Întîmpinare:
-
În acest textuleț atac un fenomen, nu predicatori sau biserici anume. Dacă cineva se simte cu musca țețe pe căciulă, să doarmă mai departe după mușcătură. Nu discutăm cazuistică. Fenomene!
-
Voi modera cu aprime comentariile care se vor deda atacuri de vreun fel sau altul. Sper să putem discuta în așa fel încît noi, cei de la amvoane, să ne îmbunătățim ”prestarea serviciului divin”, iar cei din băncile enoriașilor să beneficieze de ridicarea standardului homiletic dincolo de nivelul rețelelor de socializare sau chiar dincolo de nivelul blogurilor (inclusiv nivelul acestuia, de ce nu?)
Ehehe, s-a dus vremea pe cînd retorica avea puterea ei? Puterea aceea veche a grecilor. Puterea aceea a modernilor. Vă mai amințiți vremurile pe cînd predicatorii puteau descrie imagini cutremurătoare prin cuvinte? Jonathan Edwards? Augustin? Wesley? Vă amințiți cînd Cuvîntul se desfășura fascinant din gura unor predicatori intuitivi sau bine educați precum Liviu Olah, Marcu Nichifor sau Simeon Cure? S-a dus vremea regilor paradoxului precum Chesterton sau Churchill! Da, s-au schimbat vremurile! Sigur, avem oameni noi la vremuri noi, metode noi. Dar de ce neapărat mai proaste decît cele ale înaintașilor? De ce oare trebuie ca cea mai informată generație din istorie să fie tratată precum un grup de oligofreni?
Nici în ”lume” nu-i mai strălucită treaba! De ce oare Biserica ar fi mai presus? Uitați-vă ce este în parlament acum? Cum spune ministrul justiției TREBIE …. TREBIE să facem! Unde sînteți voi, Maiorescu, Titulescu?
Nu zic nu oricărei reprezentări grafice. Sigur! Să ne folosim de tehnologie, de vizual, de imagine, dacă tot o avem la dispoziție. Dar din cînd în cînd, nu în abuz. Orice abuz de acest fel și înșiruirea unui inventar de nenumărate obiecte pentru a susține truisme și adevăruri de bun simț nu face altceva decît să sporească exponențial ridicolul. Măscăreală!
Uitați-vă puțin la chestia asta:
Mă enervez! Cînd văd asta mă enervez! Dacă aș fi într-o asemenea sală, evanghelic fiind, aș pleca acasă, luîndu-mi copiii cu mine ca nu cumva să fie contaminați de prostie. Ce să facă un ateu? Ce să facă un tip care citește și este luminat la cap atunci cînd i se dau asemenea ”PILDE”???
Frățiorilor, unii dintre aceștia i-au ascultat pe Ioan Alexandru și Părintele Galeriu, pe Petru Creția sau Andrei Pleșu în direct.
Mai nou văd predicatori mai tineri sau mai copți (nu contează vîrsta, contează trendul – aș… și nu se poate fără barbarisme de genul asta, dar voi reveni) care nu pot duce o predică pînă la capăt fără exces de mișcare și manipulare de obiecte: sfori, rame, cutii de pizza, oglinzi, perii de păr, baloți de paie, pîlnii, pari, țevi, zdrențe, parașute, ciocane, chei mox, flori de coroană, cuie de coșciug, teluri de clătite, oale Zepter, jucăriile copiilor sau nepoților, arme și alte obiecte de recuzită, recuzită care ajunge să concureze recuzita teatrului național în cîțiva ani de duminici.
Da, am folosit și eu lăuta și arcul, dar tocmai pentru că aceste obiecte biblice nu mai sînt la îndemînă, dar, hai să fim serioși: trebuie să aduc un cal pe scenă, dacă predic din Cîntarea Cîntărilor pentru a explica ce va fi vrut să spună autorul prin: ”ești ca iapa lui Faraon, iubita mea!”?Trebuie neapărat să lăsați găinaț de porumbel pe scenă numai pentru a predica despre Duhul Sfînt! Ar fi o eroare teologică majoră! Dacă predicăm din textele apostolului în care vorbește de scroafa care se duce înapoi în noroi și de cîinele care se întoarce la ce a vărsat sau de cămila care nu poate trece prin urechile acului, trebuie să apelăm la Circul Globus? Am auzit că și așa își desființează grajdurile. Poate găsim cîteva biserici evanghelice să le găzduiască cu schimbul.
Chiar credeți că nu avem imaginație deloc, dragi colegi de amvoane, de trebuie să ne aduceți un par de 3,5 metri sau mai mult ca să ne imaginăm cît de mare era Goliath? Dacă tot faceți măsurători din astea, măcar informați-vă bine și aduceți măsura exactă, după ce veți fi făcut transformările de rigoare. Sau … apelați la google!
Chiar credeți că nu avem neuroni destui ca să facem loc în mintea noastră unei pompe auto sau unui borcan cu murături?
Ne credeți proști??!?
Asemenea comportamente amvonale seamănă cu aberantele prezentări bidimensionale pe flanelograf din anii 80 de prin bisericile noastre. Este o jignire la adresa inteligenței publicului și nu reprezintă vreun cîștig pentru predicator, în afară de faptul că se face de rîs prin vreun caraghioslîc de scenă (imaginați-vă ce s-ar întîmpla dacă vreunul face echilibristică pe vreo sfoară și cade de-și rupe cu martori, public și camere video spinarea! cui prodest?). Folosește celor neîmbisericiți? Poate că li se va părea interesant în primele duminici. Dar întrebați-i după cîteva sesiuni de genul asta! Ce spun ateii, necredincioșii, credincioșii altor confesiuni? Ne facem de rîs?
Da, am auzit argumentul: generația facebook așa ne înțelege, trebuie să ne coborîm la nivelul lor de înțelegere! Pariați? Chiar credeți că ei nu pot mai mult decît atît? Și dacă tot sînt acolo, nu ar merita să ridicați voi nivelul predicilor mai sus de acela? Să îi ridicați de la nivelul acelui limbaj, să îi ademeniți spre un astfel de discurs? Oare nu acesta a fost unul dintre rolurile multiple ale Bisericii de-a lungul secolelor? Pe cînd vom cînta manele la orga Bisericii Negre din Brașov numai pentru că atît credeți voi că poate generația milenialilor?
Dar copiii? Nu le răpim în felul acesta tocmai lucrul pe care am dori să îl cultivăm? Imaginația!
Imaginația este cultivată tocmai în lipsa obiectelor, mai ales în lipsa atingerii. De ce orbii au miros mai acut, de ce au simțurile mai dezvoltate? Tocmai pentru că nu văd! Am auzit că orbii nu fac schizofrenie. Mi-a spus-o un psihiatru. Am căutat să mai verific în mai multe surse. Nu există niciun studiu sau statistică care să ateste cazul vreunui orb din naștere cu schizofrenie. Interesant, nu?
Lipsa vizualului ne îmbogățește. Lectura și nu filmul. Sînt camioane întregi de studii științifice care subliniază importanța atenuării vizualului și concretului în favoarea imageriei și conceptualului în educația copilului.
Dar…. dar poate că au și ei dreptate! Poate că au dreptate și acești prezentăreți de recuzită. Poate că, lipsindu-le cuvintele și capacitatea de expresie, au nevoie. Pe cînd o răstignire în direct fără anestezie? Paștele acesta sau cel viitor? Ca să vedem cum este! Ca să nu ne pierdem în ”meandrele concretului”.
Dar poate că și publicul lor cere. Fiecare are publicul pe care și l-a cîștigat. Poate că există o co-dependență cultivată și de o parte și de alta. Ei cer, noi prestăm! Dacă ei nu pot, atunci îi ajutăm! Așa funcționează și economia de piață a predicilor: cerere și ofertă!
Poate că și noi toți ceilalți sîntem de vină. Tăcem! Cu atîta feisbucizare, cu atîta imagine împrejur, poate că ne-am pierdut capacitatea de înțelegere și avem nevoie de astfel de miștocării. Poate că avem nevoie de recuzită, de scenografie de fiecare dată, poate că nu mai este de ajuns Cuvîntul explicat în cuvinte și trebuie neapărat explicat pentru ”ochișori micuți” (vă amințiți, erau bibliile alea ”Biblia pentru ochișori micuți”) cu ajutorul unei recuzite din ce în ce mai generoase, pentru că ne prostim. Imageria în abuz ne prostește. Zilele trecute am avut un fel de dispută pe o rețea de socializare. În loc de argumente am primit meme-uri și emoticoane.
De aceea va trebui să scriem biblia pentru ”creiere micuțe” și să predicăm din asemenea texte. Simplificate, pe înțelesul tuturor!
Iată ce spune o comentatoare la video-ul de mai sus:
Love this, I will never look at pizza the same, lol
I will be asking, Am I clean? Am I empty? So good.
Ce să spun?
Ne merităm soarta! La vremuri noi, predicatori noi cu recuzită în creștere! Să ne fie de bine!
Marius Cruceru 
A republicat asta pe Baptiști Reformați.
Acei ”predicatori” au o minte care-i minte, fiindcă inima lor nu-i dată lui Dumnezeu
Fiul omului – Du-te si predica la obiect, si foloseste si de obiecte, ca sa fii obiectiv … Vorbeste astfel aceste-i generatii care are ochi dar nu vad, are urechi dar nu aud … – Ecouri din Ezekiel, si alti profeti mai maruntei …
DA, Mircea Husar, este adevărat, atunci cînd poporul n-a mai avut simțire, profetul a trebuit să își radă barba, să umble gol prin tîrg, a primit porunca să își facă pîinea la foc de excremente umane, a negociat pentru balegă totuși.
Dacă starea noastră este asemănătoare cu a lor, pe cînd vom vedea pastori umblînd în chiloți prin biserică și răspîndindu-și părul de pe piept, proaspăt ras, în vînt?
Pe cînd gesturi ca ale lui Osea?
Întrebările mele sînt pur retorice.
Oare harul Domnului Isus Cristos, Cuvîntul întrupat, oare acestea nu trebuie să schimbe ceva din modul în care ne înțelegem chiar și predicarea?
oricum e periculos sa aduci vorba de pizza, mai ales Duminica inainte de pranz
aceasta este tăierea crăcii de sub fund: să ai un public în hipoglicemie asupra căruia să mai ai pretenția să te asculte încă 20 de minute?
Poate ar trebui bătută moneda mai mult pe tema imaginației 🙂
Studii, predici, articole de blog.
E una din temele neglijate în lumea evanghelicilor români.
Despre valoarea ei în procesul educațional, ce să mai povestim.
Și când te gândești la C.S. Lewis, Tolkien, Chesterton…
Exact, asta este nu este greu. Sînt rafturi întregi de studii pe tema asta. Cred că la un moment dat pe blog am scris un text despre diferența dintre închipuire și imaginație, îl voi căuta să văd daca este. dacă nu, îl voi reda.
Da, Micul Prinț, ce mi se pare frumos la micul prinț este tocmai încercarea autorului de a desena ceea ce de-scrie prin cuvinte. IAtă un compromis reușit, dacă doriți, după cum spunea și prietenul nostru Adrian Vele.
Admit imaginile: să le deseneze însuși păstorul 🙂
Cu siguranță clipul prezentat e vulgar. Dar asta să ne facă să nu folosim deloc imaginile în predicare? Cum să ne raportăm în epoca imaginii la aceste exemple vizuale din predicare? Cum ar trebui să slujim generația aceasta care e atât de vizuală? Înțeleg critica asupra fenomenului, dar îmi rămân în urma citirii articolului întrebările de mai sus.
draga Adrian Vele, cum să nu folosim imaginile în predicare. Imaginile se pot crea și prin cuvinte. Cele mai frumoase imagini sînt cele create prin cuvinte. Dacă un predicator nu poate crea imagini și nu își poate duce enoriașii sau ascultătorii în lumi noi, în lumi vechi, în lumi paralele fără imagini, să se lase de meserie.
Îmi spuneți și mie ce set de imagini v-ar trebui pentru o predicare din Apocalipsa?
Cum aduceți pe amvon să reprezentați ceva din Ezechiel sau Daniel, cum veți compune o imagine a ceva care are ochi de … jur împrejur? Cu biluțe de sticlă?
Unele reprezentari sunt chiar inspirate, pe de alta parte. Si exista si cealalta parte. Predicatori care nu folosesc recuzita, tehnica dar care nu au nici un fel de imaginatie, si nici cuvinte in a descrie uratenia pacatului spre exemplu. Sau a frumusetii rascumpararii facute d Domnul Isus. Se folosesc in schimb lozinci neintelese de nimeni. Stiu ca ati scris si despre limbajul de lemn din biserici. Poate ar trebui un fel de postare mai lunga, in care sa aduceti si solutii, pe langa semnalarea problemelor, care este primul pas. Nu doar asa nu, ci si asa da. Ar fi si mai de folos. In rest multumim pentru deschiderea orizonturilor pe care o practicati in mediul evanghelic. Este de folos.
Un exemplu bun: https://www.youtube.com/watch?v=cbjEZez2_Sk
Sigur, sînt și exemple pozitive, Ben, nu mă îndoiesc. Am spus: și eu am folosit obiecte. Sînt situații în care poți da culoare, poți obține o pauză pentru neuronii ascultătorilor, mai ales dacă predica este conceptuală foarte. Eu am amendat abuzul.
Da, cred că sînt alte postări, le voi căuta, în care am oferit și soluții despre predicarea în biserici.
A propos, cine încearcă să îl imite pe Francis Chan trebuie să se asigure că are și carisma și talentul acestuia.
A republicat asta pe Comentarii.
Frate Marius.
Comentariul meu a fost omis fără intenție?
Sau conține limbaj nepotrivit, conținut fals sau jigniri adresate cuiva? 🙂
Mulțumesc.
Nu cred, probabil ai folosit o altă adresa de email sau alt ip. Acum apare
„Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefacuta.
Unii, fiindca s-au departat de aceste lucruri, au ratacit si s-au apucat de flecarii” (1Timotei1:5)
Asta spune tot! Acei predicatori ‘rataciti’ au o singura solutie: sa se ‘intoarca’ ! Luca 15!
Fetita mea a venit de-a dreptul deranjata de un predicator- musafir, care striga, tropaia, batea din palme, folosea interjectii ca”bai”, „pac!”. Asa ma tem sa nu care cumva sa le plesneasca vreo artera la unii…
Eh, asta este nimic, am văzut predicatori care s-au așezat, s-au culcat pe jos, ca să exemplifice nu știu ce. Simțul ridicolului este o mare binecuvîntare !
A republicat asta pe Pro(-)scris.
Citește și ”Școala de predicatori” pe blogul: moscostica.
Apreciez foarte mult acest stil de predica scurta inclusiv ilustrarea folosind cutia de pitza cu toate ca vin dintr-o generatie cand se folosea mai mult „puterea cuvantului” dupa cum ati mentionat in acest articol. Sa ne mai amintim si faptul ca aceasta metoda de a folosi diverse obiecte pentru ilustrae este cam de pe vremea profetilor. Cred ca aceasta metoda merge foarte bine si in generatia aceasta care cu atat mai mult estea obisnuita cu vizualizarea si mai putin cu descrierea.
Înțeelg ce spuneți, stimate Alexandru Vujdeu. Așa este. Tocmai în epocile cînd întunecimea spirituală și intelectuală a fost mai mare, abia atunci au trebuit folosite obiecte, bărbi arse, pîine coaptă pe excremente și alte obiecte. Cînd poporul a fost prost și copilăros la minte, atunci le-a trebuit imagerie.
Dacă sîntem într-o astfel de situație, și cred că sîntem, după cum bine observați, atunci chiar ne trebuie.
Am o cameră la subsol. O voi umple cu recuzită pentru acest neam întunecat la minte, căruia îi cînți la fluier și nu plînge, îi cînți la acordeon și nu rîde.
Da, aveţi dreptate pentru noi este mai bine să păstrăm linia decenţei și nu extravaganţa. Stilul acesta de predică este folosit mai mult în America unde un pastor vorbește la mai multe „mega churches” în același timp și unde oamenii se adună mai mult pentru socializare și să se bucure împreună, deaceea cred că și predicile sunt mai scurte și se folosesc obiecte pentru a ilustra ideea principală a predicii. În biserica pe care o fregventez eu pastorul este foarte concis în predica sa și foarte la obiect încat poţi să reţii ușor ideea centrală a predicii. Înainte de predică, copii sunt invitaţi în faţă și li se prezinta ceva instructiv la care se mai folosesc și obiecte sau imagini pentru ilustrare. În general in Biserica Adventistă nu se folosesc obiecte pentru ilustrare, poate unele imagini numai.
Da, înțeleg și punctul dvs. de vedere.
tocmai asta este dilema: dacă generația digitală se prostește, ne prostim și noi ca să coborîm la nivelul ei
sau
așa cum a făcut biserica de-a lungul unor vremuri, mai ales în așa numitul ”Ev Mediu Întunecat”
Biserica a dat catedralele, Bach și Vivaldi.
astăzi Biserica se dă în vînt să fie primită cu producții de proastă calitate în rîndul celor care sînt prostiți deja.
Pingback: Gata! Am găsit ideea pentru atragerea milenialilor la biserică! (Swag Seminary) | Marius Cruceru
Pace. Am văzut astăzi pe facebook un comentariu pe l-ați făcut despre recuzita la amvon (era un video cu un păstor care intra într-un sicriu). Ați trimis un link aici, am citit postarea și acum aș dori să aprofundizez un pic mai mult această temă (prevalența lecturii în fața vizualului). Mi-ați putea recomanda ceva resurse (cărți,pagini web)? Mulțumesc mult. Mult har.
Nu sînt de acord cu toate opiniile lui Virgiliu Gheorghe, dar puteți începe de la cărțile lui despre efectele televiziunii, imaginii asupra dezvoltării copilului. Nu neapărat cartea, dar are cîteva indicații valoroase la Bibliografie. Apoi orice material despre cretinul digital. https://mariuscruceru.ro/2020/04/21/ce-mai-citim-la-pandemie-dementa-digitala-de-manfred-spitzer/
Multumesc mult.