-o zi Dumnezeu care este credincios îmi va răspunde chiar dacă trăiesc în secolul XXI-lea, pentru ca El este același ieri, azi și în veci. Amin!

VA URMA

(vor fi publicate doar 12 eseuri)