Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
nu-i sigur ca e cea mai sigura, dar sigur e cea mai manipulanta, santajista conjunctura.
adică, ce vrei să spui cu asta?
Spre ex.
Cand mergi sa ceri o marire de salar ti se spune ca pe locul tau se mai bat vreo duzina.
FMI ne da doar daca …. – desi nu sunt de acord cu imprumuturile cu dobanda.
nato ne-a tot repetat ca teroristii sunt peste tot. Si iata-ne in nato, in UE cu flamanzirea poporului cum spun unii.
La TV ti se repeta ca totul merge prost si chiar crezi ca totul merge prost.
mitinguri la comanda
ti se spune hipnotizant ca noi suntem solutia: banca, partidul, pastorul si preotul
si astfel uitam ca izbavirea vine de la Dumnezeu. au fost vremuri si mai grele …
Greu de raspuns la intrebarea ta.
Romania a mai facut candva parte din cea mai puternica alianta (ma refer la aderarea la pactul tripartit, in noiembrie 1940) si s-a ales praful. Eram aliati cu cea mai puternica armata a lumii (Germania), despre care se spunea ca este de neinvins.
Aliantele astea se fac si se desfac.
Suntem maestri in a trece dintr-o parte in alta, dupa cum bate vantul (schimbarii).
Probabil ca e bine pentru noi sa fim in NATO. NU stiu daca este la fel de bine si pentru alianta (iarasi, ma gandesc la ce s-a intamplat in istorie: cat de bine a fost pentru armata germana ca la Stalingrad sa aiba pe flancuri trupe romanesti?! 🙂 ).
Multi zic ca vremea statelor nationale a cam trecut. Ce relevanta mai pot avea granitele (granite pentru care ne-am omorat unii pe altii in razboaie!) intr-o din ce in ce mai previzibila federatie europeana?!
Geopolitic s-ar zice ca suntem , in sfarsit, bine plasati. Insa din punct de vedere etnic si national tindem sa ne dizolvam in „oceanul” globalizarii. Nu stiu daca asta e bine sau e rau.
Cert este ca acum tarile nu mai sunt cucerite, ci „adera” ele singure.
Cu cat analizez mai mult ce se intampla in lumea asta, cu atat inteleg mai putin. 🙂
draga Adrian, poate tocmai de aia înțelegem tot mai puțin cu cît citim mai mult.
un specialist în securitatea națională ne spunea într-un seminar că acum România se află în cele mai bune alianțe militare posibile.. asta dacă nu se întîmplă nimic cu NATO… tot timpul este un DACĂ și acest Dacă este parte din planul marelui Împărat…
dați cinste Fiului, împărați ai pămîntului, dați cinste Fiului ca să nu se mînie
Intrebarea mea este, mai este vreo tara intr-o conjunctura politica sigura la aceasta ora? Nici macar in America nu mai esti sigur de nimic din nefericire.
Tot rușii sau, probabil, iranienii!
Extraterestrii 🙂
Ciao!
Era cam asa. „Muntii de arama”, Radu cel Frumos” si „Stefan cel Mare”, adica indicativele pentru alarmele de exercitiu, partial de lupta si razboi. Tu, in acea iarna dobrogeana, ai avut „Radu cel Frumos”. Poetic, nu? Daca nu ma insel era duminica 17 decembrie…
Intr-adevar a fost „Radu cel Frumos”. Eram la Sibiu, TR-ist, si in acea duminica de 17 dec ’89 eram pluton de agenti (cei care anunta la domiciliu pe ofiterii si subofiteriii unitatii). Cand auzeau de „Radu cel Frumos” toti inghetau.
La noi unul din capitani chiar s-a pronuntat „incurajandu-ne”: Baieti facem Craciunul la Budapesta.
Multumesc Domnului ca l-am facut totusi la Sibiu, nu in cele mai bune conditii, dar net superioare celor care ar fi fost la Budapesta.
Cred ca si azi tot la unguri, rusi , samd. s-ar gandi catana.
interesant, foarte interesant ce spui, Liviu. De meditat
da, numai că noi am primit alarma pe 16 nu pe 17. Am fost primul Regiment ieșit la alaerma de război, și coolmea.. toate tancurile au pornit la cheie.
Cred că nu încalc niciun secret militar, dar comandantul de atunci, Crintea, capitan în grad la vremea revoluției, a pus tot REgimentul la punct. A făcut instrucție cu toate cradrele în fața noastră cînd au întîryia la raport.
CI-sul a venit la el și s-a predat imediat după alarmă.
am avut un CI-ist foarte deștept.
Ciao!
Punctul principal, in ceea ce ma priveste, nu este ca ma gandeam la rusi, ci ca aveam mai multa frica decat curaj, ma simteam mult mai deznadajduit decat imbarbatat. Iar raul cel mai mare era spiritul de rebeliune fata de Dumnezeu care „permitea” ca la 20 de ani sa trec prin asa experiente cutremuratoare. Simteam ca moartea pandeste de peste tot iar eu inca nu descoperisem viata… Dumnezeu m-a iubit, mi-a daruit si zile si viata, dar eu nu ma iert.
Bună, Edi,
Ce mai faci în primul rînd?
Da, cine spune că nu s-a temut atunci este ipocrit!