sursa foto https://www.samuelmerritt.edu
Prietenii știu despre mine că nu mă opun tehnologiei. Deloc! Am fost printre primii între colegi care am avut un telefon mobil, pda și altele. Prima conecție la internet, al doilea cont de mail, al doilea cont pe wordpress.
Nu sînt un timid al tehnologiei și am încercat și prezentările cu powerpoint, cursuri și predici. Dacă la cursuri și prezentări, conferințe, ar merge, la predici nu cred că este cea mai potrivită alegere.
Un pastor a răspuns la întrebarea studentului la teologie Putem să predicăm cu power point:
– Da, preferabil ar fi să predici cu power of the Holy Spirit, full stop, dar se poate și cu power point, numai că nu în primii șapte ani de slujire.
– De ce?
– Pentru că în primi ani de slujire trebuie să vă formați capacitatea de a crea imagini din cuvinte.
Cu totul de acord! Dacă nu putem să formăm imagini din cuvinte și să generăm puncte de reper mnemonic în mintea ascultătorilor doar din vorbire, atunci trebuie să ne lăsăm de meserie. Aceata este slujba noastră, să punem în cuvinte potrivite Cuvîntul. Să găsim logoi prepoi tw Thew, cuvinte potrivite pentru Dumnezeu. Imageria ne-ar fi fost cu totul interzisă pe vremea Apostolului. Ce frumoasă este Apocalipsa fără desene! Ce sarcină urieșească să ne fie descris ce ne este descris și noi să ne depictăm ce este scris!
Una dintre problemele din seminariile moderne este că tinerii nu mai studiază Retorica clasică. Probabil că Universitatea Emanuel este unică și prin faptul că aici tinerii studiază Patristica Clasică și Retorica clasică, ambele obiecte impuse și predate de mine.
Lipsa lecturilor, lipsa exercițiului de a ține un jurnal, tarele din școala cu urme comunistoide, școli generale în care se dictează comentarii și licee în care nu se mai face gramatica, îi transformă pe tinerii predicatori în niște victime sigure în fața unui public care este din ce în ce mai stimulat imagistic.
Predicarea cu power point sărăcește și limbajul predicatorului, îi omoară acestuia creativitatea, dar face același lucru și cu publicul. Ne învață mai leneși intelectuali, mai ales atunci cînd se face abuz. Într-o biserică dintr-un mare oraș din România tinerii înșiși se plîng că s-au săturat de powerpointizare. Sînt sătui că la fiecare frăzuță trebuie să înghită și cuvintele rulate pe ecran și imagini tîmpe și chicioase generate de laptopul de pe amvon, laptop încărcat de un predicator mult prea entuziast de cîștigurile tehnologiei moderne.
Un alt dezavantaj al predicării cu texte și imagini pe pereți este atacul asupra atenției distributive a auditoriului, atenție care și așa este slăbită de falsul multi-tasking de care ne credem în stare. Oamenii sînt sătui de privirea la două ecrane tot timpul săptămînii. Nu-i siliți să facă asta și la biserică. Îi atragi spre perete, după care aștepți să te privească în ochi cînd le vorbești. Nu sîntem chiar așa de fermecători.
Ce să mai spun de faptul că unii apelează la laptop în contexte cu totul nepotrivite. Nu se pune laptop pe amvon la Cucuieții din Deal, că nu pricepe nimeni ce vrei de la viața și de la atenția lor. Într-o biserică în care pensia medie este de 150 de ron faci caz de o tehnologie care ar costa viețuirea lor pe un an? Ce să mai spun că pți stîni invidii, gelozii, pofte noi în sufletele încă nescoase la șosea.
Ce recomand? Un NU hotărît powepoint-ului în primii ani de slujire. Pentru predicatorii maturi, folosirea mijloacelor moderne de comunicare cu bun simț și temperanță. Pentru cei care nu mai pot fără… încercați din cînd în cînd și metoda cea veche, s-ar putea să descoperiți cît de mult v-ați golit de cuvinte și cît de mult s-a atrofiat imaginația și capacitatea de a crea imagini cu lexeme.
Încercați să predicați fără a semăna cu niște vînzători de produse care au nevoie de sprijin imagistic numai pentru că suferă în calitate. Ce avem noi de predicat nu are nevoie de imagine.
Marius Cruceru 
Stii ce cred ca ne mai handicapeaza mult? Ma gindeam la asta saptamina trecuta. Faptul ca nu mai scriem scrisori, de dragoste sau de nedragoste.
Era o ierarhie a uceniciei si aici. Incepeai pe la 12-13 ani cind descopereai puterea postei de a duce scrisori sau vederi oriunde in tara daca lipeai un banal timbru. Scriai la prieteni, neamuri din alte localitati. Apoi scriai la diverse fete intilnite cu diverse ocazii pe care doreai sa le cuceresti de la distanta. Apoi, piscul piscurilor, sa scrii la prietena ta. Problema nu era atunci cind aveai inspiratie. Ci atunci cind simteai ca trebe sa scrii dar nu stiai ce. Stateai cu foaia alba in fata si daca nu aveai material factual incepeai sa vorbesti despre sentimente, visuri, etc. Era un exercitiu de imaginatie si mai ales de ordonare a ideilor pentru ca ultimul lucru pe care ti l doreai era sa te faci de ris ca nu erai in stare sa ai niste idei coerente.
un mesaj care mi-a atras atentia si l-am citit.
as adauga doar ca nu numai in primii ani, ci si dupa primii 40 de ani.
Majoritatea profesorilor de predicare pe care am avut ocazia sa-i intalnesc in ultimii ani (poate paradoxal, pentru unii, toti americani si toti de prin rang), recomanda nu numai predicarea fara niciun ajutor de natura vizuala, ci si pregatirea mesajului pana la acel punct in care predicatorul nu mai are nevoie nici macar de ajutorul unor notite la amvon. Toti dezavueaza prezentarea de tip powerpoint si recoamanda acelasi lucru, sa folosim cuvintele pentru a picta in fata ascultatorilor tablouri cat mai vii.
Asta cu „profesorii de predicare” m-a lăsat mut… o vreme. E ca şi cum ar exista profesori de întalentare disciplinată combinaţi cu profesori de înduhovnicire programată. Dacă ar fi nevoie de profesori de predicare pe lumea asta, tot ce ar putea face ar fi să întreţină arhive cu predici excepţionale. Dar dacă ele nu sădesc idei, dacă nu generează schimbări inconştiente şi nu inspiră, geaba tocesc elevii superbele unelte retorice. Management, Marketing, Human Resources şi Public Relations în viaţa spirituală? OK, dar cu Like de la The Holy Spirit!
Imi pare rau ca nu am reusit sa comunic ceea ce am dorit, si ati ramas doar la expresia (nefericita?) de „profesori de predicare”. Voiam sa spun ca oamenii care ajuta la formarea viitoarelor generatii de predicatori in cele mai mari scoli teologice americane recomanda predicarea fara niciun fel de ajutor suplimentar. Atat. Eu asa fac de 15 ani si e chiar foarte bine. Multumesc.
Sper că nu v-am supărat, îmi cer scuze. Știu că toată lumea are cursuri de omiletică, și cred că perfecționarea prin studiu este un minim semn de respect pentru harul primit sau sperat. Dar alăturarea celor două cuvinte m-a șocat, fiindcă evocă programe de învățământ, note, premii și mai ales diplome. Cele bune și hăruite din plin vă doresc!
Părerea mea este că într-o lume asaltată vizual, slujba predicatorului este din ce în ce mai grea și din ce în ce mai onorabilă pentru a folosi puterea cuvintelor în descrierea evenimentelor ce s-au întâmplat cu multe generații în urmă. A folosi tehnologia PowerPoint este o renunțare la luptă, o scăpare nepotrivită de grijă, permiteți-mi să afirm că îmi miroase a puțină lașitate. Încă o dată, este doar o părere, dar și o convingere totodată!
Cineva spunea urmatoarele: „daca nu ai POWER in predica… foloseste POWERPOINT”. 🙂
Powerpoint-ul, este, ca şi toată tehnologia până la urmă, doar o unealtă.
Poate fi folosită bine sau rău.
Am văzut cazuri în care îşi avea rostul la predică, şi altele când era pur şi simplu bloatware. Eu personal aş folosi-o dacă ar fi cazul, dar cum spunea cel din articol, doar după ce aş stăpână arta cuvintelor. .
De exemplu, în această predică cred că s-a potrivit perfect:
E aceea care arată dimensiunile planetelor relativ la pământ.
Am greşit link-ul, e acesta de fapt:
Nu ştiu de ce nu a dat paste la cel corect, făcea parte dintr-un playlist se pare.
Dacă le puteţi şterge, acesta este:
Nici eu nu sunt impotriva tehnologiei, dar cand este vorba de biserica, cred ca trebuie sa ai bun simt. A fost odata la noi un pastor care a folosit power-point (biserica era in cautare de pastor caci celalalt se mutase in alt oras). Nu a lasat impresie buna, nu neaparat pentru faptul ca a folosit laptop-ul, ci pentru ca biserica nu a simtit apropierea lui de ea. Se crease o distanta vizibila. Parea ca el este mai mult interesat sa impresioneze biserica de cat de up-to-date in tehnologie este el, decat de mesajul ce-l aducea. As spune ca ar fi sa zicem potrivit la un studiu biblic, cand se pot prezenta spite de neamuri, comparatii, date istorice, etc. Dar nu la predici.
Si sa-mi fie cu iertare, dar nici ipad-ul nu-l vad adecvat la amvon, adica pastorii sa-si tina notitele predicii pe el.
pai ipad-ul sau hirtia pe care tii notitele e tot una …. se vad multi pastori sau predicatori ( nu e neaparat nevoie sa fi pastor ca sa predici ) care nu pot predica daca „nu-si pregatesc predica pe hirtie” …. ma intreb unde mai e atunci Duhul Sfint de care tot ei ( adica acesti predicatori „de hirtie” ) fac atita caz … unii citesc predica ca pe o poveste de pe notite si se mai mira de ce biserica doarme sau pare plictisita … hmmm chiar nu se mai poate vb din Cuvint fara sa iti faci o ” schita” cu o saptamina ( uneori chiar mai mult de atit ) inainte pe o bucata de hirtie ?
Ce am vrut sa spun despre ipad este ca nu mi se pare potrivit sa vezi un pastor la amvon scrolling up and down ipad-ul. Se vede urat din sala, si mai lasa si impresia de lipsa de modestie (mai ales daca este un pastor tanar sau in primii ani de slujire, cum a spus fr. Marius). Si hartiile se vad cand sunt intoarse, dar asta este alt subiect pentru mine. Cred in inspiratia spontana a Duhului Sfant.
Am vazut deja si un frate profesor care a vorbit de la anvonul nostru folosind telefonul mobil, desigur unul mai capabil.
…cred in inspiratia spontana a Duhului Sfant… si eu cred in asta atunci cand esti foarte bine pregatit in rugaciune si aprofundarea in Cuvantul lui Dumnezeu.
As fi interesat de varsta celor ce au scris despre acest subiect foarte important, eu a trecut de 60.
Cineva spunea: De unii predicatori predica cu PowerPoint? Pentru ca nu au nici power si nici point.
Am impresia ca subiectul acestei postari poate fi inteles gresit.
Cine ne spune care tehnologie este sau nu este de bun simt pentru a fi folosita in biserica?!
Exista tehnologii biblice si tehnologii nebiblice?! Nu cumva ajungem la discutia asemanatoare despre muzica?!
De ce sa folosim microfoane, avand in vedere ca vocea din difuzoare nu mai este vocea naturala a predicatorului? Vocea din statie nu este vocea cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe predicator – cine ii da voie sa si-o schimbe si sa si-o amplifice? Doar nici Moise, nici apostolii nu au folosit amplificatoare artificiale?
De ce sa folosim lumina electrica, normal ar fi sa folosim lumina naturala, sa ne vedem fetele cu lumina „de la Dumnezeu”?
Daca nu este bine sa folosim o tableta/ebook in loc de Bliblia pe hartie, de ce este voie sa folosim Biblia pe hartie si nu suluri de carti ca in vremea apostolilor? Daca eu am o Biblie imbracata in piele, cum se va simti cel care nu are Biblie sau are o Biblie pe hartie ieftina?!
De ce text tiparit si nu oralitate sau text scris de mana?!
De ce este in regula sa ne intalnim intr-o caldire moderna, dar nu e bine sa venim cu o tableta?!
Ce facem cu masinile? Cum se vor uita cei care vin per pedes la cei care coboara din masini? Asta nu se vede urat?!
Dar cladirile moderne luxoase nu se vad urat? De ce sa nu ne intalnim in bordeie sau pe camp?
De ce sa cantam la orga? Vocea „de la Dumnezeu” nu este de ajuns?
Daca e pe-asa, hai sa ne intoarcem la crestinismul „bio” al primelor secole si sa predicam exact in forma si fondul in care predicau primii crestini!
Adicatelea poci sa ascult/vizionez o predica pe un iPad, dar nu mai poci s-o ascult daca predicatorul are un iPad in loc de Biblie?!
O predica este buna sau proasta, indiferent daca este insotita de slide-uri sau daca predicatorul citeste sau nu de pe un iPod. O predica buna ramane cel putin la fel de buna si cu slide-uri. Sunt studii care arata ca retii mai bine cand primesti informatia simultan prin mai multe organe de simt (de aceea invatam mai bine atunci cand, in acelasi timp, citim cu glas tare si scriem).
Ca sa citez pe cineva foarte inspirat, in zilele de azi Isus si-ar fi facut blog. Asa si eu cred ca Pavel ar fi avut tableta si ar fi folosit fara probleme in Agora power-point-ul. Cartile, „mai ales cele din piele”, pe care le cere Pavel in inchisoare nu erau deloc ieftine la acea vreme. Oare cum se simteau crestinii saraci cand il vedeau pe Pavel cu carti? La ce ii trebuiau cartile (din piele!) celui care fusese rapit la ceruri?!
Perfect punctat! Felicitari! Mai bine nu se poate!
punctat de la point? Power? 🙂
Cred ca problema nu este power point-ul, ci lipsa spirituala care de multe ori se incearca a se acoperi cu diverse artificii.
Adrian, le-ai inchis gura sau mi se pare?
Te-ai facut bine inteles…
Pingback: Gata! Am găsit ideea pentru atragerea milenialilor la biserică! (Swag Seminary) | Marius Cruceru