1989. Scenariul nr. 1 din mintea unei cătane alarmate.

Mi-am amintit zilele acestea, celebrînd 21 de ani de la recrutare (29 septembrie 1989) că în 16 decembrie 1989 eram în post. Se dăduse, dacă îmi amintesc bine, alarma de luptă. Eram practic în război. Legea marțială intrase în vigoare. Neascultarea de ordin se pedepsea cu împușcarea.

Eram în post la intrarea în depozitul de muniție. Nu știam nimic. Habar nu aveam cine ne ataca! Am văzut doar cum se ies camioanele cu muniție de pe poarta depozitului. Camion după camion. Eu aveam 250 de cartușe la mine, plus cartușele obligatorii de gardă.

Am început să discutăm între noi. Nu știam împotriva cui luptăm.

Nu vi se pare interesant că primele opțiuni au fost: ungurii, rușii, China? Cam asta ne trecea prin cap tuturor? De ce nu americanii, occidentalii?

Să presupunem că s-ar întîmpla asta acum, după 20 de ani. Avem un soldat în gardă. Primește alarmă. Nu știe nimic. Nu i se comunică nimic oficial. Ce i-ar trece în 2010 unei cătane românești (ce păcat că nu se mai face armata!!!) prin minte acum, în noua situație geopolitico-strategico-militaro-balcanico-europeano-nato-învecinato-înveninato-rusească? Tot rușii?

Este România în cea mai sigură conjunctură politică acum în structura de alianțe pe care și le-a asumat?

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Dezbatere, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la 1989. Scenariul nr. 1 din mintea unei cătane alarmate.

  1. calin zice:

    nu-i sigur ca e cea mai sigura, dar sigur e cea mai manipulanta, santajista conjunctura.

    • Marius David zice:

      adică, ce vrei să spui cu asta?

      • calin zice:

        Spre ex.
        Cand mergi sa ceri o marire de salar ti se spune ca pe locul tau se mai bat vreo duzina.
        FMI ne da doar daca …. – desi nu sunt de acord cu imprumuturile cu dobanda.
        nato ne-a tot repetat ca teroristii sunt peste tot. Si iata-ne in nato, in UE cu flamanzirea poporului cum spun unii.
        La TV ti se repeta ca totul merge prost si chiar crezi ca totul merge prost.
        mitinguri la comanda
        ti se spune hipnotizant ca noi suntem solutia: banca, partidul, pastorul si preotul
        si astfel uitam ca izbavirea vine de la Dumnezeu. au fost vremuri si mai grele …

  2. adrian zice:

    Greu de raspuns la intrebarea ta.
    Romania a mai facut candva parte din cea mai puternica alianta (ma refer la aderarea la pactul tripartit, in noiembrie 1940) si s-a ales praful. Eram aliati cu cea mai puternica armata a lumii (Germania), despre care se spunea ca este de neinvins.
    Aliantele astea se fac si se desfac.
    Suntem maestri in a trece dintr-o parte in alta, dupa cum bate vantul (schimbarii).
    Probabil ca e bine pentru noi sa fim in NATO. NU stiu daca este la fel de bine si pentru alianta (iarasi, ma gandesc la ce s-a intamplat in istorie: cat de bine a fost pentru armata germana ca la Stalingrad sa aiba pe flancuri trupe romanesti?! 🙂 ).

    Multi zic ca vremea statelor nationale a cam trecut. Ce relevanta mai pot avea granitele (granite pentru care ne-am omorat unii pe altii in razboaie!) intr-o din ce in ce mai previzibila federatie europeana?!
    Geopolitic s-ar zice ca suntem , in sfarsit, bine plasati. Insa din punct de vedere etnic si national tindem sa ne dizolvam in „oceanul” globalizarii. Nu stiu daca asta e bine sau e rau.
    Cert este ca acum tarile nu mai sunt cucerite, ci „adera” ele singure.
    Cu cat analizez mai mult ce se intampla in lumea asta, cu atat inteleg mai putin. 🙂

    • Marius David zice:

      draga Adrian, poate tocmai de aia înțelegem tot mai puțin cu cît citim mai mult.
      un specialist în securitatea națională ne spunea într-un seminar că acum România se află în cele mai bune alianțe militare posibile.. asta dacă nu se întîmplă nimic cu NATO… tot timpul este un DACĂ și acest Dacă este parte din planul marelui Împărat…

      dați cinste Fiului, împărați ai pămîntului, dați cinste Fiului ca să nu se mînie

  3. Mia zice:

    Intrebarea mea este, mai este vreo tara intr-o conjunctura politica sigura la aceasta ora? Nici macar in America nu mai esti sigur de nimic din nefericire.

  4. emsal zice:

    Tot rușii sau, probabil, iranienii!

  5. Iancsi zice:

    Extraterestrii 🙂

  6. Eduard Orasanu zice:

    Ciao!

    Era cam asa. „Muntii de arama”, Radu cel Frumos” si „Stefan cel Mare”, adica indicativele pentru alarmele de exercitiu, partial de lupta si razboi. Tu, in acea iarna dobrogeana, ai avut „Radu cel Frumos”. Poetic, nu? Daca nu ma insel era duminica 17 decembrie…

    • Liviu Matei zice:

      Intr-adevar a fost „Radu cel Frumos”. Eram la Sibiu, TR-ist, si in acea duminica de 17 dec ’89 eram pluton de agenti (cei care anunta la domiciliu pe ofiterii si subofiteriii unitatii). Cand auzeau de „Radu cel Frumos” toti inghetau.
      La noi unul din capitani chiar s-a pronuntat „incurajandu-ne”: Baieti facem Craciunul la Budapesta.
      Multumesc Domnului ca l-am facut totusi la Sibiu, nu in cele mai bune conditii, dar net superioare celor care ar fi fost la Budapesta.
      Cred ca si azi tot la unguri, rusi , samd. s-ar gandi catana.

    • Marius David zice:

      da, numai că noi am primit alarma pe 16 nu pe 17. Am fost primul Regiment ieșit la alaerma de război, și coolmea.. toate tancurile au pornit la cheie.
      Cred că nu încalc niciun secret militar, dar comandantul de atunci, Crintea, capitan în grad la vremea revoluției, a pus tot REgimentul la punct. A făcut instrucție cu toate cradrele în fața noastră cînd au întîryia la raport.
      CI-sul a venit la el și s-a predat imediat după alarmă.
      am avut un CI-ist foarte deștept.

  7. Eduard Orasanu zice:

    Ciao!

    Punctul principal, in ceea ce ma priveste, nu este ca ma gandeam la rusi, ci ca aveam mai multa frica decat curaj, ma simteam mult mai deznadajduit decat imbarbatat. Iar raul cel mai mare era spiritul de rebeliune fata de Dumnezeu care „permitea” ca la 20 de ani sa trec prin asa experiente cutremuratoare. Simteam ca moartea pandeste de peste tot iar eu inca nu descoperisem viata… Dumnezeu m-a iubit, mi-a daruit si zile si viata, dar eu nu ma iert.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.