Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
In primul rand i-as rasfata pe cei dragi cu multe cadouri si implinirea multor dorinte si vise.
Stiu ca suna superficial, dar e mai profund decat credeti 🙂
@Anca 🙂 Intentii foarte bune pacat ca da rezultate foarte proaste pe termen mai lung: a se vedea cazul Roboam fiul Solomon din Biblie care mostenind o avere impresionanta in 5 ani a facut-o praf nestiind sa o foloseasca…
Daca Dumnezeu imi ofera cat sa traiesc acceptabil sunt mai mult decat multumit si restul lucrurilor le-as pasa altora care consider ca au nevoie de ele.
Multumesc lui Dumnezeu ca am atat cat imi trebuie 🙂 !
Bogatia este o „grasime a inimii”… 😉 …
şi dacă visurile şi visele lor sînt proaste?
Le-am împlini!
Ah, ce bine că nu sînt Dumnezeu! 🙂
I think you’ve got „the sweetest thing of all”;having your mind busy with spiritual things SEVEN days a week, at work, at home, in the church and in the blogosphere – it’s even more than Tevi would have wanted.
But I’m not quite sure that a „double chin” for your wife would make you richer and happier!…
No, no! „Double chin” for my wife? N-are bărbie dublă pentru că are dublu chin cu mine 🙂
Cel mai mare dar dintre toate?
Cred ca as inebuni si de-asta Dumnezeu nu m-a facut prea bogat. Insa un bogat tot sunt si eu: sanatate si liniste.
să îţi fie de bine, sănătatea şi liniştea sînt foarte preţioase.
chiar că dansează …
e amuzant :))
da, păcătosul!
In aceasta postare ati pus doua subiecte:
1. de ce au fost (sunt invidiati) evreii?
2. ce mi-asi dori sa fac cel mai mult daca asi fi bogata?
1.Evreii oriunde se gaseau pe planeta asta, stiau ca nu acolo era locul lor, sperau ca ei vor fi generatia care va intrerupe sirul pribegiei si se vor intoarce la tara lor promisa de Dumnezeu, Israel!
Oriunde erau, tineau cu sfintenie Sabatul, cu tot ritualul specificat de Tora; de aceea isi puneau mintea si mainile la munca si-si incepeau propriile afaceri, tocmai ca sa nu depinda de bunavointa unui sef sau colegi, si sa nu lucreze sambata. Si cum nu li se permitea sa detina in proprietate pamant,( cel putin in Romania asa era) cei mai multi locuiau in orase si s-au format ca liber profesionisti;
Banii care proveneau din afaceri ii investeau in aur sau isi infiintau banci, unde lucrau evrei, ei fiind mai instruiti comparativ cu ceilati.( Mintea lor e mai ascutita, a baietilor mai ales, fiindca de la 3 ani ii invata sa memoreze si sa citeasca din Tora)
Sunt mai multe chestiuni, dar nu-i loc si timp sa
detaliez aici; de aceea erau invidiati, si urati de popoarele din mijlocul carora traiau, ei aveau o speranta la care n-au renuntat niciodata….reintoarcerea in Tara Promisa!
2. Daca asi avea bani, foarte multi si asi fi mai tanara cu vreo 20 de ani, asi construi intr-o gradina cu multi pomi fructiferi si flori, o casa pt. ingrijit
batrani (care-home) si intr-o alta cladire tot acolo, o casa pentru copii orfani! Intre cele doua cladiri ar fi o capela unde s-ar intalni la rugaciune;
Ar fi doua generatii care s-ar privi ca-ntr-o oglinda, si ar schimba ce se mai poate schimba in viata lor: sa ajute, sa tolereze,sa ierte si sa iubeasca!Cat timp sunt in viata nu-i tarziu niciodata pentru asta!
P.S. La subiectul Israel, ma aveti pe prima linie a frontului!:)
„La subiectul Israel, ma aveti pe prima linie a frontului!:)”
nu face asta, te rog! in linia intai erau trimisi cei sortiti pieiri, carnea de tun!
Scuze ca n-am raspuns intrebarii. Cred ca de-as fi bogat m-as ocupa de ceea ce parca niciodata n-am avut timp suficient: „improvement of my mind by extensive reading” – to quote Mr. Darcy from „Pride and Prejudice.
Exact, Timpul este problema în acest clip. Timpul… Dacă am avea bani mai mulţi, am avea timp mai mult. Asta este logica luiTevi.
Logica sa nu se confirmă în realitate.
Mi se pare mie sau oamenii bogaţi nu mai au nici măcar timpul săracilor?
….N-am reusit sa vad clipul complet, mi s-a blocat; dar va spun ca evreii joaca de bucurie, pe strada , in alai, o data pe an, cand scot din sinagoga, sulurile de Tora; asta e inante de anul nou evreiesc, toamana;
Simbolizeaza citirea inca o data a Torei ( Vechiul Testament) in intregime, si e o mare veselie ca sunt in viata si-s bucurosi ca au participat la acest eveniment! se aduna intr-o piata si joaca ,separat barbati si separat femeile, dupa melodii evreiesti foarte melodioase!
Daca mi-ar da Domnul multi bani(nu altcineva)…
as face multe case de copii si de batrani,crestine,cu personal crestin,as face pentru ei gradini,unde sa se poata plimba;mi-as lua o caleasca la care sa traga un cal . 🙂
si as merge sa vad daca tuturor le e bine..cu caleasca bineinteles.
As face case pentru pastorii saraci si inimosi,pe care i-as aseza langa oameni,chiar in mijlocul comunitatii lor.
Viorica,fara sa fi citit comentariul tau,am scris(al meu este acum la moderare,mi se intampla din niste motive tehnice)
Acum cand l-am citit m-a pufnit rasul..ca la clasa a 3 a la compunere..ne luam unii dupa altii..
Ma bucur ca ai in inima acelas lucru,iti dai seama ca daca citeam(eram prea obosita)nu te copiam. 🙂
Ce interesant sa gandim la fel,de asta mi-e drag mie de tine,acuma stiu . 🙂
As ajuta pana la ultimul cent, pe oricare mi-l aduce Domnul in cale si are nevoie. Dar daca as fi foarte bogat, as vrea sa deschid un seminar teologic, unde slujitorii cunoscuti ca oameni de caracter, sa vina si sa formeze slujitori de caracter. Iar daca eu as avea autoritatea sa dezvolt o initiativa, as infiinta o noua materie in programa scolii, materia rugaciunea, la care nu ar trece nimeni examenul in mod siperficial. Visuri.
frumoase visuri 🙂
chestia cu seminarul au făcut-o foarte mulţi oameni bogaţi. Unii cu cele mai bune intenţii, alţii şi-au zidit nume, cum spune fr. Beni Fărăgău, din cărămizi şi smoală.
există o istorie a seminariilor din Statele Unite, trebuie să mă gîdnesc la titlu… este o istorie tristă.
TRebuie să te dezamăgesc: rugăciunea nu se învaţă la seminar. Ea se învaţă pe genunchi în relaţii de ucenicie faţă către faţă.
Ai putea să imaginezi un examen la materia propusă de tine? Să se roage în faţa ta, să îi dai notă? Cum ar fi parţialele? Dar cursurile?
Era doar un vis, inspirat mai mult din cuvintele lui Leonard Ravenhill, legat de rugaciune. Rugaciunea asa este nu se invata la seminar, tocmai de aceea as propune acest lucru.
Examenul, nu ar consta in rugaciunea in fata mea, :), evident. Cursurile ar fi foarte bogate. Dupa un an de curs, toti ar stii fara dubii daca rugaciunea lor se poate numi timp real de rugaciune. Cred ca examenul ar fi de tip colocviu. Am spus ca nu va trece nimeni ptr a accentua nevoia de a lua in serios lucrurile :).Dar o intrebare despre rugaciune ar pute fi de exemplu, ceea ce spunea acelasi Ravenhill: „daca un predicator nu petrece macar doua ore de rugaciune pe zi, nu valoreaza nici cat zece de un ban”, asa ca frati viitori predicatori , care este timpul oferit de noi? Retoric. Frate Marius, visez si eu, cum spune-am.
draga Brainerd, este frmos visul tău,
noi preferăm să facem un retreat cu studenţii în fiecare an, să petrecem timp cu ei, să ne rugăm cu ei şi să povestim cîte o noapte întreagă cu cei care doresc
avem şi cîte o noapte de veghe în tradiţia şcoli, cîte o nopate de veghe în fiecare an. De fapt este o jumătate de noapte.
Ideea cu disciplina scolara numita „Rugaciune” e foarte interesanta…
Propun eu un tip de examen: sa spuna o rugaciune si sa prefaca apa dintr-un pahar in vin 😀 pentru nota 10; in sange pentru nota 9 si lista ar putea continua cu restul notelor… Notele peste 5 inclusiv in cazul cand apa se transforma in ceea ce isi propune cel care se roaga si note sub 5 daca nu obtine rezultate… 😀
Note de 10 si dilpome de excelenta in cazul in care vin cu alte tipuri de rugaciuni ca de exemplu duplicarea unei paini, invierea unui porumbel etc…
😀 😀 😀
da, la chestia cu vinul eu pic.
noroc că eu fac planurile de învăţămînt
eu cred ca daca am avea mai multe valori materiale la indemana am face exact ce facem acum cu ce avem, la o scara mai larga. nu vreau sa par de loc mai spirituala decat majoritatea, am trait multi ani in lume, stapanita de acel duh de innavutire. ce m-a fascinat cand Domnul m-a scos de acolo a fost cat de neinteleapta am putut fi, ca sa nu zic ceva mai dur. de fapt doream sa posed ceva ce nu putea sa-mi apartina niciodata cu adevarat pentru ca vrednic este de crezut cuvantul care zice :„al Domnului este pãmântul si tot ce cuprinde el.”
nu cred ca as putea sa administrez o valoare mai mare decat cea din prezent decat daca Domnul mi-ar da un supliment de intelepciune si calauzirea Sa.
Eu zic ca daca as avea mai multi bani as face exact ce fac acuma cu citi bani am…Ca as folosii acelasi creier si aceeasi inima; si daca nu sint darnica acuma, nu-i sansa sa fiu mai buna daca am bani mai multi.
Zeciuiala de pilda nu este un numar fix…ci o atitudine fixa. Darnicia cea mai frumoasa este a saracilor…darnicia aia poate schimba oamenii pe dinauntru …nu pe dinafara.Si ii schimba si pe cei ce dau si …si pe cei ce primesc, care inteleg ca nu li s-a dat din prisos, si pot aprecia astfel sacrificiul…
ei, uite eu nu sînt sigur de asta. Mă tem de mine însumi! Mă bucur că Dumnezeu a îngăduit să ne ţină nici cuprea mult ca să nu ne îngîmfăm, nici cu prea puţin, ca să nu îi ocărîm Numele.
Bine zici: zeciuala este o atitudine fixă.
Eliza, daca va ingadui Domnul, ca vreodata sa ne intalnim fata in fata pe acest pamant, sunt sigura ca ne vom bucura tare mult! Iar daca intalnirea noastra va fi in Cer, vom avea o vesnicie sa povestim….:)
Pana sa ajungem sa fim bogati sa facem orfelinatele si casele de batrani, si altele, sa fim credinciosi in lucrurile mici – cred ca stiti la ce ma refer: paharul acela cu apa –
Ma intreb cite din hotaririle de acum,deprinderile de multi ani, ar ramine aceleasi daca as da dintr-o data peste El Dorado.S-ar putea ca normalitatea in care cred acum sa nu fie aceasi,promisiunile mele sa fie schimbate peste noapte.Si totusi nu trebuie sa-mi fie teama,saracia e mult mai periculoasa,naste mai multe sopirle veninoase,am mai multe sanse „sa strecor o camila prin urechile acului…”.Am toata pretuirea pentru bogatii cinstiti,imi amintesc de credinciosia lui Dumnezeu,de valoarea muncii,ii asemuiesc unui buldozer spiritual prin care imparatia luminii avanseaza in transeele pline de intuneric.
Ce-as face daca…Dupa binefacerile de rigoare,nu m-ar deranja sa pun la cale colonizarea planetei Marte.E ceva despre lumea asta rosie care ma fascineaza,mi-am cam ales locul si felul constructiilor,daca e posibil fara interventii guvernamentale, cu atit mai bine.Singura problema, teologica, ar ramine felul in care explici mintuirea cuiva nascut in afara Terrei,cu un salvator venit doar o data in istorie,pe pamint.Si daca ajung la un punct mort,am intotdeauna o varianta: ” Cumpar levit,preferabil fara experienta idolatra,ajustabil la viata extraterestra.”
Pakeha,
Ai intuit perfect sensul întrebării: am rămîne la fel? Am adăuga obiceiuri noi, dar bune?
Sărăcia nu ne face mai buni, nici boala, cum spunea cineva. Ambele scot la iveală ce este cu adevărat în noi. La fel este cu bogăţia. Arată cît de bogaţi sîntem lăuntric.
La evanghelizarea marţienilor nu mă găseşti partener 🙂
Am postat dar nu apare, si acuma zice ca ‘double post detected’, o fi ceva bug. Daca a pare mai incolo se poate sterge postul asta.
http://www.maserati.com/maserati/en/en/index/maseraticorse/trofeo-granturismo-mc.html
Adica platesti 168.000 euro + taxe, 2 soferi, hotel, mancare, voie buna. Bine e mai complicat, ca ei aleg…
Dar daca sunt bogat probabil ca ma aleg ei. Sau daca sunt foarte bogat imi organizez eu ceva asemanator :).
Chiar am aroganta sa pretind despre mine ca am talent la asa ceva doar ca nu am avut ocazia.
Nu știu dacă a fost pusă astfel intenționat sau nu, dar întrebarea mi se pare o capcană în toată regula. Evagrie vorbește despre astfel de fantazări și le încadrează tot la „iubirea de arginți”. Uneori toată reveria asta în care împărțim averi în stânga și dreapta nu e decât o mască subtilă care ar vrea să justifice nevoia noastră de siguranță financiară, dacă nu chiar lăcomia.
Nu țin eu lecții nimănui, dar nici nu pot să nu remarc că acest tip de întrebări e mai aproape de un soi de american dream.Tocmai de aceea nu-mi place întrebarea dvs pentru că riscă să-mi placă prea mult la un moment dat.
Nu cumva se apropie această întrebare de categoria întrebărilor proaste care nu pot căpăta răspunsuri corecte (decât, eventul, dacă se evită de fapt întrebarea ca atare)?
Daca e adevarat ce spuni, atunci nu trebuia sa raspunzi.
Vezi: „Do not feed the trolls”
http://en.wikipedia.org/wiki/Troll_%28Internet%29
Citez: „primary intent of provoking other users into an emotional response or of otherwise disrupting normal on-topic discussion”.
Dacă intervenția mea se încadrează în vreuna din categoriile de mai sus, proprietarul blogului poate să o elimine.
Personal nu mă simt vizat, fiindcă nu fac decât să pun în discuție legitimitatea întrebării. De ce ar fi asta o „provocare” sau o „deturnare”? Ce/cine anume mă obligă să iau de bun orice subiect și să consider legitimă orice punere în discuție?
Dau un exemplu extrem. Dacă eu întreb: „cum se scalpează un om, începând de al frunte sau de la ceafă?”, oamenii vor avea doar 2 opțiuni: să-mi răspundă sau să tacă? Nu există și posibilitatea să zică unul: „bă, cum să scalpezi un om, te-ai țicnit?” și să invalideze astfel însăși întrebarea?
Fie n-ați înțeles ce anume viza intervenția mea, fie îmi propuneți o obediență pe care o socot contrainidacată și chiar periculoasă.
You’re doing it wrong.
Troll-ul e acest blog care va provoaca pe domnia voastra.
Si s-a stabilit ca e troll in prima interventie a domniei voastre datorita faptului ca intrebarea e „proasta”, care implica o nesinceritate si o „capcana” din partea celui ce o adreseaza.
La asta mă refeream. Poţi să explici pe înţelesul „tutulor”?
Ba, am gresit.
Daca postul e un troll atunci noi toti care am raspuns am hranit troll-ul si postul asta e bun ca l-a demascat.
… ma scuzati.
draga Andrei, iartă-mi incultura. N-am înţeles chestia cu troll-ul. Poţi să-mi explici.
De asemenea, nu înţeleg de ce ai văzut agresiv comentariul lui Teofil. Eu l-am perceput altfel.
Eu nu inteleg cum poate o intrebare sa fie proasta. Adica, intrebarile nu exista asa ele in univers… totusi, sunt legate de cineva. Intrebarile nu dau nastere la alte intrebari, cel ce se intreaba da nastere la intrebarile urmatoare.
Ori cine le pune nu stie ce intrebare pune ori o face intentionat?
Referitor la agresivitate.
Nu mi se pare că Teofil a fost agresiv.
Da, o întrebare poate să nască o altă întrebare. Asta înseamnă că gîndim. Nu-i aşa?
E un proces dureros, vorba lui Alice, dar merită.
eu nu m-am simţit disrupt, stai liniştit.
Răspuns: de la frunte! 🙂
Aici nu încurajez o astfel de obedienţă de care vorbiţi, Teofil, Andrei!
Dimpotrivă vreau să învăţ şi cred că Teofil ridică o problemă interesantă foarte!
Andrei, am văzut „bibliografia” 🙂 Prefer să ne explici tu.
Ideea e urmatoare, spui ceva pe un ton serios, doar de dragul de a vedea reactiile celorlalti, si sa-i provoci. Tu nu ai nicio treaba cu ideeile pe care le prezinti.
Adica pui intrebari care doar ii fac pe altii sa fie pentru, contra, sa se enerveze… dar tu nu cauti raspunsul la intrebare.
Stiinde cat de cat autorul, ma indoiesc ca natura postarilor sunt de natura asta. Si capcanele sunt capcane, dar dar nu din motivul asta.
Citesc forumuri mult prea agresive… gresala mea.
De exemplu frate Marius, ati facut o „gluma” mai demult. Ceva cu fratele Paul Negrut, nu mai stiu ce se intampla, dar a starnit reactii.
Ala a fost troll in toata regula.
şi care este definiţia ta pentru troll totuşi?
Vad ca v-ati prins. Mi-e greu sa cred ca intrebarea e pe bune si nu un troll.
Daca e pe bune… putem aranja cateva sedinte. Fac si un slideshow. Doar 250ron/sedinta ca suntem frati.
Nu înţeleg la ce fel de şedinţe te referi!
Bănuiesc o ironie, dar mărturisesc că nu m-am prins. Prea subtilă pentru mine!
Iartă-mi grosietatea.
OK, am interpretat gresit ceva si am zis ca am gresit…
Ultima intrebare nu mi se parea pe bune. Adica, am dat definitia am si zis inainte ce ce inteleg eu, am dat exemple… si inca ma intrebati care e definitia mea…
Dar in cazul in care era pe bune, am fos ironic, da.
Subtila ironia? Chiar deloc. Oriucm, e de mult offtopic discutia asta.
Ontopic…
Apropo de un comentariu mai sus „poate strecor eu cumva camila…”(Am auzit asta de la cineva si mi s-a parut fain, daca nu e asa ma iertati).
In vremurile acelea, portile cetatilor se inchideau noaptea. In cazul in care cinvea mai dorea sa intre in cetate, aveau o poarta mai mica prin care incapea un om. Poarta aceea se numea „gamalia acului”, aceeasi expresie care este folosita cu trecutul camilei prin urechea acului.
Ideea e urmatoarea, targul era afara din cetate. Daca vrei sa intri in cetate trebuie sa lasi camila afara, pentru ca nu e loc de ea pe usa. Cu alte cuvinte, e imposibil sa treaca si camila prin acea usa mica. Si asta e ideea, esti bogat, dar sa stii ca ori ramai afara cu bogatia ori pasesti doar tu pe usa in cetate.
draga Andrei, da, cred că m-ai interpretat greşit undeva.
E mult mai simplu… acolo este confuzie între doi termeni, se paote să fie o confuzie voită. este o chestie de scriere kamelos poate să se refere şi la cămilă, dar şi la funie.. Funia prin gaura acului. Exact cum este greu să treci funia prin urechile acului..
Ambele explicaţii mi se pare că au logică. N-am studiat cu atenţie pasajul. Nu insist ca sa nu spun prostii.
Da, într-un fel întrebarea este o capcană, dar nu este întrebarea mea.
Este întrebarea personajului din film.
Ai mare dreptate cu fantaziile evagriene. Eu unul nu le-am avut niciodată. Cînd ne-am căsătorit, am decis că ţinta noastră va fi o „sărăcie decentă”. Dumnezeu ne-a umplut paharul de mai multe ori de a dat peste el. Am alte păcate, dar pe lîngă lăcomia de avere am trecut voios.
Punctul de atenţie sau punctul focal în toată povestea asta este de fapt TIMPUL, nu banii.
Nu te „bloga” 🙂 pe titlul postării, citeşte ce am scris mai jos şi ce spune personajul. De fapt sub lozinca „time is money” se poate întoarce moneda şi astfel „money is time”. Dorinţele personajului se îndreaptă spre un mai bun uz al timpului, dacă va fi avut banii: citirea Torei şi căutarea înţelepciunii.
Aici mi se pare mutaţia cea mai interesantă în „fantezia” bietului lăptar, nu se opreşte la găini, măterii, vite şi guşa nevestei, ci merge mai departe, spre Torah, citirea şi învăţarea adevăratei ştiinţe.
Am răspunde la fel? „Dacă aş avea bani mai mulţi, nu ar trebui să mă mai duc la servici, aş cîştiga încă 8 ore… „. Ce-ai face cu încă 50 de ore în plus din cele 168 din toată săptămîna.
TEvi spune simplu: aş citi Torah!
Eu?
Tu?
Tocmai am iesit in somaj si incepusem sa ma plictisesc. Sunt bogat! acuma mi-am dat seama!
Ai sănătate? Ai o familie pe care o iubeşti şi te iubeşte?
Dacă mai eşti şi mîntuit… ehehe… nu te poate fura nimeni. Eşti prea bogat.
De ce sa consideram intrebarea capcana? De ce sa nu raspundem la ea daca avem imaginatie si mai visam cu ochii deschisi,asa cum fac copii uneori; intrebarea care se pune oricarui copil si nu o singura data ,e „ce vrei sa te faci cand vei fi mare”?
Eu tot asa am inteles intrebarea asta, ca o ipoteza… si nu cred ca fr. Marius a postat-o ca sa rada de raspunsurile noastre:)
Si ca eu sa am dintr-o data o suma mare sa pot construi case pt. ingrijit batrani si copii,sansele sunt 0 (zero) am luat, ca un exercitiu de imaginatie….de ce nu?
Poate exista cineva care are bani cu adevarat si se gandeste cum ar fi mai bine sa-i cheltuie…si aici primeste idei de afaceri, gratis:)
Teofil sesizează o problema importantă: lăsîndu-ne în aceste visuri pînă la urmă mergem la bănci..
Slavă Domnului că m-a ferit de bănci.
Cînd le văd, trec pe partea cealaltă.
Fratilor ,Dumnezeu nu ne face bogati ca sa ne incerce darnicia .Vaduva saraca nu a avut decat doi banuti si i-a dat Domnului .Ca sa ajungi sa-ti imparti painea cu cel sarac nu iti trebuie bogatii .Doamne nu imi da bogatii dar nici sa ajung sa-mi cersesc painea .Am un fiu care a trecut la evrei.De vineri seara pina sambata la asfintitul soarelui nu foloseste telefonul ,studiaza mult Tora si multe carti scrise de mari rabini ,nu barfesc ,cu limba poti face multe pacate ,tin cu strictete poruncile ,sant foarte intelepti ,sint foarte bogati ,si……sant foarte zgarciti .
Pericolul nu-i iminent , multumim lui Dumnezeu.
Slavă Lui!
şi… post uşor, CNI!
încerc să ţin şi eu.
eu de fiecare data cand ma gandesc la fiddler on the roof, la inceput ma gandesc mereu… vioara lui Isaac Stern
sunt atatea secunde geniale in introducerea filmului
Ah, Isaac Stern, tocmai am pus un post cu I have little secret.. .este despre rostul muzicii, muzicianului. Foarte interesant.
eu cand vad o banca,ma asez
nu trec pe partea cealalta. 🙂
eu nu mă aşez, că n-aş mai ajunge acasă. acesta este primul motiv.
Sînt multe bănci în ORadea.
Apoi… majoritatea au găinaţ de porumbei pe ele.
Deci… nu mă aşez.
Cînd nu au găinaţ de porumbei sau călcîie de manelist, atunci este „proastăp vospită”. Nici atunci nu mă aşez 🙂
Paharul cu apa e darul zgarcitior..am observat in timp…
. 🙂
ei pomenesc lucrul asta de ate ori e vorba de darnicie..
nu cred ca la darnicia noastra se refera …ci la gest>
Asa le-om da la toti,ca avem destula;insa cati ne cer doar apa?
Imi aduc aminte de o replica a lui Cristofor Columb, in filmul „1492-Cucerirea Paradisului”: „Bogăția nu te face mai bogat, ci te face doar mai ocupat.”
Foarte bun citat, de reţinut!!!
Nu stiu daca as vrea sa fiu mai bogata.Uneori ma simt foarte bogata ca am ce sa mananc,ca am un loc, ca pot sa respir,etc.Stiu ca par lucruri banale,dar cred ca de cele mai multe ori atitudinea conteaza.Uneori,da,mi-as fi dorit sa am mai multi bani ca sa ii pot ajuta pe altii,insa nu stiu cat de buna a fost dorinta aceea.M-am gandit apoi ca Dumnezeu stie cel mai bine cat sa imi dea si cu cat am sa ii pot ajuta pe altii.Nu pot fi eu Dumnezeu ca sa ii salvez pe altii,desi e tentant,mai ales cand e vorba de cei dragi…
Daca stau bine si ma gandesc sunt bogata.Am viata vesnica.Asta e.Tot la concluzia asta ajung.
Banii nu aduc fericirea,dar o intretin.Oare?
Nu te simţi, chiar eşti bogată. Mai bogată decît Însuşi Fiul Său care a trăit pe pămînt.
N-a avut o casă proprietate personală. A dormitpe unde a apucat.
Nici la înmulţire n-a avut propriul sac cu mîncare. A luat cu împrumut
Iar hainele. O cămaşă cu o singură cusătură.
multe se pot face bogat fiind…eset interesant ca fiecare din noi ar face lucruri diferite , si asta este frumos…
nu este usor sa te schimbi asa deodata…daca nu faci lucruri frumoase si de sarac …cine ne va da putere sa le facem ca si bogati….? banul , da exista o putere a banului…
probabil eu as face ceea ce fac cu mai multa usurinta , mai putine sacrificii…dar oare miar da si aceeasi bucurie sufleteasca…?
…miar place sa pun la proba sentimentul totusi…
cred ca ar fi numai o extensie al vietii pe care o duc deja…
…eu sint alfa si omega inceputul si sfirsitul ,,
mi se pare ca este scris asa ! intre cele doua nu sta notiunea de timp ? iata ca timpul ne poate fi prieten …si ceva mai mult poate…
am văzut bogaţi fericiţi,
am văzut săraci fericţi,
am văzut bogaţi nefericiţi,
am văzut săraci nefericiţi.
Iacov ne învaţă care este secretul!
Ziceati ca treceti pe partea cealalta cand vedeti o Banca,
eu ziceam ca ma asez cand vad „o banca”din alea fara bani si fara gainat . 🙂
Pingback: Dacă ai fi bogat?, Recesiune sau “resetare”?, Criminal sau medic? « La patratosu