Astăzi se împlinesc 19 ani de cînd am fost hirotonit pastor. Ce vremuri! Ce zile frumoase! 

Astăzi se împlinesc doi ani de cînd mi-am întrerupt activitatea pastorală, un act care mi-a fost judecat în fel și chip. Am încasat destule în această perioadă din pricina deciziei mele atît de discutate și discutabile.

Foto Daniel Chis

Am continuat să predic ici și colo la invitație, doar atunci cînd frățietatea a avut nevoie de mine, ca ”membru simplu”, dar nu mi-am mai exercitat nicio funcție de adminstrație eclesială, conducere, supervizare, călăuzire, disciplinare bisericească. A fost ușor? A fost greu? Au fost doi ani foarte grei. Doi ani în care am avut 8 sicrie împrejurul casei. Au fost doi ani extrem, extrem de tulburi, înseninați din cînd în cînd de zîmbetul copiilor și, mai nou, de privirile lui Noah.

De asemenea, mi-am impus și un post de postări, post pe care l-am întrerupt pentru o perioadă din motive pe care le voi explica altă dată.

Pentru moment stau sub autoritatea pastorului bisericii Sfînta Treime din Aleșd, pastorul Florin Opriș, pe care îl susțin și îl respect drept conducător al bisericii care ne este cel mai aproape de suflet. Este biserica în care ne simțim încă ACASĂ. De asemenea, dau socoteală  periodic unui alt duhovnic, după trecerea spre veșnicie a cumnatului meu, Nelu Maior și a unchiului meu, Florea Cruceru, mari pierderi pentru viața mea lăuntrică.

Cîteva gînduri după acești doi ani?

1. Cred că fiecare pastor ar trebui să treacă din cînd în cînd în bancă, măcar pentru cîteva săptămîni. Este extrem de terapeutic să lași lucrurile din mîini, să te lași condus, să administreze alții programul. Este perioada concediilor. Îi sfătuiesc pe colegii mei, care nu scapă nici măcar în concediu de amvon, să își ia în adevăr concediu. Să se ascundă în bancă măcar pentru trei săptămîni, fără să se deconspire. Dacă sînt baptiști, să meargă în biserici de altă mărturisire evanghelică pentru a nu fi recunoscuți ușor și să se închine simplu din bancă.

2. Cred că oboseala eclesială se acumulează. Ar trebui înființată instituția anului sabatic, fie și la 10 ani, la 20 de ani? Un an în care pastorului să îi fie cadorisit timp pentru reumplere, pentru meditație, pentru cercetare de sine, pentru studiu personal, pentru timp cu familia. Sper să se poată implementa așa ceva.

3. Cred că orice administrator de autoritate ar trebui să stea sub autoritatea altcuiva și asta nu pentru o vreme, ci permanent. Una dintre legile lui Bockenski este: nu poți administra autoritate, dacă nu stai sub autoritate. Fiecare păstor ar trebui să își mărturisească viața cel puțin lunar, dacă nu mai des, unui alt duhovnic mai în vîrstă, să se lase păstorit, analizat, disciplinat, cercetat, întrebat. Dacă psihologii și psihiatrii fac acest lucru, de ce nu l-ar face pastorii?

4. Am mai mult respect acum față de funcțiile de conducere în biserică, pastor, presbiter, diacon și mă rog mai mult pentru familiile celor ce se ocupă de oikonomia Casei Domnului. Este un loc în care se încasează multe și din toate părțile. Cei în funcție încasează, dar și familiile. Grijă la relațiile de familie. Oricît de ocupați vom fi fost cu treburile Miresei Domnului, să nu uităm că fiecare dintre noi avem mireasa căreia i-am promis credincioșia. I-aș sfătui pe fiecare dintre cei care sînt în fruntea bisericilor să acorde cel puțin jumătate de zi de Luni (duminica pastorilor) soțiilor. Să stea cu pruncii, să stea de vorbă, să iasă în oraș, să comunice. Cel puțin 8 ore din cele 168 din toată săptămîna.

5. Copiii! Nu am regret mai mare decît acela că n-am acordat timp din belșug copiilor. Am fost împreună în misiuni, la biserică, am frecventat programele, activitățile et c. Dar am fost prea grăbit de multe ori, prea cu gîndurile în altă parte, absent cu spiritul, prezent cu trupul. Eram în vacanțe și eu mă gîndeam la ”lucrarea Domnului”. Nu este nici bine și nici evlavios, este greșit. Cînd vă vorbesc copiii, dați-le toată atenția. Să scoateți din vocabular expresia: NU ACUM, TATI NU ARE TIMP, TREBUIE SĂ …. 

6. În acestă perioadă am redescoperit postul. Am mai postit și înainte, dar fără chef, fără tragere de inimă. Acum este cu totul altfel. Cînd am motive nu te mai poți opri. Am descoperit plăcerea postului, atunci cînd se face liniște împrejur și începi să auzi TUNETUL vocii Lui sau susurul blînd al Duhului.

7. În această perioadă mi-am făcut ordine în prietenii și prieteni. Am descoperit în diferite circumstanțe cine îmi sînt adevărați prieteni și cîți s-au arătat prieteni doar la nivel declarativ. Cînd pierzi putere și influență sînt unii care profită să te calce în picioare cu nesaț. Abia atunci cînd ești întins la podea apar unii care abia atunci își încearcă loviturile. Și totuși au fost atît de mulți care în această perioadă au stat alături de noi în rugăciune și post. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Trupul lui Cristos, Biserica, și pentru toată puterea care curge prin vinele acestui sacru Corp. Ajunge și la noi.

Este o perioadă interesantă, frustrantă, benefică, terapeutică, tristă, de frîngere și nădăjduim să vină și vremuri mai bune, acceptînd voia Lui cea bună, plăcută și desăvîrșită, cu toate inconvenientele pentru firea noastră pămîntească.