Am auzit prima dată această afirmaţie în urmă cu vreo 22 de ani. Din cînd în cînd m-am frămîntat cu problema, dar niciodată serios. Am considerat că este mai sigur să studiez ce face Cristos, decît ce face sau ştie celălalt.
Părerile teologilor sînt împărţite. Da, nu există dovezi biblice prin care să putem susţine că diavolul ne poate cunoaşte gîndurile. Ne poate influenţa, ne poate ispiti, poate declanşa bătălii mentale, pe teritoriul gîndurilor, dar nu ne poate citi gîndurile.
Implicaţiile?
Asta înseamnă că tăcerea e de aur, nu-i aşa? Cu cît vorbim mai mult cu atît îi oferim mai mult material de ispitire?
Atunci, să nu ne mai rugăm cu voce tare. De ce să-i dăm idei? Să ne rugăm în gînd.
Dar, dacă este aşa, de unde ne vin gîndurile rele, dar Soliloquia, dialogurile lăuntrice între ceea ce ne trage spre bine şi ceea ce ne ispiteşte? Numai din noi, din firea noastră pămîntească? Vorba cuiva, mi-e duşman Duşmanul, dar mai duşmănos îmi sînt mie însumi.
Am totuşi o bănuială: diavolul ştie să citească.
Şi apoi… probabil este mai bine să trăim nesiguri asupra felului în care interacţionează cu gîndurile noastre decît să ne relaxăm foarte mult, avînd în vedere faptul că nu este omniscient.
Să veghem, că umblă precum un leu răcnind, face mult zgomot, este înspăimîntător, dar este deja rănit. Şarpele are capul zdrobit, dar pînă vine o nouă dimineaţă, încă îşi mai roteşte coada şi mult poate strica.
Deci….cunoaşte sau nu cunoaşte?
Marius Cruceru 
Tind să cred că nu. Diavolul nu ne știe gândurile, dar este foarte, aș putea spune, hâtru. De-a lungul mileniilor a învățat să citească și să prezică acțiunile oamenilor. Văd acest lucru în exemplul lui Iov, dacă diavolul știa cât de tare e credința lui și scopurile lui nu l-ar mai fi încercat. Am impresia că ascultarea lui Iov l-a surprins pe diavol.
p.s. Surprise the devil, go to church.
P.S: He will be there too… so don’t be surprised. 🙂
Cum spunea C.S. Lewis, pacatele sufletului sunt mult mai perfide decat cele ale trupului.
da, Paul, are o grămadă de experienţă şi este foarte foarte harnic,
gîndeşte-te că are experienţă cu miliarde de oameni şi i-a doborît şi pe puternicul Samson şi pe înţeleptul Solomon,
nu cred că vreunul dintre comentatorii noştri se poate pretinde mai puternic decît primul şi mai deştept ca al doilea.
Mă fascinează tupeul românului din basmele româneşti. Întotdeauna crede că îl pote păcăli pe diavol. Diavolul este un fel de oligofren care se lasă dus de nas de unul ca Pîcală.
oare de ce atunci cand ma hotarasc sa pun deoparte pentru Domnul o zi de post si rugaciune ma simt mai atacata ca oricand de ispite? ca nu spun nimanui despre hotararea mea…
Cand este vorba de trup, de a-l pune la post, de a-l opri de la vicii este implicat si Eul nostru care nu suporta asuprire si disciplinare.
Bineinteles ca vrasmasul ii mai da cate un bobarnac ca sa-l intarate mai tare. De aceea spune Biblia ca cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati.
nu ma refer la ispitele trupului, la pofta de mancare sau alte pofte trupesti, ci la alt fel de ispite…
Chiar daca nu ne citeste gandurile, obiceiurile ni le cunoaste si punctele tari si mai ales pe cele slabe, acolo ne ataca si ne ispiteste.Ne aude si rugaciunile.
atunci ar fi benefic sa ne rugam in gand, nu?
aşa cred, dacă te poţi concentra, dar şi cu voce tare este destul de îngrozitor pentru un drac care s-ar afla în trecere
Rugaciunea in gand este de preferat de cele mai multe ori (si eu o practic, de fapt este forma de rugaciune pe care o folosesc cel mai mult):
Avantaje:
– rapiditate;
– lipsa elementelor circumstantiale (de cele mai multe ori);
Dezavantaje:
– necesita o ordonare minutioasa a gandurilor. Este necesar exercitiu, uneori destul de mult, pentru a ramane cu mintea focalizata asupra unei singure idei sau asupra unui manunchi de ideei care sa formeze rugaciunea… Sunt sanse mari sa fie facuta „o salata”… 😦
încearcă să te faci că faci altceva, să posteşti ca şi cum n-ai posti, ca în predica de pe munte,
cînd ţi-e mai umbrit sufletul, atunci să-ţi ungi faţa şi să începi ziua ca oricare alta… 🙂
@ncearcă să te faci că faci altceva, să posteşti ca şi cum n-ai posti, ca în predica de pe munte,
cînd ţi-e mai umbrit sufletul, atunci să-ţi ungi faţa şi să începi ziua ca oricare alta… 🙂
asta se numeste dribling spiritual..
e benefic..
chestia e ca dupa cateva aplicatii..e posibil sa apara si taklingul..din partea adversarului..
Uite, la asta nu m-am gandit! E buna ideea!
Am sa incerc.
Cel mai dificil lucru de realizat pentru a avea un post care sa fie ascultat este… rezolvarea legaturilor pe orizontala (relatiile cu semenii)… Fara aceasta, prezenta mustrarii constiintei, face ca postul sa nu fie ascultat… 😦 (cu exceptia cererii de iertare si indreptare… si cam atat)…
Din principiu starea de post nu este bine sa fie cunoscuta de persoanele straine (din afara familiei restranse cu care oricum ai relatii directe si inevitabile – sot, sotie eventual parintii daca esti sub autoritatea lor).
Adevaratul post este la Isaia 58.
Daca toate astea sunt facute, partea cu abstinenta alimentara este floare la ureche.
Să ne hotărîm, post sau ziua sabatului sau amîndouă?
citeşte tot capitolul!
Gandurile sunt foarte vizibile din lumea spirituala… De fapt procesul de gandire in sine… este o discutie in care este implicat si un alt spirit… (Expresia „mi-a venit un gand”… de unde???)
De fapt sunt atat de vizibile ca pana si animalele si plantele le observa… Daca vreti puteti experimenta acest lucru: aveti nevoie de un detector de minciuni (poligraf), cateva plantute, o foarfeca si doua camere…
Pomisor, vad ca te trage inima spre gradinarit.:) Si cum sperii plantele cu foarfeca
Diavolul citeste bloguri? Ar da peste multe din gandurile noastre…
Cu o foarfeca se poate taia o planta…
Diavolul nu are nevoie sa citeasca un blog pentru ca poate citi direct un om… Mai exact gandurile unui om il inconjoara cam in acelasi mod ca atmosfera o planeta… ca un fel de haina… asa ca nu este greu de citit sau vazut…
ups, facem teologie din spuse, zicători şi proverbe?
Domnul Marius sunt in multe ziceri adevaruri trecute cu vederea. Asteapta demonstratia necesara.
In cazul acestei expresii exista o baza mai solida faptul ca informatia (pe care o contine un gand) nu poate aparea din vid sau dintr-un sistem care nu o continea initial, cel putin intr-o oarecare forma. Deci faptul ca ti-a aparut in minte un gand nou demonstreaza ca cineva, din exterior, l-a pus acolo.
Din aceeași serie:
– Părinte, am venit să mă spovedesc.
– Nu-i nevoie, Ioane, ți-am citit blogul.
Eu ca sa ma concentrez la rugaciune imi pun in fata un scurt text religios ( maxim 3 propozitii).
Intradevar, exact in timpul rugaciunii ma ispitesc cele mai necurate ganduri.
poate ca ne citeste gandurile dupa felul cum actionam in concordanta cu gandirea noastra. daca cutreiera pamantul si ne cunoaste miscarile, musai ca ne studiaza cu mare atentie! cateodata sotul si sotia se surprind unul pe celalalt (mi s`a intamplat) spunand: stiu ce gandesti. daca noi putem… poate si el. ca doar duhurile lui slujitoare ii dau raportul in permanenta. cel mai mult ma framanat ce spunea cineva mai sus. noi spunem pe buna dreptate” mi`a venit un gand” dar cum vin aceste ganduri? Domnul Isus ii spune lui Petru: nu stii de ce duh (gand?) esti calauzit…
da, ideea cutreierării pămîntului mi-a dat de gîndit.
drept este
Nu stiu daca diavolul imi cunoaste gindurile- dar consider ca e un mare plus faptul ca eu stiu ca nu are ginduri bune. Apoi nici tactica lui nu ne este straina daca ne uitam in Biblie…ca a cam intrebuintat tot ce stie. Tactica noastra cea mai puternica ar fi sa nu ne angajam in nici o lupta cu el daca nu este necesar ci sa-l ocolim… Cel mai adesea insa avem de-a face cu el cind singuri ne ducem pe teritoriul lui, sau mult prea aproape.
Cind sintem porniti sa facem un lucru bun atunci ne cauta ca sa ne bage bete in roate- daca nimeni sau nimic nu mi se impotriveste- ma intreb adesea daca ceea ce fac este bine- ca impotrivirea diavolului de multe ori este termometrul cu care masor importanta vreunui lucru bun care il fac. Daca nu ma deranjeaza nimeni- imi pun intrebarea daca o fac pentru Domnul sau pentru mine- ca uite diavolul nici nu s-a deplasat sa ma opreasca…
Eu am impresia ca-mi citeste gandurile.
Mai ales la rugaciune imi zboara mintea la tot felul de teme teologice.
Am un scurt text religios in fata si asa ma concentrez ( de ex. Fapte 16: 31).
Diavolul ne implantaza ginduri, dar sunt sigura ca Domnul nu l-a lasat sa aiba aceeasi putere ca si El sa le si citeasca.
Ar fi vai de noi; el actioneaza dupa cele ce aude sau vede la noi.
Atunci cind le implanteaza trebuie sa avem grija sa nu-si faca cuib in mintea noastra.
Mi s-a intimplat sa aduca ginduri de hula impotriva Celui pe care Il aveam in minte si
in inima ca Domn si Mintuitor; eram proasat intoarsa la Domnul;
a fost groaznic, nu mai aveam liniste; nu mai credeam ca sunt copilul Lui.
Am dat atunci de o carte despre Spurgeon, care a fost la fel ispitit, descurajat si el , ca si mine, l-a intrebat pe bunicul sau cum mai poate fi el copilul lui Dumnezeu?
Acolo ajunsesem si eu, Spurgeon -bunicul l-a facut atent ca pasarile pot zbura prin mintea ta , dar sa nu le lasi sa-si faca cuib.
Domnul m-a linistit tare mult, vazind ca diavolul face aceste lucruri celor care Il iubesc pe Dumnezeu
Pina nu mi-a cazut cartea in mina am trait adevarate cosmaruri.
Daca ne-ar putea citi gindurile ar fi pentru noi mare necaz.
Am fi la indemina lui.
Tocmai din cauza ca Diavolul poate citi gandurile Domnul Isus ne da o porunca stranie: Luca 21:14. Tineti bine minte sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde;
De altfel am constat personal ca mi-au fost dejucate anumite strategi la care ma gandisem inainte de confruntare, circumstantele evoluand in directii in care nu ma gandisem… 😦 Nu o data…
Pomisor,
Ce vi s-a intamplat dvs. e normal. Nu se intampla intotdeauna ca lucrurile sa iasa asa cum vrem.
Referitor la verset, nu din cauza faptului ca Diavolul ne poate citi gandurile ne da Domnul porunca aceea. Ati scos versetul din context. Acolo vorbeste despre vremuri de prigoana, si Domnul Isus ne spune
Luca 21:14. Tineti bine minte sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde;
15. caci va voi da o gura si o intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri.
Versetul 15 de ce nu l-ati mai pus? Vedeti ca se refera la cu totul altceva.
Dumnezeu ne porunceste sa nu ne gandim dinainte ce sa vorbim (discutam contextul in care se spun acele lucruri), pentru ca Domnul ne va da intelepciune de la El, deci n-are rost sa ne batem capul si nici nu trebuie, pentru ca Domnul sa-si arate slava prin noi.
Asadar, acel verset n-are absolut niciun impact in a sustine ca Diavolul ne cunoaste gandurile.
Nu mai scoateti versete din context. Ca asa pot da si eu un verset in care Dumnezeu isi arata mania, si sa spun ca Dumnezeu e crud. Pai bine, prima data sa ma uit de ce, cu ce ocazie, impotriva cui si ce a facut acea persoana etc si abia apoi trag o concluzie. Intelegeti ce vreau sa zic.
Daca luam versetul singur, adica „Tineti bine minte sa nu va ganditi mai dinainte ce veti raspunde”, atunci inseamna ca pot sustine si faptul ca inainte sa raspundem ceva, e interzis sa gandim. Luat singur, exact asta spune versetul. Inainte sa dai un raspuns, nu gandi. Da un raspuns asa, aiurea, ce-ti vine in minte. E o aiureala.
Inc-o data: versetul trebuie sa fie in context. Aici contextul e prigoana. Va puteti convinge prin citirea pasajului. Nu e nicidecum o dovada ca Diavolul ne cunoaste gandurile.
Domnul cu dvs.!
1) Dupa socotelile normale/logice lucrurile ar fi trebuit sa decurga cum ma gandisem (si destul de des asa merg, atunci cand nu intervine vre-un dracusor… 😦 ) si nu a fost asa tocmai pentru ca eu deja aveam o strategie care a fost dejucata…
2) TOCMAI in asemenea vremuri se vede clar importanta acestui fapt… Nu am considerat necesar sa trec si acel verset, pentru ca nu schimba concluzia mea.
Daca nu ar fi posibil acest lucru cum sustineti ar fi normal exact contrariul: sa te pregatesti nu sa nu te pregatesti, cu ni se cere in alte privinte (Efeseni 6:10-18). Dar in cazul in care strategiile la care te gandisei sunt deja cunoscute pot fi dejucate foarte usor 😦 . Uneori gandesti cu voce tare (nu iti pregatesti speech-ul ci sonorizezi exact gandurile asa cum iti vin) si de fapt asta se face in maaaaarea majoritate a discutiilor. Daca ar fi si un proces de gandire intermediar propozitiile ar fi verbalizate cu mari pauze intre ele…
@”pentru ca Domnul ne va da intelepciune de la El”
De ce nu o poate oferi inainte cum face de obicei (atunci cand esti la scoala, la munca)? De ce EXACT atunci?
@”deci n-are rost sa ne batem capul si nici nu trebuie, pentru ca Domnul sa-si arate slava prin noi.”
Va intreb: la servici (la scoala) va urmati sfatul? Sau acolo munciti („va bateti capul”)? Sincer…
@ „Ca asa pot da si eu un verset in care Dumnezeu isi arata mania, si sa spun ca Dumnezeu e crud.”
Din (ne)fericire in anumite perioade Dumnezeu chiar este foarte crud (cum de a acceptat producerea unor calamitati recente in care in cateva minute au murit mii de oameni?) dar aceasta trasatura nu Ii este caracteristica de baza. Si iti pot si spune un text clar care sustine fara echivoc acest lucru: Deuteronom 32…
@”pentru ca Domnul ne va da intelepciune de la El”
De ce nu o poate oferi inainte cum face de obicei (atunci cand esti la scoala, la munca)? De ce EXACT atunci?
Si atunci, dar mai ales in contextul de care vorbeam. Daca va vrea Domnul si-om trai pe vremea aia de prigoana, vom primi „…intelepciune careia nu-i vor putea raspunde, nici sta impotriva toti potrivnicii vostri…”, si sa nu ne gandim ce sa vorbim, ca ne va da Domnul cuvinte.
@”deci n-are rost sa ne batem capul si nici nu trebuie, pentru ca Domnul sa-si arate slava prin noi.”
Va intreb: la servici (la scoala) va urmati sfatul? Sau acolo munciti (“va bateti capul”)? Sincer…
Stimate, de ce nu-mi cititi cu atentie mesajul? Eu nu vorbeam despre viata de toate zilele, ci despre contextul din Luca 21, vremuri de prigoana. Am si spus :”Dumnezeu ne porunceste sa nu ne gandim dinainte ce sa vorbim (discutam contextul in care se spun acele lucruri), pentru ca Domnul ne va da intelepciune de la El…”. Discutam contextul !
@ “Ca asa pot da si eu un verset in care Dumnezeu isi arata mania, si sa spun ca Dumnezeu e crud.”
Din (ne)fericire in anumite perioade Dumnezeu chiar este foarte crud (cum de a acceptat producerea unor calamitati recente in care in cateva minute au murit mii de oameni?) dar aceasta trasatura nu Ii este caracteristica de baza. Si iti pot si spune un text clar care sustine fara echivoc acest lucru: Deuteronom 32…
Calamitatile care au avut loc sunt din cauza rautatii si necredintei oamenilor.
Nenorocirile mentionate din Deuteronom 32, daca cititi cu atentie, sunt din vina lui Israel. Cititi 32:15-20.
Israel L-a parasit pe Dumnezeu si s-au dus la dumnezei straini, au adus jertfe dracilor si idolilor si L-au intaratat pe Domnul la gelozie.
Bineinteles ca Dumnezeu a reactionat.
Nu ma convingeti…
Diferenta dintre viata obisnuita si viata in prigoana este doar ca in a doua riscurile pentru alegerile gresite sunt mult mai mari deci ar trebui in mod logic si firesc sa fi pregatit mai bine nu sa lasi lucrurile sa pice la intamplare.
Si istoria arata ca in vremuri dificile cei mai multi nu urmeaza aceasta directiva data de Domnul si… se ingrijoreaza mult, dispera… si cad… putini au ascultat si au biruit…
(Pentru ca in momentul in care incepi sa te ingrijorezi deja lupta este spre a fi pierduta… Adevarata lupta se da… in minte… in interior nu in exterior…)
Corect calamitatile sunt intr-o oarecare masura atrase de oameni totusi o anumita doza de cruzime exista…
Totusi atat pentru dumneavoastra cat si pentru doamna Elisa: Puteti da macar un text biblic care sa sustina faptul ca Diavolul nu ar putea citi gandurile?
are dreptate Eliza..nu trage concluzii gresite
Elisa,
problema e spinoasa tare..
exista astfel de ganduri si aduc mari amaraciuni sufletesti
e o problema evitata in general caci e grea si controversata
Iata o intrebare (dintre ale lui Anastasie Sinaitul, puţin schimbată.)
1. Oare, de unde se întâmplă de vin şi intră în inima omului, fără de voia şi învoirea lui, nişte gânduri rele, necurate şi hulitoare spre însuşi Domnul Dumnezeu şi spre sfinţii lui Dumnezeu, în vremea rugăciunii ? Pentru care mulţi au căzut întru deznădăjduire, socotindu-se pe sine fără Dumnezeu şi mai răi decât păgânii şi decât dobitoacele cele necuvântătoare, atât de mult, încât de aceea nici creştini nu se mai socoteau a fi şi mulţi de această supărare s-au oprit de la Sfânta Împărtăşire. Unii au vrut ori să sară în apă să se înece, ori într-alt chip să se omoare, socotindu-se că ei nu mai au iertare de păcatul acesta, nici nu mai este nădejde de mântuirea lor, pentru că au hulit pe însuşi Domnul Dumnezeu, aducându-şi aminte şi socotind cuvântul Domnului ce este scris în Sfânta Evanghelie, care zice: tot păcatul şi hula se va ierta oamenilor, iar hula care este asupra Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în acest veac, nici în veacul ce va să fie. Deci, de unde vin în inima omului nişte gânduri rele şi spurcate şi hulitoare de Dumnezeu, ca acelea care sunt fără voia omului? Şi în ce chip poate omul să se izbăvească şi să scape de pieirea acelor gânduri pierzătoare de suflet?
Raspuns:
2. De acea ispită, de vei citi cu luare aminte, vei afla folos, că ispită ca aceea se întâmplă la mulţi dacă-l sloboade Dumnezeu pe diavol, ca să-i ispitească pentru înălţarea şi mândria lor, ca să-i smerească şi să-şi vină întru cunoştinţă, să-şi cunoască neputinţa lor şi să se pocăiască de mândria lor.
Iar unora fiind smeriţi şi cucernici, li se întâmplă lor o ispită ca aceea, din zavistia şi pizma vrăjmaşului diavol. Pentru aceea şi multora din prea cuvioşii părinţi care trăiau prin pustie cu multă înfrânare şi pustnicească viaţă, li se întâmpla lor de cădeau în acea boală şi în ispita diavolicească a gândurilor rele şi hulitoare asupra dumnezeirii. Precum zice sfântul Ioan Scărarul şi alţi sfinţi părinţi, că de multă supărare şi scârbă ce aveau pentru acele gânduri diavoliceşti hulitoare de Dumnezeu, cădeau în deznădăjduire, întru slăbiciune şi boală sufletească şi trupească, încât li se veştejeau şi li se schimbau feţele de multe osteneli, foame şi sete, răbdare cu privegheri şi rugăciuni, că doar s-ar izbăvi de acele gânduri hulitoare, dar nu se puteau izbăvi. Şi când le veneau lor acele gânduri hulitoare asupra lui Dumnezeu, li se părea că se va desface pământul şi-i va înghiţi, sau va cădea foc din cer şi-i va arde. Dar toate le pătimeau şi le răbdau pentru nesocotinţa, neştiinţa şi nepriceperea lor, că nu se socoteau, nici ştiau, nici pricepeau aceasta, că tot adevăratul dreptmăritor creştin care se teme de Dumnezeu şi face pouncile Lui, nevinovat este de nişte gânduri spurcate, rele şi hulitoare de Dumnezeu ale vicleanului diavol care nu sunt cu voia şi învoirea omului, ci sunt nişte năvăliri diavoleşti asupra omului, fără de voia lui. Pentru care gânduri omul nu are nici o vină sau păcat, nici pedeapsă de la Dumnezeu
Cum s-ar putea ca să hulim şi să grăim de rău şi să-L ocărâm pe Dumnezeul nostru, pentru care în toate zilele murim? Însă acele gânduri rele şi hulitoare sunt ispitele vicleanului duh al satanei, care vrea să ne smintească şi să ne despartă pe noi de Dumnezeul nostru. Nimeni nu poate să facă aceasta precum mai sus am zis, să se închine lui Dumnezeu şi să-L hulească,
Precum de aici este arătat şi cunoscut lucru că diavolii vrăjmaşi fiind neamului omenesc şi având pururea mare pizmă şi zavistie asupra noastră, aruncă aceste gânduri spurcate şi hulitoare de Dumnezeu în inima omului, socotind vrăjmaşul căci cu acele gânduri hulitoare asupra Dumnezeirii, ar putea omul să se scârbească şi să se deznădăjduiască de mântuire, şi cu aceasta să-l despartă şi să-l îndepărteze de Dumnezeu. Dar noi creştinii şi credincioşii lui Hristos, pentru acele gânduri străine ale vrăjmaşului diavol, nici o osândă, cercetare, sau pedeapsă nu avem de la Dumnezeu.
Cade-se a şti că aceste gânduri hulitoare de Dumnezeu, nu le duce diavolul să le arunce în inimile necredincioşilor păgâni şi ereticilor, pentru că spre aceia nu are el zavistie, nici pizmă, nici război fiindcă ei, cu necredinţa şi eresul lor, nu-i sunt potrivnici, ci îi sunt supuşi. Ci toată silinţa şi nevoinţa lui este împotriva dreptmăritorilor creştini, ca să-i împiedice şi să-i smintească din credinţa lor, să-i scârbească, să-i deznădăjduiască, să-i depărteze şi să-i înstrăineze de Dumnezeu
Deci, din atâta putem noi să cunoaştem, că acele gânduri diavoleşti hulitoare asupra Dumnezeirii, nu se pot izgoni cu altceva nici într-alt chip nu se poate izbăvi omul cel supărat de dânsele, fără numai să nu le bage niciodată în seamă
Corect un gand atat timp cat nu este luat in seama si pus in executie nu are nici putere si nici nu aduce cu el vinovatie.
Elisa cum pot sa stau de vorba cu tine?trec prin aceasi situatie si eu la fel ca tine exact te rog dami un semn
Pingback: Articolul săptămânii 08.2011 (21.02.2011-27.02.2011) « Peregrin…gânduri pe marginea drumului
diavolul nu a fost conceput să poată citi ganduri ,este doar un inger …decazut.poate auzi, dar nu este omniprezent! problema ar fi alta, parerea mea : CUVINTELE AU PUTERE! ,, ceea ce rostim cu gura noastra , ARE PUTERE IN LUMEA SPIRITUALA! nu va jucati cu cuvintele! proclamati viata si nu moarte ,neputinta ,necredinta,samd.VEGHEATI si CUGETATI la ADEVAR zi si noapte.
Cuvintele au putere??? Ma faci sa rad … Gandurile au o putere cu multe ordine de marime mai mare… Cat de tare trebuie sa tipe cineva sa inceapa sa ploua de exemplu? Dar este suficient un gand…
Am spus ca pana si animalele si plantele au posibilitatea sa vada gandurile unui om. Ce va face sa credeti ca un inger, chiar cazut care poate pune un gand in mintea cuiva nu le poate vedea???
1(3) Regi 18:42-45. Cum s-a rugat Ilie pentru ploaie….
Si totusi Dumnezeu a formalizat in cuvinte comenzile Facerii. A zis, „Sa fie lumina”, desi putea sa le gindeasca, sa comande „telepatic” Creatia.
Chiar sunteti sigur ca a vorbit cu sunet? Din cate cunosc metoda preferata in lumea spirituala este telepatia…
@Pomisor
Dumnezeu A ZIS; sa fie lumina
Cu sunet sau fara? Acest detaliu nu este scris… si nici nu este nevoie… sincer… pentru ca sunetul exista doar in lumea materiala, gandul transcede materialul si poate traversa si prin vid ceea ce sunetul nu poate face…
ups, şi cine a demonstrat asta cu …. telepatologia?
Proverbele 18:21
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –
Parerea mea ca nu ai nici un argument biblic pentru sustinerea ideii tale. Dumnezeu putea gandi sa se faca orice dar A ZIS. Cuvantul lui Dumnezeu are putere.Poate traduce cineva din prima scriere.
Si vorbele rostite nu sunt altceva decat … ganduri materializate si in sunet…
Dar gandurile se pot materializa si in multe alte forme ca de exemplu aici pe blog in limbaj scris…
tu poti sa vezi gandurile, pomisor? daca nu, inseamna ca esti mai prejos decat o planta sau un unimal, despre care ai spus ca pana si ele vad gandurile.
este una ca satan pune (mai corect ar fi ca trimite) ganduri in mintea omului, ceea ce este corect si normal sa-si cunoasca gandurile puse de el, si alta a spune ca satan cunoaste gandurile.
Nu le pot chiar vedea, insa uneori (nu totdeauna) le simt… pur si simplu… atunci cand stau in apropierea unor oameni sau daca sunt indreptate spre mine (si aici nu importa prea mult distanta)…
asta e altceva cand iti poti da seama uneori ce gandeste un om. asta nu se numeste ca poti cunoaste gandurile oamenilor.
Stiu dar nu la asta ma refeream.
Inca nu am ajuns sa le vad efectiv in absolut orice conditii … dar am mari sperante. 🙂
Desi am fost foarte neplacut surprins sa constat multa ipocrizie pe unde nu ma asteptam, oricum faza care mi-a stricat buna dispozitie a studiului a fost cand am vazut ca deoarece eu stateam fix si cu ochii atititi departe, ca unele fete au dedus ca eu m-as uita la ele… Imediat atmosfera s-a umplut de duhoare… 😦 😦 😦
: )))) si daca te uitai la ele ce? nu e voie?
pe mine prea ma mai surprinde nimic printre tinerii de la biserica.
erata: NU prea…
Nu ma uitam dar fenomenul mi-a perturbat serios studiul…
fr. Marius …aceast articol miroase a teologie speculativa !
Demonologia este o ramura a teologie traditionale, doctrina neexplorata de multi teologi protestanti….ma gandesc, ca in mod voluntar…si bine au facut.
totusi,
diavolul nu ne cunoaste gandurile !!!
şi ultima frază este o speculaţie sau poate suporta şi o argumentare?
a propos, mie îmi miroase foarte frumos teologia speculativă 🙂
@ „mie îmi miroase foarte frumos teologia speculativă”
da,
oarecum pe principiul „binecuvantarii viclesug” intalnit la unii preoti monahi ortodocsi..
si aplicat la cei care vin si le cer sfaturi dar au o inima cu motivatie dualista..
Motto:
” Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii ”
De fapt el cunoaste multe ( cele mai multe) dintre gandurile noastre dar si noi cunoastem gandurile (intentiile, planurile lui) cele mai multe dintre ele (modalitatile de actiune insa, mai putin)
” să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui ”
In ce priveste gandurile omului:
1. cel rau cunoaste gandurile care le aduce el in mintea omului (daca se afla in afara omului) sau in inima omului, daca se afla in om
2. cel rau cunoaste gandurile venite din firea omeneasca, care e aliatul sau numarul 1 caci sunt „frati gemeni” nici firea nici el nu se pot supune Lui Dumnezeu, niciodata.
3. cel rau cunoaste gandurile exprimate prin viu grai sau scrise (ar fi o ineptie sa creada cineva ca cel care are o asa mare putere incat tine 6 miliarde de oameni sub asuprire, in intuneric si lanturile faradelegii, nu ar stii sa citeasca, de fapt la Domnul a venit cu cuvintele „este scris”, nu stiu daca este vreun om pe pamant care sa cunoasca Scriptura mai bine ca el mai ales ca a avut acces si la cer, la sursa ei.
4. cel rau cunoaste gandurile transmise de altii spre noi pe cai oculte (vraji, legaturi spirituale oculte, ispite, telepatie de invaziune necurata etc) prin puterea mintii
5. cel rau poate intui cu mare exactitate gandul omului din informatii exterioare vizibile (de exemplu daca citesti un verset care te indeamna la rugaciune in mod sigur
acesta va naste in mintea omului gandul sau intentia rugaciunii, fapt pe care il cunoaste si el, cu alte cuvinte poate „citi” gandurile din cele citite de noi.
6. cel rau nu poate cunoaste gandurile aduse de Duhul Lui Dumnezeu decat daca acestea sunt devoalate de om prin cuvinte (pe care el le aude) ori printr-o anticipare
venita din urmarirea actiunilor omului care-i da indirect astfel informatii partiale despre un anume gand care se vrea a fi pus in practica
7. cel rau poate fi impiedicat sa cunoasca gandurile astfel:
– tinand firea rastignita
– nedandu-i acces la mintea sau inima noastra (asta numai credinta si sfintenia o pot realiza)
– legand anumite ganduri, cuvinte, planuri cu privire la o actiune venita de la Dumnezeu (direct prin descoperire sau indirect prin Cuvantul citit)
prin rugaciune de ex ” Leg acest plan, ganduri, intentii..etc sa nu le stie sa nu le auda sa nu le cunoasca cel rau „( in baza. Matei 18:18 ), dar chiar si asa va ajunge sa le cunoasca dar prea tarziu, daca respectivele ganduri ajung, prin ajutorul Domnului, sa se materializeze in actiuni, in fapte concrete, dar prea tarziu pentru el, producand deja efecte spirituale devastatoare pentru lumea lui.
orice actiune a Lui Dumnezeu directa sau indirecta produce devastare in lumea sa si grozava tulburare, iar tulburarea tulburarilor o produce rugaciunea constanta, concentrata si cu credinta (alaturi de sfintenie) iar oamenii rugaciunii sunt tinte capitale pentru el, sunt singurii care-i pot demola eficient imparatia (pe anumite zone de autoritate geografic-spirituala)
Cand vorbim de cel rau (din nefericire e necesar uneori ) trebuie sa intelegem faptul ca nu e unul ci, probabil miliarde (cel putin unul pentru fiecare om) sunt hoarde de demoni,
initial ingeri, care s-au razvratit si au fost aruncati afara din prezenta Lui Dumnezeu,
ei avand un numar fix limitat, nu apar demoni noi, separarea s-a facut o data in cer si asa va ramane pana la sfarsit.
Trebuie sa ne temem de el? de el? evident nu
Trebuie sa ne temem de a-i da acces in viata noastra? evident da.
trebuie sa ne temem de Dumnezeu ca Tata? evident nu.
Trebuie sa ne temem de judecata Lui Dumnezeu daca ne razvratim?
evident da.
dar cel mai tare trebuie sa ne temem de noi insine (cand nu m-au biruit vrasmasi puternici m-am autobiruit eu..e cea mai nedemna infrangere)
De asta spune si Marius ca „sunt mantuit si in proces de mantuire de mine insumi”
De fapt (agnus) mantuirile despre care vorbeam sunt:
– mantuire de judecata lui Dumnezeu (in sens de scapare de condamnare)
– mantuire de sub puterea celui rau (in sens de eliberare)
– mantuire din mana vrasmasilor, oamenii celui rau, in sens de salvare de ei
– mantuire din „mana mainii mele”, adica mantuirea de mine insumi, in sens de eliberarea de mine (de eu) prin El.
Paharul acestor 4 mantuiri trebuie inaltat zilnic.
Psalmul 116:13
Voi înălţa paharul izbăvirilor (mantuirilor) , şi voi chema Numele Domnului;
In capul nostru, in mintea noastra exista un scaunel (de aici vorba, om cu scaun la cap) si doi pitici, pe unul il cheama Gandul cel rau iar pe celalalt Gandul cel bun. Acela care va sta pe scaun i se va permite sa cunoasca gandurile omului. Intre ei este o lupta continuua cine sa se aseze pe scaun si cine nu. Atunci mintea omului se tulbura, dar stapanul, adica omul, poate hotara cine sa aseze pe scaunel.
Daca lupta crancena dintre cei doi pitici nu este arbitrata de stapan, haosul duce la sclintire si se naste Nebunia. :8
Naomi,
Scriptura spune altceva
caci din inima ies gandurile rele (sunt primele din lista..)
iar inima, intrucat e nespus de rea si deznadajuit de inselatoare
asa vor fi si gandurile ei nespus de rele si inselatoare
o parte din ganduri vin din vise si invers
multimea gandurilor (grijilor) naste vise.
gandurile au surse distincte, diferite si o dinamica extrem de complexa si ultrafundamentala in efectele asupra comportamentului, fapta o opresti din gand.
dar cum opresti gandul (rau) ?
pe unele le poti opri pe altele nicidecum
Intelept e sa opresti cat mai multe ganduri rele, prin sfintenie si frica de Domnul
iar cu cele pe care nu le poti opri le faci roabe ascultarii de Cristos
adica le supui, nedandu-le curs si nestaruind prea mult asupra lor, ci te concentrezi pe Cuvant, altminteri te lupti cu mori de vant
iar vanturile sunt nebune rau cand vin de la cel rau..
Psalmul 94:19
Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.
intelepte sfaturi.
„Diavolul ne citeste gandurile?”
Asta e prima intrebare-reactie cand aflam de mici copii despre puterea diavolului…
„Diavolul nu ne cunoaste gandurile”
Si asta este raspunsul parintilor, menit sa ne linisteasca…
Cum de ajungem aici?
Deci pentru ultima data, cine intelege bine, cine nu sa ii fie de bine. Gandurile la nivel fizic sunt reprezentate de undele de curenti electrici din creier care se pot inregistra cu aparatele potrivite si de catre oameni, care inca nu cunosc cum sa le descifreze… inca… Cine oare poate crede ca un inger, chiar si cazut, nu poate???
Offfff cata ignoranta!!!!!!!!!! 😦 😦 😦
Grea de consecinţe întrebarea…
Felix,
vrei intrebare grea..?
in top 3, dintre cele mai grele din toata Scriptura..?
asta este problema,
trebuie sa ne gîndim la consecinţe şi implicaţii şi cred că am putea trage o „confuzie” pînă la urmă!
@ pentru ca sunetul exista doar in lumea materiala
@Din cate cunosc metoda preferata in lumea spirituala este telepatia…
afirmatiila acestea sunt bazate pe..?
Prima pe fizica, a doua pe realitatea observabila de zi cu zi. Mai exact sunet avem doar in medii cu densitate relativ ridicata deoarece este vibratia transversala ordonata a particulelor din respectivul mediu.
Scuze nu transversale corect longitudinale sau de presiune.
@ „Prima pe fizica”
nu este cam mult sa faci afirmatii aplicabile unei lumi superioare, pe care nu ai vazut-o, nu o cunosti sau o cunosti foarte limitat, lumea spirituala, pe baza unor legi functionabile, aplicabile, unei lumi inferioare (lumea materiala) ?
@a doua pe realitatea observabila de zi cu zi..
observi zilnic lumea spirituala ? vorbesc de ce se petrece in cerul Lui Dumnezeu..
unde de fapt toate striga slava..?
pe de alta parte,
una e gandul, alta cuvantul
iar in priveste gandurile..
spune-mi de cat esti in credinta, sa nu te clatine o intrebare..de top..daca o pun
evident fundamentata deplin pe Scripturi
Cuvintele sunt ganduri sub autoritatea vointei exprimate prin vorbire.
nu orice ganduri, chiar si ale Lui Dumnezeu sunt concretizate in cuvinte deci manifestate ulterior ca realitati.
@”spune-mi de cat esti in credinta, sa nu te clatine o intrebare..de top..daca o pun evident fundamentata deplin pe Scripturi”
Daca va referiti la cati ani sunt crestin va pot spune ca sunt crestin practicant de aproximativ 13 ani.
bun,
ce spui de Ieremia 19:5
referitor la ganduri?
Eu inteleg ca ideea versetului este ca Dumnezeu nu a predestinat comiterea acelor pacate.
@ „Eu inteleg ca.. Dumnezeu nu a predestinat comiterea acelor pacate ”
nu-i bun intelesul..
Dumnezeu nu predestineaza pacate.
😀 Atunci explicati versetele urmatoare Ieremia 19:7,9 sau Isaia 10 (si multe alte texte…)? Vedeti ca Dumnezeu ca raspuns la pacatul facut de un om ridica special pe altii sa faca alte pacate astfel incat in final raul sa fie pedepsit… (este o intreaga filozofie aici…)
Deci dumneavoastra ati gresit aici…
Oricum nu ar fi rau sa spuneti ce credeti dumneavoastra despre acel text…
@ Oricum nu ar fi rau sa spuneti ce credeti dumneavoastra despre acel text…
evit special Pomisor, de dragul celor care nu au 13 ani de crestinism aplicat..
de aceea nici nu am pus intrebarea, ci te-am lasat sa te intrebi singur..din text..
pass over this time, ok?
Ok!
Teologii (sau fiecare dintre noi) ar trebui sa se puna sa construiasca niste dogme statornice cu privire la gand, la natura sufletului si legatura dintre acestea. Avem suflet imaterial, etern, cum spunea Platon, sau nu? In ce masura avem gandurile noastre, si in ce masura le avem date de altcineva?
Alta intrebare, in ce masura se presupune ca vorbeste Duhul Sfant in locul predicatorului cand acesta e la amvon? Cum delimitam ideile personale de ideile Duhului Sfant?
@ Cum delimitam ideile personale de ideile Duhului Sfant?
asta-i simplu (simplu e diferit uneori de usor)
Ideile Duhului Sfant sunt in deplina armonie cu Scriptura (poruncile ei si principiile ei) si nu pot fi tratate niciodata ca „idei” caci au autoritate de porunci
provenind de la Dumnezeu Insusi.
In acest sens ele nu au caracter optional ci obligatoriu.
Cum face asculatorul obisnuit distinctia?
Nu prea poate face decat:
– daca face ca cei din Berea
adica merge acasa sa vada daca ce i s-a spus este conform cu Scriptura
– are o viata de aplicare a Cuvantului bazata pe o motivatie dubla sincera:
frica si iubirea de Dumnezeu
– are o viata de rugaciune satisfacatoare (minim o ora pe zi)
Altfel face confuzii periculoase uneori cu efecte pe toata viata..
Asta e o intrebare pe care tot o ridic si raman fara raspuns. Cum ne dam seama daca ce spune respectivul „este conform cu Scriptura”? Fariseii l-au gasit pe Isus ca nefiind conform cu Scriptura. Cum ne dam seama daca o interpretare sau o idee este dupa Scriptura, acolo unde este loc de interpretare si nu exista un raspuns exact?
Vor fi oameni care vor gasi o idee ca fiind in armonie cu restul Bibliei, iar altii care o vor gasi contrara. Cine si cand are dreptate?
Multe idei le poti gasi gresite intr-o vreme, si dupa ce mai cresti sau mai imbatranesti, le gasesti compatibile. Cum vine asta?
Ei, care e mecanismul?
@Multe idei le poti gasi gresite intr-o vreme, si dupa ce mai cresti sau mai imbatranesti, le gasesti compatibile. Cum vine asta?
Ei, care e mecanismul?
bune intrebari..
mecanismul…este trairea Cuvantului..atat
traindu-l te identifici cu E,l indentificandu-te cu El poti face distinctia intre ce este al Lui si ceea ce nu este al lui
e adevarat ca uneori poate dura toata viata..imbatranesti ascultand..de aceea apar pe acelasi text, la acelasi om interpretari diferite.
erata: El
erata:Lui
nu sunt de acord cu greseli in scrierea Numelui Sau
Sfant (nici la mine nici la altii)
nici cu triunghiul pe care-l fac pastorii la schitele de predici
semnificand Dumnezeu, dupa cum au invatat la Institut.
Mihai-Sorin,
eram in dragostea dintii cind nici mindrie „inca” nu aveam, cind gustam bucuria fara margini a iertarii; cind credeam ca nu voi mai pacatui niciodata”ca asa e la noi, la pocaiti”.Eram plina de rivna.
Ginduri rele si urite nu am avut niciodata, nici cind eram in lume despre Divinitate.
Erau absolut introduse in minte cu scopul de a ma duce la exasperare, care duce la suicid.
M-am martusit unei surori mai vechi, ea m-a „linistit”: ai grija sora, sa nu te sinucizi, ca a mai avut o sora asa ceva si s-a sinucis. 😦
A fost tare inteleapta sora( fusese dirctoare la o scoala de protocol)
Am apelat la un frate care predica in Oltenia :”aualeu sora, daca v-as spune eu ce ispite am, ma furnica pe sira spinarii, e cumplit”
El facea misiune in Oltenia, unde era vrajitorie si tot felul de lucruri necurate.
Deci nimnei nu ma putea linisti, cind au venit ginduri la Cina chiar, a fost groaznic;
il mustram pe Cel rau, ii spuneam ca e tatal minciunii, il mustram in Numele Domnului Isus.Chemam singele Domnului sa ma protejeze.
Ii spuneam Domnulu ca eu nu cred cele care imi vin in minte.
Nu oresc nimanui sa fie ispititi in felul asta; cred ca e cel mai cumplit.
Atacurile nu erau la adresa Duhului Sfint, dar cind ma gindeam la Dumnezeu parca se facea o mica bresa, simteam deja ce va urma. Brrrrr!
Numai Domnul m-a pazit. Cind am citit viata lui Spurgeon (pare-mi-se) am vazut ca satana impalnteaza gindurile lui ca sa credem ca sunt ale noastre, Domnul m-a linistit; fiind ca stiam de Spurgeon ca a ramas copilul Lui;
de atunci nu mi s-a mai intimplat; eram copil in credinta si eram atacata ca poate in disperare (si era) fac gesturi care sa ma coste vesnicia.
Ma gindesc acum ca atunci cind ai nevoie de ajutor duhovnicesc nu e nimeni sa te ajute.
Elisa,
dupa cum vezi in Patericul sfintilor batrani, partea postata,
sunt doua cazuri prezentate
sunt astfel de ganduri si la cei
care ” fiind smeriţi şi cucernici, li se întâmplă lor o ispită ca aceea, din zavistia şi pizma vrăjmaşului „
Pomisor,
tu crezi ca „acest inger cazut” are putere ca si Dumnezeu?
el nu este ominiscient, in p
Pomisor,
tu crezi ca „acest inger cazut” are putere ca si Dumnezeu?
el nu este ominiscient, in primul rind el nu e omniprezent, da?
esti de acord?
atunci cum poate citi gindurile tuturor?
O
Nu are aceeasi putere ca a lui Dumnezeu, dar citirea gandurilor oamenilor nu este rezervata prin nici o lege doar lui Dumnezeu.
Apoi nu este singur (are destui subordonati: alti ingeri cazuti). Nu este omnistient dar nici nu este necesara aceasta calitate pentru acest job, doar atentie mai mare (urmarirea subiectului + o sensibilitate mai mare) si cateva cunostinte in plus hai maxim cateva jucari (aparate) desi nu cred ca in cazul unui inger chiar ar fi necesare.
Cate un drac pentru fiecare om sau unul la un grup nu este suficient? Eu zic ca este…
Apoi observ ca nu stiti ce inseamna autoritate in spatiu spiritual… Din cate stiu fiecare fiinta spirituala are o anumita raza de influenta in care poate influenta direct orice miscare (in genul fortei de gravitatie al unui corp cosmic).
Daniel 10:7. Eu, Daniel, am vazut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au vazut-o; totusi au fost apucati de o mare spaima si au luat-o la fuga ca sa se ascunda!
8. Eu am ramas singur si am vazut aceasta mare vedenie. Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga.
Ce se intampla in prezenta unei fiinte spirituale…
A se observa ca acest inger cu rang de genul „Domnitor peste un imperiu” dar inferior arhanghelului Mihail in putere are acelasi tip de ochii (ca para focului) ca si Domnul Isus: Daniel 10:6, Apocalipsa 1:14,19:12.
Ma gandesc si eu la chestia asta in ultima vreme. E clar ca Satana nu este omniscient pentru ca nu cunoaste viitorul (cazul lui Iov), si nu este omnipotent pentru ca este limitat de Dumnezeu in tot ce poate sa faca. Dar cred ca poate excercita anumite influente asupra mintii noastre, dar sa nu confundam aceasta cu gandurile furnizate de firea noastra pamanteasca. Inclin sa cred ca nu cunoaste detaliile gandurilor noastre…
@Inclin sa cred ca nu cunoaste detaliile gandurilor noastre…
nu prea-i asa..
el stie tot cu mult mai multe detalii decat iti poti inchipui ( adancimile satanei- vezi Apocalipsa) in cel putin trei domenii:
– laudarosia vietii (bazata pe madrie, aceasta fiind pricina caderii lui)
– pofta ochilor (el i-a aratat Evei fructul, a ispitit-o prin vaz intai)
– pofta firii care are aceeasi caracteristica ca el imposibil de supus Lui Dumnezeu (de aceea solutia e doar rastignirea ei, nu „dresarea”)
@pentru ca nu cunoaste viitorul (cazul lui Iov)
chiar daca ar fi cunoscut sfarsitul biruitor al lui Iov tot s-ar fi bucurat sa-l chinuie
din rautate si ura, pe care nu le poate revarsa asupra Lui Dumnezeu.
cat patima in discutia asta .hmmm.
sa nu puneti prea multa patima 🙂 in a discuta, pentru ca poate face rau la inima
Nu-i patima e preocupare .. o preocupare cu care nimeni nu ar vrea sa se preocupe.. dar preaispititorul o are in agenda, de cateva mii de ani, pe aici pe Terra..
cine nu ar vrea sa nu se confrunte cu nici un gand rau sau ispititor,
in calitate de copil de Dumnezeu ?
e un domeniu in care ignoranta nu este permisa.
asadar se aplica:
„Isus nu ne îndeamnă nici la ignoranţă..nici la naivitate..nici la nepăsare..”
M.C.
luati o mica pauza 🙂
sper sa va placa
DIAVOLUL CUNOASTE GANDURILE OMULUI
Pacatul se comite in primul rand in mintea omului. Daca este sau nu urmat si de o fapta pacatoasa depinde de circumstante. Isus Hristos a spus ca „cine se uita la o femeie ca sa o pofteasca… a si pacatuit in inima lui „.
Si sa revenim la Iov ca tot a fost amintit aici. Dumnezeu se lauda in fata Satanei cu credinta lui Iov. Satana ii spune lui Dumnezeu ca Iov este credincios lui Dumnezeu doar pentru ce Dumnezeu i-a dat (bogatie, sanatate) dar daca ii va lua tot ce i-a dat Iov il va blestema in fata. Daca Dumnezeu i-ar fi spus Satanei: iti dau pe mana tot ce Iov are dar nu te atinge de viata lui dar iti ingradesc accesul la mintea lui Iov ca sa nu stii ce gandeste, Satana i-ar fi ras in fata si i-ar fi spus: imi ascunzi gandurile lui Iov pentru ca ti-e teama ca Iov o sa te blesteme in gand.
In plus se spune ca Satana este parasul fratilor. Pai cu ce sa ne parasca satana daca el nu ne stie gandurile, acolo unde se fac cele mai multe pacate?
Si daca ne gandim si la marturiile oamenilor care au trecut prin moarte clinica, ei spuneau ca in lumea de dincolo comuniarea se face la nivel de gand, pur si simplu stii ce gandeste persoana cu care te intalnesti. Ar fi groaznic sa fie asa si aici pe pamant intre oameni.
Eugen,
te rog spune din ce texte ai ajuns la concluzia ca satana ne cunoaste gindurile, exact ca si Dumnezeu?
Despre „Starea gândurilor” .. prin sarea gândirii
În ceea ce priveşte gândurile,
trebuie avută în vedere starea în care se află acestea şi capacitatea lor de manifestare.
Acest fapt poate lămuri anume aspecte deosebite, atunci cand interpretăm sau interacţionăm cu pleiada de gânduri posibile, cu sursele lor dar mai ales cu înţelesul şi acceptul ori refuzul lor.
Astfel, în ceea ce priveşte „forma de existenţă” a gândurilor, avem, cel puţin, urmatoarele categorii:
1) există astfel gânduri „formate complet”, care exprimă, conţin o idee/idei, un mesaj/mesaje, având caracter de „produs finit”
(Ex: gândurile care vin de la Dumnezeu şi conţin un mesaj clar, concis, cele de la cel rău-gânduri ispititoare etc, sau cele care vin de laeul individului ori de la alţii)
2) gânduri in aflate în „stare de disipare” a elementelor lor, neformate sau inca „neformatate” , dupa caz, adică gânduri care pot lua forma (fiinţă) din îmbinarea/combinarea elementelor preexistente cunoscute (chiar şi apriori) de mintea/inima omului. apare caracterul latent, aici, al gandurilor (forta latenta)
( pot aparea astfel, gânduri nemanifestate înca niciodată în istoria omenirii, sau a cerului (de ex. gândul pacatului în cer.. gand de o noutate absoluta până la manifestarea lui, manifestare apărută evident dupa un anume „timp celest” sintagma e justificată căci există şi o astfel de scurgere celesta a timpului, altfel definit şi inteles decât in modul fizicii, ştiinţific, pământesc)
sau gânduri ne-existente în intenţia unei persoane ca in cazul din Ieremia 19:5 „lucru care.. nici prin gând nu-mi trecuse” spune Domnul
3) gânduri aflate în stare de metamorfozare (prin îmbinarea unor elemente/idei/realităţi şi ordonarea lor după anume principii (bazate pe valori, interese, nevoi, dorinţe etc..) şi mecanisme psihologico-spirituale extrem de complexe
4) gânduri combinative ( fenomenul nu necesită în mod obligatoriu lămuriri şi exemplificari specifice)
5) gânduri imposibile – ganduri care nu se pot manifesta în cadrul oricarui „regn” sau „categorie de existenţă” – ( regnul divin, regnul angelic, regnul uman, regnul uman, regnul animal, regnul mineral regnul atomic şi sub atomic, daca aducem în discuţie şi aşa numita şi controversata „intelgenţă a materiei” pentru ultimele trei regnuri mentionate, totuşi asta nu poate duce la ( dar nici nu exclude categoric) concluzia ca atomii au o oarecare forma primara de „gândire” căci nu sunt considerati stiintific (încă) fiinţe.!!
analogie: celebri savanti actuali, recunosc faptul ca încă nu pot cataloga în mod cert aurora boreală, unul dintre cele mai (sau cel mai) spectaculoase fenomene manifestate pe Terra, manifestat într-o uimitoare flexibilitate de „autoexprimare”, ca fiind fiinţa sau nu deci ca fenomen natural şi atat.
ganduri imposibile:
de exemplu Lui Dumnezeu îi este cu totul şi cu totul imposibil să se gândească la autodistrugere de Sine (caci El este existenţă) gânduri care dealtfel sunt posibile omului,
dupa cum animalului nu-i poate trece prin gând sa inventeze o maşinărie care să-i uşureze existenţa (chiar dacă funcţionează dupa instincte, curiozitatea sau anumite experienţe anterioare, îl fac să manifeste unele gânduri, chiar daca la un nivel mult redus fata de om)
după cum celui rau nu-i poate trece prin minte niciodată fiindu-i cu totul imposibil, să facă un oarecare bine omului, la cea mai redusă sau infima scară.
6) gânduri posibile dar imposibil de materializat în fapte, acţiuni deci in realităţi (de exemplu sa te apropii de Dumnezeu, care este un foc mistuitor, fară acceptul Sau şi fară protecţia Lui asupra ta, ca om)
sau gânduri materializabile condiţionat – e categoria cea mai extinsă in plan uman
7) gânduri imposibil de oprit ( Cuvântul Meu va face Voia Mea şi va împlini planurile Mele”I saia 55:11) în acest caz, avem de-a face cu „gânduri predestinate împlinirii depline”
(predestinare în acest caz are cel mai profund sens de „caz de forţa majoră”, tocmai pentru că aceste gânduri, care exprimă o vointa Suverană, provin de la Forţa Majoră a universului)
Nu e un subiect usor; si totusi, convingerea mea personala este ca DOAR DUMNEZEU cunoaste in totalitate gandurile noastre. Sunt multe texte in Scriptura in care se face referire la faptul ca Dumnezeu cunoaste gandurile noastre-merita sa cititi 1 Imparati 8:39 si Apocalipsa 2:23. E normal ca Diavolul sa cunoasca gandurile pe care el le pune acolo-sau direct sau prin armata lui…DAR nu le stie pe toate.
Daca am crede ca le stie pe toate , L-am micsora pe Dumnezeu. Eu stiu ce Dumnezeu Mare si Nemarginit am; El merita toata slava!
Apocalipsa 10:4 : „Şi, când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!” „.
De ce sa nu scrie Ioan aceste lucruri? 2 variante:
1) Sa nu stie oamenii, doar diavolul care poate citi mintea lui Ioan, si Ioan insusi.
2) Sa nu stie decat Ioan.
Dar daca diavolul poate citi mintea lui Ioan, atunci ar putea spune oamenilor, deci varianta 1 cade?
Ei… ce spuneti de asta: http://www.foxnews.com/scitech/2011/09/22/mind-reading-experiment-reconstructs-movies-in-our-mind/?test=faces
Mai crede cineva ca gandurile nu pot fi citite? 😀
Pingback: Amvonoase, omul nu trăieşte numai cu facebook, (Por)…. no(ro)cultura « La patratosu
Da frate! Majoritatea cred ca diavolul nu poate citi in totalitate gandurile oamenilor…poate citi doar gandurile plantate de el si armata lui! Astfel Dumnezeu este singurul ATOTPUTERNIC…OMNIPREZENT,OMNISCIENT…ATOTCUNOSCATOR! GLORIE LUI IN VECI!
„Pomiso-rule”,cred ca tu ai contrazice si purul adevar;la toate ai avut ceva de spus(in scris,nu in gand)!O sa te incurci in propriile cugetari !
Tind sa cred ca satan cunoaste gandurile oamenilor si viitorul pamantului dar nu are putere in totalitate asupra tuturor din moment ce a prezis mayasilor cu multe mii de ani in urma soarta a ce urmeaza a se intampla pe pamant si asupra cataclismelor ce se abat asupra pamantului si in cosmos,sa nu credeti ca satan nu are biblia lui din moment ce Dumnezeu l-a facut inger de lumina sau luceafarul diminetii,s-ar putea ca biblia sau doctrina lui sa nu difere foarte mult de a crestinilor din moment ce el (sarpele)vine sa aduca cica lumina si adevarul in lume si sa ii faca pe oameni dumnezei,daca studiati mai mult yoga aceasta parte urmareste ca omul prin meditatie si concentrare sa ajunga Dumnezeu.Daca studiati mayasi luau ceva substante halucinogene si prin meditatie(yoga) isi paraseau trupul si satan ii purta spiritul prin univers si le spunea asupra ce avea sa se intample cu multe mii de ani dupa,vizionati acest clip;http://www.youtube.com/watch?v=tj9LkC5cTHc,intelegeti mai bine din cuvant..Daca cercetati biblia impreuna cu istoria s-ar putea sa descoperiti mai multe lucruri care sa va uimeasca.
Dar Dumnezeu are intotdeauna si primul si ultimul cuvant,EL nu vrea sa convinga omul prin violenta si amenintari EL vrea sa inteleaga omul prin dragoste si facerea de bine,prin smerenie,rabdare si supunere pentru cuvantul LUI.
Pace frate!
M-am tot intrebat si eu aceasta ,, cunoaste diavolul gandul omului?,,….am tot cautat versete care sa spuna intr0un fel sau altul aceasta, sa imi de-a un raspuns…am cautat si aici pe net pareri si am dat peste articoul dumneavoastra care nici acesta nu mi-a dat un raspuns….
Dupa lungi cercetari, Domnul m-a luminat, dand peste versetul cheie din Daniel 2:27-28, 27. ,,Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.,,
28.,,Dar* este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla** în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău,, , deci prin urmare se intelege foarte clar caci nici ghicitotii nici apeland la puterile intunericului nu putea nimeni descoperii visul lui Nebucadnetar, DAR vine Daniel si sugereaza caci este totusi un Dumnezeu care cunoaste gandurile si tainele inimii, Acela poate descoperii visul sau. Minunat! 🙂
Draga soră,
avînd această descoperire, atunci înseamnă că nu trebuie să verbalizăm și nici să scriem. Sînt sigur, dacă spuneți că celălalt nu știe, sînt sigur că știe să scrie și să citească, deci tocmai v-a citit gîndul, și mai sînt sigur că și aude…
deci … psssst! Secret! Să devenim, cu alte cuvinte, un pic mai introverți, introspecți, tăcuți. Mîlc. Mucles. Muți!
E-mailul acesta din urma este cel bun.
Gasesc o mare alinare sa stiu ca Diavolul nu imi cunoaste gandurile. Gasesc ca acolo pot fi numai in prezenta lui Dumnezeu, fara nimeni altcineva.
Cat priveste partea cu „dialogurile lăuntrice între ceea ce ne trage spre bine şi ceea ce ne ispiteşte”, eu n-am avut niciodata asa ceva. Gandurile din aceste dialoguri in mintea mea cand au fost despre ceva rau, niciodata nu a venit un alt gand, ca si cum ar fi doua persoane in mintea mea, care sa aduca motivatia buna pentru a nu face acel rau. Adica nu a fost niciodata un dialog ci un monolog gandul meu. Nu stiu daca altii au dialoguri in mintea lor, dar monologul din mintea mea m-a dus spre a face ceva rau, mereu gasind motivatii pentru asta, sau m-a dus spre a face ceva bun, de exemplu a spune adevarul cand „normal” ar fi fost sa mint, gasind numai in Biblie, dupa ce am crezut-o, motivatie pentru asta. In mintea mea am realizat acum ceva vreme ca nu exista dialog intre „bine” si „rau”, contrazicandu-se reciproc. Sau gandul a fost spre rau si mintea mi-a furnizat motivatia necesara pentru a putea face acel rau, adica ascultarea de gandul meu initial, sau gandul a fost sa fac binele (biblic) si mintea mea mi-a furnizat motivatia sa fac binele, adica ascultarea de Dumnezeu.
Marii nostri parinti si duhovnici spun ca diavolul nu poate citi gandurile. Intrebare : de ce oare cand rostim rugaciuni in gand ne vin in minte fel de fel de ispite si la un moment dat pierdem sirul gandului si ne trezim ca am renuntat la rugaciune. Mie mi s a intamplat si se imtampla mereu. Ceva ni stim…
Normal ca iti vin Marian pentru ca ai pozitia de rugaciune intr-un fel sau altul , necuratul este un fin observator cel mai mic gest il interpreteaza si il pune in context.