„Să nu mă minţi, să nu mă minţi, eu ştiu că nu te speli pe dinţi… ” sau despre minciunile sponsorizaţilor

Disclaimer: această postare este un fel de pamflet, se ia cu emetiral. Din păcatele (mele) la originea acestor rînduri stau personaje reale şi întîmplări reale.

Toate litoralele urlează de „De ce mă minţi, de ce mă minţi, eu ştiu că nu-i ceea ce simţi inima ta numai decît pă mine mă vrea…. mama ta nu mă vrea etc.” Această postare este şi despre mama.

Nu despre manele vreau să scriu. Mi-ar fi mai uşor şi cu mai puţină greaţă, ci despre minciunile sponsorizaţilor de profesie, pozarii-raportori, care ar călca şi pe mormîntul mamei lor pentru o sută de dolari în plus şi pentru îndeplinirea unor agende dubioase de colonizare spirituală.

În urmă cu ceva ani am descoperit un text absolut aiuritor. A fost prezentat inţial în limba engleză. A fost tradus şi în limba română. Am avut în mînă ambele texte pe care le-am folosit în confrutarea autorului.

Textele vorbeau despre „legalismul” românilor evanghelici şi  textul în limba engleză încerca să demonstreze „naivilor de americani” că autorul, personaj cu totul salvific pentru România, a identificat principalele boli spirituale ale evanghelicului român şi el va fi Reformatorul întregii Românii, un fel de al doilea Luther, un alt Cornea, un nou Calvin-Zwingli-Menno la un loc. Ne va întoarce la credinţa „dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” El, adicătelea.

Bisericile evanghelice, în special cele baptiste, erau criticate cu bisturilul şi cu sarea în mînă, tăiat, pus sare….

Cum de îşi permit pastorii să meargă în frunte la înmormîntări… tradiţie, legalism  (eu am o sugestie, ar putea merge în spatele boilor care trag carul mortuar, dar cam miroase. Se balegă!) cînd locul normal ar fi undeva la 20 de metri în spatele întregului cortegiu, nu?

Cum de se foloseşte toba mare la fanfară… şi alte aiureli de genul ăsta.

Dar ce m-a scos din minţi?

Autorul, căruia nu-i voi da numele, nu este singurul caz şi apucăturile-i sînt molipsitoare, autorul spune la un moment dat că bărbaţii legalişti evanghelici făcuţi în România le interzic femeilor lor să se machieze, să se aranjeze, ba chiar să se spele pe DINŢI!!!!! Aceasta ar fi o altă formă de înfrumuseţare, lucru cu totul potrivnic tradiţiilor nesănătoase ale evanghelicilor.

Acum … ştiu că mediul religios atrage nebuni. Îmi pare rău că respectivul va fi întîlnit vreun nebun căruia îi place să sărute gurile de canal, dar să generalizezi aşa ceva… să îl foloseşti drept exemplu???

Îmi şi imaginez „waw”-urile americanilor şi privirile admirative îndreptate spre „destupatul” şi destupătorul de plombe prost puse. Bănuiesc că sărmanii fraţi din America au bănuit că sîntem încă în copaci, şi la prima vizită în România au adus un camion de periuţe şi paste de dinţi.

Am scris un text acid pe marginea textului original. Nu l-am publicat nicăieri. Am iniţiat o întîlnire între mine şi autorul textului, o întîlnire mediată de un prieten comun.

I-am cerut autorului să îşi ceară scuze public pentru minciunile care întinează memoria bunicii mele, care se spăla pe dinţi cu apă şi sare dacă nu avea pastă de dinţi, memoria soacrei mele, care la 63 de ani şi după 10 naşteri avea în ziua morţii o dantură de reclamă la pastă de dinţi.

I-am cerut să retragă cele spuse în acelaşi mediu în care au fost răspîndite prostiile şi să îi informeze corect pe destinatarii iniţiali ai mesajului.

Trist! După o discuţie tensionată scuzele şi regretele n-au apărut. Ba, mai mult, respectivul continuă să îşi batjocorească neamul şi să dea „exemple” de „rele practici” din bisericile noastre identificînd drept legalism lucruri de bun simţ şi chestiuni discutabile, obiceiuri pe care le urmăm fiecare în lumina încredinţării, limitărilor locului, constrîngerilor culturale etc.

Reiau acest lucru pentru că recentissime la o conferinţă am stat lîngă un pastor tînăr care încerca să îi explice unui frate din Statele Unite într-o engleză aproximativă cît de bătuţi în cap sîntem şi ce mare oportunitate are dînsul să ne trezească la adevărata teologie, la adevăratele practici.

Se molipseşte, fraţilor! De rapoarte false am mai auzit, numere umflate, minciuni sfruntate despre localităţi în care n-au ajuns, despre activităţi pe care nu le-au făcut, dar … lămuriţi-mă, cui prodest să ne facem de rîs neamul şi ţara, mamele, bunicile, soţiile, bătrînii, înaintaşii care au bătut dealurile şi văile spre răspîndirea Cuvîntului şi au fost mai eficienţi din cîte se pare prin modul curat în care şi-au trăit spusele decît sîntem noi acum cu toate tehnologiile îngenuncheate la picioare?

Cui prodest?

Şi Silviu Brucan a spus „stupid people” şi a murit. Alta este să ne boscorodim noi între noi şi să ne criticăm neamul între noi, rudeniile, alta este să ne scoatem nume rău românilor între alte neamuri.

Cred că minima dovadă de patriotism stă în această duioasă protejare a rudeniilor noastre de sînge. Da, avem o mulţime de boli spirituale şi multe probleme ca neam românesc şi grupare evanghelică. Spurcarea confraţilor în faţa altor naţiuni nu face decît să mărească orgoliul de colonizator al unora şi să ne strivească şi minimele eforturi de ieşire din starea mioritică.

Cred că fiecare dintre noi băieţii am încleştat pumnii şi am făcut cîte o bătaie în curtea şcolii cînd am auzit înjurăturile de mamă în dreptul nostru. Poate că acela este sentimentul care trebuie recuperat în nepăsarea generală şi moliciunea care ne cuprinde sufletele celor care s-au obişnuit să fie scuipaţi şi mînjiţi numai pentru că aşa vin „ajutoarele”.

Oh, dar cum am mai putea găsi motive acum de colonizare spirituală fără gonflarea unor astfel de prostii? „Salvaţi-ne, majoritatea bisericilor sînt arminiene, salvaţi-ne, calvinişti! Bărbaţii îşi bat nevestele în România, salvaţin-ne, consilieri creştini, dar … plătiţi voi conferinţa… la Sinaia sau Mamaia… ”

Nişte sărmani profitori cu suflete vîndute, fără neam şi popor. Nu aceia care spun că Eminescu nu-i cel mai mare poet al românilor sau cei care nu se extaziază în faţa Mioriţei şi Meşterului Manole, nu aceia sînt lipsiţi de patriotism, ci aceia care se înjură singuri de mamă şi scuipă în sus, pe ei şi pe propriul neam, mînjindu-l în faţa prietenilor de circumstanţă.

A propos, femeile noastre folosesc chiar şi aţa dentară, pieptenele, uscătorul de păr, pila de unghii, chiar şi unghiera, folosesc apa şi speed-stick-ul zilnic, iar apa de gură este prezentă în majoritatea caselor noastre.

PS. Eu cred că ar trebui  să îi învăţăm şi pe americani manele, să ne cînte:

De ce mă minţil, de ce mă minţi,

Eu ştiu că vă spălaţi pe dinţi,

Dar spui acestea

Pentru-arginţi…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, zîmbetu din colţu gurii și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la „Să nu mă minţi, să nu mă minţi, eu ştiu că nu te speli pe dinţi… ” sau despre minciunile sponsorizaţilor

  1. Andrei C. zice:

    Reblogged this on Trezire Spirituală and commented:
    dacă suferiţi de „metanoianism”…

  2. marinelblaj zice:

    Duios spus, frate Marius! În timp ce noi, „retrograzii” evanghelici folosim discursul iritat dar politicos, în timp ce noi ne tulburăm văzând mojicia (da, acesta e cuvântul potrivit!) cu care nu doar că ponegresc o istorie de credinţă şi suferinţă, dar momesc în continuare suflete, ei îşi văd de treabă. Culeg din biserici oameni derutaţi şi nesiguri, oferindu-le soluţia „la noi se poate”, tineri aflaţi la vârsta incertitudinilor, promiţându-le „rock” eliberator şi ţinute pe măsură, profită de „frecuşuri” pentru a oferi oaze de „libertate” sub lozinci cu atracţia reclamelor turistice.
    Aş vrea să scriu mai mult, căci ştiu mai mult! Dar… cred că degeaba „chelălăim” noi cei mărunţi, cei tăvăliţi de aceşti „fraţi”, dacă nu se iau măsuri cu adevărat radicale la cel mai înalt nivel. Fiindcă au fost acceptaţi tot în baza unor declarate intenţii, false, şi, sub pulpana protectoare, se joacă mereu cu focul până ce vor da foc întregului.
    De ce să nu dăm nume? Le-ar fi ruşine lor, sau nouă?

  3. elisa zice:

    Incîlceala cu lumea la acesti ne-legalisti va duce de rîpa toata sandramaua,
    atragînd in paguboasa ne-legalitate tinerii din biserici,
    Cred ca ar trebui cum spune fr Marinel, descoprit adevarul curat;
    cu nume exacte.
    Ori dam afara raul, ori il menjam pe cel care il face.

  4. Tini zice:

    Mulțumesc mult pentru articol. N-am îndrăznit să apăs pe link-ul spre YouTube, chiar e cu maneaua? Aș fi pus o surpriză în loc…

    Două chestii, mai pe alăturea dar sper că o să mă iertați.

    1. În facultate (teologie, dar nu spui care), un domn profesor foarte în etate ne povestea odată despre americani: „Au bani mulți”. Ne-a îndemnat să profităm de banii ăștia pe cât posibil; nu-mi permit să citez pentru că nu mai știu exact cuvintele, dar erau și aluzii la naivitatea lor (nu acesta a fost cuvântul folosit). M-am uitat în jur și m-am înfiorat. Cred că majoritatea și-au spus că e retrograd. Sper. Nu știu câți s-au revoltat. Nu m-am purtat creștinește. L-am disprețuit pe profesor, mi-a fost scârbă de felul în care a format generații de asistenți sociali și tineri pastori, i-am detestat pe colegii mei pentru că nu vedeam nici o tresărire pe fețele lor, și m-am urât pe mine pentru că am făcut o mină indignată și am bombănit (gest nepoliticos dar și profund ipocrit în fața unui profesor cu auzul și văzul slăbite) în loc să mă ridic, măcar de dragul colegilor.

    2. Citind acest text, îmi dau seama cu rușine că sunt și eu la fel ca cei de care povestiți. M-am plâns de coreligionarii mei. Am lăsat străini binevoitori să-mi spună cât de încuiați sunt bărbații din mediul evanghelic românesc fără să scot o vorbă de protest, ba chiar am fost de acord. Măcar n-am făcut-o pentru profit material, însă cui a folosit? Mândriei mele de om deștept și cu minte largă într-o mare de prăpădiți care nu pricep nimic și nu-și lasă femeile să se spele pe dinți.

  5. vali zice:

    Hmm, dar oare de s-ar intorce Mihály Kornya ce parere ar avea dansul de biserica pe care a intemeiato el si restul fratilor maghiar de la Salonta Mare. Mai este Biserica Crestin Baptista Romana pe strada pe care a lasat-o Mihály Kornya la plecarea in vesnicie??? Multi spun prosti, e adevarat, dar sunt si care pisca probleme adevarate, asa ca decat sa ne vaicarim ca ne ponegresc pe la alte nati, ar fi bine sa ne apucam de treaba si sa rezolvam probleme adevarate.

  6. elisa zice:

    „pentru arginti” sparge omul si bisericile baptiste;
    cui ii pasa?

  7. ioan8 zice:

    Slava Domnului pentru ca aduce la lumina lucrurile ascunse!

  8. cristi hercut zice:

    astfel de oameni n-au purtat un jug in tineretea lor. Jugul nu are rol decorativ. In urma raman brazde, araturi, un pamant lucrat cu truda. Cand tragi brazde intr-un pamant, esti legat de pamantul acela. Il iubesti, il respecti, esti gata sa te jertfesti pentru el. Boii care nu poarta un jug nu pot sa le arate altora ce au facut. Boii de genul mai sus amintit sunt boii super „destepti” care le stiu pe toate, privind de pe margine. Nu au grumazul gros, batatorit. Doar obrazul e gros la ei. Atunci cand vin niste frati americani, ei sunt in proximitatea lor de la sosire pana la plecare. La conferinte, in pauze sunt tot langa ei. Le duc si cafeaua desi nu fac parte dintre organizatori. De asemenea la sfarsitului unui „mission trip” ei sunt cei care aduna cat mai multe adrese de e-mail ca sa primeasca fratii daily, weekly, monthly news-uri cu cat de multe face scumpul nostru sponsor seeker. Si nu in ultimul rand, acestia se vor prezenta, vor semna intotdeauna cu John in loc de Ioan, George in loc de Gheorghe, Chris in loc de Cristian s.a.m.d.

    • marinelblaj zice:

      Există doar două feluri de a purta jugul: ori îl porţi cum l-a purtat Domnul, ori îl porţi ca… boul ! Fără alternative! 😦

      • cristi hercut zice:

        @marinelblaj v-as contrazice 🙂 dar va respect prea mult pentru comentariile pe care le faceti in general. Punct. Fara alternative! 🙂

        • marinelblaj zice:

          Cristi dragă, mulţumesc pentru respect. Reciproc. Dar nu cred că este nevoie să mă contrazici. Poţi să o faci însă, căci nu sunt infailibil. Comentariul meu era legat de al tău doar fiindcă mi-a adus aminte de… jug. Dă-mi voie să mă explic. Pe lângă faptul că există două feluri de juguri (cel din Matei 11:29-30 şi cel din 2 Corinteni 6:14) există, pe cale de consecinţă, şi două moduri de a purta jugul. Că exprimarea mea s-a dovedit (intenţionat) mai dură…:( Biblia e şi mai dură…
          Mi-a plăcut umorul lui „fără alternative” 😀

          • elisa zice:

            Marinel,
            acum in JUG fiind intunerecul si apoi lumina e prea greu de dus:
            si totusi cred ca NOI TOTI trebuie sa dam afara raul ,
            care a inceput sa se statorniceasca
            intre noi, fiind numit lumina;
            dar nu este :Lumina, ci e doar o forma, o cale de a cauta stingerea ei;
            si a ne indeparta de ADEVAR.
            LUMINA VA TRAI VESNIC!

          • cristi hercut zice:

            eu nu ma refeream la textul din Matei sau Corinteni ci la Plangeri 3:27. Dar nu cu jugul e problema ci cu boii :)In rest, o saptamana binecuvantata va doresc!

            • marinelblaj zice:

              Cristi, am spus că doar faptul că pomeneai de jug m-a determinat la comentariul meu. Iar faptul că făceam referire la boi nu înseamnă ca am numit pe cineva aşa, ci doar că am indicat o modalitate „inconştientă” de a purta jugul… Dacă ar fi putut fi vorba despre jug în cazul unei… căprioare, vorbeam despre căprioare! 😀 În rest, vorba aceea… „da’ cu calu’ ce-ai avut?” 😀
              Şi eu îţi doresc multă binecuvântare!

    • ioan8 zice:

      Cristi, comentariul tau este bun de un articol pe blog!

      • cristi hercut zice:

        nu, nu-i bun. e prea trist. dupa ce am scris comentariul am citit si celelalte comentarii si mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva si ca sunt singurul din targ care nu stie. am facut un pic de research pe blogul tau si cred ca m-am luminat. Eu nu am avut in minte o persoana ci un portret. Daca sunt asemanari sunt pur „coincidente”

  9. supervarza zice:

    Sa le fie ruşine la astfel de personaje.

  10. Marius Radu zice:

    Sa fie oare intamplare faptul ca dupa cativa ani de la aparitia acelui text atat de controversat, apare zilele acestea din nou in atentia noastra? Fr. Marius, oare lucrarea respectiva nu a reusit sa traga nici un fel de alarma in randurile credinciosilor? Chiar nimic dn cele scrise acolo nu este adevarat? Sau nu avem taria sa recunoastem? Poate ca ar fi bine sa postezi lucrarea respectiva, pentru ca cei care fac comentarii, sa le faca obiectiv, nu din dorinta de a fi placuti pe acest blog.
    Faptul ca avem pareri diferite – subliniez: pareri – este normal si chiar benefic. Dar daca ridicam parerile la nivelul absoluturilor, deja devine o problema grava.

    Ioan8
    De ce esti atat de bucuros ca aduce la lumina lucruri ascunse? Mie mi se pare ca te bucuri de caderea fratelui tau! Din nefericire, am citit destul de mult pe blogul pe care il intretii, si nu vad altceva decat ura si dispret. Ba, mai vad si bucurie. O bucure ca fratele tau cade (cate unul pe rand, depinde de moment).

    Ma mir, fr. Marius, ca aceste lucruri nu sunt nici un atac la valorile crestinismului.

    Marinel – cu tine vorbesc la telefon…

  11. Marius Radu zice:

    Nu cred ca e locul aici, dar daca tot ai raspuns trebuie sa-ti atrag atentia ca ai prejudecati, atunci cand este vorba despre un lucrator, care e diferit de tine (si aici ai amintit de Cristian Barbosu – inainte au fost altii). Sunt foarte suprins ca nici una dintre scolile sus amintite nu pot oferi studentilor cadrul si esenta pentru care sunt create. Tu ce scoli ai terminat, care te-au influentat in bine? Ce biserica pastoresti? Da rod comunitatea – biserica – in care lucrezi?
    Mi-ai dat ca exemplu un citat in care te abtii foarte tare sa nu jignesti. De cate ori te-ai intalnit personal cu Barbosu sa-i spui ca greseste? Daca nu, din punct de vedere biblic, ceea ce faci tu se numeste barfa. Te-ai gandit ca poate tu gresesti?
    Se face ca noi, care ne consideram pocaiti, sa scormonim in gunoaiele altora? Se face sa cautam tot felul de marturii – pe care nu vreau sa le clasific ca fiind adevarate sau mincinoase?
    Esti invitatul meu la Metanoia, atat la serviciile bisericii cat si la grupul mic. Dupa ce faci pasul acesta nu ai decat sa scrii adevarurile pe care le-ai vazut si le-ai trait.
    Marius

  12. Julia zice:

    Mai usurel doar cu apa de gura, pentru ca prea distruge ‘antibacterial’-ul acela… Asa cum nu e bine sa ne spalam in exces (da, apa poate sa ne faca si rau, ca de altfel orice folosit peste masura), tot asa si cu produsele ucigase de microbi, dar si de bacterii cu care traim frumos si sanatos, intr-o ciudata simbioza.
    In rest, de acord cu tot ce ati scris, din pacate am fost martora a minciunelelor penticostale, tot din iubire de arginti, fata de frati sponsori din strainataturi, plantatori de biserici in sate izolate…Daca gradinarul n-a fost consecvent, spunand ca a sapat unde nici n-a ajuns sa salce cu piciorul, de unde roada? Trist, pocainta e un proces dureros, pentru ca priveaza firea noastra pamanteasca de multe… ramane doar joaca de-a pocainta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.