Cîteva dintre eseurile legate de concursul „Soţul ideal” – partea I

Concursul s-a finalizat în data de 10 octombrie. Ideea concursului a fost să aruncăm o minge la fileu din partea unui grup de ucenicie informal pentru băieţi, Fabrica de bărbaţi, către un alt grup de ucenicie destinat exclusiv fetelor, Frumuseţe în sfinţenie. Am anunţat în cadrul capelei de miercurea trecută cîştigătoarea. Bicicleta a plecat cu o şa provizorie, după care şi-a recuperat şaua iniţială, un Selle Royal îmbrăcat în piele de culoarea bicicletei.

A trebuit să dau şi un al doilea premiu, o bicicletă sport-camping, Condor, foarte interesantă. Se demontează în două părţi componente. Două surori au luat bicicleta îndoită, una o parte, cealaltă, a doua parte.

Voi reda cîteva eseuri, fără a respecta o ordine anume şi fără a semnala eseurile cîştigătoare. Am radiat numele din dreptul eseurilor din pricini uşor de înţeles. Citiţi, băieţi, fete şi  trageţi voi concluziile.

1.

Sotul ideal al secolului XXI…

 

 

Dealungul timpului, lumea a încercat să zugrăvească cât mai bine şi mai atrăgător imaginea băiatului ideal, a acelui Harap-Alb nemaipomenit de frumos cu păr bălai şi ochi albaştri ca cerul, într-o frumoasă zi de vară, cu o gaşcă înţelept aleasă, cu relaţii de prietenie bine întemeiate şi binenţeles puternic şi inteligent ca Ahile din mitologia greacă. Aceste exemple ar putea continua la nesfârşit poate chiar aş putea şi eu să-i atribui acestui aşa zis băiat perfect câteva attribute ca să-l fac imposibil de detronat cum ar fi: să fie un bucătar de excepţie şi o menajeră fără pereche… Totuşi, dacă coborâm cu picioarele pe pământ şi lăsăm visarea deoparte, putem începe prin a-I mulţumi Domnului că ne-a înzestrat capul ce se odihneşte comod pe gâtul dintre cei doi umeri, cu mai mult decât doi ochi frumoşi ce observă rapid diferenţa dintre atrăgător şi repugn, sau două urechi ce recepţionează cuvintele linguşitoare şi frumoasele voci ale unor corişti renumiţi, sau un nas care să recepţioneze cele mai îmbietoare perfumuri For Man. Mulţumesc Domnului pentru raţiune, îi mulţumesc Domnului pentru înţelepciunea de a distinge adevărata frumuseţe de frumuseţea înşelătoare a aşa zisului băiat ideal, dar mai presus de toate îi mulţumesc Domnului pentru Biblie unde El ne dă foarte concret rubricile de clasificare ale băiatului ideal. Aşadar în cele ce urmează voi încerca să zugrăvesc cât mai bine portretul sotului ideal.

Pentru mine, ca fată creştină, această căutare a băiatului perfect  va începe cu grupa tinerilor botezaţi care să poată şi demonstra acest lucru prin trăire adică să fie un băiat care să poata vorbi mai mult de cinci mnute despre predica de Duminică dimineaţă sau seară, despre experienţa întoarcerii sale la Domnul, un băiat care să-şi dorească să fie cât de des posibil la casa Domnului, care să respecte casa Domnului şi prin ţinuta de duminică, care să prefere o ieşire de misiune în locul unor excursii pline de adrenalină. Băiatul ideal în ochii mei ar trebui să ştie să facă diferenţa între misiune şi excursie şi să aprecieze ieşirea mea în misiune în loc să se plângă pentru timpul pe care el va trebui să-l petreacă singur, în cazul în care orarul său nu i-a permis să fie şi el parte în lucrarea Domnului. Cu toate că mulţi sunt de părere că această regulă este mult prea abstractă şi greu de descifrat într-o lume în care înşelătoria ocupă tot mai multe teritorii intrând chiar şi în biserică, eu mă încred în Domnul meu care îşi înzestrează copiii cu o înţelepciune şi o viziune dincolo de aparenţe. Tit 1:10 spune: În advăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori… Este vorba, dacă doriţi, de acea radiantă faţă a lui Moise proaspăt întors de pe muntele unde a stat în părtăşie cu Dumnezeu. Ceea ce încerc eu să spun este că credinţa adevărată se vede, se simte, nu poate trece neobservată şi nu poate fi ascunsă pentru că penetrează în toate părţile. Proverbe 20:7: Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui, ferice de copiii lui după el.

În al doilea rand, dacă băiatul acesta împlineşte prima mea condiţie atunci cred că regula a doua în şlefuirea carecterului său ar trebui să fie blândeţea şi respectful. Proverbe 7:1: Mai bine o bucată de pâine cu pace decât o casă plină cu carne cu ceartă. Nu înţeleg de ce în ultimul timp băieţii încearcă din răsputeri să se comporte ca nişte needucati care uită că există o vorbă mai veche şi mai înţeleaptă decât actuala zicală: ladies first, butties after, si anume ca purtam cu noi amprenta celor 7 ani de-acasa… De asemenea, tot mai mulţi băieţi au impresia că dacă fac ceva nebunesc demonstrează fetelor că băiatul ideal al secolului XXI este de fapt fiara sălbatică ce se ascunde în interiorul lor…

O altă trăsătură importantă în definirea  băiatului ideal este buna dispoziţie, zâmbetul fiind tot mai mult înlăturat în rândul băieţilor. Băiatul  ideal nu trebuie să adopte comportamentul durului de cartier care nu face altceva decât să sperie o fata. Parerea mea e ca nici o fată cât de căt întreagă la minte nu ar dori să-şi petreacă tot restul vieţii alături de un om lipsit de orice sensibilitate si simţ al umorului. Tot astfel, băiatul nu trebuie să preia masca ironiei găsind aproape în orice un motiv de ironizare şi înjosire direct sau indirect alţi colegi, profesori, cunoscuţi, acest lucru fiind printre cele mai urâte reactii pe care un tânăr le poate adopta.

Bunătatea este o altă caracteristică pe cale de dispariţie în rândul băieţilor din timpurile noastre. Tot mai puţini băieţi se opresc să vadă dacă nu cumva există oameni care ar avea nevoie de ajutorul lor şi un exemplu foarte recent pe care l-am experimentat a fost cel al unui proiect de caritate. Am împărtăşit ideea acestui proiect tuturor colegilor mei de şcoală şi nu numai, cei mai mulţi dintre ei provenind din familii înstărite şi, singurul rezultat obţinut a fost un zid mare clădit pe stupidele scuze: cu atăţea bani mănanc eu timp de o lună, sau: poate mai încolo întâi să ajung eu bogat şi apoi o să mă gândescşi la asta etc. Ce aşteptări poate avea o fată de la un băiat care nu ştie sâ-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi? Cât de sinceră poate fi iubirea acelui băiat faţă de ea? În acest sens voi da ca şi exemplu versetul 27 din Proverbe 28 care spune: Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme.

Cu toate că nu toate fetele vorbesc atât de mult pe cât se spune prin studiile făcute asupra sexului frumos, băiatul ideal ar trebui să ştie să-şi pună deoparte din timpul său pentru a petrece timp cu viitoarea soţie iar, mai apoi cu soţia sa pentru că acest lucru nu doar că ne provoacă plăcere dar de asemenea, ne face să ne simţim mai importante pentru simplul fapt că acel băiat a încercat să pătrundă în gândirea noastră şi a încercat să ne înţeleagă păsurile. Dacă un băiat nu face acest lucru, mesajul pe care îl transmite fetei are efectul ochilor daţi peste cap.

Gesturile mici fac diferenţa. Mi se pare atât de nesăbuit comportamentul multor băieţi care amână să dea atenţie unei fete din motivul că prietenia cu o fată înseamnă sărăcia buzunarului. Dacă băiatul acela se lasă ghidat de Domnul în alegera perechii sale atunci îşi va da seama că toate aşteptărle unei fete credincioase se rezumă la gesturi mici cum ar fi: respectarea câtorva zile cheie precum: ziua ei de naştere, ziua nuntii etc, aprecierea bucatelor preparate de fată etc…

Bineînţeles un băiat trebuie sa-si dea  seama că oricare fată este un unicat şi este nerealist să caute în ea o clonă a mamei sau a bunicii pe care le apreciaza. Sotul ideal contribuie personal, chiar daca stângaci la tot ce se întâmplă în casă în măsura în care orarul bărbătesc o permite: spălarea farfuriei din care a mâncat etc. Nu e nevoie de un BMW sau de un parfum AXE For Men pentru a atrage atenţia unei fete. Proverbe 24 :26 spune : Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

În ceea ce priveşte înfăţişarea, băiatul ideal nu trebuie să fie îmbrăcat după ultima modă, gelat sau cu părul curgându-i râuri pe umeri, el trebuie doar să fie îngrijit şi natural iar, prin acest ultim cuvânt fac aviz tuturor băieţilor care au impresia că frecventând saloanele de înfrumuseţare vor deveni acei păuni cu coada evantai ce atrag femelele ca un magnet. De fapt ceea ce reuşesc ei să facă prin acest lucru este să-şi uşureze portmoneul de bani şi de asemenea, sa capete imaginea unui mutant de sex masculin, altfel spus o fată mult prea musculoasă pentru genul ei. Mai presus de toate, această goană dupa înfrumuseţare arată propria-i nemulţumire asupra fizicului personal.

Un alt principiu pe care ţin să-l amintesc este acela al reţinerii. Băiatul ideal în opinia mea ar trebui să îşi ţină mâinile acasă când vine vorba de o fată pentru că altfel îi va transmite tinerei ideea că el este tipul de băiat care fuge numai după satisfacţia personală.

De asemenea, băiatul ideal ar trebui să-şi respecte părinţii, acest respect trebuie înţeles ca o ascultare în Domnul de ei adică un băiat care să pună în rugăciune relaţia lui viitoare cu o fată şi dacă Domnul il ascultă, să nu abdice doar pentru că părinţii nu accepta situaţia materială şi socială a viitoarei nurori.

O altă trăsătură importantă ar fi curajul şi prin aceasta nu mă refer la curajul de a face un pas înainte pe ringul de box ci curajul de a face primul pas în exprimarea sentimentului său faţă de o fată chiar si cu riscul refuzului. Fiecare refuz îl va întări şi va fi o experienţă benefică pentru viitorul pas înainte.

Într-o lume a tehnologiei când cu un singur click poţi realiza obiective mari intr-un timp scurt, băieţii ar trebui să înveţe că tehnologia nu trebuie folosită ca o alternativă comodă prin care, cu cea mai mare uşurinţă şi lipsă de efort îşi poate tălmăci fetei iubite tainele inimii sale. Nu poţi analiza o persoană de la distanţă, acest proces cere timp şi concentrare, necesită timp petrecut împreună iar, scurtele mesaje pe telefon, apelurile sau banalele discuţii întreţinute pe site-urile de socializare ne scutesc de o emoţie în plus dar, nu vor putea clădi acea temelie zdravănă pe care cu ajutorul Domnului noul cuplu va putea pas cu pas să clădească casa de piatră la care visează orice fată. Deci sfatul meu pentru orice băiat care îşi doreşte să devină soţul ideal al secolului XXI este să fie băieţi cu coloană vertebralăcapabili să întreţină o conversaţie face to face trecând peste toate obstacolele şi greutăţile exercitării acestui pas.

Băiatul ideal al secolului XXI trebuie să aibă pentru iubita sa o iubire statornică, o iubire care este capabilă să treacă peste orice boală şi peste orice rid ce, o dată cu trecerea timpului, devine tot mai vizibil. Viaţa nu e făcută numai din urcuşuri iar, viaţa de căsnicie nu înseamnă doar momente romantice încadrate într-un tablou eminescian, este mai mult de atât iar băiatul ideal ar trebui să aibă aceeaşi iubire nezdruncinată faţă de sotia sa si atunci  când aceasta este încercată de boală, incapabilă să zâmbească  şi să-şi ducă la bun sfârşit îndatoririle sale de femeie. Viaţa de căsnicie reprezintă o prietenie pe viaţă dintre un băiat si o fată iar ecest lucru presupune împlinirea zicalei care spune: prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.

O ultimă caracteristică pe care o consider necesară pentru portretul băiatului ideal este spiritul împăciuitor. Nu e nimic atrăgător în a vedea doi băieţi luându-se la bătaie pentru orice nereuşită şi înfrângere. Numai în lumea animalelor femelele îşi aleg partenerii pe principiul puterii iar noi, oamenii pe de altă parte am fost creaţi să stăpanim peste animale nu să le copiem comportamentul. Sunt în deplin acord cu versetul biblic din Proverbe 29:11 care spune: Nebunul îşi arată toată patima dar înţeleptul o stăpâneşte.

Sunt conştientă că un astfel de prototip nu se poate găsi pe străzile secolului XXI dar, cu înţelepciune înţeleg să accept doar unele trăsături de importanţă mare iar, la altele de o importanţă mai mică să lucrăm cu înţelepciune câte zile ne va da Domnul împreună. Sunt conştientă în acelaşi timp că degeaba am pretenţia idealului bărbătesc dacă eu nu las din al meu 21, pentru că doi soţi sunt doi străini din familii, lumi, poate şi culturi diferite, care împreună caută să se rodeze pentru binele şi fericirea familiei pe care o formează.

În concluzie aş dori să subliniez faptul că dacă ne uităm cu atenţie la toate aceste principii vom putea observa că toate se regăsesc în prima caracteristică a băiatului ideal viitor soţ de excepţie. Porunca să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi uneşte toate aceste principii la olaltă ca pe un buchet de trandafiri care va emana parfum îmbietor peste tot unde va trece… Urmând toate aceste principii nu doar că vei ajunge soţul ideal pentru orice fată dar, în acelaşi timp vei deveni un om  mai bun şi un creştin tot mai asemănător cu ceea ce Dumnezeu ne cere să fim.

Proverbe 20:25 spune: Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abea după ce a făcut juruinţa sa se gândească.

 

2.

 

Un ”soţ ideal” după modelul biblic în secolul XXI?

 

Modernismul acestei lumi umbreşte tot mai mult valorile Scripturii, şi cu atât mai mult un bărbat, ca şi cap al familiei, trebuie să fie un om de caracter, dedicat Domnului, care să-L iubească şi să-L mărturisească sincer prin felul lui de trai. Doar un astfel de bărbat, care Îl iubeşte pe Domnul, poate cu adevărat să fie un ”soţ ideal” în ochii soţiei lui.

Cugetând la acest subiect, m-am tot întrebat cum ar trebui să fie un astfel de bărbat pentru a deveni un soţ ideal mai ales după modelul biblic. Lumea în care trăim ne oferă perspectiva ei şi influenţele care vin din partea lumii se impregnează tot mai mult şi în rândul creştinilor. De aceea,  cu atât mai mult în aceste vremuri de libertate este o mai mare nevoie de exemple de familii care să-l slujească pe Domnul aşa cum este găsit scris în Iosua 24: 15 ”Cât despre mine eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

Astfel, soţul ideal este cel care este implicat în slujirea Domnului, fiind un mădular viu în trupul lui Hristos. În acest sens, este vorba despre o dedicare permanentă, nu doar o slujire de o zi pe săptămână, duminica. Iubeşte curţile Domnului, dar mai mult decât atât este dedicat Domnului şi în timpul de peste săptămână. Întinde o mână de ajutor celor care au nevoie, face bine chiar şi atunci când cei din jur nu merită. Cu gândul la faptul că şi noi am fost răscumpăraţi de Domnul Isus pe când încă zăceam în păcatele noastre şi eram nevrednici, tot aşa şi el priveşte la cei din jur prin ochii Domnului Isus.

Soţul ideal este un om al rugăciunii, iar ca familie există momente de părtăşie zilnică în citirea Cuvântului, iar rugăciunea este nelipsită din obiceiurile sănătoase ale familiei. În tumultul acestei vieţi, în care timpul îşi pierde valoarea, este greu să mai găseşti un timp comun ca şi familie pentru părtăşie, însă acest timp are o valoare semnificativă pentru căutarea sfinţeniei şi creşterii spirituale.

Soţul ideal este un adevărat împăciuitor, iar în caz de neînţelegeri care pot apărea din diverse motive, poate chiar nesemnificative, este cel care nu ţine mânia la nesfârşit ci caută împăcarea şi întrucât atârnă de el trăieşte în pace cu toţi oamenii. În mijlocul familiei se vede în el că are roada Duhului, iar dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor sunt văzute în viaţa lui de zi cu zi atât în cadrul familiei cât şi în raport cu semenii.

 Soţul ideal este bărbatul care caută voia Domnului, chiar şi în contextul lumii în care trăim. Libertatea din prezent, face ca unii creştini să aibă o dragoste tot mai rece faţă de Hristos. Chiar dimpotrivă, în loc să se propovăduiască Cuvântul cu mai multă râvnă, se observă o asemănare tot mai mare cu lumea şi cu valorile acesteia. Bărbatul ideal, însă, este acela care ştie să stea în spărtură, chiar şi atunci când este greu, este echipat cu armura Domnului şi prin puterea Lui duce o viaţă plină de biruinţă. Este cel care aduce multă roadă pentru Hristos, îşi pune talantul în negoţ şi are o râvnă deosebită pentru ceea ce Domnul a pregătit pentru el în viaţa aceasta. Un om a cărui inimă este legată de Domnul şi roadele vin peste el, ca un belşug de binecuvântare din partea Lui.

Soţul ideal este acela care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, ci dimpotrivă, este bărbatul care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.  Doar astfel, el este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi tot ceea ce începe duce la bun sfârşit.

Un soţ ideal, într-o lume imperfectă, este acela care înţelege faptul că este slab şi neputincios, nu apelează la propriile-i forţe, ci se smereşte înaintea Domnului şi acceptă ajutorul şi sprijinul oferit de El. Este cel care nu se mândreşte că este tare, ci acceptă slăbiciunile lui lăsându-L astfel pe Domnul să strălucească în viaţa lui şi acceptă harul Domnului, care-i este îndeajuns. Un astfel de bărbat este cel care se lasă modelat şi şlefuit de Domnul, şi acceptă autoritatea Domnului în viaţa sa.

În ceea ce priveşte autoritatea dată bărbatului, soţul ideal este acela care ştie cum să poarte de grijă familiei în sensul creşterii spirituale, iar toate influenţele lumeşti sunt cu adevărat ameliorate de o învăţătură sănătoasă primită chiar din mijlocul familiei. Copiii, la rândul lor sunt o mărturie în rândul colegilor de şcoală, iar prin exemplul părinţilor aceştia sunt încurajaţi pe calea Domnului, şi nu se abat de la ea. Societatea în care trăim are nevoie de astfel de exemple, în care obişnuitul ”tată absent” să fie înlocuit de ”tatăl activ” implicat în creşterea şi educarea copiilor.

Soţul ideal este bărbatul care îşi preţuieşte soţia, o apreciază pentru ceea ce Dumnezeu a pus în ea, şi este cel care o sfătuieşte cu drag. Îi este credincios şi o iubeşte, iar dragostea aceasta este vizibilă prin felul în care vorbeşte şi se comportă cu ea. Îi este alături, o sprijineşte şi îi este cu adevărat un ajutor potrivit în orice situaţie se iveşte. Comunicarea este cea care îl ajută să-i cunoască mai bine nevoile soţiei lui… iar dacă modelul lumii este acela în care soţul este mult prea preocupat de lupta cu telecomanda, în sensul în care trebuie să schimbe prea multe canale de televiziune, ”soţul ideal” este cel care luptă cu firea şi se înarmează cu roadele Duhului pentru a putea ţine piept acestei lumi şi ispitelor ei.

Ca şi ajutor potrivit, soţul ideal o ajută pe soţia lui şi în gospodărie atunci când este nevoie: ştie să cureţe cartofii, să pună rufele la maşina de spălat, nu îi este prea greu să pună mâna pe mătură şi hărnicia ambilor se vede printr-un cămin curat şi ”gata de oaspeţi”.  Este cel care aduce disciplină în familie, se asigură că şi copiii şi-au făcut temele şi sunt disciplinaţi la şcoală, iar bunul mers al gospodăriei este un rod al implicării ambelor părţi, atât a soţiei cât şi a soșului.

În ceea ce priveşte locul de muncă, soţul ideal este cel care munceşte şi se asigură că familia are resurse suficiente pentru un trai liniştit. Dacă locul lui de muncă îi ia cea mai mare parte din timpul de peste săptămână, atunci sfârşitul de săptămână este cu atât mai mult dedicat familiei pentru răscumpărarea timpului rămas descoperit.

Indiferent de secolul în care trăim, valorile Scripturii rămân aceleaşi, iar Domnul este Cel care dă putere bărbatului ca să fie o mărturie şi în secolul acesta, iar ca şi ”soţ ideal”, pentru el familia trebuie să fie o prioritate, iar celelalte lucruri doar o completare a ceea ce înseamnă o familie împlinită în Domnul.

 

3.

                                                  Un bărbat normal

 

Personal, cred că in ziua de azi, bărbaţii normali sunt pe cale de dispariţie. Totuşi, trag nădejde că Dumnezeu încă mai are resurse.

Am stat si m-am gîndit mult la momentul în care îl voi întîlni pe acela care este pregătit de Domnul pentru mine şi alături de care voi aduce Slavă lui Dumnezeu.

O fiică a Domnului  îşi doreşte ca soţul ei să fie un copil al Lui. Cum poţi convieţui şi împărtăşi sentimente, cu un om care stă departe de Creatorul său. Cred că am citit cu toţii, în Biblie, caracterul unei soţii ideale şi ne-am dat seama de caracterul spiritual, al unui bărbat după placul lui Dumnezeu.

Atunci cînd te căsătoreşti, te uneşti cu cineva pentru tot restul vieţii tale; nu este o joacă. Ai de-a face cu caracterul persoanei respective, cu obiceiurile ei şi cu modul de gîndire al acesteia.

Majoritatea băieţilor, cred că dacă folosesc un gel de păr şi nişte gantere au şi reuşit să cîştige inima unei fete. De fapt, au reuşit să atragă doar nişte priviri curioase sau flămînde după umbre. Inima unei fete nu se cîştigă cu pectoralii, ci cu mintea.

Cred că un băiat trebuie mai întîi să ştie cum se foloseşte un deodorant şi o lamă de ras. Apoi, Dumnezeu a dat la oameni înţelepciune ca să pună laolaltă diferite substanţe şi a rezultat pasta de dinţi, care se foloseşte cu periuţa, de cel puţin două ori pe zi. Un pieptăn este la îndemîna oricui, iar părul scurt nu ar trebui sa fie un motiv de neglijenţă. Însă, toate acestea se folosesc doar după o baie bună cu apă şi săpun!

Eee, acum dacă s-ar înfăţişa un astfel de băiat în faţa mea, ar primi de zece ori mai mult respect, faţă de cel din prima descriere. Iar acum, la o astfel de înfăţişare, nu cred că se potrivesc nişte blugi peticiţi, care atîrnă pînă la genunchi, alături de o curea cu ţinte şi de un tricou larg şi spălăcit. Ţinuta îngrijită şi curată, atrage întotdeauna priviri pline de admiraţie şi respect.

Nu cred că ar trebui pusă problema dezordinii. Curăţenia în spaţiul personal este esenţială. Avem un Dumnezeu al ordinii şi al disciplinei. Cine are probleme cu acestea, are probleme cu Dumnezeu.

Dar acum, să întîlnesc un astfel de băiat şi să fug după primele două cuvinte pe care mi le adresează…este ruşinos (arăţi tu bine şi eşti curat, dar dacă nu eşti cultivat…).

Nu doar băieţii, dar şi fetele ar trebui să citească, să citească şi iar să citească. Doar aşa îţi poţi dezvolta imaginaţia şi îţi poţi dezvolta noi perspective, iar vocabularul tău nu va lăsa de dorit. Nu mai zic de faptul că poţi impresiona aproape orice fată cu o vorbă înţeleaptă, un citat celebru sau chiar cu cîteva versuri dintr-o poezie (în plus, ai nevoie şi de cultură generală).

Oare este de ajuns un soţ cu o minte bogată şi care se îngrijeşte? Pentru mine nu.

Dacă Domnul îmi ascultă rugăciunea, voi avea copii şi multe greutăţi îşi vor face apariţia. Nu vreau ca în aceste momente, soţul meu să se preocupe de hobby-urile lui, iar eu să mă ocup de copii, de curăţenie, de mîncare, de călcat de spălat şi cine ştie ce alte lucruri. Într-un cuvînt, nu cred că vre-o fată îşi doreşte un soţ leneş. Apoi, cu privire la copii. Aceştia nu pot fi crescuţi de un singur părinte. Aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sunt una şi ne cresc pe noi – copiii;  tot astfel şi soţii sunt una şi trebuie să lucreze împreuna la creşterea şi întreţinerea unei familii.

Dacă soţul meu va lucra, sunt conştientă de faptul că o să ajungă acasă obosit. Vreau să îl aştept cu mîncare caldă, cu braţele deschise şi cu o vorbă bună; dar dacă el nu mă va ajuta în nici un fel cu treburile casnice, îngrijirea copiilor şi nici măcar nu va duce gunoiul… atunci Domnul sa îmi dea putere!

Chiar şi cu toate aceste calităţi, nimeni nu agreează un om morocănos. Un om, care nu are dragoste pentru oameni. Cred că ar trebui să aibă o inimă veselă – spre Slava lui Dumnezeu. Dar să evităm cealaltă extremă, în care băiatul stă de vorbă în mod exagerat, cu orice fată care îi iese în cale, încercînd să îi atragă atenţia. Personal, mi se pare dezgustător!

Mai sunt şi alte aspecte care influenţează alegerea unui partener de viaţă, cum ar fi: vîrsta, aspectul fizic etc. Eu nu le consider foarte importante, deoarece odată de te-ai îndrăgostit de caracterul unei persoane…toate celelalte pălesc.

Să ştiţi că nu am uitat de partea sentimentală şi mi se pare foarte importantă, dar nu aş vrea să o comentez aici, deoarece este un domeniu personal; însă ştiu că dragostea „acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

Dacă în căsnicie nu este dragoste, atunci nu este nimic.

Îmi doresc să dăm Slavă lui Dumnezeu prin atitudinea noastră, comportamentul nostru şi prin gîndurile noastre! Fiţi binecuvîntaţi la aceasta!

                                                       

4.

PUTEM VORBI DE “SOȚUL IDEAL” DUPĂ MODELUL BIBLIC ÎN SECOLUL al XXI-lea?

 

Nu este un lucru uşor să trăieşti ca şi bărbat, mai cu seamă într-o cultură nesigură de semnificaţia masculinităţii. Ce vor femeile?- se întreabă mulţi bărbaţi. Bărbaţilor li se cere să îndeplinească o mare diversitate de roluri, iar obţinerea unui echilibru între toate acestea se poate dovedi o sarcină extrem de dificilă. Însă, înainte de toate, este imperios necesar să cunoaştem cultura şi vremurile în care trăim. În acest sens, pasajul din 2 Timotei 3:1-5 este destul de clar în portretizarea oamenilor (bărbaţilor) care trăiesc în societatea secolului al XXI-lea:

 

Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

 

Caracteristicile mai sus amintite evidenţiază “normalitatea” secolului al XXI-lea, cu alte cuvinte, lumea reală în care existăm. Pavel scrie acest lucru unui păstor pe nume Timotei, a cărui slujbă era să îi înveţe pe cei din biserică să facă evanghelizare şi, oarecum, să realizeze că printre cei din lume vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, etc.

Zilele din urmă sunt zile grele, nu pentru că se termină resursele petroliere, ci pentru că cea mai mare răutate este în inima omului. Oamenii sunt răi şi nu-L mai au în vedere pe Dumnezeu. Poate că vă întrebaţi, Ce legătură au toate aceste afirmaţii cu viaţa de familie, cu “soţul ideal”? Să ne imaginăm că se căsătoreşte o fată iubitoare de Dumnezeu cu un băiat iubitor mai mult de plăceri decât iubitor de Dumnezeu. Oamenii sunt cei care formează familia, de aceea o atenţie deosebită trebuie să o acordăm la ce se întâmplă în lume şi ce suntem noi ca şi oameni care trăim în această lume. Pentru aceasta vom analiza exemplul bărbatului ideal prin prisma unei femei înţelepte şi cum anume o femeie înţeleaptă poate să înfrumuseţeze trăsăturile de caracter ale soţului ei. În acest sens, în pasajul din 1 Samuel 25: 1- 42 ne este prezentat atât David, cât şi Abigail.

În acest text, David este prezentat ca fiind un haiduc care trăia în pustie, fără apă, fără saltea moale, având o viaţă de pustnic, iar ce este cert este că pustia şi războiul te fac dur. Vorbirea lui David nu este tocmai ce o fată ar vrea să audă de la un băiat care urmează să îi fie “soţ ideal”, când acesta afirmă : “Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este a lui Nabal” – (1 Samuel 25:22).

Însă, înainte de a-l analiza pe David, în cele ce urmează sunt prezentate patru elemente fundamentale în definirea masculinităţii.

Nord. Sud. Est. Vest. Patru puncte cardinale. Primăvară. Vară. Toamnă. Iarnă. Patru anotimpuri ale anului. Pământ. Aer. Foc. Apă. Patru elemente naturale. Rege. Luptător. Mentor. Prieten. Patru ritmuri din pânza freatică a vieţii zvâcnesc în venele oricărui bărbat.

Întotdeauna întrepătrunse, niciodată exclusiviste, acestea asigură culorile primare ale curcubeului masculin, din care se trag toate celelalte nuanţe.

Statutul de rege se bucură în mod evident de o poziţie centrală între temele Scripturii. Dumnezeul nostru este Regele regilor. Fiul Său, cel de-al doilea Adam, este destinat să domnească “cu toată puterea şi autoritatea”. Adam, prototipul omului, este învăţat lângă albia Izvorului Genezei să “stăpânească”. Inima regelui este cea a unui susţinător cu viziune. Regele este prevăzător, veghează, dă porunci şi este sursa milei şi a dreptăţii. El reprezintă autoritatea. Este conducătorul. Regele din bărbat se află “sub ordinele” unei Autorităţi mai înalte decât el.

Funcţia de luptător rămâne şi ea de neconfundat în Scriptură. Dumnezeul nostru este Luptătorul din ambele Testamente. Isus cel blajin, blând şi domol? El încheie Cartea călare pe un cal alb de luptă, acoperit cu o mantie stropită cu sânge, cu o sabie ieşindu-I din gură şi un toiag de fier în mâna Sa. Cartea se sfârşeşte cu un răget, nu cu un scâncet. În epistole, credinciosul este adesea descris în termeni militari – un luptător echipat să lupte împotriva inamicilor puternici şi să clatine întăriturile satanice.

Prin luptător nu mă refer la cel care iubeşte războiul sau savurează cu o plăcere sadică starea conflictuală şi vărsarea de sânge. Există o diferenţă între un luptător şi o brută. Luptătorul este un protector. Şi aceasta indiferent de postura în care se află: fie că păşeşte peste gândacii băgăreţi sau verifică zgomotele ce se aud “trosnind” noaptea în cămară, fie că lopătează zăpada din faţa casei sau ajută unei femei sau unui copil să urce în ultima barcă de salvare de pe Titanic. Un luptător este cel care îmbrăţişează înalte standarde morale şi respectă principii înalte.

Doreşte să trăiască prin ele, să le susţină, să se dăruiască pe sine în serviciul lor şi dacă e necesar, să moară pentru ele. Poate acestea sunt câteva dintre motivele pentru care cel mai umilitor lucru pentru un bărbat este să-l faci “laş”. Şi probabil- doar probabil- partea de luptător dintr-un bărbat explică şi un alt aspect al structurii sale. Aţi observat cât de îngâmfat poate părea uneori un bărbat? Să fie asta din cauză că luptătorul din el este oarecum în dezechilibru cu el însuşi?

Funcţia de mentor nu este doar conturată pe paginile Bibliei, ci ea ne este poruncită sub forma “învaţă-i să păstreze” şi “instruieşte”. Inima unui mentor este una care dă învăţătură. Mentorul cunoaşte. Doreşte ca şi alţii să cunoască. El are influenţă, explică şi echipează. El are discipoli- în primul rând soţia şi copii, mai pe urmă şi alţii. Se presupune că un bărbat cunoaşte lucrurile. De exemplu, el ştie cum se conduce o maşină.

Funcţia de prieten (sau “iubit”, însă nu mutilat în sensul restrictiv erotic) este cea mai adorabilă dintre toate. Suntem atraşi către Dumnezeu care Se defineşte pe Sine prin cuvintele “Dumnezeu este Dragoste”. El insistă că mesajul de căpătâi al întregii Scripturi se însumează în a-L iubi pe El şi a ne iubi unii pe alţii. Aceasta este totodată învăţătura fundamentală a Scripturii şi “noua poruncă” dată oricărui om. Inima de prieten iubeşte. Ocroteşte. Este plină de o dragoste arzătoare, plină de pasiune. Calitatea de prieten a unui bărbat îl determină să facă angajamente şi să îşi păstreze promisiunile.

 

Revenind la istoria lui David, în 1 Samuel 22:2 ni se prezintă că împreună cu el erau aproape 400 de oameni, care se aflau în nevoie, care aveau datorii, sau care erau nemulţumiţi (poate de împărăţie, de sistem), care s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor şi totuşi cu acest grup de oameni David zideşte împărăţia lui Israel. Ce băiat ar fi vrut să fie căpetenia unui astfel de grup? Grupul acesta de oameni se întâlneşte cu grupul lui Nabal, care era bogat, avea capre, oi şi, paradoxal, avea şi o nevastă frumoasă. De data asta, un om nebun, cu o nevastă deşteaptă. Un om urât la caracter, cu o nevastă frumoasă. Astfel că, nu putem afirma cu tărie că a fi fată frumoasă prezintă garanţia unei căsătorii reuşite. Îmi pare rău să desfiinţez miturile. De aceea, trebuie avută mare grijă, pentru că o fată poate ajunge să se căsătorească cu un Nabal (să o intereseze doar caprele care le are sau caii de sub capota maşinii), şi astfel, Dumnezeu ajunge să nu mai fie implicat în alegerea partenerului de căsătorie.

Caracterul lui Nabal se ridică la înălţimea numelui lui (plin de nebunie). Într-un astfel de context se întâlneşte David cu Nabal prin intermediul oamenilor lor, doi oameni duri. Oare ce se întâmplă cand se întâlnesc doi duri? În mod cert apare coliziunea. David trimite după o taxă de protecţie, iar Nabal se enervează spunând: “Cine-i David, n-am auzit de el?” (1Samuel 25:10). Nu-i mai mare dezamăgire pentru un bărbat decât să nu ştii cine-i el, pentru că bărbaţii sunt orgolioşi, le place să aibă întâietatea (“Cum, nu mă cunoşti, n-ai auzit de mine?”). Prin afirmaţia lui Nabal “astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpânii lor”, nu face altceva decât să îl caracterizeze pe David ca fiind sclav şi fugar determinându-l să fie şi mai dur. Acesta din urmă îşi încinge sabia şi duritatea intră în funcţiune. Şi în faţa unei armate de 400 de oameni nervoşi, duri, Dumnezeu trimite o armată, adică o femeie. Ce şansă ar putea avea o femeie să stea în faţa a 400 de bărbaţi nervoşi şi duri? Nici o şansă. Putem observa că, în vremea în care trăim există o oarecare plângere din partea femeilor cu privire la nedreptăţile de care au parte în societate, prin faptul că este lovită, există prea multă violenţă în casa tradiţională unde bărbatul e şef. Aşadar, feminismul se naşte tocmai din dorinţa femeii puternice de a fi şef acasă, care vrea să îmbrace până şi halatul pe şantier, nu numai la bucătărie, cu alte cuvinte femeia care se descurcă, femeia care e singură, nu are nevoie de nimeni, femeia care domină. Însă, Dumnezeu nu a creat lumea aşa. Aş vrea să fac o mică paranteză şi să explic acest lucru printr-un mic exemplu pentru toţi cei care înţeleg ce înseamnă viaţa la ţară. Când eram mai mică mare-mi era mirarea să observ în curtea casei cum găina încerca să imite cocoşul cum cântă. Ce sunete putea să scoată?! Cu alte cuvinte, se străduia să cânte ca şi cocoşul. Nu reuşea. Această analogie evidenţiază eşecul în încercarea de a inversa rolurile. Dumnezeu a creat bărbatul cu un rol şi femeia cu un rol, astfel că acestea nu pot fi desfiinţate. Femeia este înzestrată şi ea la rândul ei cu arme puternice. Una dintre ele este frumuseţea.

Revenind la povestea lui David, în mijlocul pustiei, în mijlocul a 400 de bărbaţi înarmaţi cu forţă fizică, cu săbii, apare o femeie aranjată, spălată, înarmată cu mâncare, o femeie care ştia că la bărbaţi e legătură strânsă între stomac şi inimă, o femeie care gândeşte că acei oameni erau flămânzi. Nu reuşeşte să îi câştige cu filozofia, ci mai întâi trimite nişte măgari cu mâncare ştiind că nu poţi sta de vorbă cu un bărbat când e flămând. Explicaţiile ei puteau să ajungă să fie inutile. Şi bucătăreasă şi frumoasă, parfumată, o floare în mijlocul deşertului.

Ce se întâmplă ulterior este uimitor, şi anume, 400 de bărbaţi încremenesc, nici unul nu mai scoate sabia, nici unul nu mai vrea răzbunare. Datorită faptului că frumuseţea e mai puternică decât duritatea, unei femei nu îi este îngăduit să bată cu pumnul în masă, pentru că Dumnezeu nu a creat-o să facă asta, ci dimpotrivă, când bărbatul ajunge să bată cu pumnul în masă, femeia este chemată să mângâie, când bărbatul e încruntat, femeia e chemată să zâmbească, când apar acuzaţiile din partea lui şi nu mai are drept la replică, femeia e chemată să îi aşeze mâncarea favorită pe masă. Consider că orice bărbat poate ajunge să fie ideal ca şi soţ, având lângă el o femeie înţeleaptă care ştie să se poarte (1 Petru 3: 1, 2). Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru o femeie este frumuseţea, deşi mulţi asociază frumuseţea cu blestemul spunând că dacă o femeie este frumoasă este şi stricată. Însă, Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că nevestele patriarhilor erau frumoase. Astfel că, nu e un păcat să fii frumos! Femeia este chemată să aducă în familie frumuseţe, candoare, romantism, tot ce este frumos. Bărbatul întreţine familia, luptă cu viaţa, protejează, iar femeia trebuie să aducă frumuseţe.

O a doua armă a lui Abigail era judecata, înţelepciunea. Proverbe 11: 21 subliniază faptul că nu este suficient să fii frumoasă, ci şi caracterul trebuie îngrijit: “Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur în râtul unui porc”. Mai mult, 1 Samuel 25: 18 afirmă că datorită înţelepciunii ei, Abigail ia iniţiativa (“Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine”). Se întâmplă în unele cămine ca bărbatul să fie mai neîndemânatic, fără iniţiativă, însă, în astfel de situaţii este nevoie ca soţia să ştie să acţioneze înţelept (Proverbe 14:1: “Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa”). Pe de altă parte, e inteligentă, nu i-a spus bărbatului ei Nabal, planul ei, cel puţin nu atunci, pentru că ştia că e beat şi nebun. Altfel spus, a ştiut că sinceritatea fără înţelepciune distruge. Uneori, pentru a fi câştigat soţul e nevoie ca soţia să tacă. Poate soţul are unele defecte, de aceea în corectarea lor trebuie ca soţia să fie selectivă în vorbire. Blândeţea înţelepciunii este mai puternică decât furia bărbatului (Proverbe 24:5).

Impactul frumuseţii şi înţelepciunii lui Abigail asupra lui David nu poate fi trecut uşor cu vederea prin faptul că ea reuşeşte să sublinieze o frumoasă trăsătură de caracter a lui şi anume stăpânirea de sine- Proverbe 16:32: “Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine, preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi”, iar în felul acesta nu se vorbeşte de rău Cuvântul lui Dumnezeu- Tit 2:5: “…ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu”.

În încercarea de a răspunde la întrebarea: ”Putem vorbi de soţul ideal după modelul biblic în secolul al XXI-lea?” ceea ce doresc a fi fost clar înţeles, este, da, se poate vorbi despre “soţul ideal” prin prisma unei femei înţelepte, precum Abigail.

 

         

VA URMA     

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Cîteva dintre eseurile legate de concursul „Soţul ideal” – partea I

  1. Ar fi ideal ca aceste eseuri sa fie tiparite si raspandite in toate adunarile evanghelice! S-ar mai trezi baietii la realitate iar fetele si-ar reface lista de prioritati … Ah, si am intelege ca deseori fetele (de genul acestor autoare) stiu mai bine decat multi baieti, ce vor in viata!

  2. Numai casnicia scutura orice fel de iluzie.

    • Ted Lucas zice:

      Bine ai grăit Ciprian!

    • romuluss zice:

      Casnicia este un „drive test” pentru teoriile ce le-am asimilat fiecare la nivel de constiinta. In realitate cele mai multe tipare comportamentale de viata de cuplu indica o similaritate foarte mare cu tiparul de viata al parintilor.

      Cele mai bune teorii au fost regasite in familiile bine calibrate. Cuplurile falimenteaza ca nu stiu ce decizie sa ia in anumite conjuncturi, ceea ce indica o slaba pregatire teoretica, dar nu numai ….. 🙂

      • Eu unul as fi foarte interesat sa citesc despre ce fel de standarde isi impun fetele pentru a fi sotii ideale, dar si baietii pentru a fi soti ideali sau, mai precis, cum se vad fetele in calitate de sotii ideale si baietii in calitate de soti ideali.

        E dragut sa scrii despre asteptarile pe care le ai pentru partenerul de viata, cu atat mai mult cu cat asteptarile se lovesc intotdeauna de realitate, care te forteaza sa reformulezi prioritatile sau sa te lupti din greu, zilnic, cu tine si cu partenerul de viata pentru a pastra acele standarde inalte.

        Unele/unii abandoneaza relatia cand cel/cea pe care o au in fatza nu se potriveste la virgule standardului pe care si-l doresc. Acestea/acestia pot ramane singuri toata viata.

        Apoi sunt cei care invata sa cunoasca materialul din care e facut partenerul de viata. Odata descoperit fie intrerup relatia pentru ca aceasta nu merita efortul sau datorita materialului bun accepta lipsurile si defectele, dar se angajeaza reciproc sa se slefuiasca in timp. Acelea sunt relatiile trainice, cand dragostea sincera, profunda, autentica intalneste realitatea defectelor, a lipsurilor, a problemelor, de orice fel, si le rezolva in doi.

        Deci, cand vor scrie baietii/fetele de acum ce asteptari au de la propriile persoane cand vor fi soti/sotii?

        • romuluss zice:

          Foarte putine cupluri intra in casnicie stiind ce inseamna casnicia. Multi sunt buni in exegeza/studii pe carti (fapt de apreciat), dar au foarte slabe cunostiinte legate de procesele interumane care functioneaza in cuplu.

          Exista carti exceptionale pe tematica casniciei, cu toate astea prea putine intra adanc in realitatea familiei si mai putini sunt aceia care le studiaza.

          In biserici tematica familiei este extrem de rar punctata si dezbatuta, lucru care aduce un mare dezavantaj ascultatorilor. Banuiesc ca predicatorii nu au o pregatire solida pe aceasta tematica.

          In alcatuirea programei anuale de predici nu se tine cont de evolutia spirituala. Nu poti predica despre ABC-ul credintei iar si iar si iar aceluias auditor (cum fac multe biserici). La clasa a 3-a nu poti sa ii predai alfabetul, la clasa a 5-a nu te intorci sa ii predai alfabetul again pentru ca devii cauza principala a involutiei spirituale. Extrem de putini predicatori au creat o expunere episodica bine gandita si argumentata pe tema familiei. In contextul dat nu ma mir prea tare de gandirea absolut elementara pe care o au multi tineri fata de conceptul de familie si problematica pe care o ridica.

          Sa nu mai zic de proiecte ca cel care solicita inserarea unei mici evanghelizari la sfarsitul fiecarui program spiritual. Seamana cu – „repetam tabla inmultirii dupa fiecare lectiei de analiza matematica universitara – ca sa fim siguri ca toti o stiu” 🙂

  3. Ana O. zice:

    Ce mai teorie multa acolo, se uita inteleptul proverb „vorba lunga, saracia omului”.
    Ce vor fetele e sa se marite si ce vor fratii evanghelici e ca ea sa arate destul de bine pentru a intoarce citeva capete si sa stie sa gateasca. Daca mama are si ceva zestre pentru ea, e ideal.
    Ei, desigur, sa mearga la aceiasi biserica cu el si sa se arata suficient de supusa si alte asemenea! :))

    Si sa nu se uite ca frumusetea si sfintenia nu fac casa buna. 🙂

  4. wess777 zice:

    As rezuma totul la : „A fi plin de Duhul Sfant !” De aici vine toate cele bune dorite de tineri !

  5. Pingback: Eseuri “Soțul ideal” – partea a II-a | Marius Cruceru

  6. Pingback: Eseuri “Soțul ideal” – ultima parte | Marius Cruceru

  7. Alex zice:

    O temă minunată şi atât de necesară! Câţi dintre tinerii de azi mai discută aceste lucruri cu părinţii sau profesorii? Iar această lipsă se vede din plin. Poate că ar trebui discutate astfel de subiecte şi la şcoală, la modul cel mai serios. Sunt atât de mulţi tineri care se limitează doar la a imita exemplele (proaste!) pe care le văd în jur. Ca să nu mai spun de „modelele” dezastruoase pe care le promovează mass-media. Dar e păcat să îi lăsăm în aşa rătăcire, căci tot ei vor suferi mai târziu, din cauza neştiinţei lor.

    Am văzut o bicicletă tare faină şi…nişte aparate foto de care mi-am amintit cu drag!

    Numai bine, dragă Marius şi mult spor în lucrarea cea bună! 🙂

  8. Emilia zice:

    Fetelor, dragelor..
    Preaaaaaa muuulte detaaaalii!!
    Ma speriati si pe mine, care sunt fata, cu asemenea eseuri, d`apoi pe baieti!

  9. Am citit toate materiale referitoare la acest subiect (chiar si cele mai noi ) dar nu am gasit nici un nume sau a fost vreo intelegere sa nu postati numele sau poate mi-a scapat mie ?! Imi place cand citesc ceva sa stiu si autorul daca se poate.
    Va multumesc mult .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.