Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Bun articol,speram sa rezistam si altii ca noi . Cu respect
Ma gandesc la cat de multi sunt cei care se declara pro-viata zilele acestea, dar in acelasi timp daca le citezi pasaje din Vechiul Testament unde localitati intregi erau nimicite la porunca divina, inclusiv copii, sugari, nenascuti aflati in pantecele mamei lor, brusc nu mai sunt pro-viata. Sau cum ar putea sa fie cineva pro-viata care participa la sacrificarea unui miel sau porc si sa tina discursuri pro-life infruptandu-se din carnea acestor fiinte care odata au avut si ele viata. O spune unul care consuma carne, dar macar nu se declara pro-life.
Stimate Gabriel, eu în general sînt vegetarian. În general.
În particular sînt cu totul pro viață.
Sînteți gata pentru o discuție aplicată pe chestiunea de mai sus, cu genocidele veterotestamentare?
Atunci va trebui să acceptați un curs de Teologia Vechiului Testament. O astfel de discuție nu poate fi expediată în jurul unor întrebări retorice și decotextualizînd.
Cu mare placere as accepta un curs VT, cu conditia sa nu presupuna ca evenimentele mentionate de mine mai sus sa fie puse pe seama poruncii divine care nu trebuie discutata, ci pusa in practica. Cam cu asta am ramas eu din discursul evanghelic, ca atunci cand Dumnezeu spune ceva, trebuie infaptuit. Poate nu am ramas cu ce trebuie. Dar daca sunt pro-life, nu pot face exceptii decat in cazuri cu totul particulare, desi poate nici acolo. De curand am citit depre o mama care a preferat sa moara ea decat sa avorteze. Dar nu multi pot avea un astfel de spirit de sacrificiu, nu-i condamn, nici eu nu stiu cum as proceda pus in fata unei astfel de situatii.
Daca contextele VT ar fi scuzabile pentru luarea unor vieti nevinovate, de ce nu ar fi si fiecare context in care se ajunge la un avort?
Stimate Gabriel,
în această seară vom avea o întîlnire legată de violență și război. Despre războiul legitim și conflictele nelegitime.
Da, ascultarea este o valoare importantă în economia spirituală a evanghelicilor, dar nu uitați, majoritatea evanghelicilor este dintre protestanți. Protestantul are și o altă valoare pe care o celebrează: harul, iar pe lîngă aceasta, rațiunea.
Astăzi am auzit un exemplu, pe care il voi folosi si la intilnirea fabricii de bărbați din seara asta.
Cu totul interesant.
Pingback: #REZIST – total 40 de zile | Marius Cruceru