Pe Sergiu l-am cunoscut în anii studenției bucureștene. El la fizică, eu la filologie. De atunci am dezvoltat o prietenie despre care nu știam că ne va regăsi peste ani. Am fost vecini o vreme mai apoi. Drumurile ne-au condus pe amîndoi spre Oradea.
sursa Adevărul.ro
Sergiu este un partener de dialog plăcut și adînc. Vorbește înfrînat, calm, aproape rece, dar răceala dispare odată cu zîmbetul șugubăț care însoțește remarci de un umor rafinat, inteligent. Este plăcut din pricina „atmosferei de ființă”, cum spunea un alt prieten, este adînc pentru că numai Adrian îl poate întrece în devorarea cărților.
În anul din urmă necazul meu ne-a apropiat într-un mod cu totul special. Nu pot detalia, dar pot spune un singur lucru ca de la profesor despre alt profesor: Sergiu predă cu inima și nu are elevi, are prieteni, nu are doar cap, are inimă, nu are doar știință, are pasiune și poate doar pasiunea pentru sufletele atît de fragile ale adolescenților care îi sînt dați în grijă depășește pasiunea pentru cărți, tot felul de cărți. Îi mulțumesc lui Sergiu pentru tot ce a făcut în anii aceștia pentru copiii noștri. Lui Neriah i-a fost diriginte, lui Naum i-a fost profesor. Dumnezeu să-i răsplătească inima și dăruirea.
M-am bucurat enorm împreună cu Natalia că Dumnezeu îi dă trecere nu numai înaintea Lui, ci și înaintea oamenilor prin articolașul acesta. Cu siguranță Teofil Stanciu, prietenul lui mai apropiat, îl poate descrie mai bine decît am făcut-o eu și cu mai mare dreptate decît articolul din ziar.
Cînd întîlnesc oameni ca Sergiu tind să fiu de acord cu clonarea. Să ne trăiască!
Marius Cruceru 
Eu mă bucur mult că a ajuns și la urechile altora talentul și darul lui. El chiar întruchipează ceea ce presupune pe hârtie: profesorul formează caractere.
Ce descriere frumoasa fata de un prieten. Prietenul d-voastra din cele descrise e un om minunat,dar nici d-voastra nu santeti departe de el (adica sunteti tot minunat). Ce am observant sunteti un om al recunostintei (oameni foarte rari in vremea noastra),nu prea multi oameni accepta sau recunosc daca cineva le-a facut vreun bine. Recunostinta e o floare tot mai rara… Domnul sa va binecuvinteze.
Impartasesc aceleasi ganduri,(SUBSCRIU) mot-a-mot,cu strainisicalatori,si as mai adauga,ca va citesc cu mare placere,cu admiratie. Ma gandesc cu profunda emotie,in astfel de vremuri,in care oamenii,devin tot mai solitari,mai ingandurati,mai indiferenti,traim timpuri”speciale’,intamplari care ne bulverseaza,ne modifica traseul vietii,la extraordinarul Proverb17:17- „PRIETENUL adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate.” Va doresc din toata inima „O RECOLTA BOGATA” in Misiunea de la Scornicesti.DOMNUL sa reverse HAR dupa HAR in toata Slujirea si Dedicarea pe care o aveti.
Sergiu, o binecuvantare de la Dumnezeu si pentru grupul de studiu biblic in care ne strangeam saptamanal in caminul facultatii de fizica in anii ’90…multe salutari cu bucurie!
o descriere foatre impecabila as putea sa spun ….. mi-a facut placere sa citesc si sa imi aduc aminte de dirigentele meu …. se potiveste la fix descriera cu amintirea mea. un om deosebit.
Pot confirma toate cele de mai sus. Domnul Berian face parte dintr-o categorie aparte, într-adevăr 🙂