„Costul uceniciei” sau cum se probează crezul cu fractura de coloană cervicală

Astăzi se împlinesc 65 de ani de la moartea lui Dietrich Bonhoeffer, condamnat la moarte prin spînzurare cu doar săptămîni înainte de ultimele episoade ale războiului. Am auzit prima dată acest nume în 1985. Dănuţ, care conducea orele de tineret din Sărărie 32 (Biserica Baptistă din Iaşi) ne-a citit cîteva fragmente din Costul Uceniciei, versiunea în limba engleză, chiar la începutul unei ore de tineret. Apoi a ridicat coperta şi am văzut pentru prima oară imaginea atît de cunoscută acum a pastorului care s-a opus nazismului.

Pentru noi la vremea aceea, în ultimii ani ai comunismului, figura pastorului german a devenit model de rezistenţă împotriva regimului totalitar. Mai tîrziu am căutat din nou cartea, am citit fragmente, visînd la ziua în care va fi tradusă şi în limba română. Traducerea Ligiei Taloş este excelentă din punctul de vedere al rezultatului final în limba română şi, ce mare bucurie, în sfîrşit…o traducere din originalul german. Sînt sătul de texte din Aristotel şi Platon traduşi din limba engleză sau de Augustin tradus din franceză, chestiune care numai în culturi de tipul celei în care noi trăim se mai poartă. Spre deosebire de alte texte de jurnal şi meditaţii, pe care le-am mai citit în ultimul timp, textul rezultat în limba ţintă de această dată sună natural, fără a păstra gustul de carton al unor calchieri nereuşite din limba sursă.

Era şi de aşteptat pentru că aflasem deja de faptul că editorul coordonator şi referentul ştiinţific în acest caz este harnicul şi pedantul drd. Emanuel Conţac.

Iată cum sună pasajul antologic despre harul ieftin şi harul costisitor:

Harul ieftin este duşmanul de moarte al bisericii noastre. Astăzi, lupta noastră se dă pentru harul care costă scump. Harul ieftin înseamnă har ca marfă de duzină: iertare ieftină, mângâiere ieftină, sacramente ieftine; harul a devenit tezaurul nesecat al Bisericii, din care se distribuie cu mână largă, fără şovăieli şi fără limite; har fără preţ, har fără costuri. Esenţa harului, nu‑i aşa, e tocmai aceasta: datoria a fost plătită în avans, o dată pentru totdeauna. Şi dacă datoria a fost achitată, atunci totul se poate obţine pe nimic. Costurile au fost infinite, cum infinite sunt, în consecinţă, şi posibilităţile de folosire şi de irosire. Ce‑ar mai însemna harul, dacă n‑ar fi ieftin?

Harul ieftin înseamnă har ca învăţătură, ca principiu, ca sistem; înseamnă iertarea păcatelor ca adevăr general valabil, înseamnă dragostea lui Dumnezeu, în chip de concepţie creştină despre Dumnezeu.
Este suficient să o accepţi, ca să capeţi numaidecât iertarea de păcate. Biserica adeptă a acestei învăţături despre har are în mod nemijlocit parte de el. Într‑o astfel de biserică, lumea găseşte o acoperire ieftină
a păcatelor sale, pe care nu le regretă şi de care, tocmai de aceea, nu‑şi doreşte să se elibereze. Harul ieftin înseamnă deci tăgăduirea Cuvântului viu al lui Dumnezeu, tăgăduirea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.

Cartea se bucură de o editare de erudit. Notiţele de subsol, unele adevărate micromonografii, ne introduc atît în universul textului comentat de teologul german, cît şi în contemporaneitatea acestuia. Ediţia în limba engleză pe care am avut-o la Wheaton în mîini în anul 1995 era simplă, fără adnotări. Abia acum pricep unele dintre lucrurile care îmi ridicaseră întrebări la acea primă lectură integrală, după degustările din 1985.

Textul pastorului lutheran, care reprezintă un comentariu original şi în conţinut şi ca formă a Predicii de pe Munte, este un adevărat exerciţiu de stil şi de retorică. Nu o invidiez pe traducătoare. Deşi textul pare simplu, există pasaje în care Bonhoeffer lungeşte fraza şi amplifică sintaxa. Există pasaje reflexive care îmi aduc aminte de Jurnalul lui Steinhardt, alte pasaje îmi aduc aminte de predicile scrise ale lui Augustin, altele, de Thomas a Kempis, Imitatio Christi.

Deşi cartea nu este la un preţ prea „studenţesc”, 49,99 RON, aş recomenda-o cu mare căldură tuturor studenţilor mei şi nu numai, tuturor acelora care doresc să citească meditaţiile, comentariile cuiva care a şi-a probat rectitudinea cu fractura de coloană cervicală şi cu suflarea gîtuită în ştreang.

Iată aici un fragment din carte pentru degustare.

Dietrich Bonhoeffer, Costul Uceniciei, trad. Ligia Taloş, Editura Peregrinul, Cluj-Napoca, 2009, 49,99 RON

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Cărţi de citit, Recenzii-critică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la „Costul uceniciei” sau cum se probează crezul cu fractura de coloană cervicală

  1. Pingback: Marius Cruceru despre Costul uceniciei « Persona

  2. Vaisamar zice:

    Foarte interesantă evocarea momentului 1985. Nu mi-aş fi imaginat că această carte era citită în perioada comunistă la un grup de studiu. Cred că avea altă rezonanţă pe atunci.
    Nu pot decât să întăresc afirmaţiile privind retorica şi stilul cărţii. Scriitura lui Bonhoeffer este puternic amprentată de personalitatea sa clocotitoare. Cred că va fi lectură captivantă pentru mulţi cititori evanghelici.

    • Marius David zice:

      da, de asta am ales să evoc momentul respectiv. Este important.
      Cred că toţi cei din perioada aceea ţin minte acest fel de momente.
      Cîntările Corului Sion, unele cu conotaţii numai de noi ştiute…

      Oricum, felicitări, Emanuel, pentru această realizare.
      cred că este o carte istorică.

  3. Vaisamar zice:

    După 3 ani jumătate pot răsufla uşurat! Nu e lucru puţin să duci la bun sfârşit un proiect de felul acesta, dar Domnul mi-a dat puteri să-l finalizez. Cum îmi place mie să spun: A.M.D.G. (Ad Maiorem Dei Gloriam)!

  4. Nicu D. zice:

    As dori sa stiu titlul cartii in original. Exista in germana brosuri cu titlul „Nachfolge” sau „Wagnis der Nachfolge”. Cred ca este vorba de cea de a doua varianta insa nu sunt sigur.
    Ma poate ajuta cineva?

    • Vaisamar zice:

      Titlul german al cărţii este „Nachfolge” (=ucenicie, imitatio, venire-după-cineva). Nachfolge e o carte groasă. Broşurile respective probabil fac aluzie la titlul cărţii lui Bonhoeffer sau sunt pur şi simplu independente. „Wagnis der Nachfolge” (Riscul uceniciei) nu e chiar în spiritul cărţii lui Bonhoeffer. Bonhoeffer nu scrie despre ucenicie din perspectiva „riscurilor” pe care le comportă aceasta.

    • Virgil C. zice:

      Cartea este „Nachfolge”. Cea de a doua se numeste de fapt „Dietrich Bonhoeffer : Wagnis der Nachfolge” si este scrisa de Wilhelm Landgrebe, care a publicat in anii 50 si o Biografie a pastorului luteran.

      • Vaisamar zice:

        Mulţumim de lămuriri. Că tot veni vorba de biografii, recent a apărut o nouă biografie a lui Bonhoeffer, scrisă de Eric Metaxas. Aud că e foarte reuşită (fiindcă n-am cumpărat-o încă).

  5. Pingback: In memoriam Dietrich Bonhoeffer « Methoughts, mefeats and medefeats

  6. Pingback: Un martir- Bonhoeffer « blog Aurel Mateescu

  7. corneliurotar zice:

    Frumos articolul, îmi doresc şi eu cartea. Am făcut o căutare pe internet şi am descoperit că există şi un film cu titlul: Bonhoeffer – Agent of Grace. Nu am reuşit să fac rost de el dar mi-aş dori să-l am…orice ajutor ar fi de apreciat. Deasemenea orice titlu de film, documentar sau materiale referitoare la oameni cu o activitate ca a lui Dietrich Bonhoeffer pe care le puteţi supune atenţiei ar fi de apreciat.
    Mulţumesc anticipat celor care vor întinde o mână de ajutor.

    • Vaisamar zice:

      Corneliu, ai aici o lista de filme (preluata din Wikipedia). Mai exista un documentar din anii 80 care nu e trecut in lista. Singurul film artistic e cel din 2000. Celelalte sunt documentare.

      * Bonhoeffer – Martin Doblmeier, 2005
      * Bonhoeffer: Agent of Grace (2000) at the Internet Movie Database Eric Till, PBS, 2000
      * Hanged on a Twisted Cross (1996) at the Internet Movie Database T.N. Mohan, 1996
      * A View From The Underside — The Legacy of Dietrich Bonhoeffer – Al Staggs, 1992
      * The Restless Conscience Hava Kohav Beller, (USA 1991)

  8. guitarschizofrenic zice:

    eu am auzit de Bonhoeffer prima data in facultate de la un amic. pe atunci tin minte ca era considerat eretic/teolog liberal (!) si lucrarile lui se gaseau foarte greu. prima carte citita a fost letters and papers from prison imprumutata de la cineva cu marea rugaminte sa nu spun la nimeni ca o are! foarte frumoasa initiativa de a publica the cost of discipleship in ro. poate se reuseste o integrala a lucrarilor ca nu sunt multe.

    • Virgil C. zice:

      Una din cele mai cunoscute poezii ale lui, pusa pe note de Manfred Siebald, din cate stiu eu, se canta in multe biserici germaneeste „Von gute Mächte wunderbar geborgen”…. Stie cineva daca a fost tradusa in romaneste?

      • Vaisamar zice:

        Nu prea cred că s-a tradus această poezie. În România, numele lui Bonhoeffer e practic necunoscut în mediul evanghelic (Evangelical). Despre el au cunoştinţă câteva sute de oameni trecuţi prin seminariile teologice.

    • Vaisamar zice:

      Scrierile lui ajung la vreo 16 volume. Deci n-ar fi „easy job” să le traduci şi publici (mai ales din germană). „Widerstand und Ergebung=Letters and Papers” va apărea probabil şi ea în româneşte. De alte proiecte nu ştiu.

    • Marius David zice:

      Hmmm, ce chestie, literatura de contrabandă. Şi unde erai mata student de era interzis Bonhoeffer la citit?
      La Oradea in niciun caz.
      Nu există autori interzişi, după ştiinţa mea, nici Voltaire, Nietzche, Derrida sau Don Cuppit, Bultmann sau Oskar Cullman

      • guitarschizofrenic zice:

        hahahah literatura de contrabanda! cu toate ca am ras totusi e adevarat (sau era, poate s au schimbat „tendintele” teologice). din cate stiu si Bultmann era pe „lista neagra”, Tillich deasemenea (bine ca l au publicat „ortodocsi”), de Niebuhr nu am intrebat dar mai mult ca sigur etc. etc. nu cred ca erau interzisi in sensul strict (nici nu m a interesat sa aflu si nici nu m am speriat prea tare!) dar nu se gaseau carti iar cei care aduceau in discutie numele lor erau trecuti la teologie liberala si nu era bine sa fi pus intr o categorie… tin minte un episod in care am fost luat peste picior pentru ca aveam o carte a unui cunoscut teolog ortodox roman.

    • Vaisamar zice:

      Autorului blogului, adept al lui Zwingli (care a murit luptând ca soldat pentru Zurich!) îl critică pe Bonhoeffer pentru implicarea într-un complot politic! Dacă asta nu e ironie, ce-o fi?

      • Ionut-Andrei Purel zice:

        poate ca nu-i place B. din alte motive, iar asta e argumentul cel mai la indemana pe care l-a gasit…ironie sau nu, crezi ca are dreptate in ce afirma?

        • Vaisamar zice:

          Nu cred ca autorul are dreptate cand spune ca Bonhoeffer a fost spion. Bonhoeffer n-a fost spion in sensul ca ar fi facut activitati de spionaj. I s-a dat functia de agent al Abwehr-ului pentru ca avea relatii cu diversi lideri religiosi din afara Germaniei. Episcopul anglican de Chichester, George Bell, a fost unul dintre prietenii buni ai lui Bonhoeffer, pe care teologul german l-a informat despre existenta unei miscari de rezistenta in Germania.

      • Ionut-Andrei Purel zice:

        sunt curios sa aflu care este parerea ta despre afirmatia ca un teolog implicat in activitati politice care ar putea avea, premeditat sau nu, drept consecinta moartea unor persoane nu sunt modele care trebuie urmate (B., poate Zw., Muntzer, Luther sunt cazuri concrete).

        • Vaisamar zice:

          Sunt de-acord că nu sunt modele de urmat în acest detaliu (implicarea în activităţi care au ca rezultat moartea altor persoane). Aşa cum sunt de-acord că Avraam, tatăl tuturor credincioşilor, nu poate să fie model pentru laşitate şi minciună, ci pentru credinţa că Dumnezeu îi poate da fiul din morţi. David nu este un model pentru adulterul cu Batşeba şi crima cu uciderea cu sânge rece a lui Urie, ci pentru pocăinţa lui radicală. Exemplele pot continua… Muntzer e din altă ligă. El este un radical apocaliptist cu concepţii foarte stranii. Nu l-aş pune alături de Bonhoeffer, Luther sau Zwingli.

          • Ionut-Andrei Purel zice:

            de acord cu tine aici.
            am facut rectificarea cu privire la Muntzer, dar se pare ca ai fost ceva mai rapid (cu 3 minute); bine punctat. deci raman urmatorii: profetii (desi aici este ceva mai complicat; ce facem cu cei care au predicat si sustinut razboaiele lui Israel?), apostolii (Pavel chiar recomanda ca oamenii sa faca din el un model) , iar pe treapata cea mai inalta, Isus din Nazaret. fara repros e doar ultimul mentionat.

      • Ionut-Andrei Purel zice:

        o rectificare: Muntzer nu a fost teolog in sensul clasic, adica nu a stat in biblioteca sa scrie precum Calvin; el a fost mai mult un teolog in sensul dat de catre Gigi, adica „un teolog practician” 🙂

    • Marius David zice:

      Să vedem, să vedem
      Mie nu îmi place teologia euharistică Zwingliană, deşi este cea mai populară între baptişti… voi reveni asupra subiectului,

  9. Jim zice:

    As i said, Zwingli was serving as chaplain, not combatant. he and bonheoeffer have nothing in common as zwingli never acted a spy nor plotted to kill anyone.

    • Vaisamar zice:

      I include below a correction to the statement that Zwingli died as a soldier:

      The story of Zwingli’s death is indeed more complex. I quote from Jaques Courvoisier, Zwingli: A Reformed Theologian, Richmond, VA, John Knox Press, 1963, p. 25:
      “Information concerning his death is to be found in the writings of Myconius, Bucer, and Bullinger. They state that Zwingli, seeing some of his people overwhelmed by a great number of enemies, threw himself actively into the battle to either save them or die with them. Hit several times, he fell and, in the evening after the battle, was found by the victorious soldiers, lying on the ground, dying, unable to speak, hands joined as for prayer, eyes raised to heaven. Identified as a “heretic” he was reviled and finally killed by a captain from Unterwald. His body was then burned and his ashes scattered.”

      Truth is Bonhoeffer served as a spiritual mentor (you might say “chaplain”) to the military conspirators. What is really the diffrence between serving as a chaplain to people who are at war with other people whom they are going to murder in battle (in direct combat) and serving as a spiritual guide to people who are planning to overthrow a tyrant?

      Bonhoeffer was not a spy in the traditional sense. He served as a connection to bishop Bell of Chichester. He did not do spying in the way a typical spy would do. So I really think the term “spy” is an overstatement. He did not spy on anyone. His position in the Abwehr and the reports he gave were practically of no value in themselves. Judged by the standards applied to the typical spy, Bonhoeffer’s value was nil.
      Bonhoeffer’s involvement in the plot was not because he believed that this is what everybody must do in similar circumstances. He once asked his students if they gave absolution to a person murdering a tyrant. And they all thought that he was simply discussing the matter for the sake of debating. But Bonhoeffer was really asking with an eye to the conspiracy he was involved in. I don’t see here any fervour or zeal, but rather the gradual coming to the resolution that doing nothing is not an option for him and that his ecumenical connections might be put to good use for the cause of the conspirators. He perceived his involvement as incurring equal blame (although he would not have put the bombs himself) and guilt and realized he was to be judged by God accordingly.
      So I don’t think that it is fair that Bonhoeffer spied and murdered any more that it is fair to say that Zwingli fought in battle! Both were more like chaplains to the combatants.

    • Marius David zice:

      Thank you, Jim, for making this clear.

  10. Vaisamar zice:

    Comentarea activităţii lui Bonhoeffer ca „agent dublu” via Foxnews e garanţia unor (mis)interpretări serioase. Pentru aprofundare, vezi biografia de 1000 de pagini făcută de E. Bethge.

    • Ionut-Andrei Purel zice:

      inteleg ca e citat din biografia lui Metaxa (ma refer la afiramatia ca B. a fost agent dublu). Multumesc pentru sugestie, chiar m-ai facut curios.
      personalitatea atat de complexa si conrtoversata a lui B. cred ca face si mai interesanta lectura cartii.

      • Vaisamar zice:

        Da este. Metaxas are în subtitul cărţii termenul „spy”, dar Bonhoeffer n-a făcut practic activităţi de spionaj. A pozat în agent fiindcă Abwehrul a avut nevoie de un personaj de legătură cu lumea liberă, iar asta i-a oferit lui B. posibilitatea de a călători în afara Germaniei fără a stârni suspiciuni.

  11. firicel zice:

    Bonhoeffer a fost liberal?

  12. Pingback: Apariție editorială de excepție: Costul uceniciei de Dietrich Bonhoeffer « Clujul Evanghelic

  13. Pingback: Costul Uceniciei – Dietrich Bonhoeffer « Trezire Spirituală

  14. Pingback: Cortul, Cariera, Creşterea bisericii, Cum se poate trece pe sub curcubeu? « La patratosu

  15. Pingback: AMR 10 – pînă la plecarea în pelerinaj Mauthausen – Flossenburg, in memoriam Dietrich Bonhoeffer | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s