Există nişte expresii standard, amvonoase, pentru că nu le folosim în altă parte. Nu sînt lozinci, nu sînt fraze de umplut timpul, sînt folosite de vorbitori pentru a se apropia de diverse subiecte în stilul „magister dixit”, considerată de unii eroare de argumentare.
Oare de cîte ori nu am auzit:
Fraţilor, aşa cum spune poetul de cîntare: „daţi-mi în mînă Biblia cea sfîntă”…
Nu-i tocmai greşită expresia. Sună prost, dar nu-i greşită totalmente. S-ar putea construi un genitiv precum poetul cîntării spune, dar aceasta este o altă discuţie. Poetul ar fi putut produce şi versul şi melodia, întreg cîntecul, poet era şi poetul antic, poet era şi trubadurul, poet a fost şi Niculiţă Moldoveanu, fiecare în sensul şi cu limitările de rigoare.
Altceva este de amendat, atunci cînd începem să predicăm din cartea de cîntări (cea neagră, se înţelege, este mai spirituală, cu cît are mai multe greşeli de gramatică şi nepotriviri de accente este mai bună, mai înălţătoare).
Cred că Scriptura ne oferă destul suport pentru cele mai generoase idei şi îndemnuri. S-o folosim cu înţelepciune şi creativitate.
Am auzit predici din Tropare, din Condace, din Pateric, aşa ca „text de bază”, oare nu-i cazul nostru ca unii care afirmăm Sola Scriptura, să încercăm să rămînem cît mai mult între paginile ei?
Vorba cuiva, care nu îşi găsea suport biblic pentru propriile-i gînduri….
Frate, am o predică excelentă pe duminică, un text biblic îmi mai trebuie pentru ea..
Iată o posibilă soluţie: folosiţi cartea de cîntări, dacă în oglinda cuvîntului nu ne regăsim.
Asa e…din ce in ce mai putin si mai rar Cuvant in predici! Un nou curent aparut (poate mai mult aici peste ocean) e si al predicilor Breaking News, in care politica si stirile detin introducerea, cuprinsul si deznodamandul „predicii”. Valul de politicieni care da buzna in biserici si credinciosia fratilor fata de cei inaltati in dregatorii si partidele lor, au umplut asa mult inimile vorbitorilor, incat de abea (daca nu deloc) se mai aude Cuvantul pe ici pe colo…
Se mai „poarta” (din pacate, din ce in ce mai des) disertatiile (nu predicile) de tip „bufet suedez…”, adica fiecare ia ce-i place (probabil firii lui…).
Uneori, predicatorii sunt pe post de…DJ sau pseudofilozofi care stiu de efectul…picaturii chinezesti, si cam atat !
Alteori, „dau foc la toata casa pentru un soarece…”
Halal (nicidecum „aferim”) pentru astfel de predici….
O vorba de-a mirenilor circula si astazi cu acelasi talc printre poporeni (enoriasi)…
Se zice ca oamenii se duc la biserica din trei motive:
1. Sa-l asculte pe taica popa…;
2. Sa asculte slujba (liturghia);
3. Cei mai multi se duc sa-l vada pe cel ce bate toaca…
mai este o expresie care mie nu-mi place si o consider total gresita :”vom asculta o poezie de…” si este numit cel care va recita. poezia este a autorului si nu a celui care o recita.
Iubiti frati si surori, jalnica asistenta, io zic ca poetul de cantare nu este asa de mare ca pastorul de tip Discovery pentru caci acesta din urma stie mai multe povesti interesante care dau clasa Bibliei care oricum oboseste simtirile si intelectul. Creca, nu stiu sigur…
aha, aha, şi pastorul ProTV, care relatează ultimele ştiri de la Stirile de la Ora 5 sau Pastorul Crimetime!
Multe cantari contin doctrina. O predica, poate avea acelasi mesaj ca al unei cantari, fara sa fie influentata de aceasta din urma.
O cantare buna dupa o predica foarte buna, este inaltatoare.
Pingback: Amvonoase, omul nu trăieşte numai cu facebook, (Por)…. no(ro)cultura « La patratosu