Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
off topic,
aseara am vazut, pe la orele 24, o alta prezentare a blogului mai faina;
ce a fost, ?O incercare?
parca ma regaseam ;
acum ma simt ca intr-o pustietate..numai copacii…nimeni in jur..ba e un om, dar parca si acela pleaca.. 🙂
Care va să zică, cu doctoratul prin teologie, prin știința lui Dumnezeu sau prin știirea(știitul, știitura, știința) lui Dumnezeu…
Doctoratele în teologie sunt foarte ușor de obținut față cu științele exacte și care cer mai mult decât o logoree seducătoare. Cred că cei mai proști dintre doctoranzii de pretutindeni sunt doctoranzii în teologie. Unii ar fi mai blânzi și i-ar indica cu deștul, bine întins dar blajin, cum că dânșii, doctoranzii ăștia, ar fi doar un soi de creștini culturali…
Creștinii culturali nu sunt nici măcar cronicari, sunt doar eseiști…
Cea mai ușoară meserie pe tărâmul culturii este eseistica! Eseistica este actoria limbii și poate fi mai expresivă cu o injecție de țuică.
Doctorandul în teologie este mai degrabă un politician al religiei și care încearcă să împace toate partidele cu darul vorbirii, întîi, și apoi cu acela al știirii…
Dar ca orice politician, doctorandul în teologie este subțire în cunoștință, și asta pentru că el nu are părtășie cu Cristos! Doctorandul în teologie este un fariseu laic, este un fiu al ecumenismului…
Am vorbit aici despre doctoranzii pe care-i citesc și îi văd în producerea lor, pe bloguri sau în alte părți.
Felicitări pentru articol, și da, Hitler a fost un teolog al ”creștinismului” bogat(Reich). În ceea ce privește știința sa de a plagia dar și de a deforma, aici l-au inspirat tovarășii săi fideli întru Concordat(http://www.nobeliefs.com/nazis.htm).
de acord, dar numai summa cum laudae!
interesant…si mai ales ce spune dancos despre doctoranzii in teologie.
Dancos dragă, ia-ţi tu mai întâi doctoratul în teologie la o universitate serioasă şi apoi pune-te să scuipi aiurea şi dispreţuitor ideea de doctorat în teologie şi doctoranzi în teologie. Şi, mă rog, ce stil afişezi dumneata în comentariul de mai sus, dacă nu tocmai stilul eseistic, în forma sa cea mai agresivă, bogat în epitete şi sentinţe goale ce din coadă au să sune?
Şi, mai ceva: cine eşti dumneata să ne spui cine şi ce fac doctoranzii în teologie? Tonul tău de pontif, afirmaţiile tale dogmatice miros greu a rea voinţă şi ignoranţă. Mai scuteşte-ne!
ce ti-au facut tie doctoranzii in teologie de te-au suparat in halu asta dancos?
errata: “…cine sunt şi ce fac doctoranzii în teologie?”
Natanm, stilul despre care vorbești îți aparține după felul cum l-ai definit și demonstrat într-un singur comentariu. Nu sunt doctor(and) ca să te scutesc de ceva.
Ah, am înţeles acum, „strugurii sînt amari”. E bine!
Lasă-mă pe mine şi pe alţii să spun că doctoratul este inutil şi la ce ar putea fi util.
greşeşti amarnic, Dancos, şi asta numai din pricina thymos-ului.
Protestez!
Față de folosirea conceptului de thymos în mod abuziv și, mai ales, aluziv.
Conceptul, care a înnobilat intențiile și activitatea mea în ultimii ani, nu puțini, nu are nici o legătură cu indolența comentatorului Dancos, despre care Pătrățosu ar fi trebui să fi știut de pe alte bloguri.
Ţi-am dat voie să protestezi!
Tocmai aia este ideea; ai intinat ideea cu thymosul, thymotic manifestîndu-te.
Protestează!
Adăugire: nu prea umblu pe alte bloguri. Am în reader maxim 10.
Le urez altora „călătorie împopoţonată” pe toate blogurile şi bloagele posibile. Eu cred că ţie îţi este greu să ţi le vizitezi şi singur pe toate într-o zi.
Îmi ajunge blogul meu. Uff. Iar sînt un egoist egocentrat.
Marius,
nu tine de egoism faptul ca nu exista timp si resurse de a citi si alte bloguri. o viata aglomerata nu ne da ragazul de a „intinde” timpul scurt care il avem la dispozitie.
Draga Romuluss, cum să citesc alte bloguri cu cîteva zeci de comentarii într-o zi? Şi apoi blogosfera românească a ieşit din preadoslescenţă, dar încă nu a ajuns adultă. Mai avem un pic.
Dragă Stelia Mareescu, eu gândesc că doctoratul în
MESAJ STERS DE MODERATOR
O zi după merite tuturor.
Mi-e teama ca dumneata esti o expresie destul de elocventa a semidoctismului!
Sau poate ca e vorba doar de celebrul proverb cu vulpea si strugurii (acri)…
ţi-am şters un comentariu, Dancos, din pricina atitudinii şi limbajului.
Dezamăgitor!
Da, dancos, genial! Generalizarile sunt unealta optima pentru a evidentia o presupozitie.
1.cineva sau cativa „teologi” din cati cunosti tu sunt lenesi, inculti, etc.
2.au doctorat.
c.toti cei care sunt teologi si au doctorat sunt lenesi, inculti, etc.
Ai facut tu mentiunea ca nu toti, dar atunci mai adauga un comentariu cu cei care chiar sunt tari, da’ stii cum? Bre, tari de tot! Cei mai tari care este!
Asta ca sa fim „honesti”. Dar, ce tot zic eu aici, nici nu trebuie sa citesti Patrologie, teologie protestanta: reformata, luterana, prezbiteriana sau baptista (1600-1800 – sunt unii, englezi, cu cate 12, 18, 20, 24 de volume de eseuri, scrieri dogmatice, scrisori teologice, care sunt, deci, stii cum sunt, deci rup tot!) Bine, multi au si facut inchisoare pentru convingerile lor marcate cat se poate de clar in eseurile scrise…cel mai usor de scris chestii „scriibile”, nu? Asa-i Dancos, cel mai usor este datul cu parerea si urlatul din presupozitii seci. A fost tare comentariul tau, slab, dar tare…slab de tare, tare de slab…nu stiu sigur, n-am scris eseuri…e prea usor.
Dar, ca sa terminam pe o nota pozitiva: iti recomand (nu te trimit la citit) macar scrierile lui John Newton si Thomas Boston. Nu sunt grele. Nu sunt eseuri. Sunt scrisori si predici.
Dancos, să nu ne pierdem în probleme de stil. Am calificat tonul şi atitudinea ce transpar din comentariul tău şi îmi asum fiecare observaţie făcută. Nu trebuie să fii doctor(and) ca să ne scuteşti de generalizări dispreţuitoare de felul celor făcute anterior. Hai să punem punct aici.
Natan, nu pierde timpul, tocmai am mai avut un exemplu de atitudine thymotică.
Discuţiile civilizate se blochează în astfel de atitudini.
Aş fi ascultat cu interes poziţia cuiva care a plătit preţul unui doctorat, fie el cît de amărît, vorbind despre cît de mare risipire este chestiunea.
Apostolul avea echivalentul doctoratului pe vreme aceea şi numai AŞA îşi permite să spună că totul este gunoi.
Vai, Marius, unde dai si unde … ies vanataile! De la ideea lui Ravi la paruiala pe doctorate si rostul lor … nu se fac doctorate si pe bunele maniere in lumea asta!?!?
Dacă așa i-a învățat Pătrățosu să converseze… Cu vînătăi…
Eh, Alin, mai bine un pic de „vînătăi” decît linişte de mormînt….
La cimitor morţii sînt foarte politicoşi şi liniştiţi. Niciodată nu se ceartă între ei şi într-o sală goală este întotdeauna silenţiune.
Unde-i mişcare este şi viaţă, dar este adevărat şi că neamul prost se vede la întuneric şi la înghesuială…
La Rotundu comentatorii dansează cumva menuet şi-şi fac temenele cu batista la degetul mic?
Hai să fim serioşi. Te legi de un dancos thymotic, care a profitat de faptul că azi am avut duminică de pastor?
Oricum e simpatică „aglomeraţia” de la tine 🙂
Abia aşteptăm lecţii de blogging şi moderare straight de la un guru cu experienţa ta, eu atît m-am priceput: mişcîndu-mă prea brusc şi rapid am mai învineţit pe unul pe alţul. Din greşeală, bat-o vinovăţia!
Aceleași reflexe prostești prin care eviți subiectul:
1. Pornești de la o chestiune scurtă, simplă, ușor de înțeles, pentru a o lungi (ilegitim), complica (neconvingător), perverti (defensiv).
2. Faci trecerea rapidă de la subiect la persoană. Ce prostie! Asta o văd oamenii ușor. Era vorba de un tip de conversație, cu vînătăi, nu era vorba de… Rotundu.
3. Exagerezi, ca de obicei. De data asta te-ai legat de Rotundu, nu de România Evanghelică? Data viitoare o să te legi de altceva? Întotdeauna eviți confruntarea CENZURAT!
4. Ironia presupune ceva mai multă inteligență decît dai tu dovadă în acest comentariu. Parcă am fi în mahala! Ai aceleași direcții de bășcălie la adresa mea, dar de fapt sînt drumuri false, inexacte, mincinoase. (Zici că nu este cuvîntul mogul în DEX? Oricine poate vedea că este!)
5. Veșnica tendință a ta de a fi în competiție cu alții! Fii în competiție mai bine cu tine însuți! Nu de puține ori ai pierdut această competiție cu tine însuți. Dacă eu nu aveam blog, atunci de ce te legai? Ca să eviți discuția despre stilul de conversație cu vînătăi pe care l-ai promovat. Faptul că cînți la 22 de instrumente (detaliu nesemnificativ în discuțiile noastre, care erau despre modul de evaluare a muzicii, care te pasionează din ce în ce mai mult, dar ești fascinant, nu și competent) nu te va scuti de evaluarea discursului tău public, de către mine și de către alții, din această generație și din generațiile următoare.
6. Eu ți-am mai spus să nu mai aștepți de la mine ceea ce ai promis tu că faci: recenzie la romanul lui Dan Lungu, monografia lexicală a termenului Thymos (aici ești dus cu pluta, la fel ca și cu „inexistența” cuvîntului mogul în DEX), manual de blogging (dar tu însuți ai scris că nu va fi de blogging, ci de blagosloveală).
CENZURAT
7. Dacă pe Rotundu (sau pe alte bloguri ale mele) nu permit comentarii ofensatoare sau cu vînătăi, asta nu înseamnă că nu scriu eu însumi articole cu vînătăi. CENZURAT.
8. Ține minte data de 11 mai 2010. Nu voi mai avea nici un fel de răbdare cu tine, nici cu Rodica Boțan. Veți simți amîndoi duritatea vînătăilor. V-ați așezat în mahala la spurcat oamenii. Ei bine, mai sînt unii care rezistă la scuipăturile voastre și reușesc, în mijlocul mahalagiilor, să-și păstreze cîteva IDEI clare.
9. Voi evita strîngerea de mînă cu tine, care cu mulți ani în urmă însemna un salut sincer sau cel puțin obliga pe cei care purtau spadă să nu o poată scoată decît cu mîna stîngă, adică, stîngaci, pătrățoșenic.
Întotdeauna am preferat altceva ipocriziei. Demnitatea, stima de sine – Thymos.
AC, ca să poţi să faci chestia pe care ţi-ai propus-o, cum spui tu… şuturi… trebuie să şi ajungi la obiectiv, dar … nu poţi, cam asta-i situaţia.
Nu reuşeşti decît să te faci de rîs, din ce în ce mai tare, asta în măsura în care cineva te mai ia în seamă.
Dacă pe drumul spurcării altora, şi implicit a ta, ai apucat-o… nu te vei opri. Alunecare împopoţonată, dacă asta îţi doreşti!
îţi răspund printre rînduri, cu cenzura de rigoare
Dyo, poate că tocmai de asta i-ar trebui un doctorat lui Dancos, fie acela şi în rezistenţa materialelor sau turnarea fontei… ar fi silit să înveţe oareceva din bunele maniere. Te asigur!
Rog sa se consemneze ca sunt profund dezamagit de intorsatura pe care a produs-o observatia mea inocenta cu privire la bunele maniere … absente in multe dintre comentariile pe care le-am observat mai sus.
Imi pare rau Marius, nici prin vis nu as fi putut anticipa o astfel de desfasurare … este si acesta unul din lucrurile pe care mi-as dori sa nu le fi facut vreodata …
uneori se întîmplă astfel de lucruri, Dyo, cînd nu ne vedem la faţă.
Aici nu vedem grimasele, zîmbetele, încruntările. Putem fi înţeleşi greşit.
Natanm, când ai spus ”scutește-ne” ai făcut-o ca un purtător de cuvânt sau ți-ai închipuit că exprimi un punct de vedere asumat deja de amfitrionul blogului?
Ciprian, ”bre” ești turcofil? asta nu e rău, cel puțin pentru mine. Ești miștocar? asta e rău pentru tine.
Dyo, nu e nicio păruială e doar o tatonare între spiritele înalte ale blogosferei, cu precizarea că eu nu sunt atât de înalt, motiv pentru care pleznesc de invidie. Am să fac însă hatârul domniilor lor și am să pun punctul pe care sper să-l vadă, de acolo dintre nouri, i, unde șad ei la palavre angelice.
Palavre angelice? Si mai spui ca eu sunt mistocar: pazea la ironii, te dai de gol.
Doctoratele nu te fac mai destept. Multi pot face doctorate slabe. Nu e asta regula. Dar chiar daca asta ar fi, conteaza atat de mult? Nu iti place cum a scris unul, cauti altul. Intr-o epoca in care s-a scris ENORM, standardele, nevoile si cerintele se schimba. Acum doctoratul se face la 25, 26, 27 de ani. In urma cu nici 10 ani inca domina ideea de a-l face dupa 35. Totusi, au aparut studiile post-doctorale. Omul nu inceteaza sa studieze.
Intorcandu-ne la primul tau comentariu, ma repet: si mai spui ca eu sunt mistocar?
@ Acum doctoratul se face la 25, 26, 27 de ani.
Ciprian, fără să ştii, ai mare dreptate! Cu specializarea în Biblie e ca şi cu mersul pe bicicletă: cu cît înveţi mai devreme, cu atît căderile sunt mai uşor de suportat. Doctoratele în teologie? e firesc să-ţi iei unul, dacă nu chiar două. Nu contează că bicicleta are tot roţile rotunde, din moment ce tu vei demonstra că sunt pătrate. Nu te ajută la mers, dar ce spiţe-ţi tragi…
Mult prea fin: am nevoie de un nou doctorat! 🙂
cartea la care face-ti referire este tradusa si in limba romana, „Izbaveste-ne de Rau”, merita citita si cartea „Mielul si Fuhrerul-Isus Hristos vorbeste cu Hitler”, tot a lui Ravi Zaharias.
da, între timp s-a tradus.
Am cumpărat-o şi în versiunea în limba română.
”Cei mai tari care este!”, după ce că îți bați joc de limba română, mai ai inspirația să mă întrebi, de acolo de sus de la tine, ce mă mână în luptă? Ciprian, nu cred că dacă vei da citire unei liste, vei avea un procent în plus de legitimitate. Isus Cristos a fost fiul unui tâmplar! Apostolul Pavel nu a fost doctorand în teologie! Apoi, nu introduce confuzia, doctorandul în matematică este DOCTOR, and(și), doctorandul în teologie este un MĂSCĂRICI. Toți creștinii au obligația ”intelectuală” să venereze Cuvântul Scris al Scripturii! Considerațiile de pe margine ale unuia sau altuia nu vor fi fost de folos decât în închipuirea deșartă a ființei umane. Apoi, marii creștini cărturari sunt cu adevărat aceia care au fost aleși de Dumnezeu pentru a aduce Biblia pe masa fiecărui popor al planetei. Creștinii, dacă sunt și doctoranzi în teologie, nu se schimbă cu nimic. Titlul de doctorand în teologie pe de altă parte nu are nicio valoare înaintea lui Dumnezeu. Ciprian, eu am scris primul comentariu ca răspuns la ideea lui Ravi nu știu mai cum de a i se acorda post mortem lui Hitler titlul de doctor în teologie. Dacă ți morțiș să afli, pentru mine care iubesc poporul evreu, Ravi este doar un smintit!
Hitler a încercat să grăbească venirea Judecății, a aruncat o provocare Cerului: întreaga atitudine politică a lui Hitler are o puternică latură mistică, toate deciziile sale au avut la bază un crez religios, venerarea diavolului. Însăși zvastica, decupată invers, precum și crucea lui Marduk de la gâtul Wermachtului, erau expresia simbolică a revoltei, a dorinței de a revoluționa și de schimba totul! Hitler știa despre sine al cui închinător este. Hitler nu a fost teolog ci teosof. Hitler muta, dialectic, creştinismul de la persoana lui Isus, la Reich şi în final la propria persoană, el era Reich-ul. Era se voia a fi anticristul! Pentru Hitler exetrminarea poporului evreu, a fost o provocare:”Dacă reuşesc atunci l-am biruit pe Dumnezeu, l-am ucis pe Dumnezeu!”. De aceea în procesul de la Nurnberg, procurorul englez a spus că alături cu Hitler ar trebui să împartă vina şi Hegel şi Nietzsche!
În ceea ce priveşte traducerea sanscrită a lui mişto, „frumos”, alături cu car, înceamnă că eşti frumos cu carul, deşi recunosc că nu mă interesează deloc să te iau la „frumos” aşa cum ai merita pentru strigătura ta „academică”. Bisericile neoprotestante sunt pline de „creştini” ca tine: ştii ce aveţi în comun? Nu am să spun, o ştii tu mai bine: mai ai însă şansa să fi salvat!
Bine Dancos: te poti considera singur destept. Pentru asta meriti un Doctorat! Il meriti! Din plin chiar!
1.gramatica: am scris gresit intentionat pentru a fi ironic. Nu ai priceput ironia ci doar fatada ei. Un punct in minus. Despre cum se scrie corect: NU „daca TI mortis” ci „daca TII mortis”. Nu iti scad nici un punct pentru ca poate ai scris repede la tastatura si ai scapat un „i”. Dar pentru urmatoarea ar trebuie sa te pic: „mai ai insa o sansa sa FI salvat!” Dragule, corect e: „sa FII”.
2.Isus Cristos a fost fiul Mariei, adoptat din dragoste de Iosif, si Fiul lui Dumnezeu: care stie toate lucrurile pentru ca este din Tatal. Ce nevoie avea de doctorat sau de scoli? Scopul venirii Sale in chip umil are un alt rol decat cel pe care banuiesc ca il crezi tu.
3.Apostolul Pavel nu a fost doctorand in teologie pentru ca nu era titlul de doctor (in teologie) inca infiintat. Dar, a invatat cu la picioarele lui Gamaliel. Sunt o groaza de scrieri care vorbesc despre intelepciunea si iscusinta lui scolii lui Gamaliel. La felul in care a scris si a gandit, lasandu-se calauzit de Duhului lui Dumnezeu ar fi primit cate un doctorat de la oricare universitate prestigioasa din ziua de azi. Sunt ferm convins ca le-ar fi refuzat pe toate daca nu slujea marturiei lui Cristos.
4.Teologii care sunt doctori, nu o fac pentru prestigiu, cel putin nu cei care sunt cu mintea intreaga. Sa ai doctoratul nu te face mai intelept in ochii lui Dumnezeu. Doctoratul nu are nici o greutate in fata lui Dumnezeu cu privire la mantuire. Totusi, teologii care au doctorate intra mai usor in cercurile „inalte” sau „docte”, cu oameni care nici nu se uita la unul care nu are cel putin trei carti scrise si marturisesc drept despre Dumnezeu. Se fac de ras, in felul lumii, chiar daca ai dreptate in marturia lor. Pe youtube sunt o serie intreaga de dispute intre teologi cu doctorate si atei cu doctorate. Practic doctoratul in acest context este o cheie care iti deschide poarta spre un nou camp de evanghelizare. Dar se poate accesa si fara el.
5.Intr-un alt context, teologii cu doctorat (si nu numai) cauta sa raspunda provocarilor aduse de filosofia lumii in ce priveste biserica si marturia crestina. Ei pot sa distinga intre lucrurile care sunt adevarate si cele care par a fi adevarate. Vezi exemplul celor din Galatia: Pavel le-a propovaduit, dar dupa o vreme acestia au primit o alta invatatura pe care nu au putut-o identifica corect, ca fiind falsa.
6.Sa fie foarte clar: nu ai nevoie de doctorat ca sa vorbesti despre Cristos; sa conduci o biserica intr-o inchinare si invatatura dreapta; sa oferi sfaturi intelepte; sa fii de folos aproapelui; sa iubesti; sau sa Il cunosti pe Dumnezeu mai bine. Dar, nu strica sa ai si astfel de oameni mai ales cand vine vorba de fineturile inselatoare ale celui rau. Totusi, sa fie foarte foarte clar: unii chiar cu doctorate nu fac distinctiile intre bine si rau la fel de bine cum o face un om cu frica de Dumnezeu si poate analfabet. Dar si reversul este valabil.
7.frustrati precum cei care cred ca teologia se rezuma la interpretari desarte, si la dezbateri fara nici un rost intre „teologi mascarici”, nu au cum sa inteleaga rostul real al teologiei. Dar nu ti-l spun pana nu iti iei un doctorat…poate in mascareala, asa ma vei intelege si pe mine.
8.era o vreme cand auzeam: mai vreme sa fii mantuit/salvat/sa te pocaiesti, ma enervam la culme. Acum citesc/ascult si ma gandesc cat de penibil suna venind de la unul care crede ca stie cine e pocait si cine nu. Daca ar veni din partea anumitor persoane mi-as pleca fiinta si as tacea. Dar cand vine de la cei ca tine prefer sa spun atat: bine ca ma cunosti tu mai bine decat Dumnezeu!
Procurorul englez a dat dovada de prostie. Sa zicem ca cu Nietzsche o mai dregem, dar nu vad legatura dintre nazism si Hegel. Pana la urma, de ce sa nu invocam si platonismul? Procurorul ala nu citise nici macar o jumatate de rand din Hegel.
Ma mir ca nu l-a adus in boxa si pe Wagner!
Ar trebui sa va masurati cuvintele, atunci cand vorbiti astfel despre Ravi!
Ravi smintit, doctoranzii in teologie mascarici (Ravi este si doctor, deci „acumuleaza” ambele epitete)… Nu e cam mult?
Din pacate, domnule Dacos, bisercile neoprotestante sunt pline de oameni ca dvs., nu de oameni ca domnul CiprianSimut. Ca sa fiu in tonul dvs., din punctul meu de vedere, toti crestinii au obligatia intelectuala sa evite oameni ca dvs. Nu pentru ideile pe care le emiteti, ci pentru modul in care va permiteti sa terfeliti slujitori ai lui Dumnezeu.
Ravi este unul dintre ei. Sa va fie rusine pentru astfel de aprecieri.
Daca Ravi este, in acceptiunea dvs., smintit, doctoranzii in teologie mascarici, ma intreb ce calificativ ati merita dvs.?!
Spuneti ca-i iubiti pe evrei?! Daca as fi evreu, m-as teme de dragostea dvs.
Dancos, ocoleşte-mă, te rog.
Acum am văzut ce ai scris despre Ravi, Hitler, Hegel, Nietzche… tu şi domnul Puric mai aruncaţi nume aşa la învălmăşeală.
Mă tem că şi el trebuie neapărat să facă un doctorat ca să se înveţe minte.
„Apropou”, şi tu îţi baţi joc de limba română.
Dacă mai calci pe aici, te voi modera cu entuziasm!
Apokopsotai
Asa cum recunostea Dancos, cu totii avem dificultati uneori de a ne expune parerile intr-un mod usor de inteles si digerat.
Vreau sa cred ca s-a referit la realitatea – disparata, ce-i drept, nu generalizam – prioritizarilor . Sunt biserici, nu cred ca e cazul sa ne ascundem dupa deget, care asteapta ca titlul de doctor in teologie sa apara in CV-ul pretendentului la amvon, ba uneori e conditie sine qua non. Iar invitatii sunt cu atat mai „invitati” cu cat sunt mai scoliti.
Eu insumi am fost martor la o discutie intre doi intelectuali evanghelici care faceau supozitii referitoare la viitorul unei biserici in eventualitatea ca un „anume” pastor cu doctorat si conexiuni peste granita ar accepta sa se alature pastorului local (cu conexiuni si prestanta autohtona).
Din pacate, exista si astfel de cazuri in care un doctorat conteaza mult prea-mult. Problema apare cand acest titlu ne defineste, ne impacteaza modul de raportare in viata de credinta.
Cred ca Pavel ar fi avut doctoratul in teologie (si/sau filosofie) dar ar fi fost gata sa renunte la el pt HRISTOS. De cele mai multe ori noi nu suntem in stare sa renuntam la achizitii mult mai simple, ba uneori nu renuntam nici macar la propria parere, oricat de aberanta sau docta ar fi!
Ciprian trebuie sa recunosc ca ai fost remarcabil in aceasta fraza, ai adunat cat toate comentariile la un loc.
„Problema apare cand acest titlu(si completez eu ORICE titlu si diploma) ne defineste, ne impacteaza modul de raportare in viata de credinta.
Cred ca Pavel ar fi avut doctoratul in teologie (si/sau filosofie) dar ar fi fost gata sa renunte la el pt HRISTOS. De cele mai multe ori noi nu suntem in stare sa renuntam la achizitii mult mai simple, ba uneori nu renuntam nici macar la propria parere, oricat de aberanta sau docta ar fi!”
draga Ciprian,
în primul rînd: bun revenit! 🙂
de acord cu tine, da, există situaţii patologice, însă Dancos a aruncat cu venin elucubrînd într-o generalizare nepermisă.
Sînt de acord că uneori un doctorat contează mult prea mult. Conta! Acum nu mai este cazul. Este inflaţie de doctori.
Era o glumă pe care am auzit-o la Oxford:
„Care este prima frază pe care o spune un proaspăt doctor în teologie sau filozofie în cîmpul muncii, în prima zi de angajare?”
Răspuns
„Doriţi cu muştar sau cu ketchup?” 🙂
Ai idee cîţi doctori în estetică, filozofie indiană, informatică sînt taximetrişti în Londra sau New York? N-ai!
Un doctorat este un fel de carnet de conducere. Cam atît.
Interesanta propunere cu doctoratul pentru Hitler. Cred ca daca media ar fi stat cu ochii pe Stalin, Mao, Hussein sau Fidel, ca sa nu mai spun de Dej si Ceausescu, am fi avut socuri asemanatoare. Intr-un fel ma bucur pentru majoritatea ca nu au habar despre acestea. Hitler e suficient sa vedem ce poate face un om fara Dumnezeu, iar apoi sa intoarcem capul si click Delete pe informatie pana data viitoare si sa mergem la ale noastre.
Mi-e mila de Dumnezeu ca el nu poate intoarce capul, nu poate butona telecomanda de la cate necuratii suntem in stare sa facem, crestini si necrestini.
Cat despre dezbaterea pe teologie, in toate domeniile sunt valori si nonvalori cu doctorat, doar ca unii sunt mai vizibili, mai vocali.
De acord: şi Vadim Tudor este doctor.
Pavel a renuntat la mai mult decat un doctorat…a renuntat la propriul cap. E foarte interesanta afirmatia lui Pavel, care sustine ca moartea sa are loc abia dupa ce si-a terminat alergarea. Pana si in moarte, Pavel vede si recunoaste calauzirea si stapanirea lui Dumnezeu peste vremi si oameni.
CiprianS, cam întru-totul ai sintetizat ceea ce am vrut eu să spun, mulțumesc. Tu vorbești ca unul de la care am ce învăța, dragostea, îngăduința și înțelepciunea. Într-adevăr, nu omul îl disprețuiesc eu ci apucăturile unora dintre oameni, când se fac vrăjmași lui Cristos pentru propriul folos. Îl salut aici, profit, și pe Răsvan pe al cărui blog, într-o vreme, m-am exprimat ca ultimul dintre nemernici și-i mai cer încă odată iertare! În rest, e de tras concluzia: nu am nicio diplomație în a-mi masca disprețul pentru încercarea unora de a instituționaliza (și reciproca, bagatelizarea prin punerea la rând pe picior de egalitate cu celelalte instituții omenești) credința creștină, știința și puterea Lui Dumnezeu: din cauza asta m-am răcit… Câți văd că, de exemplu, Legea Cultelor este în fapt demonstrația că vrăjmașul îl ironizează pe Dumnezeul lui Avram, Isaac și Iacov, cercând a-l pune în raft cu Budha, Mahomed, Confucius și alții…
Eu, fiindcă nu am darul vorbirii în limbi și nici pe acela al învierii morților și nici pe acela al vindecării bolnavilor, atunci, eu, să am eu darul de a poci Scriptura? Niciodată! Nu avem nevoie de doctorate în teologie, avem nevoie de oameni care să cunoască Scriptura pe de rost, avem nevoie de învățători care să știe ce ”ESTE SCRIS!”.
Vă las cu bine.
Eu unul am nevoie sa stau cat mai departe de oameni ca dvs.
Nu este vorba doar de lipsa de diplomatie cand il faci pe Ravi smintit…
Fiindca tot va plangeti de lipsa unor daruri, ce ar fi sa va rugati pentru un dar mai banal: darul bunului simt!
draga Adrian, un doctorate terminat ajută şi la învăţarea unor chestiuni care lipsesc dancosului.
Dar să nu pierdem timpul.
E deja trecut la moderare.
@dancos „Vă las cu bine.”
singura parte buna din tot mesajul. tine`te de promisiune.
„lasă-ne, lasă-ne” vorba cîntecului!
Dancos,ai dreptate,
Dumnezeu gaseste mare placere cand oamenii neajutorati vin la El in mod simplu, intim si sincer. El vrea sa venim la El fara marea nostra supraincarcare de teologie,
la fel de simplu ca si un copilas. Si daca Duhul Sfant ne atinge, asa vom veni.
N-are, Elisa! N-are!
Subiectul postarii mi s-a parut interesant de la inceput si promitator, speram ca discutia sa se directioneze intr-un alt sens.
Pare-se doar ca blog-interlocutorii nu au fost inspirati chiar deloc fiind captati de idei colaterale neinteresante 🙂
Cunoasterea fie ca este institutionalizata fie nu, esenta ramane la intelegerea Lui Dumnezeu la nivele cat mai profunde. Rafinarea intelectului prin studiu dedicat ani de zile poate adanci foarte mult credinta unei persoane dornice de intelegerea Lui Dumnezeu, la fel poate deveni un element de decadere spirituala in cazul in care firul dorintei de cunoastere a Sa se pierde.
Prea adesea am intalnit extremele – una din ele fiind lenea de a studia, multumirea cu o credinta „simpla”(in care comoditatea de a studia a devenit un stil de viata – ca sa fac o analogie – un fel de stat la tv, vizionat meciul de fotbal cu galeata mare de popcorn in brate), cealalta fiind aroganta izvorata din prea multa cunoastere.
Extremele nu sunt bune, a fi intr-o permanenta cautare de a intelege pe Dumnezeu fie intr-un sistem institutionalizat bazat pe stachete – gen doctorat, etc, fie neinstitutionalizat sunt bine venite atata timp cat nu isi pierd coloana vertebrala formata din dorinta permanenta de a-L descoperi pe El.
Hitler si Stalin doctori in teologie? este o propunere cinica(am prins sensul) – asa cum se si mentiona in postare – dar este totodata si o idee plina de umor negru 😀
Si uite-asa ajungem la ce aminteam intr-o discutie de pe alta postare de pe acest blog: pana la urma ceea ce conteaza este a fi o creatie noua in Christos. Doctoratele si altele ca astea pot fi de folos unora … dar daca pierdem aceasta conditie esentiala – si ea nu este o realitate a vietilor noastre – atunci chiar e vai de noi … cum a fost si vai de acel Hitler, si de altii ca el …
aici ai spus-o cel mai bine, ceea ce contează este O FĂPTURĂ NOUĂ ÎN CRISTOS.
Dar ce greu este pînă acolo… mă nasc, Doamne, ajută naşterii mele.
ce frumos suna 🙂 . o decretez fraza zilei!
pe care?
ma nasc, Doamne, ajuta nasterii mele.
asa frumos suna: ma nasc, sunt in proces de transformare. ma nasc din Dumnezeu pentru o alta lume unde vom fi vesnic impreuna.
Doamne ajuta-ne pe toti !
ah, am înţeles. Da, aşa să ne ajute Dumnezeu, că greu este acest travaliu.
Pingback: 10 lucruri care mi-au displăcut « lumea adam(a)ică
draga Adama, inteleg ce spui. Sînt unele lucruri care mi-au displacut si mie.
Pe cele pe care am putut sa le descurajez am incercat sa le descurajez.
Nu întotdeauna reuşesc.
Ajung tîrziu seara şi moderez ce se poate apoi fac damage control. Unde-i multă lume este şi aglomeraţie.
Doua precizări insă:
1. nu iau apărarea comentatorilor care m-au vizitat, insa Lia a facut tot posibilul ca sa provoace. Acum problema este, sper eu, rezolvata.
Limbajul tau “vagabonzi de cartier” adresat unor oameni pe care nu-i cunoastem este nu numai o exagerare, ci un delict aproape identic cu cele pe care incerci sa le amendezi. Există o limita lingvistica de care n-ar trebui sa trecem. Una este sa ii spui cuiva ca spune o prostie, altceva este sa ii spui “Prostule”. Esti de acord?
Daca ai fi spus doar ce nu ţi-a plăcut fără să treci tu la epitete, aş fi înţeles mult mai bine demersul tău, dar nu te opreşti doar la epitete.
Poate că aceasta ar trebui să fie faza următoare de maturizare a blogosferei româneşti: trecerea de la epitete la idei, de la invective la demonstraţii, de la jigniri la argumentare.
2. Legat de a doua problema, aşa cum spuneam, treci mai departe, la procese de intenţie, nu te limitezi la epitete.
Pretinzi că înţelegi ce se întîmplă în inima cuiva la un moment dat. Mai bine zis, PRESUPUI.
Nu-ţi ascund că mi-a căzut rău ce a făcut Alin şi nu pentru mine, eu sînt obişnuit, ci din cauza copiilor.
Fiica mea are 18 ani şi citeşte ŞI blogul meu şi blogurile care fac referire la mine mai nou.
Am simtit impulsul instinctiv de a scrie ce am scris, mai ales legat de ideea ca ai noştri copii vor citi mai devreme sau mai tirziu acestea.
Tu spui că ţi se pare că este DOAR joc de scenă (neconvingător). Poate că este o punere în scenă pentru timpul în care vom fi dispăruţi şi vor fi rămase doar textele noastre şi ochii copiilor noştri.
Asta a fost în mintea mea, dacă tot trebuie să facem chirurghie pe suflet.
Cînd spui DOAR poate că ar trebui să presupui că mai este şi altceva acolo în afară de acel DOAR. Poate că cel mai bine ştie Alin lucrul acesta. I l-am spus cînd am plecat dinspre Cluj spre Oradea, după un blocaj cumplit în Cluj.
Apoi: n-am încercat să conving pe nimeni altcineva. Am încercat să mă conving pe mine însumi să scriu ce am scris.
Îmbrătrînim, Adama, nu voi, femeile, noi, bărbaţii, îmbătrînim şi aş vrea să îmbătrînim frumos şi să sfîrşim, dacă se poate, frumos.
Poate că aceasta este una dintre cele mai mari ambiţii pe care le am la această vreme.
În fine, pînă la eternitate fiecare dintre noi avem dreptul la reacţiile noastre… de moment.
Pingback: Gangul, Moise din Vaslui, Hanoi, Doctorat pentru Hitler, sănătos în nebunia digitală, despre monarhie, blogosfera … diabolică? « La patratosu