Reiau această postare acum, după mai bine de doi ani de la publicare pentru că între timp am „probat” toate efectele site-urilor de socializare, în special Facebook, care poate deveni un sinonim cu „pierderea de timp”. Cred că acest instrument vă va ajuta în lupta împotriva efectelor Facebook-ului. Am fost nevoit în ultimul timp să reiau acest binefăcător obicei al „tabelelor de timp” şi efectele sînt extraordinare. Nu-mi doresc altceva decît să văd implementată disciplina salvării timpului şi în viaţa celor dragi mie, a fiului meu, ucenicilor şi tuturor celor care au darul zilelor şi clipelor.
Să ne numărăm bine zilele, spune Psalmistul! Pe pătrăţelele de excell se pot număra chiar foarte bine!
***
Urasc Excell-ul ca program, dar majoritatea timpului, din cauza meseriei (partea administrativă) mi-o petrec cu acest foarte neprietenos şi aspru soft. Mai am o pricină pentru care simpatiile mele pentru excell sînt măsurabile cu micrometrul: îmi aduce aminte că timpul trece.
Nu am ceas la mînă, dar am excell. Iată despre ce este vorba. ….
A propos, unii m-au întrebat la trainingul de orientare profesională cum de am timp de făcut atît de multe lucruri. Parte din „secret” este ce urmează… Apoi.. nu am televizor, nu fac alte lucruri şi neglijez o grămadă altele.
După conferinţa de tineret de la Aiud cîteva persoane mi-au cerut detalii despre unul dintre lucrurile pe care le-am pomenit în scurta mea încheiere aplicativă.
Istoric
Totul a început în anii adolescenţei, cînd am cerut ajutor unui frate din biserică să accepte să intru la ucenicie şi să îi dau socoteală.
Era prin 1985. Nu existau computere la îndemînă, dar am făcut un tabel cam aşa.
Am început să îl folosesc şi am devenit curînd dependent. Nu mai puteam fără. L-am folosit cînd am învăţat pentru treapta a II-a, pentru facultate, în facultate. Apoi am întrerupt o vreme. Programul de lucru îmi era aşa de ocupat încît era o glumă umplerea unui asemenea tabel.
L-am folosit din nou în perioada scrierii doctoratului, pentru eliminarea scurgerilor de timp, ca unul care am încercat o chestie pe care n-o mai recomand nimănui: să fiu soţ, tată, pastor, profesor full time în timpul scrierii unei teze imposibile, pe un autor în dreptul căruia apar articole noi în fiecare săptămînă şi anual cîteva teze de doctorat.
Metoda
Din cînd în cînd revin la folosirea acestui excell-ent instrument generator de frustrări.
De ce? Pentru că sîmbăta, după ce se încheie săptămîna, vine partea cea mai grea: nu-amărătoarea orelor. Numărăm toate orele petrecute încolo şi încoace, aici şi aiurea şi vedem ce iese. Acum, cu posibilităţile excell-ului, putem realiza o plăcintuţă din aceea, un grafic care ne arată cum am folosit timpul de fapt.
După ce foloseşti amărăciunea asta vreo trei săptămîni îţi intră în reflex, abia după trei săptămîni, dar tot atunci îţi dai seama cît de mult timp pierzi de fapt.
Acum, de ceva vreme, am început din nou să folosesc excelluţul salvator de timp. Una dintre pedepsele pe care ni le dă Dumnezeu este să ne creştem pe noi înşine. Avem o fiică şi un fiu. Fiica este cuminte, seamănă cu maică-sa. Fiul îmi seamănă leit, este la fel de împrăştiat ca şi mine, aşa că are nevoie de instrumentarul de ajutor.
Este simplu: 7 zile X 24 de ore – 168 de ore.
Din care dormim cam 56 de ore, ne mai rămîn 112 ore, din care muncim cam 50 de ore, ne mai rămîn 62 de ore, din care conducem, sîntem pe drumuri cam 12 ore, ne mai rămîn 50 de ore, din care „pierdem” oricum pe „diverse” cam 20 de ore, ne mai rămîn 30 de ore….
După ce se termină săptămîna numărăm….
Concluzii
Acum, după ce încerci exerciţiul acesta în prima săptămînă… încercînd să îţi aduci aminte ce ai făcut luni, marţi, duminică… nu-i aşa de greu, gîndeşte-te la următorul lucru: dacă ACEASTA ar fi fost ultima săptămîna din viaţa ta?
După o vreme de îndelungi frustrări şi lupte, scapi de tabele şi de scheme, schiţe şi proiectări de timp, scapi şi de ceas, dar firea omenească este păcătoasă şi nemernică. Atunci din nou trebuie să revenim la ţepuşul lui Prîslea şi să ne punem ghimpele în carne ca să putem mărturisi ca apostolul:
1 Cor. 9:27 „Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind, însumi să mă fac netrebnic…”
(a nota că netrebnic în acest context înseamnă ne-trebnic… adică leneş, ne-bun de treabă)
Marius Cruceru 
Frumos. Cu cîteva timp în urmă mi-am făcut și eu un tabel din acesta. E util. Doresc să spun că se poate folosi și Google Spreadsheets pentru cei care nu au (licență de 🙂 ) Excell sau care nu se pricep acolo. Variante mea e online și mă gîndesc că e mai la îndemînă pentru mulți dintre noi care deja folosim internetul on a daily basis.
da, bună idee
Dar ce spuneti de utilizarea unei astfel de unelte pentru evidenta cheltuirii banilor? 🙂
o voi prezenta la vremea potrivită, am prezentat-o la conferinţa din Spania şi mă gîndesc să o pun on line cumva.
cam greu cu excelul on line.
ma intereseaza si pe mine evidenta cheltuirii banilor, puteti sa-mi trimiteti pe mail? MODERAT
Va fi pe blog în acelaşi regim cu întrebările din seara aceasta
e a 2 oara cand imi cenzurati .Multumesc oricum.Voiam sa va spun de ce sa dai socoteala ,dupa ce le faci onoarea si buna credinta de a le arata programul copilului dv , relatia intima , dintre tata si fiu–da apa la moara si vor avea subiecte de ” rugaciune” iar apoi sa intre si sa spuna–da de ce e o ora si nu o ora si 5 min? da de ce face atat sport –ce vrea sa devina fotbalist????? nu e mai buna discretia fata de astfel de oameni care dupa ce le areti din timpul tau ultra pretios sa stai sa le tastezi –EI SA COMENTEZE?????????? DONDANESTI DE ROMANIA!!!! DEGEABA –eu stiu cat incercati din greu sa impacati capra varza si lupul ca nu iese––eu am copiat deja din programul dv cateva lucruri deosebite de interesante, si cu modestie spun ca alor mei este mult mai incarcat .EU VA MULTUMESC PT IMPARTASIREA ACESTOR GANDURI SI VA SPUN CA NU AS AVEA VOINTA SI MOTIVATIA SA DEZVALUI PROGRAMUL DE EDUCATIE UNORA CARE DONDANESC….. SI APROPO ACU CINEVA CERE SI SITUATIA FINANCIARA A BISERICI????? MAINE DE LA EDITURA TREZITI-VA SAU ORTODOXIA SRL–-FILIALA MOASTELE SF GHEORGHE DE 10 HOTARE va ve-ti trezi cu garda financiara sau protectia mediului etc …… eu sunt ortodox oficial si ma gandesc ca cinestie cati catolici , orto, sambatari, martori va urmaresc ”contul de profit si pierderi zilnic” vad ca postarile mele devin muza pt dv Întrebări de “dat socoteală”.
ps. multumesc pt cenzura…… isi are si ea rostul .
draga lupu, comentariul în sine este destulă dovadă şi argument pentru motivele moderării.
nu mai am prea multe de adăugat.
QED
O scurtă observaţie legată de acest program. (Referitor la programul copilului, evident că este un şablon orientativ, n-ai cum să pui în program toate activităţile neprevăzute.) Am făcut un curs de calculatoare prin 2004 şi când am învăţat despre excel am fost terorizat de câte lucruri ştie să facă, am fost puşi să facem pe el programe de calculat salarii, statistici de vânzări etc. Este o vorbă, excelul ştie o grămadă de lucruri, dar toţi îl folosim doar pentru chestii simple. Evident, nu este un păcat să faci un tabel în excel, doar pentru că are coloanele gata făcute, nu se supără excelul, ce vreau eu să spun e că, cu toate că calculatorul, de cele mai multe ori, ne este un duşman şi ne pierdem vremea pe el, ne poate fi un bun prieten atunci când îl folosim la ce avem nevoie, important este să ştim să-l folosim în aşa fel încât să ne fie de folos.
Referitor la utilizarea excelului pentru evidenţa cheltuirii banilor, eu mi-am făcut aşa ceva, şi cum mi-a venit ideea. Iniţial, mi-am scris pe un bileţel, pe măsuţa din hol unde-mi ţin banii, bonurile, cardurile şi listele de cumpărături, plătile lunare pe care le am de făcut, pentru a nu uita să plătesc vreo factură la timp. Asta, pentru că facturile, uneori, au prostul obicei să întârzie. Asta a fost în urmă cu mai mulţi ani. În prezent, toate facturile îmi vin la timp, pe mail, şi nici nu mai am grija plătirii lor, pentru că mi le plăteşte banca, prin direct credit (cu excepţia celei de la gaz, cu care banca nu are contract). Dar, după ce am scris acel bileţel, mi-a trecut prin cap să fac o listă în excel în care să ţin evidenţa plătirii facturilor, şi cu timpul, am extins-o, şi în acelaşi fişier îmi trec toate operaţiunile financiare, (dacă am cumpărat ceva, plătit numerar sau cu cardul, când mi-a intrat salariul, când am primit factura, când am plătit întreţinerea, etc.), şi astfel ştiu câţi bani am numerar, câţi am pe card, câte bonuri mai am, ce facturi am de plătit, etc. În privinţa facturilor, deşi banca le plăteşte doar la scadenţă, excelul mi le scade de pe card la primirea lor, şi în acest fel, deşi banii încă sunt pe card, excelul nu mi-i mai arată, şi nu mă mai bazez pe ei. Dacă aveţi curiozitatea să vedeţi un exemplu de evidenţă a cheltuirii banilor făcută pe excel, vi-l pot trimite pe mail.
Da, uneori e frumos. Alteori e păcătos – în sensul de fără frumos, searbăd…
Sigur, mai bine o viaţă searbădă la 13 ani decît uscată mai tîrziu.
La 13 ani, viaţă searbădă?
Unde dai și unde crapă…
Nu mai da ca să crape. Încearcă altfel.
Marius ,
ma impresioneaza in tabelele tale trei lucruri pe care le consider esentiale : orele rezervate pentru Biserica , cititul Bibliei cu familia si „timp cu tati ” .
Daca si in tabelul timpului familiei mele ar fi existat acestea , sigur nu am fi ajuns la moment de rascruce ! Uneori , se mai poate indrepta ceva , alteori- din pacate – nu ; poate fi prea tarziu …
da, şi azi am petrecut timp împreună deşi nu era în „program”.
Am cîntat trei cîntări, m-a fugărit cu bicicleta.
Am făcut multe greşeli şi eu cu copiii, încerc să recuperez ce se poate cît se poate.
Marius ,
copiii tai isi vor aminti , cu siguranta , timpul in care , ai renuntat la altceva , ca sa fii cu ei . Te admir ca-ti faci timp , avand in vedere programul destul de incarcat pe care il ai .
Cu deosebita tristete iti spun ca , ai mei , acum un pic mai mari au cosul de baschet ( pe care tata il promisese ca-l va instala undeva in curte ) in ambalajul original . Au trecut anii , nu cred ca mai au timp sa arunce mingea la cos ; au saniutele cumparate cu ani in urma , tot asa , nedesfacute ; nu am mai fost la munte iarna … rachetele de tenis sunt pline de praf , …din ceea ce ar fi trebuit sa fie ” timp cu tati ” nu a mai ramas nimic … de timpul lor de joaca nu pre isi vor aminti , dar de timpul pe care tu il petreci cu ei , sigur DA ! Acestea sunt caramizi pe care le pui la temelia vietii lor sanatoase !
Saritah, nu, nu reuşesc cum aş vrea, avem şi noi pachetele noastre nedesfăcute şi proiectele noastre ratate.
Pe acesta din urmă nu vreau să îl ratez … reconstruim placa de skate a lui Naum.
acum căutăm vopsea de lemn, dar tare să fie, de placaj.
Placile de skate cele mai durabile se fac din lemn de artar, ca au o anumita combinatie de elasticitate si rezistenta la impact putin intalnita la alte feluri de arbori.
Eu am rupt doua. Nu cred ca erau 100% artar. 🙂
Mulţumim, deja l-am informat pe Naum.
Felicitari pentru blogul cu fotografii, foarte reuşite, ai talent cu carul şi camionul
E bun un astfel de program.
E bun ca sa vezi ce nu ai facut. 🙂
Mie nu-mi iese niciodata, in ciuda palm-urilor, PDA-rilor, iPod-urilor si a altor nazdravanii tehnice folosite. 🙂
Excel-ul nu mi se pare un program dificil de folosit. Raman si varaiante free gen OpenOffice.
Sigur… frustrarea este aşa de sănătoasă.
Vorba evreilor, Orice proces de educaţie începe cu o frustrare.
Problema unor frustraţi la 40 de ani, după ce se uită în urmă şi n-au făcut nimic semnificativ este că n-au fost frustraţi la vreme.
Vorba americanului
Ori te bucuri acum scurt şi plăteşti mai tîrziu mult, ori plăteşti acum şi te bucuri mai tîrziu şi mai mult.
Daca va reusi sa-si ordoneze viata, va realiza multe.
Imi aduc aminte de fratele Nicolae Moldoveanu. A fost un om extrem de disciplinat, cu un program foarte riguros. De aceea a realizat atat de multe.
Din pacate, eu nu am reusit sa-mi impun astfel de programe (rezultate le simt pe pielea mea…).
Faci bine ca il inveti sa fie ordonat de la varsta asta. Nemtii au un proverb: ceea ce Ionica nu a vrut sa invete, Ion nu va mai reusi sa invete niciodata.
Mai tarziu fiul tau iti va multumi, asa cum ii multumesc eu azi tatalui meu ca imi facea in copilarie un program foarte restrans de vizionare TV…
Ai dreptate, avea un program strict. La fel şi Ionatan Piroşca.
Foarte bun proverbul acela!
Was Hanschen nicht lernt, lernt Hans nimmermehr.
Il stiu de la conducatorul meu de doctorat. Din pacate, l-am aflat prea tarziu…
Sună mai frumos în româneşte… 🙂
Programul copilului mi se pare incomplet si ireal. Asa cum spunea Creanga: „Daca-i popa sa ceteasca si daca-i copil sa se joace” nu am gasit nici o fereastra pentru joaca in programul respectiv.
Orice program sanatos rezerva niste spatii pentru evenimente neasteptate care oricum apar. Acest lucru nu a fost luat in considerare.
In rest o idee buna dar cred eu prea militaroasa. Un copil are nevoie si de timp cu cei de varsta lui. Cand numai lucruri de gen: biserica, scoala, teme, instrument, sport sunt luate in considerare atunci ceva este „amputat”. Si acest lucru costa.
Sustin comentariul tau, Nicu. Sunt chiar curios sa vad daca fratele Marius va raspunde acestui comentariu. Copilul trebuie sa se joace si trebuie sa aiba prieteni.
Elvis şi Nicu, aveţi copii? Nu? Buuun!
Atunci trebuie să vă spun un secret… joaca nu trebuie programată. Vinesingură!
Era mai mult vorba de timp pentru activitati neprogramate. 🙂
In cadrul unei zile de munca ma lovesc de chestii neprogramate pentru care trebuieste sa aloc timp.
Acest lucru nu am vazut in program. Nu am copii dar am fost copil si stiu ca nu se poate fara.
Sigur, inteleg, azi…
trezit la 7,
igiena, mincat, rugat,
de la 8 la 13 scoala
de la 13 la 14 vioara
apoi plimbat fleaura prin parc,
venit acasa tirziu
mincat
citit vreo ora,
apoi teme, cu lupte si negocieri,
apoi cintat impreuna cu sora lui si cu mine
apoi mers afara cu bicicleta si alergat tata pentru slăbit
venit acasa, citit
masa
citit biblia
somn
nu seamana, nu-i asa? Dar tabelul acela este un cofrag…
draga Nicu,
Programul acela este „ideal”.
Cum a fost azi de fapt? Ne-am luptat să facă teme, apoi să traducă lecţia la franceză… între timp l-am scăpat vreo două ore pe la joacă… că aia nu trebuie programată…
Copiii au o energie şi o capacitate de distribuţie a atenţiei încît nu trebuie programată joaca. Vine singură.
Imaginează-ţi ce s-ar fi întîmplat azi dacă programam joaca… fără structurare. Salut franceză, salut lecţiile la matematică, salut studiul la vioară, totul se ducea pe apa sîmbetei.
Strcuturile de acest tip formează nişte baraje destul de flexibile în calea ţîşnirii impetuoase a energiei copilului.
amîndoi, şi eu şi Naum sîntem împrăştiaţi, tocmai de aceea avem nevoie de astfel de chestii milităroase.
Azi am ieşit împreună afară, eu pe jos, el cu bicicleta.
Iar de timp cu cei de vîrsta lui… caut să limitez acest timp… voi spune altădată de ce.
Exact, ai folosit corect cuvîntul. Ceva este amputat. Asta este şi ideea. Amputam firea pămîntească!
Costă? Slavă Domnului! Va culege roadele mai tîrziu.
Ok , am priceput. 😀
Descrierea programului real mi se pare mai lejera. Altfel cred ca un copil ar „innebuni”. Eu unul nu as fi rezistat si m-as fi revoltat intr-un fel sau altul…
Marius, Excel-ul este considerat cel mai valoros program de calculator inventat vreodată. A-l folosi la tabelare şi la grafice, este ca şi cum ai utiliza naveta Columbia la pulverizat insecticide pe cîmp, pentru că softul are altă destinaţie, în altă parte e valoarea lui. Tot ce înseamnă finanţă mondială foloseşte Excel: dacă pică el sau se virusează,se prăbuşeşte bursa, de la Londra la Tokyo.
Mulţumesc lui Dumnezeu că tata nu mi-a făcut program, că fugeam de acasă. Bine că nu i-a păsat.
Celălalt tată, Tata cel adevărat, îmi spune un singur lucru: „Roagă-te neîncetat!” Şi gata timpul, nu? Poate de-asta a pus în gura apostolului asta, ca să „ucidă” orgoliul Excel-ului.
Tolstoi scria în Jurnal că cel mai inutil lucru pe care l-a făcut în viaţă a fost să-şi programeze timpul, pentru că a încălcat tot ce şi-a propus. Spunea că nu se va duce la ţigănci şi la petreceri, şi tocmai aia făcea. După ce a pierdut un noian de vreme, a devenit cel mai mare scriitor modern, iar „Război şi pace” este comparabilă doar cu Iliada lui Homer.
Shakespeare a fost un alt model de „pierde timp”.
Este o părere care nu se luptă cu a ta, ci e pe dos, complementară. Pentru culoarea locală, merge…
Rasvane, crede-mă că sînt un utilizator foarte avansat de Excell, ştiu ce poate face. Planurile mele de învăţămînt fac autocalculaţii, cîteva zeci pe pagina, introduci doar cifrele la ore credit şi îţi dă şi sumele sau mediile de ore pe săptămînă, ore de lucruindividual per student etc.
Tu mulţumeşti lui Dumnezeu că tatăl tău nu ţi-a făcut program. Eu nu! Tare mi-ar fi plăcut acum să îţi fi făcut program. 🙂
Eu îl întreb de ce nu le-a făcut Dumnezeu program şi altor prieteni de-ai mei. Pe unii i-am pierdut pe drum tocmai din cauza faptului că nu au învăţat disciplina la vreme.
Chestiunea cu roagă-te neîncetat se potrivesşte mai bine cu excell-ul meu că există o rugăciune a mîinilor pe care o pierdem din neveghere şi stat a proasta .
S-ar putea să te ajute mai mult exceluţu meu chiar şi la Bucuraţi-vă întotdeauna!
Tolstoi? Mă tem de calificări de genul „cel mai mare scriitor”, „cel mai mare poet” etc.
Repet, am scris despre aparenta „pierdere de timp” a Domnului… dar voi reveni curînd cu acea reluare de pe pătrăţosu
Stiu ce vrei sa spui, dar este pe un palier cu totul diferit. Eşti în altă gamă şi în măsura de 3/4.
Deşi seamănă, eu cînt 6/8 la partitura ast şi în major, nu în minor.
Marius, nici vorbă că eşti un om înţelept şi-ţi educi copiii dîndu-le o educaţie aleasă. Ceea ce am vrut eu să spun este că modelul tău s-ar putea să nu fie bun în cazul altor adolescenţi, care au înclinaţii evidente pentru un anumit domeniu, neglijînd altele. Wurmbrand, ca şi Borges, învăţau limbile străine cu multă uşurinţă pentru că aveau o înzestrare nativă pentru asta. Ultimul a învăţat engleza în două luni. Manolescu, criticul nostru literar, a citit tot timpul. La şcoală nu a fost prea grozav, dar la Facultatea de Litere a strălucit. E adevărat că, educînd astfel un copil- în fericita situaţie în care el se supune părinţilor- va deveni un om educat, sau cum se spunea, pe vremuri, un copil „de familie bună”. Apoi, crescut într-o familie creştină, de oameni evlavioşi, are şanse să devină desăvîrşit în multe. Te-aş întreba, însă: cîţi copii defavorizaţi sunt la tine în biserică? Care au potenţial, dar ai căror părinţi sunt fie săraci, fie lipsiţi de educaţie? Îi mănîncă nenea Cronos, cum spuneai tu? 🙂
Familie bună? FAmilie creştină, da !
Sînt puţini defavorizaţi la noi în biserica, dar sînt.
Există modalităţi de asistenţă şi pentru aceşti copii,
dar … eu ştiu că aceluia căruia i s-a dat mult i se va cere mult.
mie mi s-a dat, deci mi se va cere, la fel lui Naum.
Azi, spre exemplu, s-a jucat, s-a uitat la un film…. păcat groaznic, deci a fost un pic mai liber 🙂
l-am mîncat un pic cronosul.
Mă bucur pentru asta! 🙂
Încearcă şi cu pescuitul…
da, uite o idee.
am încercat cu pescuitul de oameni, merge mult mai bine.
Incearca si cu sahul! 🙂
Am încercat pînă mi-a dat dureri de cap!
Mîine avem ziua împreună. Sper să pot folosi bine timpul
hiiiiiiimm! ma-ti facut sa iau considerare posibilitatea de a ma ruga pt ca fun „anonym” sa distruga execel-u’ ( 🙂 ? )
Şi încă ceva- că tot stau cu primul comentariu la moderare şi poate le uneşti: Wurmbrand, Steinhardt şi Bunian au fost „programaţi” pentru a-şi petrece timpul în altă dimensiune de spaţiu şi timp. După ce au „irosit” mulţi ani, au întors la Domnul mulţimi întregi. Havel a fost închis cîţiva ani, pierzînd timp: a fost mai valoros, după aceea, decît Iliescu, cu toată libertatea lui metodic drămuită. Cehul a fost un model politic de urmat.
draga Rasvan, este vorba de cu totul altceva.
noi vorbim aici de formare, de educaţie,
Wurmbrand? Cum crezi că putea vorbi 7 limbi?
a bătut berbunca cu prietenii cînd i-a venit? Steinhardt?
Noi vorbim aici de anii de formare.
despre pierderea de timp am mai scris cînd am vorbit de timpul kairotic al lui Isus versus timpul hronotic în care noi trăim.
să nu uităm că zeul care şi-a mîncat copiii se numea Chronos!
Wurmbrand, nu Wurmbrandt, măi Cruceriu…
Corect, Cristi 🙂
Trist devine cand nu mai avem timp, nici rabdare, nici concentrare pentru a alcatui astfel de tabele… 😦 Cand mi-am dat seama de asta, am inceput sa mai „tai” din activitati. Pur si simplu agenda devenise neincapatoare, uitam ce si cand trebuie facut.
Dar uitarea poate fii uneori binecuvantare, pentru ca uneori ma trezeam cu timp liber si atunci cand nu aveam, de fapt :), si mai puteam „inghesui” ceva pe acolo..
timpul investit în făcut de tablee se răscumpără singur.
mie imi pare viabil .am sa incerc si io.da’ cred ca am sa incep de luini 🙂
Parerea mea este ca orice copil are nevoie de un program si ca se simte in siguranta atunci cand stie ce urmeaza, stie ce a facut si in plus stie ca cineva este mereu langa el si il ajuta la tot ce are de facut.Nu cred ca Naum este lasat sa se descurce singur.Daca iti pasa intr-adevar de copil iti pui un pic mintea la contributie, creativitatea si nu in ultimul rand rugaciunea si ii poti face totul ca o joaca, in functie de varsta si de interesele lui.Copiii au foarte multa energie si cred ca oricum fac ceva, doar ca avand un program stabilit vor fi mai ordonati.Daca nu de mic il inveti pe copil obiceiurile bune atunci cand?Pana la o anumita varsta copilul este maleabil si ca un burete care vrea sa atraga tot din jur, este dispus sa invete, sa cunoasca, este receptibil.Cred ca este cea mai mare investitie perioada copilariei.
Cred de asemenea ca pentru Naum nu este o pedeapsa sa mearga la biserica, nu-i asa frate Marius?In mod normal acolo isi gaseste prietenii, acolo este familia lui si de ce nu ar fi foarte fericit acolo?
Acum ca am crescut mi-ar fi foarte greu sa imi impuna cineva un program, dar daca era un program cand eram mica mult ar fi fost investit in mine, lucruri cu care acum ma lupt din greu.
Marina, mulţumesc de înţelegere.
Niciun copil nu trebuie lăsat să … se descurce singur… aici Rasvan vorbeşte de adulţi, de oameni deja formaţi.
Educaţia presupune structuri.
David DeWitt are chestia asta în Cartea Bărbatului Matur… Copilul treubie condus dinspre haos spre structură, spre disciplină, pentru ca apoi să poată exersa creativiatatea.
Şi adulţii trbuie să repede din cînd în cînd ciclul acesta. Şi mie îmi vine ispita în timpul zilei să mai comentez pe blog, dar mă abţin pînă seara … este o formă de post, de redisciplinare.
Naum trebuie să înveţe să spună NU, ca orice bărbat. Poate că acela este unul dintre cele mai grele lucruri în viaţa unui bărbat, de asta avem atît de mulţi ratatţi împrejur.
Îşi desenează ţinta, după ce au ajuns deja şi încearcă să ne convincgă că acolo au dorit să ajungă.
Nu, pentru Naum este o pedeapsă să îi spun că rămîne acasă. Viaţa noastră este foarte legată de biserica din Aleşd.
6 ore de somn pe noapte?
Probabil e ca in culturism, niciodata nu se potrivesc programele de la un indivd la altul.
Aaa.. 8 ore acum am vazut! Sorry.
da, şi la somn este cel mai ordonat! aici nu-mi seamănă! 🙂
chiar.remarcasem.daca dvs. sunteti dezordonat… atunci pt mine tre’inventat un nou termen 🙂
există grade de a fi dezordonat… următorul pas este …. HAOTIC.
🙂
Marius,
Îţi mulţumesc pentru această postare. Ajută mult.
Departe de a „condamna” vreun părinte pentru programarea atât de riguroasă a activităţilor, deşi la început, când am citit, am avut o uşoară strângere de inimă (nu ştiu de ce nu mi-o pot încă explica), m-ai convins că ceea ce descrii aici nu e o severitate excesivă, aplicată cu rele intenţii. Ne convingi de asta prin chiar vorbele tale: „joaca nu trebuie programată, joaca vine singură”. Asta explică tot. Spune tot. Crede tot. Şi nădăjduieşte tot.
Cunosc o situaţie, însă, doar într-o anume măsură similară, în care copilul, ajuns la adolescenţă, a ajuns să înveţe foarte bine, să se refugieze aproape complet în „activităţi” tocmai pentru a nu se confrunta cu oameni, cu acei prieteni de vârsta sa (de exemplu) de care spui ca ai vrea să-l ţii puţin mai departe pe fiul tău. Acum persoana respectivă e în tratament. La psiholog. Ajunsă acolo cu diverse probleme, se descoperă pe zi ce trece, că toate se reîntorc la copilărie. Şi la programul atât de „punctual programat”, la „disciplina şi rigoarea” de atunci…
Te rog să nu interpretezi în vreun mod negativ cele scrise de mine aici. Departe de mine. Mai ales că n-aş putea judeca vreodată pe alţii, mai ales pe cei ce sunt, cred eu, binecuvântaţi cu calitatea de părinte… Am simţit doar nevoia să spun, şi aici, că viaţa… sau Domnul nu le aşează pe toate aşa cum credem/programăm noi că le va aşeza. Dar tu ştii asta mai bine ca oricine, încrederea ta fiind cu siguranţă completă în Domnul şi nu în tabelele Excell.
draga Oana.
Fiecare copil este deosebit, diferit,
la fiecare trebuie tratat excesul într-o anumită directţie. La Naum nu este cazul să ocolească oamenii,
este extrem de lipicios, îşi face imediat prieteni.
Mulţumesc pentru cele spuse.
E clar, seamana cu tatal lui. 🙂
Asta mi-e pedeapsa, să mă cresc în oglindă 🙂
greu de tine, scrii in oglinda, ne inveti sa citim in oglinda si aflu acum ca iti cresti baiatul in oglinda! 🙂 🙂
Azi am avut o ceartă destul de mare… tocmai din pricina faptului că încerc să nu îl cresc în oglindă. Sper săse facă inginer 🙂
subscriu la multumiri! cum mi-ar fi prins si mie unele lucruri la timpul lor…
Aproape fara cuvinte. Am ramas uimita si impresionata placut de atata disciplina si organizare.
Acum reusesc sa ma dumiresc si in alte privinte.
Se pare, fr. Marius David ca planificarea din adolescenta v-a fost de bun augur. Cu certitudine, tot de bun augur este si pentru Naum.
E placuta vederii o astfel de dramuire a timpului, cu atata rigurozitate, ordine crestineasca, cu cat sesizezi principiile care stau dincolo de alcatuirea programului.
Timp pentru joaca si pentru alte „activitati personale“ ne este atat de usor sa gasim, insa cand e vorba sa „rascumparam vremea“ e greu nu doar de implinit dar si de invatat modul de a face aceasta concret, constant, perseverent. E ceva ce se deprinde cel mai usor in copilarie, aproape ca „intra in sange“ si mai tarziu va functiona in mod natural.
În schimb, aduce implinire si satisfactie sufleteasca timpul rascumparat, folosit pentru Domnul.
As zice ca nu tabelul e frustrant si nici respectarea lui searbada, ci tocmai timpul cheltuit mai lejer, lipsa de raspundere, si altele…
Nu-i chiar aşa… sărim peste tabel de multe ori.
Voi pune şi tabelul real, aşa cum l-a făcut Naum
A-ti invata copiii de mici sa-si foloseasca bine timpul inseamna a le da ca zestre o metoda sigura de a izbandi in viata.
Cine are copii si-i iubeste cu adevarat, ar face bine sa ia aminte la ce-ati postat aici.
Am vazut insa ca nicaieri in tabelul lui Naum nu e mentionat cuvantul “munca”, adica vreo activitate fizica, utila pe langa casa, in schimbul banilor de buzunar sau “allowance”, cum se zice pe-aici.
Chiar dac-ati fi bogatas, cu servitori pe langa casa, si tot e bine sa invatati pe copii valoarea banilor obtinuti prin munca – mai ales una care necesita ceva transpiratie.
Si noi am avut tabele, care includeau insa si responsabilitati precum aspiratul covorului, spalat vase, apa/hrana/curatenie la catel, udatul zarzavaturilor, dusting, mopping the kitchen, etc. – si saptaminal, prin rotatie, le schimbam munca. Bineinteles ca toate astea le puteam face noi, parintii, dar am considerat ca si “corvoada” isi are rostul pe langa biserica, studii, pian, soccer, inot, karate, wrestling, tae-kwon-do, si multe alte extra-curricular activitati (sau “joaca pe banii nostri”, cum le zicea nevasta-mea).
Cand baietii au trecut de 10 ani, tare le placea sa-i iau cu mine la lucru sambata sau cand nu aveau scoala, caci ii plateam $5 pe ora, si-astfel si-au cumparat cartile si bicicletele preferate, chitara si alte lucruri. Se desparteau mai greu de acesti bani insa aveau mai bine grija lucrurile astfel dobandite.
In fine, cred ca-i bine sa includem in programul copiilor si “chores”, munci de care ei sa raspunda si pentru care sa fie remunerati.
Naum munceşte, are activităţi de genul asta, deşi ne luptăm cu asta.
Azi fetele au făcut cozonaci. Neriah şi-a făcut ucenicia la asta.
Avem deja o astfel de chestiune. NAum trebuie să muncească în contul a 150 de roni pe care deja i-am dat.
A muncit săptămmînile trecute pentru alţi 50.
nu-i cam putin?!
vezi sa nu inceapa sa citeasca in Capitalul! 🙂
Deocamdată îl învăţ starea premarxistă… exploatarea omului de către tatăl lui 🙂
Funny chestia cu exploatarea!..
A pune pe copii la munca nu-i doar pentru a-i invata etica si valoarea muncii – dar e bine ca un baiat mai ales, sa fie cat de cat indemanatec cu uneltele necesare intretinerii unei gospodarii.
Baiatul meu cel mai mic a fost doua veri in Mexico cu un grup de tineri sa ajute o misiune care construia case pentru saraci. Cand s-a intors mi-a multumit ca l-am invatat sa foloseasca nu doar ciocanul dar si multa alte „power tools”. (afisa deja a „manly attitude” si devenise un mic lider in grupul lui din cauza aceasta… si ce nu face un baiat ca sa-l remarce fetele!)
Am coordinat multe proiecte unde veneau baieti si fete de la biserica sa dea o mana se ajutor, si ma cuprindea mila cat de neidemanatici erau, caci deseori, mai mult stricau in loc sa ajute.
Si in sinea mea, nu-i blamam pe ei, ci pe parintii lor.
Foarte util. Asta este şi ideea misiunilor Countryside.
La fel cu FAbrica de bărbaţi.
Da, părinţii care nu-şi pun copiii la muncă îi vor face pe alţii să sufere în viitor.
🙂 🙂 🙂
Lasa-i si lui macar nitel socialism utopic, un falanster, ceva… Se vede clar ca si aici esti de dreapta! 🙂
Sa speram ca dialectica premarxista – in care tatal este „dusmanul” de c(l)asa 🙂 – nu este la fel de revolutionara ca cea marxista! 🙂
da, vorba lui Tutea, la tinereţe, dacă nu eşti comunist, n-ai inimă, dacă rămîi şi după tinereţe comunist, n-ai minte!
intru totul de acord….eeiii !care va sa zica otara de minte tot am!
…cu completarea ca, pentru Tutea, acea „de dupa tinerete” de care vorbea avea o culoare foarte verde si se asorta cu centura cu diagonala… Adevarata maturitate si intelepciune a capatat-o in temnitele in care l-au bagat cei „fara minte”.
Intelepciunea nu e nici de dreapta, nici de stanga, e de Sus!
Bine spus, mintea i-au băgat-o în cap cei fără de minte.
In era pierderii de vreme, un tabel a day keeps somajul away. Metaforic cat si propriu-zis, dupa mine.
Aici avem o frantura din dintr-o ispititoare zi a unora dintre noi.
Excelent, asta merita un loc mai in fata ca postare statatoare de sine.
🙂
Mai ai si astazi un mentor in fata caruia dai socoteala? Ce fel de socoteala?
da, cine caută găsește. Este adevărat că biserica baptistă și bisericile evanghelice îngeneral suferă de o boală pe care o voi descrie curînd, este vorba de amathetie cronicizată generalizată, dar tot cred că mai găsești mentori, dacă cauți ..
cum se poate da socoteală: există un set de întrebări pe care eu le-am suoportat și le pun la rîndul meu, care acoperă toate domeniile vieții, domenii despre care dăm socoteală.
mi-ar place sa stiu si eu setul de intrebari, daca ai cumva lista… 🙂
ne intilnim personal si ti-o dau
Vorba lui Țuțea? Suna altfel:
„Dacă până la 30 de ani nu eşti de stânga, înseamnă că nu ai inimă. Iar dacă după această vârstă rămâi de stânga, eşti un bou”.
exact, dar este mai frumos cum am formulat/o eu.
Tutea a intrat in folclor, fiind o personalitate orala, deci se va supune la regulile folclorului.
Oricum nu a avut dreptate.
Poti sa ajungi la 30 de ani fara a fi comunist si sa ai inima.
Wrroooong!!!!
si a spus o gramada de alte nazbitii.
fiecare creier mare are dreptul la cite o saritura de pe fix. Exact ca acul pe discurile de vinil.
O singura problema cu aceasta postare. Softul se cheama „excel” si nu „excell” 🙂
corect!
Stimate domnule Cruceru,
Mă întreb, oare tot aşa ar fi arătat comentariile dacă nu precizaţi că e programul fiului dumneavoastră? E greu de digerat ideea disciplinei şi a rigorii, a autorităţii parentale pentru un popor care îşi creşte copiii cu ideea: Lasă că destul am muncit eu, măcar ei să…
Aşa se face că mama găteşte în timp ce fiica doarme până la prânz sau se pictează ca o gheişă, că tatăl munceşte în grădină şi fiul pierde vremea pe net…
Personal, ca mamă a doi copii, cred că numai cine nu-şi iubeşte copiii îi ţine departe de disciplină şi de muncă.
Cu respect, Ada
Pot să îmi pun şi programul meu, dacă este nevoie. Dau socoteală de timpul meu unui frate. În rest.. aşa cum spujneţi.
Reblogged this on Vanitas Vanitatum and commented:
Excelent! 🙂 NU veţi pierde vremea citind articolul acesta!
Frate Marius,
Cred ca unul dintre cele mai mari regrete este referitor la timpul pierdut la „Scoala” + „Teme” care ar fi fost mult mai comprimat, eficient si optimizat in cazul HomeSchooling-ului …
Domnul sa va dea putere!
da, aşa este… din păcate Domnul nu ne-a mai dat şansa de a încerca cu homeschoolingul. Soţia mea a pierdut sarcina săptămile trecute. Acum avem patru copii. Doi pe pămînt, doi în ceruri.
excel, nu excell
„…există un set de întrebări pe care eu le-am suoportat și le pun la rîndul meu, care acoperă toate domeniile vieții, domenii despre care dăm socoteală.”
Chiar as dori sa am acest set de intrebari…..
da, le voi pune,
mi s-a mai sugerat acest lucru,
aceste întrebări vizează… părtăşia cu Domnul, cu biserica, zeciuiala, relaţiile de familie, curăţia lăutrică…
Multumesc….abia astept.
Recomand o unealta online gratuita alternativa excell-ului. http://myhours.com/
Poate fi customizata functie de roluri sau proiecte, de obiective si de activitati.
In echipa de coordonare a bisericii noastre masurarea timpului cu ajutorul myhours este mandatorie atat pentru angajati cat si pentru voluntari, fiecare trebuind sa se asigure ca investeste timpul in directia potrivita conform fisei de post negociate si asumate.
Mulţumim, TitusP. Este interesant, voi cerceta site-ul.
Foarte util myhours, imi place mai mult decat excel-ul, tocmai mi-am facut cont
Merci
Reblogged this on Germania Evanghelica.
De ce vorbiti impotriva pierderii timpului cand 24/24 sunteti online pe facebook sau bloguri. Daca pastorul meu ar pierde atata timp pe internet saptamanal stiind mai bine decat mine toate videoclipurile youtube si breaking news-urile, discutiile tabu si etc, as pleca in 3 secunde din biserica aceea. E in ordine, nu acceptati mesajul ca vizibil la commenturi, nu cumva sa…
Stimate Marian Filip, glad you ask…
1. faptul că al meu computer este pornit şi logat 24 din 24 este înşelător, nu stau 24 de ore pe computer, nici măcar timpul în care mă vezi tu logat. Un computer poate funcţiona şi fără ochii mei în faţa lui. Ziua de ieri? 1 oră şi 30 de minute fix exact la computer.
2. NET-ul se cheamă în engleză PLASĂ. Internetul epntru mine este o simplă plasă pentru pescuit de oameni. Este unul dintre lucrurile pe care le fac de o vreme şi … destul de bine spun alţii. Dacă este ceva indecent sau poticnitor în ce vezi că distribui sau comentz, anunţă-mă. Ah, azi vei citi o reacţie dură la traseismul politic. N-am mai făcut-o demult, dar consider necesară luarea de poziţie în aceste chestiuni.
3. Pînă una alta îmi fac meseria, mi-am construit cu ajutorul Domnului o carieră, m-am apucat de „internet” după ce mi-am terminat studiile, inclusiv doctoratul, între timp scriu, cercetez, studiez şi conduc o facultate.
4. Sper că ai parte de un pastor bun. Despre activitatea mea pastorală nu eşti în măsură să judeci tu, o vor face membrii din Biserica din Aleşd. Au făcut-o şi o fac de 16-17 ani încoace. Mă supun la fiecare patru ani la vot. Obligatoriu şi oricînd pot scăpa de mine. Deocamdată nu-mi neglijez pregătirea predicilor şi unele dintre ele le poţi găsi chiar în locul atît de criticat, pe internet, diseminînd în acest fel Sămînţa.
5. încă ceva. Pe bloguri nu stau. Pe blogul meu, da. Îi aloc o oră zilnic, asta după ce dau familiei, soţiei în primul rînd şi altor activităţi care sînt în ordinea de priorităţi mai sus. Pe blogurile altora nu umblu. Nu veţi putea găsi prea multe comentarii de ale mele „pe bloguri”
cu drag,
un pescar
deci … n-ai mai revenit. mulţumit de răspuns?
dacă tot doreşti să îmi ştii programul,
vineri– călătorie în Oltenia, predicat la Bircii, lîngă scorniceşti,
sîmbătă, constanţa, nuntă, timp de ucenicie cu fost student,
duminică predicat în constanţa,
drum casă, întîlnit cu lutieri şi prieteni dragi,
marţi predat,
miercuri drum, conferinţă,
mai continui? ah, între timp computerul stă acasă şi te vînează pe facebook… big brother veghează. 🙂
sărmane judecător la prima vedere…
Interesant acest program:).Eu am crescut la tara, crescut de bunici.Bunicul a prins armata, armata!Mi-a povestit ca acolo a invatat sa fie disciplinat, si imi tot zice ca „acolo s-au facut unii oameni”.Inclin sa-i dau dreptate!.Armata era un fel de EXCEL al acelor zile!vreo 2 ani jumate cat se facea.
Eh…cum m-a influentat pe mine copilaria la tara.Principala ocupatie a bunicilor era agricultura, care presupunea si cresterea animalelor.Acolo nu exista ca te trezesti la 7 jumate sau 8, pentru ca ai pierdut toata ziua in acest fel!Stiu ca dormeam in camera cu bunicul si il auzeam in fiecare dimineata la 5:30 ca era treaz.Ca era iarna, vara nu conta!Animalele il obligau.Tin minte ca atunci cand mai dormeam pana la 9 era sarbatoare.Dar trebuia si atunci la 8 ca sa fim la biserica pe 9.
Totul se planuia de seara, cand la ora 23 trebuia toata lumea ca sa doarma, sa fii apt de munca a doua zi.Nu exista scuza ca te doare capu sau chestii de genu asta.
Stiu ca mai aveam accese de razvratire, pentru ca noi eram cam privati de joaca, de scaldat vara si sanie iarna.Tot timpu era ceva de facut…asa ciuda-mi era!.Cum prindeam o portita de scapare, evadam, dar si atunci controlat.!
Acum am crescut.Student si angajat…m-a ajutat foarte mult acel program si acea disciplina in care nu existau loc de scuze, in programul din prezent.Daca nu sunt de dimineata treaz de la 7 toata ziua parca s-a dus.Si cu jobu si cu facultatea fara disciplina si ordine nu ar merge.
Cred ca e cea mai buna idee cu tabelul.Unii au avut un bunic pe post de tabel.
Parerea mea e ca atunci cand esti copil, adolescent tanar chiar trebuie sa fii foarte strict cu tine, sau sa fie altii si sa-ti folosesti fiecare minut la maxim!Ai atat de multa energie…acum e momentul.Pe ce trece timpul tot mai greu si mai multe activitati avem!
Fiecare lucru la vremea lui!
Fiti destepti si fara frica!
excelent, mulţumim de împărtăşire! foarte bună relatarea
Impartasesc pe deplin faptul ca Facebook-ul este o reala pierdere de timp. „Mirajul” regasirii fostilor colegi de job, de liceu, de facultate, prieteni cu care am pierdut legatura este doar o himera. Odata regasiti, iti dai seama ca tu nu mai esti prietenul lor, pentru tine timpul s-a oprit in loc, te bucuri ca ai re-luat legatura cu ei, in schimb, ei dupa 2 fraze scrise nu iti vor mai raspunde in urmatoarele 12 luni 😀 . Ca atare Facebook nu rezolva nici macar o infima problema.
In schimb la nivel de business este un portal care permite companiilor sa isi faca reclama. In Romania aceast fapt nu este bine cunoscut, in schimb inafara tarii un numar destul de consistent de firme isi creaza conturi pe acest portal. Directia in care se indreapta lucrurile este pe de o parte una de publicitate. Lucrurile vor evolua din ce in ce mai mult spre acel obiectiv.
depinde, depinde…. a spune că facebook-ul este o pierdere de timp este la fel cu a spune că un cuţit de bucătărie este o armă periculoasă.
Poate deveni, dar în aceeaşi măsură poate fi un excelent ajutor culinar.
Toporul? Maceta?
despre firme … nu prea sînt interesat.
Pingback: Cum ne petrecem timpul? | Marius Cruceru
Ca sa raspund la intrebarea: ” Daca ACEASTA ar fi fost ultima saptamana din viata mea?”
Orice raspuns ar cuprinde un sumar de activitati ca si cel exemplificat mai sus sub forma dormit-muncit-condus-diverse pierdute-ramase. Probabil si asa.
Am renuntat de ceva vreme (vreo 7 ani) la acest tipar de structura a timpului pentru ca nu definesc timpul ca si o suma de activitati cu un numar variabil de ore.
Am ales sa imi impart timpul in momente in care fac doar ce imi place de unul singur si momente in care fac ce imi place cu altii sau in prezenta altora. Si culmea… imi iese!
La finalul unei zile pot fi multumitor pentru tot amalgamul de emotii si sentimente traite precum si pentru darul vietii in care l-am putut onora pe El prin alegerile facute.
Nu cred ca imi voi face timp sa stau pe un excel si sa scriu in el dar e o idee buna pe care am sa o preiau si am sa fac un grafic-plăcintuță cu alegerile mele de zi cu zi.
Convingerea mea e ca timpul e o notiune limitativa care ne defineste partial doar ca perioade de viata.
Alegerile si emotiile traite pot fi valori care definesc omul ascuns din noi pe care feisbuk-u’ , excell-u’ sau timpul nu le pot cuprinde.
Cum traim si cat timp ii dam eu-lui ascuns din noi ar fi un alt topic si alta tema. Pana atunci caut sa traiesc momente de care sa imi aduc aminte.