De ceva vreme se vorbește despre Open Theism. Ce este acesta și care sînt implicațiile, pericolele, tentațiile și confuziile?
O explicație vulgară? Cei care susțin Open Theism afirmă că Dumnezeu nu este atotștiutor și suveran. El nu știe viitorul și nu știe ce vom alege noi. Dumnezeu poate fi luat prin surprindere. Își freacă mîinile a frustrare cînd alegem răul, își dă cu palma peste frunte și recurge la planurile alternative.
Hachițele creaturii Sale Îl pun în dificultate. A avut toate intențiile bune cu Iuda. Na!
Și-a dorit din toată inima de Dumnezeu ca Adam să reușească! A ratat! Astfel că Isus Cristos, jertfa, crucea, sacrificiul … sînt planul B.
Tu însuți Îl poți surprinde pe Dumnezeu. El crede în tine! Vi se pare cunoscut?
Să vedem ce spun alții ceva mai rafinați:
Open Theism is the thesis that, because God loves us and desires that we freely choose to reciprocate His love, He has made His knowledge of, and plans for, the future conditional upon our actions. Though omniscient, God does not know what we will freely do in the future. Though omnipotent, He has chosen to invite us to freely collaborate with Him in governing and developing His creation, thereby also allowing us the freedom to thwart His hopes for us. God desires that each of us freely enter into a loving and dynamic personal relationship with Him, and He has therefore left it open to us to choose for or against His will.
While Open Theists affirm that God knows all the truths that can be known, they claim that there simply are not yet truths about what will occur in the “open,” undetermined future. Alternatively, there are such contingent truths, but these truths cannot be known by anyone, including God.
Even though God is all-powerful, allowing Him to do everything that can be done, He cannot create round squares or make 2 +2 = 5 or do anything that is logically impossible. Omniscience is understood in a similar manner. God is all-knowing and can know all that can be known, but He cannot know the contingent future, since that too, is impossible. God knows all the possible ways the world might go at any point in time, but He does not know the one way the world will go, so long as some part of what will happen in the future is contingent. So, Open Theists oppose the claim of the sixteenth century Jesuit theologian, Luis de Molina, that God has „middle knowledge.”
Open Theists believe that Scripture teaches that God wanted to give us the freedom to choose to love or reject Him. In order for each of us to genuinely have a choice for which we are morally responsible, we must have the ability to do otherwise than we do. This is the distinctive necessary condition of what has come to be called libertarian freedom. God may intervene in the created world at any time, and He may determine that we act in ways of His choosing. But He cannot both respect our libertarian freedom and guarantee that we will do specific things freely. Thus, Open Theists believe that God has created a world in which He takes the risk that many of us will reject Him and act in ways opposed to Him, in order to give us the opportunity to freely choose to love and obey Him.
Citește mai departe AICI
Marius Cruceru 
Foarte interesant articolul, bine prezentat. Sunt curios, care este pozitia dumnevoastra pe acest subiect ?
Personal eu accept libertatea omului (care determina responsabilitatea lui, inclusiv in privinta mantuirii), dar nu sunt deloc convins ca aceasta libertate ar fi limitata de prestiinta (cunoasterea viitorului de catre Dumnezeu). Nu vad de ce faptul ca Dumnezeu stie ce am sa aleg eu ar afecta vointa mea libera. Nici argumentatia lui Aristotel (din articol) nu m-a convins.
Binenteles, problema care o vad eu este faptul ca folosim niste termeni foarte dificili intr-un mod mult prea lejer: ce inseamna a cunoaste viitorul ? Vorbim de un concept abstract pe care doar credem ca il intelegem (la fel ca si omnistiinta, omnipotenta, etc…).
Poziția mea? Aceea a mărturisirii de credință baptiste clasice: Dumnezeu este suveran, atoateștiutor, cu totul transcendent, nu învață alături de noi, nu Îi este nimic necunoscut. Poate totul, cunoaște totul, determină totul, nefiind determinat sau în proces. Este deasupra oricăror procese, imuabil, nesuferitor … et c. Folosim termeni limitați pentru un Dumnezeu nelimitat. Problema unora este că folosesc termeni fără să le dețină proprietatea, ca Dan Puric care citează lejer din Aristotel și Platon, fără să fi făcut des comerț cu ei, vorba domnului Pleșu. Ca la fiecare aspect, românii se pricep și la teologie, nu numai la fotbal și agricultură. Problema cu Open Theism nu este o chestiune nici de tratat cu ușurință și nici de survolat iresponsabil. De aceea am apelat la cîteva surse din care oamenii pot avea ideea cam despre ce este vorba. Recentissime doi teologi români au fost în discuție ca fiind susținători ai Open Theism. Vorbele dînșilor trebuie analizate cu atenție și trebuie discutat suplimentar și personal cu ei asupra celor susținute. Pentru nimic nu S-a supărat Dumnezeu mai tare în Vechiiul Testament decît pentru deformarea Imaginii Sale față de felul în care Însuși Și-a descris-o. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și să Îl definim katafatic acolo unde Dînsul se definește astfel și să devenim apofatici acolo unde Dumnezeu face tăcere asupra Sa și asupra lucrărilor SAle.
Apreciez raspunsul, frate. As dori sa precizez ca nu v-am intrebat de pozitie pentru a face polemica – as dori sa invat mai mult, din acest domeniu larg al teologiei. Sunt crestin dupa evanghelie (din Iasi, parintii mei l-au cunoscut pe tatal dumnevoastra) si am ajuns la concluzia de curand ca stau slab la capitolul teologie (din pacate, la fel e cazul in biserica mea, si, teama mie, in general pentru crestinii dupa evanghelie).
Asa ca as dori sa mai zabovesc pe acest blog, si poate sa mai pun intrebari.