La sfîrșitul săptămînii trecute a avut loc la Detroit Congresul Asociației Bisericilor Creștine Baptiste Române din Statele Unite și Canada.

L-am așteptat cu nerăbdare. Am revăzut prieteni vechi, tineri, acum tați și mame, care au trecut prin misiunile Countryside din 1998 încoace, pastori pe care i-am cunoscut în țară, prieteni pe care i-am cunoscut aici în urmă cu ani de zile și mi-am făcut prieteni noi sau am re-cunoscut prieteni care mi-au stat în față prin ferestre opace (windows 🙂 ).

Cineva a venit la mine și mi-a spus doar atît: Bartimeu (porecla pe care o folosește scriind pe acest blog). Am auzit des fraze de genul: și eu vă citesc blogul sau acum vă văd în carne și oase (mai mult carne 🙂 )

Am întîlnit oameni despre care auzisem demult sau deja corespondasem cu ani înainte. A meritat fiecare clipă petrecută între prieteni și neprieteni. Mi-am întîlnit rude pe care nu le văzusem niciodată, ne-am revăzut cu cei dragi.

Mai fusesem cu ani înainte la astfel de Congrese, dar acesta a fost cu totul altfel. Este dovada că românii din emigrație nu trăiesc degeaba printre americani. Se poate! Se poate să nu pierzi lucrurile bune care țin de identitatea românească și se poate să învățăm și cîte ceva bun de la culturile în care ne-a semănat Dumnezeu.

1. Congresul a fost organizat impecabil. Felicitări pastorului Sorin Covaci pentru tot efortul. I-am spus soției lui: în spatele oricărui om de succes stă o soție obosită și o soacră mirată. Mesele, sesiunile, punctele la program… toate desfășurate într-un ritm perfect. Programe de cîte trei ore au fost coordonate la minut. A ținut totul în frîu ca un adevărat manager, iar la urmă căra scaune ca un adevărat slujitor, alături de portari.

2. N-au mai fost cascade de predici și din această cauză, mai ales în prima zi, oamenii au stat în sală, nu cum se întîmpla la alte congrese cînd jumătate dintre participanți făceau politică bisericească pe holuri. Aici trebuie felicitat comitetul executiv coordonat de pastorul Daniel Brînzei care au învățat să spună un NU americănesc tuturor solicitanților la cuvînt, tot felul de guriști și maneliști care aveau cîte un punctuleț la program. Bravo! Deci se poate! Eh, au mai scăpat vreo două bucățele care puteau fi scoase, dar era prea de tot: se termina totul prea devreme 🙂

3. Au existat și rapoarte misionare și nelipsitul punct al surorilor, dar parcă de data asta a fost altfel, mai scurt, mai concis, cîntarea sorei de 80 de ani a fost chiar emoționantă, iar fiica fratelui Zdrînc a reușit un glissando ascendent chiar remarcabil în cîntarea în stil romanță pe care a cîntat-o.

4. N-a mai existat separat un program al tinerilor. Un semn bun. De ce? Dacă este nevoie mă explic. Dar cred că tinerii au fost mulțumiți cu felul în care au contribuit la program.

5. Fanfara, uneori dezacordată, mai ales spre sfîrșit, a făcut o treabă de nota 8-9 pe o scară pînă la 10. Corul Agape în schimb s-a depășit pe sine. În prima seară au cîntat aproape impecabil. Un alt lucru remarcabil este că dirijorii nu s-au certat între ei pe pupitru, ci și-au dat întîietate unul altuia într-o înțelegere de mirare pentru oameni atît de încărcați de talente. N-a lipsit muzica clasică. Admirabil grupul de viori care a interpretat Vivaldi. Mi se pare mie sau fiul fratelui Cure seamănă odată cu înaintarea în vîrstă tot mai mult cu tatăl său?

6. Fiecare dintre cei care au luat cuvîntul s-a menținut în limitele de timp, dar și în cadrul subiectului propus: Familia. Cred că subiectul a fost foarte bine ales. Din nou felicitări comitetului executiv.

7. Seminarul de sîmbătă a fost unul dintre momentele cele mai bune ale întregii manifestări. Este prima dată cînd se face așa ceva. S-a discutat despre cîțiva cartofi fierbinți: divorțul, muzica, prăpastia dintre generații, cum vor supraviețui bisericile românești în emigrație, bilingvismul, biculturalismul, integrarea în cultura americană, vom mai vorbi oare limba română în bisericile din emigrație etc. Relaxarea lui Daniel Brînzei și tonul calm, dar cu fermitate în moderare, a transformat o potențială întîlnire tensionată într-un dialog seminal. Sper ca în cel puțin trei domenii: familia, muzica și bilingvismul să putem ajuta ca universitate.

8. Spre marea mea bucurie și mirare, deși în cîteva biserici sînt probleme serioase, nu s-a prea făcut politică bisericească de după stîlp. Prea puțin s-a stat pe holuri, pentru că programul a fost scurt, bine ținut în frîu și oamenii nu prea au avut timp să piardă vremea cu discuții în dreptul unor lucruri pe care și așa nu le pot rezolva.

9. Aseară la una dintre cafenelele deținute de unul dintre tinerii din Detroit s-a desfășurat un concert de muzică, pian și vioară, cu un evantai stilistic care a mers pînă la jazz. Și acest eveniment a fost în premieră din cîte știu eu. Azi unii dintre cei care au rămas au mers la ce se putea… la ce oare….MICI!!!! 🙂

10. Una peste alta și unul lîngă altul, cred că al 98-lea congres al baptiștilor de pe continentul american a fost unul dintre cele mai reușite evenimente de acest tip la care am participat. Poate învățăm și noi ceva.

Puncte negative? Sînt sigur că au fost și din aceia care le-au descoperit. Eu am fost cu soția, poate că din această pricină nu am văzut prea multe și cele pe care le-am văzut le-am spus organizatorilor, cărora le urez odihnă plăcută lîngă groapa financiară pe care le-am lăsat-o, groapă care sper să se umple cît mai repede.

Drum bun tuturor celor care se întorc spre casă, inclusiv noi… peste cîteva ore.

UPDATE: AICI ÎNREGISTRĂRI.