Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
eeeeeeee , charlie -” un comunist” .
frate marius , va multumesc pt acest balsam;la un anumit punct al tineretei mele,inainte de a-L intalni,renuntasem la utopii si imbratisasem cinismul… . „doar cel neiubit uraste.neiubitul si nenaturalul” .cu totii avem o natura pervertita,dar daca fiecare om ar constientiza ca toti suntem iubiti,iubiti de catre EL-cU IUBIRE.
un discurs exceptional, (cum ar fi totusi o astfel de expunere auditiva/vizuala pe vocea unui basist?)! mi-ar place sa ascult si in mediul eclesial o astfel de oratorie (ma refer la estetic) si aici am putea aborda o doxologie de 10 min in loc de o predica plictisitoare, clasica si fara vlaga.
frumusetea fiintei umane este ca daca invata sa isi gaseasc echilibrul mintal, emotional si spiritual (nu ma refer la un echilibru intre bine si rau, ci la unul care variaza intensitatea trairii) reuseste sa invete ca si emotia puternica este de folos, dar si monotonia unei sarcini de lucru isi are rostul, atat discursul puternic, viu si colorat isi gaseste locul, dar si prelegerea lunga si plina de detalii isi are rostul ei. a alege numai un tip de orice duce la caderea sistemului.
corect. parerea mea …si aici spun asta pentru ca e a mea :). Poate ar parea stupid in viata eclesiala din Romania dar cred ca a-ti folosi tot arsenalul oratoric, vestimentar, artistic nu devine un pacat (sau o aparitie spirituala sau fizica dezechilibrata) daca ramai o persoana smerita, cu inima curata si competenta in ale Scripturii. .
?
faina poza
. . totusi „Predica de pe Munte ” rostita de Mantuitorul pastreaza mereu rezonanta ei actuala, acuta, vie si . . . .ramane la Inaltimea la care nici un „discipol al lui Cicero” nu va reusi vreodata sa urce !.
minunata postare …thx
The hate of men will pass, and dictators die, and the power they took from the people will return to the people. And so long as men die, liberty will never perish.
Nu intotdeauna. Priviti la Coreea de Nord.
…de unde pleaca si vorba: Adevarul se spune in gluma!