Am auzit-o și pe asta. Spunea cineva care n-a crescut nici măcar pui de găină de o zi pînă la stadiul tăierii, n-a păscut nici măcar o capră, n-a îngrijit nici măcar un cîine. Era foarte convins și specialist informal în sisteme educaționale.

sursa http://www.totuldespremame.ro

Mă mănîncă demult degetele să scriu despre competența la români. Sîntem pricepuți în toate. Vorba americanului: ”maybe he is wrong, but never in doubt!”

Toată lumea își dă cu părerea despre destinul copiilor altora. De cînd discutăm despre homeschooling și cel mai nou născut al nostru, Noah, primim tot felul de sfaturi din partea unora mult mai tineri ca noi (am crescut totuși pînă acum doi copii adulți și din punct de vedere profesional nu sînt ratați niciunul dintre ei, dimpotrivă!), tinerei care ne-ar fi putut fi (cu puțin efort) chiar copii ai noștri. Ne privesc condescendent și cu multă milă, plîngîndu-ne soarta.

Fraților, sînt totuși PROFESOR, am 25 de ani de experiență la catedră. Am dus generații de studenți pînă la capăt fără prea multe plîngeri, am făcut meditații încă din studenție, nu mi-oi putea educa propriul copil acum? Stați liniștiți! Am făcut din cap în cap culegerile Hristev și Gheeba la Fizică, la Chimie știam tabelul lui Mendeleev pe deasupra și îl repetam în tramvai, predau Latina, Greaca veche și știu deosebirea dintre conjugare și declinare. Vom încerca! Dați-ne voie și nouă, specialiștilor, pricepuților, educatorilor! Avem modele și exemple!

Există reușite. Un caz este familia Curcubet. Îi cunosc de cîțiva ani, îi admir și mă rog să le dea Dumnezeu putere să continue lupta pentru asociația de Homeschooling din România.

Să le ținem pumnii. Iată AICI un articol-interviu despre și cu ei.

Le dorim în continuare succes și ne dorim și nouă!