Comunicat la comunicat: „nu păcătuiţi, dar mîniaţi-vă!” pe unşii Domnului atunci cînd aceştia vă induc în eroare!

În urmă cu ceva zile am descoperit o colecţie de texte din cartea Efeseni „traduse interpretativ” de pastorul Cristian Pană. Textele apăreau pe blogul său personal şi răspundeau pe google la căutarea „traducere efeseni”.

Menţionez că nu am nimic personal cu pastorul Cristian Pană, nici cu Biserica pe care o păstoreşte, indiferent cum se numeşte aceasta. Dacă este vorba să vorbim despre eclesiologia şi problemele bisericilor de tip „Metanoia” nu îmi rebuie să îmi găsesc pretexte de acest tip. O voi face cu altă ocazie şi în altă formă, dacă trebuie. Sînt într-un proces în care lucrez la o carte cu plecare de la textul grecesc al cărţii Efeseni.

În momentul în care am văzut modalitatea în care atît limba română cît şi ideea de „traducere” din limba greacă sînt compromise într-un rezultat care nu mai putea fi numit „Cuvîntul lui Dumnezeu”, am luat atitudine, făcînd-mi datoria de profesionist din oprirea acestui proces de „trădare” a textului şi faţă de original, dar şi în limba română. Probabil că la fel ar fi făcut orice inginer constructor la vederea unei clădiri menite să se surpe în curs de ridicare la entuziasmul vreunui amator. Nimeni nu s-ar fi supărat pe inginer, miza fiind siguranţa tuturor. Nu la fel a fost în acest caz. La muzică, agricultură, fotbal, politică şi mai nou la limba greacă ne pricepem cu toţii.

L-am contactat printr-un mesaj reţinut la moderare pe pastorul Pană, rugîndu-l să-şi retragă textele. N-a făcut-o! Mi-a răspuns încrîncenat, fapt care m-a condus la o avertizare publică faţă de dînsul şi faţă de toţi potenţialii cititori ai textelor eronate.

După publicarea textului meu, atît pe blogul dînsului cît şi pe blogul meu au intervenit tot felul de comentatori, de ambele părţi, statistic niciunii mai presus sau mai prejos decît alţii (din 120 de comentarii am lăsat circa 70 în cursul zilei de ieri, în acest moment sînt 96 de comentarii on line). Ah, da, unele comentarii s-au remarcat prin agramatism şi lipsa cunoaşterii intime a limbii materne, lucru care explică şi apetenţa unora pentru întortocherile de text tocmai dispărute de pe blogul amintit.

Ieri i-am răspus unuia dintre mediatori, pastorului Mihail Geabău, căruia de asemenea i-am moderat comentarii, la întrebarea:

„Ce veţi face dacă Cristi îşi va retrage textele?”.

I-am răspuns:

„Îmi voi retrage postarea, aceasta rămînînd fără obiect”.

Pastorul Pană dă astăzi un comunicat în urma retragerii textelor dînsului, dar nu se abţine însă de la un comentariu în care îmi atribuie rele intenţii atît mie cît şi comentatorilor care au înţeles procedura mea. În acelaşi comunicat îi pune într-o lumină exclusiv favorabilă pe cei pe care i-au încurajat demersul. Foarte bine, înţeleg subiectivitatea. „Înfieraţi şi batjocoriţi” membrii Metanoia-Ploieşti? Să fim serioşi. Am păstrat textele apărătorilor domnului Panăm dacă se doreşte, ca dovadă a unor miei care muşcă prin jigniri şi ironii ieftine deopotrivă cu unii dintre dialoganţii lor. Ţin să precizez că şi de o parte şi de alta au fost comentarii de bun simţ, aşa cum se întîmplă în blogosferă. Bune şi rele!

Aşa cum prevedeam în finalul primei mele postări, pastorul Pană îşi va atribui rol de martir, încărcîndu-i pe cei care îşi respectă limba română, ideea de profesionalism şi distribuţie a darurilor eclesiale, precum şi integritatea unui text scripturistic într-o limbă ţintă, cu atribute de prigonitori.

Acest gen de rezolvare este jenant, dar mai bun decît cadorisirea internetului cu producţiile incriminate. Şi eu îi mulţumesc dr. Dan Botica pentru intervenţia sa salvatoare, care a constat mai mult, din cîte înţeleg eu, decît în reglarea unor mici detalii şi minuscule erori neintenţionate.

Ca urmare a acestui şir de evenimente am trecut postarea mea la postări parolate.

Nu mai discut acuzaţiile de calomnie în acest context. Este o afirmaţie răutăcioasă, Cristian Pană făcînd şi aici, aşa cum a făcut şi în comentarii, exact ceea ce îmi reproşează mie, chiar invocînd textul despre pai şi bîrnă.

Din păcate postarea-comunicat a pastorului Pană conţine o altă aberaţie teologică, convenabilă celor din breasla noastră a pastorilor, aberaţie împărtăşită şi de pastorul Geabou. De fapt aşa m-a şi interpelat în zilele trecute: cum de îndrăznesc să mă leg de „unsul Domnului”. Chiar dacă acesta greşeşte, m-am întrebat eu? Chiar dacă îi călăuzeşte şi pe alţii în eroare şi oroare?

Acest soi de manipulare a fost servit bisericilor din plin în anii trecuţi şi  consolidat poziţia privilegiată, dictatorială aproape, a unor mici papi locali, cum au devenit unii dintre pastorii evanghelici. M-am ridicat de mai multe ori împotriva acestui statut pe care şi l-au  construit unii dintre colegii mei. Am luptat din răsputeri la Aleşd pentru a putea fi corectaţi, îndreptaţi şi traşi la socoteală de membrii comitetului şi chiar de enoriaşi (lucru întîmplat mie chiar Duminica trecută).

Deși lui David i-a fost teamă să se atingă de unsul Domnului, se pare că astăzi această teamă nu mai există. Ba mai mult teama de a te atinge de o biserică locală (în cazul nostru Biserica Metanoia Ploiești) a dispărut cu desăvârșire!

Aşadar, dragi prieteni, nu păcătuiţi, dar mîniaţi-vă cînd vedeţi chestiuni cu miză mare pe amvoane sau pe bloguri şi ce miză poate fi mai mare acum decît însuşi Cuvînul lui Dumnezeu deformat?

În final, aşa cum îi spuneam şi pastorului Geabou, argumentaţia de tip „unsul Domnului” nu funcţionează. Tatăl său, pastorul Pascu Geabău a scos o perlă memorabilă cînd a auzit de un pastor care s-a compromis moral şi trebuia chemat la judecata confraţilor:

„E unsul Domnului? N-avem voie să ne legăm de el? Aduceţi-mi-l încoace, că dăm noi jos unsoarea de pe el!”

Nu ştiu cu ce fel de eisegeză operează şi Mihail Geabou şi Cristian Pană, dar asemenea argumentaţii asigură pastorilor, din păcate, o situaţie pe care am criticat-o permanent: o infailibilitate „in cathedra personaque” care nu este legitimă în contextul preoţiei universale, în contextul faptului că evanghelicii nu au clerici de jure (se pare că au de facto).

Contextul vetero-testamentar este unul care se referă la regalitate în primul rînd şi nu se aplică automat la poziţia pastorilor. De fapt chiar Pavel ne serveşte o lecţie prin modul în care l-a interpelat pe Petru, amîndoi mai unşi ai Domnului decît noi trei. Şi chiar…. dacă eu sînt unsul Domnului, Cristi este unsul Domnului şi Mihai este unsul Domnului, dacă ne legăm aşa unii de alţii, nu-i aşa că ni se aplică tuturor aceeaşi măsură, toţi păcătuim că ne-am legat de unşii Domnului!

Nici proclamarea bisericii locale în postură de structură infailibilă nu este validă teologic. Dar despre aceste lucruri pe larg cu altă ocazie.

Consider ieşirea pastorului Pană un fel de încercare nereuşită de a ieşi cu faţa curată dintr-o situaţie pe care dînsul a provocat-o, fără a da semne de reală întoarcere de la cele pe care le-a intreprins pînă acum.

Puţină umilinţă în asemenea situaţii nu strică nimănui. Ne face vulnerabili, pentru că, da, vă puteţi imagina?… chiar şi pastorii pot greşi, dar recunoaşterea ne dăruieşte autenticitate şi poate chiar mai multă autoritate decît dacă ne ţinem ca orbul de bîtă sau ca episcopul de cîrjă.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Periegeza, Perplexităţi, Pătrăţoşenii, Recenzii-critică și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Comunicat la comunicat: „nu păcătuiţi, dar mîniaţi-vă!” pe unşii Domnului atunci cînd aceştia vă induc în eroare!

  1. moisi zice:

    Am auzit de foarte multe ori expresia aceasta cu „unsul Domnului”, iar voi pastorii ne sunteti,celor din adunare, frati ca oricare alt frate. Am auzit-o si m-am abtinut sa mai fac opozitie, Idar este bine imprimata in mentalitatea unei intregi generatii. Ca rezultat, fratii nu mai au curajul de a confrunta pastorii deci prin urmare ii confrunta prin barfe in culise. Foarte buna asemanarea cu papii.
    Ma bucur sa vad o asemenea reactie in apararea bunei interpretari a Cuvantului. Dumnezeu sa va dea putere, lumina si intelepciune.
    Invat ceva de aici, chiar daca e o situatie neplacuta pentru unii, si anume: ca nu trebuie sa las pe oricine sa spuna orice sau sa mutileze cum vrea Cuvantul Sacru. Si sa ma apuc de invatat.
    Daca e „spartura” in care trebuie sa stai, fii tare!

  2. gh.iulian(l'exateo) zice:

    io astept „o alta ocazie ,intr-o alta forma”-cred ca va fi cazul. pana atunci as putea indrazni sa va cer si eu parola pt postarea cu pricina? mutumesc

  3. vio zice:

    Multumim frumos ca… mai sint si pastori care cauta la adevarata fata a scripturilor!

  4. marinelblaj zice:

    Am putut urmări doar parţial şi spre final acest subiect. Întristat. Întristat, fiindcă am realizat cum se pot plânge unii de „persecuţie” când nu fac decât să se plaseze singuri, prin reacţiile pe care le au datorită orgoliului, în postura de „persecutaţi”!
    Întristat, fiindcă, dincolo de multele lucruri bune, Metanoia produce (şi îmi asum cele spuse în baza observaţiilor particulare) şi un soi de aroganţă şi superioritate care nu suportă observaţia critică! Mă exprim în acest fel pentru că sunt mulţi „metanoişti” pe care îi respect şi îi iubesc, şi pe care sper să-i văd realizând la ce „s-au înhămat” de fapt! În toată istoria s-au petrecut lucruri neonorante în spatele unor lozinci foarte onorabile! Honi soit qui mal y pense!

  5. Pomisor zice:

    Salutam decizia de revenire la normalitate.
    Astfel avem inca un motiv de a multumi lui Dumnezeu care in dreptatea Sa ne arata pentru a nu stiu cata oara ca anomaliile au totusi o viata scurta!

    • Swan zice:

      Salut si eu retragerea textelor. Textele erau singura mea problema. Atitudinea domnului Pana inainte sau dupa nu e problema mea. M-am abtinut sa fac analiza persoanei si voi continua in aceasta linie. Nu-mi revine mie acest lucru.

      • Pomisor zice:

        Eu mai fac analiza nu atat a persoanelor cat a fenomenelor. Si de regula in sens pozitiv.
        De exemplu in cazul prezentat nu poti cunoaste o limba cu atat mai mult una straina daca nu citesti multe carti in acea limba. Ori domnul Pana a facut confuzie intre inceputul si sfarsitul unui drum. Sa explic: prin reusita traducerii a 3 capitole este doar un infim inceput nu o finalitate. Acum toti care stiu o limba straina la inceput fac si multe exercitii de traducere. Asa ca nu poti sa pretinzi ca esti un cunoscator al unei limbi pana nu faci multe traduceri…mult mai multe decat 3 capitole. Astfel avem o mica problema: nu poti ajunge sa cunosti greaca decat daca faci la inceput si traduceri…
        Dar aceasta munca sta bine sa fie privata nu facuta in public dupa cum nu este chiar ok sa facem publica activitatea dintr-o bucatarie pentru ca si un tort inca nefinalizat s-ar putea sa inspire greata nu interes.

        In comentariul anterior totusi laudam mai mult actiunea lui Dumnezeu care a facut ca aceasta anormalitate sa dispara din peisajul public.

      • Marius David zice:

        Corect, aceea a fost problema nr.1, atitudinea îngemănată ignoranţei şi orgoliului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.