Disclaimer: Această postare nu este reclamă mascată, este reclamă pe faţă 🙂
În urmă cu aproape doi ani am descoperit că, deşi am sondat la peste 100 de metri pentru a găsi apă bună, apa din Campusul Universităţii Emanuel era totuşi foarte calcaroasă şi plină de substanţe incompatibile cu ideea de „apă pură”.
Atunci conducerea universităţii a apelat la fraţii Benţe de la firma Laguna-Agua pentru a găsi o soluţie.
Miercuri, 20 iunie, începînd cu orele 19.30 (din pricina căldurii), voi organiza un fel de „Drive Test” cu noul Pegas în Campusul Universităţii Emanuel din Oradea, Nufărului, nr. 87.
Va fi prezentă şi bunica, vechiul Pegas.
În cadrul întâlnirilor patristice lunare, Centrul Sfinții Petru și Andrei
din București vă invită la o conferință pe tema:
«De când au grecii suflet?
Halte ale sufletului până la înviere… »
Susținută de Dr. Ștefan Colceriu
(Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Studii Iudaice)
și Pr. Dr. Lucian Dîncă
(Centrul Sfinții Petru și Andrei, București)
Noțiunea de suflet a jucat un rol primordial în credințele religioase. În ea este inclus conceptul de vitalitate, chiar și dincolo de moartea fizică, moartea devenind astfel mai puțin misterioasă: când o persoană moare, sufletul îl părăsește, motiv pentru care trupul devine inert. Sufletul concentrează în el funcția vitală esențială, devenind astfel purtătorul speranței unei vieți veșnice. În opinia cercetătrilor moderni, Platon este filozoful care a dat impulsul conceptului de suflet legat de noțiunea imortalității ce a avut o influență considerabilă asupra gândirii patristice referitor la nemurirea sufletului.
Miercuri 20 Iunie 2012, la 17h30
Statul modern este întemeiat pe acest elogiu al singularităţii umane. Dacă nu am fi fiecare dintre noi o persoană separată de ceilalţi, nici statul nu ar fi unul modern, ci o gloată ai cărei membri lasă arme în mâinile altora, cărora le plătesc ceea ce atât de plastic s-a numit, într-un scandal mediatic de anul trecut, „taxă de şmecher”. Fără respectul faţă de persoană, nu suntem stat modern, iar impozitele rămân nişte nenorocite de „taxe de şmecher”.
Luther şi Lăuta
Whoever despises music, I am displeased with him. Next to theology I give place to music; for thereby all anger is forgotten, the devil is driven away, and melancholy and many tribulations and evil thoughts are expelled.
– Martin Luther
Martin Luther (1483 – 1546) was known to have played the lute, and this has led to wild speculation about the secular nature of his musical ideas down to absurdly wondering whether he was even actually responsible for the modern Guitar Mass.
People who had access to a musical education during Luther’s time are likely to have played the lute, and Martin Luther was no exception. And instrumental music in the liturgical context was not as uncommon as advocates of the a cappella heresy would like us to believe. In fact, the Council of Sens, which convened in 1528, addressed the use of secular tunes in the Ordinary of…
Vezi articolul original 389 de cuvinte mai mult
După atîta jale şi durere, pe căldurile acestea … un răcoros Vivaldi. Bună dimineaţa!
Scena politică este fierbinte, asfaltul este fierbinte, bicicleta caldă, maşina fierbe…
Nu! De ce?
Pentru că este politician. Ce legătură are viaţa publică, politică, cu viaţa privată sau cea din Agora cu cea din Academia?
Mai ţineţi minte argumentele în cazul Bill Clinton?
Veşti triste luni dimineaţa. Domnul Lorinczi îmi spun că Deak Endre a murit.
Cine este Deak Endre? Nu este unul dintre… este pionierul lăutei în România. Devastator!
Vă mai amintiţi de punctul 18 de aici? Şi de ce m-am apucat de învăţat? î
Ei bine, ieri a sosit! Trebuie să adaug la declaraţia de avere două pegasuri, unul vechi şi unul nou.
Cu o zi înainte sosise asta:
Lui Naum i-a plăcut mai mult aşa.
Disclaimer: această postare este un fel de pamflet, se ia cu emetiral. Din păcatele (mele) la originea acestor rînduri stau personaje reale şi întîmplări reale.
Toate litoralele urlează de „De ce mă minţi, de ce mă minţi, eu ştiu că nu-i ceea ce simţi inima ta numai decît pă mine mă vrea…. mama ta nu mă vrea etc.” Această postare este şi despre mama.
Nu despre manele vreau să scriu. Mi-ar fi mai uşor şi cu mai puţină greaţă, ci despre minciunile sponsorizaţilor de profesie, pozarii-raportori, care ar călca şi pe mormîntul mamei lor pentru o sută de dolari în plus şi pentru îndeplinirea unor agende dubioase de colonizare spirituală.
În urmă cu ceva ani am descoperit un text absolut aiuritor. A fost prezentat inţial în limba engleză. A fost tradus şi în limba română. Am avut în mînă ambele texte pe care le-am folosit în confrutarea autorului.
Textele vorbeau despre „legalismul” românilor evanghelici şi textul în limba engleză încerca să demonstreze „naivilor de americani” că autorul, personaj cu totul salvific pentru România, a identificat principalele boli spirituale ale evanghelicului român şi el va fi Reformatorul întregii Românii, un fel de al doilea Luther, un alt Cornea, un nou Calvin-Zwingli-Menno la un loc. Ne va întoarce la credinţa „dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” El, adicătelea.
Bisericile evanghelice, în special cele baptiste, erau criticate cu bisturilul şi cu sarea în mînă, tăiat, pus sare….
Cum de îşi permit pastorii să meargă în frunte la înmormîntări… tradiţie, legalism (eu am o sugestie, ar putea merge în spatele boilor care trag carul mortuar, dar cam miroase. Se balegă!) cînd locul normal ar fi undeva la 20 de metri în spatele întregului cortegiu, nu?
Cum de se foloseşte toba mare la fanfară… şi alte aiureli de genul ăsta.
Dar ce m-a scos din minţi?
Chiar mă întrebam cînd se va întîmpla …
Vladimir Tismăneanu scrie pe platforma Contributors:
Update: Surse bine informate imi spun a fost demis, de catre ministrul de interne, Ioan Rus, istoricul Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei. Cred ca are loc o putinizare fatisa si lipsita de orice urma de rusine. Ceea ce-a inceput odata cu decapitarea conducerii IICCMER continua cu o viteza si cu o inversunare ametitoare. Se urmareste, ca si in Rusia, reinchiderea arhivelor, revenirea la sistemul in care un numar de favoriti ai puterii aveau acces nelimitat, cata vreme cercetatorii si cetatenii interesati erau tratati ca intrusi indezirabili. Cine spune ca actul de condamnare a dictaturii comuniste a fost unul “doar” simbolic, fara efecte palpabile, se inseala. Democratizarea Arhivelor Nationale a fost una dintre consecintele cele mai importante ale acelui act. Daca informatia privind demiterea lui Dorin Dobrincu se confirma, mi-e teama ca vom asista la o reinchidere a arhivelor si…
Vezi articolul original 159 de cuvinte mai mult
Vineri, 15 iunie, începînd cu orele 16.00, în Sala Capelei Mari (în cazul în care nu va fi posibil să folosim sala mare, din pricina unei lucrări administrative, care este în curs de finalizare, vom folosi sala de jos, „sala cu mochetă”) din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea, va avea loc recitalul de absolvire al modulului de chitară clasică de trei ani.
Absolvenţii aflaţi la finalul anului al III-lea vor concerta alături de cei mai buni elevi din cadrul întregului program.
Iată programul:
Astăzi, în urma susţinerii în şedinţă publică, soţia prietenului meu Sebastian Văduva, Lois Văduva, a obţinut doctoratul în muzicologie.
Lois este este prima absolventă a programului de pedagogie muzicală din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea care obţine doctoratul în acest domeniu.
Doctoratul cu o temă fascinantă legată de tematica muzicală şi influenţa ideologică în muzica compusă sub presiunile specifice din perioada comunistă (voi reveni cu un titlu exact) a fost susţinut în cadrul Conservatorului din Iaşi, sub îndrumarea domnului prof. univ. dr. Viorel Munteanu.
Felicitări şi să urmeze cît mai mulţi!
Mă bucur pentru prietenii noştri şi acum… vremea odihnei!
Astăzi, chiar la sfîrşitul anului şcolar, după multe bătălii cu administraţiile şi cu birocraţiile, Şcoala de muzică Logos din Oradea funcţionează oficial.
Hotărîrea tribunalului a ieşit în favoarea înfiinţării unei asemenea forme de învăţămînt în urbea noastră.
Tinerii din Baia Mare şi-au pus un titlu interesant întîlnirii: „Esenţă tare în sticluţe mici”. Titlul se referă la textul din epistola paulină care vorbeşte despre mireasma „de la viaţă spre viaţă” şi cea „de la moarte spre moarte”.
Mi se pare că este important contextul:
2Co 2:14 Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.
2Co 2:15 În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării:
2Co 2:16 pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?
2Co 2:17 Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.2Co 2:14 Τῷ δὲ Θεῷ χάρις τῷ πάντοτε θριαμβεύοντι ἡμᾶς ἐν τῷ Χριστῷ καὶ τῆν ὀσμὴν τῆς γνώσεως αὐτοῦ φανεροῦντι δι᾿ ἡμῶν ἐν παντὶ τόπῳ·
2Co 2:15 ὅτι Χριστοῦ εὐωδία ἐσμὲν τῷ Θεῷ ἐν τοῖς σῳζομένοις καὶ ἐν τοῖς ἀπολλυμένοις·
2Co 2:16 οἷς μὲν ὀσμὴ θανάτου εἰς θάνατον, οἷς δὲ ὀσμὴ ζωῆς εἰς ζωήν. καὶ πρὸς ταῦτα τίς ἱκανός;
2Co 2:17 οὐ γάρ ἐσμεν ὡς οἱ πολλοὶ καπηλεύοντες τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ, ἀλλ᾿ ὡς ἐξ εἰλικρινείας, ἀλλ᾿ ὡς ἐκ Θεοῦ κατενώπιον τοῦ Θεοῦ ἐν Χριστῷ λαλοῦμεν.
Am primit zilele trecute trei desene, unul mai inspirat decît celelalte două. Primul însă m-a făcut să mă gîndesc mai mult la cîteva lucruri politeţea puţin ipocrită sau la ipocrizia puţin politicoasă a românilor, dorinţa de a fi neapărat la „evenimentul anului” sau (vă mai amintiţi cum s-a umplut facebook-ul de poze cu John Piper „eu şi John Piper”) la dorinţa de a face poze cu personalitatea momentului, fuga noastră de confruntarea de idei, refugierea în conformitatea de tipul „aşa gîndeşte toată lumea”, „dacă aşa spune lumea… ce să mă dau eu că gîndesc altfel… ” etc.
Cît este de adevărat …
Ce ironie!!!
Iată ce se întîmpla în urmă cu cîţiva ani. Credeam că vremurile acelea au trecut.
Care este ironia? Că domnul Ungur este român. Ca şi domnul Maghiar, care era anti-maghiarime.
via Alin Suciu
La Oradea s-au dat rezultatele. Aşa cum era de aşteptat, primarul Ilie Bolojan se pare că imită cazul de la Sibiu, scor astronomic în faţa PDL-ului. Meritat!
Domnul Bolojan a lucrat în aceşti ani, nimic de zis, dar PDL-ul l-a ajutat enorm de această dată. Cum? Nu ştiu cum sînt desemnaţi candidaţii pentru primării în interiorul partidului, dar domnul Mihai Groza a fost o alegere complet nefericită.
Cu un slogan de campanie fără niciun fel de culoare („votaţi Mihai Groza din respect pentru orădeni” ????) cu o fotografie de campanie realizată de un fotograf cu totul amator şi într-o postură proastă, fotograf care nici măcar nu ştie că s-a descoperit photoshop-ul pentru astfel de „minciunele” electorale …
Iată un concert la care aş putea participa… nu se poate cu tastatura, dar maşina de scris este un alt instrument la care ştiu deja să cînt 🙂
via Ruben Sainiuc
D.A . Carson 120% corect, ca aproape …. întotdeauna
When he writes concerning the rationale behind the writing of a commentary in general and of the Pillar series in particular
The rationale for …[the] approach [exemplified in the Pillar series] is that the vision of “objective scholarship” (a vain chimera) may actually be profane. God stands over against us; we do not stand in judgment of him. When God speaks to us through his Word, those who profess to know him must respond in an appropriate way, and that is certainly different from a stance in which the scholar projects an image of autonomous distance. Yet this is no surreptitious appeal for uncontrolled subjectivity. The writers of this series aim for an evenhanded openness to the text that is the best kind of “objectivity” of all. If the text is God’s Word, it is appropriate that we respond with reverence, a certain fear, a holy joy, a questing obedience…
Vezi articolul original 31 de cuvinte mai mult
Fear of man will prove to be a snare, but whoever trusts in the LORD is kept safe. Proverbs 29:25„My cup was filled with me. It was not empty. . . I realized that God’s forgiveness of me was a holy forgiveness, so holy that he was to be feared. I was amazed and blessed by the love of God for me as a sinner. Armed with such confidence in his forgiving love, I could pray even more boldly that God would continue to search me and expose my heart. . . I found that pride ran deep. Beneath the despondency of little failures was the desire to be somebody. I wanted to be . Citește în continuare
Pe pr. Lucian Dîncă l-am cunoscut în urmă cu puţin timp la Bucureşti. Am susţinut o conferinţă despre Augustin găzduită de centrul pe care îl conduce împreună cu alţi colegi.
Atunci am aflat despre preocupările sale şi despre studiul pe care l-a finalizat în cadrul programului doctoral. Acum acest studiu este transformat într-o carte, pe care sînt nerăbdător să o am în mîini.
Este surpinzător preţul. NUMAI 38 de euro pentru 400 de pagini. Cărţile de specialitate merg spre 100-120 de euro de obicei şi la mai puţine pagini.
Felicitări, Lucian Dîncă, şi abia aşteptăm textul şi conferenţierile legate de lansări!
Iată AICI
Fac acest exerciţiu de vreo 20 de ani, de pe vremea cînd am citit prima oară Patericul egiptean şi am aflat că unii călugări dormeau în sicriul gata pregătit pentru ei, cultivîndu-şi gîndul morţii precum ar cultiva o floare rară cu udare şi plivire zilnică.
Mă pregătesc să mor. Zilnic.
Ca pastor am participat la multe înmormîntări. Am văzut tot fel de obiceiuri, apucături, zile, bocitori, ochi înlăcrimaţi cu adevărat, dar şi smiorcăieli ipocrite. Am văzut vremi şi zile jegoase, dar şi înseninări superbe.
Ce (nu) mi-aş dori de ziua înmormîntării mele, care sigur va fi, există în planul lui Dumnezeu, El o vede şi a şi pregătit-o deja?
Iată dorinţele sufletului meu, Doamne:
Iată o modalitate în care îţi poţi petrece o parte a vacanţei de vară.
Înscrieri: AICI.
Aceasta va fi a 5-a misiune Countryside pe Valea Almăjului.
Perioada: 28 iulie-05 august 2012
Locația:
Prilipeț – Băile Herculane – Cornereva
Grup țintă:
* Credincioșii din bisericile de pe Valea Almăjului
* Copiii de la Casa Dorca cu vârste cuprinse între 5 și 25 ani
* Locuitorii din cătunele din Munții Cernei
Resurse umane:
* Studenți de la diferite specializări
* Tineri din biserici locale
* Profesori
Resurse materiale:
* Transport
* Hrană
* Echipament (rucsaci, corturi, saci de dormit, bocanci, pelerină, încălțăminte și îmbrăcăminte adecvate, lanternă, ochelari, materiale igienice, bidon apă, sfoară, busolă, aparat foto, bețe schi etc.)
Corul Eastern Mennonite School va cînta astăzi în cadrul Capelei speciale de la Universitatea Emanuel din Oradea începînd cu orele 18.00.
Biserica are deja Mire şi se află în marea logodnă înainte de Nunta Apocaliptantă. În toată această perioadă nu o curtează dracul, ci Statul.
Ultimele alegeri din cultul baptist au avut nu ca subiect principal, dar ca temă de discuţie pe holuri, underground, relaţionarea bisericilor baptiste la Stat şi modul în care ar trebui să răspundă Uniunea la avansurile languroase ale reprezenţilor puterii lumeşti.
Argumentele? „Uite, penticostalii au făcut-o şi nu le pare rău, au salarii pentru păstori, noi de ce să nu primim, ce, nu sîntem contribuabili? Dar creştinii după Evanghelie şi … alţii”
Unul dintre fundamentele pe care se construieşte identitatea baptistă în Europa, dar mai ales în România, este refuzul de a construi o relaţie financiară, politică sau de altă natură cu statul.
M-am bucurat de comunicatul preşedintelui Uniunii baptiste referitoare la transformarea amvoanelor în tribună politică. S-a respectat? Mă tem că nu în toate locurile.
Ce face BOR? Aceasta este altă discuţie, dar iată pe unde ar putea călca bisericile care admit compromisul în această plină de capcane ispitire. Vezi AICI
În curînd, pe 15 iunie va absolvi prima promoţie a modulului de chitară clasică din cadrul Universităţii Emanuel din Oradea. Prof. Ioan Sabău este primul care trebuie felicitat pentru eroismul său, dar voi reveni asupra acestui aspect.
În cadrul acestei iniţiative am susţinut organizarea unui concurs anual de chitară clasică cu premii substanţiale sponsorizate de Hora S.A. şi nu numai. Apoi au fost cel puţin două promoţii pe an.
Ce ne-am fi făcut însă fără entuziasmul, expertiza, călăuzirea profesorului Mihai Babii, părintele şcolii de chitară clasică din Iaşi?
Pre-în-tîmpire: sînt sigur că iar mi-o voi lua…. că mă leg de gînditorii neamului, precum m-am legat de Eminescu şi că mă leg de legendele şi miturile dragi românilor, Mioriţa şi Meşterul Manole. Ok, vorba lui Avram Iancu, let it be! Aici, în acest spaţiu, încercăm să gîndim în aşa fel încît să nu ne lăsăm tîmpiţi uşor, dacă este posibil. Dacă aveţi „evlavie” la Petre Ţuţea, nu mai citiţi mai departe!
Se spune: despre morţi numai de bine. Corect! Aproape. Despre Hitler, Stalin şi alţi cîţiva? Nu cred! Ah, Lenin, Troţki?
Dar despre cei mai buni? Augustin? Origen? Nu! Le criticăm operele şi spusele.
Petre Ţuţea, despre care am mai scris aici, are dreptul şi el la prostiile lui, ca orice om mare (mi-amintesc cît de fascinat am fost în 1991 de descoperirea lui…). Am observat însă că românii ascultăreţi de Puric sînt parcă vrăjiţi şi cu raţiunea anesteziată atunci cînd Steinhardt (care are dreptul şi el la prostiile lui) sau Richard Wurmbrand (care şi el a avut dreptul la erorile lui) sau alte nume din aceeaşi galerie sînt pronunţate.
Ţuţea are un tratament special. Nu putem să nu recunoaştem frumuseţea expresiei, nu pot să anulez isteţimea retorică, cum să nu guşti o chestie ca „liber cugetător? Diferenţa dintre un liber cugetător şi un bivol este că primul are limbaj articulat” 🙂
Dar…
Încă un articol excelent al lui Trevin, text care parcă ne dă ghes să ne discutăm şi noi, baptiştii din România, identitatea ca trăitori într-o cultură în continuă schimbare.
My grandparents remember the day when “religious diversity” in the South referred to the presence of multiple Christian denominations.
- Pentecostals debating spiritual gifts with Baptists.
- Presbyterians promoting perseverance of the saints over against the Methodists.
- Episcopalians choosing high liturgy as opposed to evangelical expressions of low church piety.
Of the various Protestant denominations that have yielded influence in the South in the past 60 years, the churches belonging to the Southern Baptist Convention have been most dominant. Even today, the SBC still stands as the largest Protestant religious group in the United States. And yet the cultural rivers have shifted away from the quiet waters of a “Southern Baptist Zion” to the rushing rapids of accelerating cultural changes.
Pe Silvia o cunosc… pardon, Silvia mă cunoaşte de cînd aveam 4-5 ani. A stat în casa noastră şi a asistat-o pe mama în durerea văduviei pentru ceva timp. Dacă cineva are darul încurajărilor şi un optimism molipsitor, dublat de un rîs contaminant şi totul asezonat cu un dar extraordinar de povestitor, dar înrudit cu cel al lui Creangă (şi Silvia este moldoveancă), atunci aceasta este Silvia.
A trecut de două ori prin lupta cu cancerul şi cu ajutorul lui Dumnezeu a biruit.
Rulota exercită asupra mea o fascinaţie de nestăvilit. Mi-aş visa un autobuz transformat, cum am mai arătat în altă postare.
Dar o rulotă minimalistă?
Ştiu că este deja arhiuzată, nu ştiu cine este autorul. Mi-a trimis-o cineva pe e-mail.
Discursul înainte de alegeri, citit normalîn partidul nostru politic, ne respectăm promisiuniledoar imbecilii pot crede cănoi nu vom lupta împotriva corupţieipentru că, un lucru e sigur pentru noi:cinstea şi transparenţa sunt fundamentale pentru atingerea idealurilor noastrevom demonstra că e o mare prostie să crezi cămafia va continua să facă parte din guvern ca în trecutvă asigurăm, fără umbră de îndoială, cădreptatea socială va fi scopul principal al mandatului nostrucu toate acestea, există încă oameni proşti care îşi imaginează căguvernarea să fie posibilă în continuarecu aceleaşi vechi şmecherii politice ale membrilor de partidcând ne asumăm puterea, facem totul pentru casă se termine cu situaţiile privilegiate şi cu traficul de influenţănu suportăm în nici un fel ideea căpoporul va flămânzi, tăind pensiile şi salariilene vom îndeplini misiunea chiar dacărezervele economice vor fi complet epuizatevom exersa puterea până ceveţi înţelege că începând de acumnoi suntem partidul x, victorios în alegeriSURPRIZA va surveni dacă citiţi fiecare rând de jos în sus
Astăzi este sărbătoarea Duhului Sfînt. Sărbătorim Pogorîrea, nu Rusaliile. Rusaliile … cuvînt nepotrivit, strecurat şi contaminînd chiar şi Scripturile noastre. Rosalia este sarbătoarea romană a trandafirilor, aşa cum Floriile vin de la Floralia, altă sărbătoare păgînă. Aceasta este numai una dintre etimologiile probabile.
Dintre Cele Trei Persoane Treimice, Duhul a stat cel mai mult pe pămînt şi a căpătat cea mai puţină atenţie, nu pentru că este „fără faţă”, ci pentru că am dezvoltat ca evanghelici o cristologie hipergonflată în dauna pneumatologiei. Am mai discutat altă dată despre modelul unei pneumatologii cristologice şi a unei cristologii pneumatice. Cele două Persoane ale Sfintei Treimi sînt artificial izolate. Cine îl primeşte pe Cristos mai trebuie să Îl primească secvenţial şi pe Duhul, cine nu-L are pe Dunul nu are cum să Îl cunoască pe Cristos. Chiar de la început Fecioara a fost umbrită de Duhul şi lucrarea Domnului Isus n-a fost nicicînd despărţită de lucrarea Duhului. Prin Duhul a făcut tot ce a făcut şi Duh a suflat peste ei, chiar înainte de Cincizecime.
Anul acesta de Spiritalii m-am gîndit la relaţia dintre trup, Trup şi Duh, duh, adică trupul nostru, care este numit Templul Duhului Sfînt de Apostolul Pavel (1 Cor 6:19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?), relaţia dintre Trupul lui Cristos, Biserica şi Duhul Sfînt, care o constituie şi relaţia dintre trupul nostru şi duhul nostru (Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.).
Tema este de dezvoltat în trei tratate, care ar putea umple o bibliotecă întreagă, dar daţi-mi voie doar să touche-z problematica.
Trupul Bisericii şi Duhul!
Zilele acestea m-a întrebat copilul despre semne înaintea Domnului.
I-am răspuns.
Azi m-a mai întrebat încă cineva ce părere am despre „semnele înaintea Domnului”.
I-am răspuns scurt: PROASTĂ!
Rar s-a întîmplat să vedem pe Eric Clapton în situaţii delicate pe scenă. Are multă experienţă şi îşi cunoaşte bine „partitura”. Nu este un chitarist grozav, dar a compus cîteva şlagăre.
Iată-l într-o situaţie delicată. Cu totul distopic, nelalocul lui. Bine că trupa lui Marsalis este milostivă cu el şi îl ajută să treacă peste momentele dificile, momente în care este cu totul depăşit.
Numai eu ştiu cît m-am luptat cu versete precum „nu judecaţi”. Vă mai amintiţi periooada securiştilor? A Străjerilor? Iată că Trevin Wax (cu mîndrie spun „fostul meu student”) a făcut o listă cu cele mai prost-uzate şi rău-interpretate versete din Scriptură. Ar merita o listă cu cele din traducerea Cornilescu. Tocmai am făcut aluzie la unul: „femeia se va mîntui prin naşterea de fii”. Ce convenabil pentru obsedaţii sexual din anumite medii….
sursa IAM Architect facebook page
Sîntem în campanie! E bine! Ce nu este bine? Că onoraţii candidaţi se pretează la prea multe pentru a cîştiga simpatia alegătorilor. Chiar şi candidaţii „evanghelici”. În urmă cu patru ani unul dintre aceştia a dat cîteva lăzi de bere unor simpatici suferinzi cu rinichii.
Acum? De ce să nu cîştigăm şi iubirea iubitorilor de fum?
Azi mi-a fost dat să văd un instrument de aprins flacăra olimpică, de luminat în lift, de aprins focul de tabără, de încălzit ligaturile la lăută, după refretare şi cu multe alte folosinţe, dar destul de departe de aprinderea focului de Rusalii.
Sînt absolut sigur că fratele candidat nu ştie despre modul în care este promovat numele dînsului. Să le fie ruşine consilierilor de campanie că au trecut peste convingerile consiliatului!
Iată o pauză venită bine în peisajul deprimant al politicii actuale şi al comentariului politic de circumstanţă.
Cu mulţi ani în urmă, am fost la un concert dirijat de Cristian Mandeal, în care am auzit Arta fugii transpusă pentru orchestră de Erich Bergel. În carnetele mele găsesc notată întrebarea dacă nu cumva (permiteţi-mi să inventez, stîngaci, un cuvînt nou) „dezorgizarea“ muzicii lui Bach o şi laicizează. Oare Arta fugii cîntată de un ansamblu precum cel gîndit de Bergel nu devine mai puţin un act religios şi mai mult un joc al minţii? Orga, se ştie, se adresează Cerului. Orchestra dominată de instrumentele cu coarde şi de suflători (înapoi la muzica auletică şi chitaretică din antichitatea greacă!) se adresează publicului. Nu cumva, dacă nu se cîntă la orgă, Bach pierde verticala doar pentru a cîştiga orizontala?
Am citit mai întîi articolul lui Teofil Stanciu, apoi articolul lui Dorin Mureşan. Nu intru cu dînşii în polemică (în general sînt de acord cu multe dintre observaţiile deja expuse), doar vreau pe scurt, fugitiv, şi fără prea multă scobire în groapa cu teologie, să aduc în discuţie şi alte chestiuni.
Pentru început mă preocupă mai ales o nelinişte ciudoasă de genul „păi vedeţi, bă, sîntem oricum nişte proşti”, nelinişte blocantă, paralizantă şi care … se înţelege … nu e bună :).
Incepe cel mai mare concurs national de fotografie pentru copii!!! Citește în continuare
