„Criza muzicii” şi muzica crizei 1 (P)

Se tot vorbeşte de o vreme de „criza muzicii contemporane”. Că este vorba de muzica uşoară sau de muzica liturgică, se aude vorba din bătrîni: „he, he, bre tată, bre, ce ştiţi voi, pe vremea noastră….”. Se vorbeşte de criza muzicii, dar muzica n-a intrat deloc în criză, se cîntă în continuare, mai bine sau mai prost. „Ce, manelele nu e muzică?” 🙂
Poate că, în cazul de faţă ar trebui să vorbim de muzica crizei, nu? N-am intenţionat o clipă să evit cacofonia!

Dar care este criza? Uitaţi-vă la fapte!

Anca Parghel se uită condescendent la încercările unor vedetuci autohtone să se caţere spre un amărît de sol, de voce de cap să nu mai aducem aminte, da? Lipsa educaţiei muzicale să fie pricina? Faptul că orele de muzică din şcoli sînt un fel de bătaie de joc din profesoarele care ies plîngînd de la ore, după ce locuitorii Golaniei aruncă cu ghemotoace de gumă spre catedră?

Pînă şi Romica Puceanu realiza un tremolo emoţionant faţă şi prin comparaţie cu unele personaje apărute meteoritic şi promovate datorită diferenţei de greutate şi supleţe dintre mai înainte numita şi dînsele.

Maria Tănase avea un „mood” …. şi putea cînta orice bucăţică de doină, din aproape orice zonă a ţării, cu accentul aferent.

Care să fie explicaţia pentru care Aura Urziceanu se strîmbă la emisiunea aia în care se caută în continuare talente şi nimeni nu mai poate nici măcar îngîna „Aproape linişte…”?

Muzică avem, nu este criză de muzică, dar este muzică de criză, nu avem criză în muzică, ci muzică în criză.

În ce constă criza? Într-un post viitor voi încerca o analiză de profan, de amator, amendabilă, criticabilă, la care voi puteţi adăuga sau întoarce tot ce s-a spus.
Daţi-mi voie să îmi dau şi eu cu părerea, că nu doare şi mie-mi dau… Nu?

Deci să ne dăm cu părerea peste deşte

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie, Muzica, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la „Criza muzicii” şi muzica crizei 1 (P)

  1. Ma intreb si de ce se promoveaza? Pentru ca se cauta? Si, de ce se cauta?

    De ce se promoveaza doar vocea, in detrimentul spiritualitatii, daca intoarcem pagina spre practica bisericeasca? De ce sunt promovate, de ce se cauta, de ce rezista?

    Apoi, daca e muzica de criza, sa nu se mai cante? Sau, poate sa ca e mai bine sa nu se cante si sa se rezolve criza. Poate mai apoi vin si cantarile. Nu ma refer neaparat la sunet, cat la valoarea a ce se canta. Daca avem cantari sarace este pentru ca noi suntem saraci. Saraci de experiente cu Dumnezeu, de asemanarea cu El, de trairea cu El, de umblarea cu El. Dar ne place sa cantam in fata, sa avem microfoane, instrumente si proiectie.

  2. elisa zice:

    La radio o doamna muzicolog vorbea despre muzica de azi”fara melodie si fara mesaj”
    Ce trist e ca in biserica e la fel ca in lume.
    Muzica usoara a anilor 60 era melodioasa si mesajul era unul pentru inima(cea lumeasca pe care o aveam, dar era placuta>
    Repertoriul cintarilor tineretului adus de prin America, este cam „fara melodie si fara mesaj”.Ma mira acest lucru pentru ca si copiii au un alt repertoriu; la fel corul mare si cel barbatesc aduc mereu cintari noi si „nu de criza”. 🙂
    Acelas lucru l-am intilnit si in Brasov; oare cum de prefera tinerii aceste „asa zise cintari”? parca nu au nicio noima.
    Invata-ne Doamne sa-ti CINTAM !

  3. amatorul zice:

    Desi in sport imi plac extremele, in muzica lucrurile stau alfel. Nu agreez nici chinuitorii de instrumente care pretind ca asta place tinerilor crestini si nici chinuitorii de gaturi care cred ca pot acoperi acordeonul, fara a leza membrana vibratoare.

  4. naomi zice:

    Suna mai bine:
    „Criza muzicii”, muzica crizei si muzica crizata (:

    Daaa, ati atins un punct sensibil, că orele de muzică din şcoli sînt un fel de bătaie de joc, dar nu numai ca profesoarele ies plîngînd de la ore ci si igorarea acestor ore de care profesoare. (Daca o profesoara iese plangand de la ora ei, inseamna ca nu are chemare pentru a fi profesor)

  5. balama zice:

    @naomy: deja intri intr-un teren minat despre care nu cred ca stii prea multe, arta – artist, daca iau in considerare usurinta cu care ai spus: ”Daca o profesoara iese plangand de la ora ei, inseamna ca nu are chemare pentru a fi profesor”

    • naomi zice:

      Ba da stiu, altfel nu as fi spus asa ceva.
      Cum va explicati ca la aceleasi clasa, ora unui profesor poate fi tinuta iar a altuia nu din cauza copiilor?
      In orice meserie trebuie sa ai o chemare, dragoste pentru ceea ce faci, cu atat mai mult acolo unde este vorba de copii, de oameni, este nevoie de suflet de aptitudini …
      Sunt profesori, o spun cu toata responsabilitatea, care desi au pregatirea necesara nu pot sa-si exercite profesia pentru ca nu stiu cum sa se compoarte cu copii.
      Nu vreau sa intru in amanunte pentru ca ne abatem de la subiect.

      • amatorul zice:

        Cu scuze ca deraiez putin de la subiectul central, v-ati gandit ca acelas profesor poate iesii de la o clasa epuizat si dezamagit si de la o alta plin de satisfactie profesionala?
        Intrebarea este fara rautate, este doar o privire aruncata dintr-un alt unghi.

        • naomi zice:

          Probabil, totusi exista persoane care ocupa postul abuziv in timp ce aceia care ar merita si ar face fata ramane pe dinafara.
          Nu am generalizat, sant profesori foarte buni care intradevar merita sa se numeasca „invatatori”.

          • amatorul zice:

            „ocupa pustul abuziv”- consider ca profesorii sunt in coada listei domeniilor in care „culoare” sau „dimensiunea papucului” face legea. Pana la ei, putem vorbi o dupamasa intreaga de toti ceilalti care isi „ofera” serviciile abuziv.
            (o parere personala, ne avizata)

          • naomi zice:

            Probabil ca aveti dreptate, dar educatia tinerilor si abandonul scolar isi spune cuvantul.
            Orice meserias da socoteala de rebutul facut, de ce nu si profesorii?

  6. amatorul zice:

    Incerc sa ma abtin (tocmai mi-am irosit aproape doua ceasuri daruite de Dumnezeu citind comentariile unui alt subiect al blogului), dar am doua remarci:
    1. aveti dreptate, dar va rog sa nu generalizati, cunosc oameni care isi sacrifica(neconditionat) chiar si timpul liber pentru educatia elevilor, dar aceasta nu le aduce doar satisfactie si succes;
    2. atitudinea rebela, vocabularul, lipsa bunului simt si al respectului sunt rezultatul lectii predate si ratate inaintea primei zile de scoala;
    „Doamne ajuta-ma sa nu-mi fie rusine de ce am afirmat peste cativa ani”

    • naomi zice:

      Am spus, admir si am tot respectul pentru profesorii care au darul sa „struneasca” copii din ziua de azi, dar acestia sunt putini si chiar daca nu au rezultate 100% totusi au satisfactia ca au facut tot ce au putut. Si ce ii surprinzator este ca acesti profesori „rai” odata vor fi cei mai buni si respectati profesori de catre elevi iesiti din mana lor. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.