romanii sunt un popor format din indivizi care au tendinta sa se salveze fiecare pe cont propriu.

Cred că „să moară şi capra vecinului” este un proverb specific balcanic, dar cu cea mai bună şi fidelă traducere doar în limba română.

Ana Blandiana oferă un foarte interesant interviu pentru Hotnews, un interviu plin de nostalghia în sensul etimologic al cuvîntului, durere a întoarcerii spre acele vremuri.

„Intrebarea nu este daca ceea ce se numeste „rezistenta prin cultura” a existat, ci daca a putut ea tine locul unei rezistente propriu-zise, unei rezistente politice. Iar raspunsul „da” mi se pare in egala masura adecvat si umilitor. Umilitor pentru ca presupune incapacitatea noastra de a secreta un alt tip de rezistenta. In fapt, raspunsul este „da” nu in sensul ca cele doua tipuri de rezistenta ar fi comparabile, ci pur si simplu ca, dupa infrangerea rezistentei din munti, dupa lichidarea in inchisori a elitelor de tot felul, neexistand o existenta articulata poetic, vidul in care ne sufocam a fost populat de aceste exercitii de respiratie prin cultura. Ceea ce s-a facut in plan cultural nu compenseaza si nu scuza ceea ce nu s-a facut in plan politic. Dar asta nu inseamna ca nu exista si ca nu explica. Oricat de exagerat, raspunsul „da” explica, fara indoiala, insuficienta coagularii la romani si carenta de solidaritate care ne este specifica. Si, in acelasi timp, capacitatea noastra de a ramane vii, folosind remedii neconventionale. Ceea ce nu a existat in Romania comunista  – a existat oare in vreo alta Romanie? – a fost solidaritatea.

……

„Cea mai emotionanta sala de la Sighet este, pentru mine, sala dedicata poeziei din inchisoare. O sala cu peretii acoperiti in intregime de versuri scrise in inchisoare si care, ca sa existe, trebuiau sa exista trei personaje. Uneori ele erau reprezentate de un singur om, dar alteori de trei. Trebuia sa existe poetul care a compus versurile. N-am spus „scris” pentru ca nu existau creion si hartie (inchisorile noastre nu erau ca cele cehe, in care Havel si-a scris jumatate din opera, sau ca cele poloneze, din care Michnik trimitea scrisori la Europa libera).

………….

Sunt absolut convinsa ca daca in ’77 in Valea Jiului si in ’87 la Brasov ar fi fost intelectualii alaturi de muncitori, cum au fost intelectualii polonezi alaturi de Solidarnosc, am fi avut un cu totul alt popor. Sigur, nu pot sa nu adaug imediat: dar am aflat despre ce se intampla in Valea Jiului dupa luni de zile dupa ce s-a intamplat. Da, dar asta nu este o scuza. Nu este o scuza ca exista o adevarata traditie a ne-legaturii dintre intelectuali si restul poporului in cultura romana. Exista un singur moment care face exceptie de la asta: semanatorismul. Dar din pacate nu au existat mari scriitori semanatoristi, ceea ce a dat posibilitatea elitelor de dupa sa faca bascalie de semanatori, sa fie un exemplu de ce caraghiosi sunt aia, patriotii care umblau pe la tara si vorbeau cu taranii.

Citiţi mai departe AICI.