Cele mai tari cinci jucării

Am numai eu impresia că de cînd cu jocurile pe calculator copiii noştri nu mai ştiu să se joace?

Dintr-un băţ mi-am făcut şi sabie şi cal, l-am tîrîit la heleşteu, i-am dat să mănînce, după care a devenit berbec de spart poarta cetăţilor care trebuiau cucerite de cavalerii care mă urmau.

Am găsit un articol despre cele mai bune jucării ale tuturor timpurilor. Iată lista:

1. Băţul

2. Cutia

3. Sfoara

4. Tubul (hîrtie sau plastic)

5. Nămolul

Citiţi mai departe AICI motivaţiile şi comentariile foarte interesante.

Concluzia: scoateţi-vă copiii afară din casă, duceţi-i la ţară la bunici, dacă mai aveţi, luaţi-le jucăriile din mîini, vor improviza şi vor deveni mai creativi.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Cele mai tari cinci jucării

  1. Pingback: Jucăriile favorite « Singur pe bancă

  2. Andrei C. zice:

    În US asta m-a speriat – nu am văzut copii afară jucându-se

    • Marius David zice:

      sînt, dar poate că nu în zona în care ai stat tu.

    • Haralambie Elefterescu zice:

      N-ai prea calcat prin ghetouri!!! Acolo e plin de copii care se joaca de-a „pachetelele cu heroina”, de-a „Smith and Wesson calibrul 45” sau de-a „batut homlesi”, toate jocuri traditionale ale copilasilor moderni. Si o spun in cunostinta de cauza, believe me, man!!!

  3. coco zice:

    Cand eram mica mergeam in vacanta de vara la bunica la sat undeva langa Alba Iulia. Bineinteles ca nu aveam jucarii, in afara de o papusa mica de vreo 5 cm. Oricum, ma credeti sau nu, inca imi aduc aminte placerea cu care ma delectam intr-o lume a mea pe care am creat-o cu precadere din coceni si boabe de porumb precum si din stiuleti cu matase atasata (super papusi, mai ceva ca Barbie), pene de gaina, muschi si conuri de brad, paie de grau……..

  4. Pingback: Jocurile de neuitat ale copilariei… « Daurel’s Blog

  5. Câți dintre voi ați jucat țurca? E un joc atât de simplu de procurat și jucat: Două bețe, unul mai scurt ca celălalt, o gaură și mult chef de alergat și numărat puncte. Din păcate, am avut un vecin ce a pierdut un ochi din cauză că bățul i-a intrat în ochi când a fost aruncat. Era un „best-seller” la noi în cartier și sunt curios câți îl știu 🙂

  6. Alex zice:

    Eu ştiu cum era ţurca! Când venea primăvara şi începeam să ieşim din „bârlog” (vorba vine, pt că şi iarna stăteam tot afară, la săniuş) ne delectam cu ţurca. Erau două variante de joc: la cerc şi la gropiţă. Cel de-al doilea era mai spectaculos. Trebuia ceva pricepere în mânuirea băţului.
    Mai târziu am jucat cu copiii de pe stradă – oină – considerată multă vreme un sport naţional românesc. Ştiţi cum era? Un fel de… baseball românesc, cu nimic mai prejos decât cel american. Ce păcat că nu se mai ocupă nimeni de aceste jocuri. Nu ştiu dacă se mai joacă pe undeva. Nici ţurca nu am mai văzut-o în jocurile copiilor.

  7. naomi zice:

    Eu jucam fotbal cu baieti (n-aveau nicio sansa sa scape de mine) si ma puneau de portar. Eram grasuta si acopeream aproape tot spatiu portii 🙂 asa ca echipa in care eram eu intotdeauna castiga. Jucam si noi turca, la noi ii zicea „tzigli” si aproape intotdeauna se termina cu plans.
    Biba, isi aminteste cineva? Aruncam la o groapa banuti de 15 si 25 de bani si cu indemanare ii impingeam cu degetul in groapa, vai de unghiile mele. 🙂

    • Știu de biba, noi îi spuneam la gropiță. Mă rupea de degete, de-asta nu prea îl jucam. Dădeam cu prea mult foc și mă dureau unghiile rău de tot.
      Mai jucam „la bară”, adică aveam o mingie de tenis de câmp pe care o foloseam pentru a atinge bara de gaz care era întins pe blocul de zece etaje. Erai obligat dacă anteriorul atingea bara cu mingea și trebuia să dai de unde s-a oprit sau -o. O tempora!

      • naomi zice:

        🙂 La perete ne jucam cu mingea de fotbal.
        Eu am copilarit mai la periferie, la curte si era mult mult noroi; faceam bile din noroi, le puneam in varful unui bat si ne razboiam intre noi. Care incasa nai putine bile era echipa castigatoare.
        Aveam o balta in care vara pescuiam, broaste 🙂 iar iarna jucam hochei pe ghiata ei. Am avut o copilarie plina de jucarii „sanatoase”.

  8. CRISTIAN zice:

    Biba era la noi Zala 🙂 iar la nemteasca nu ne intrecea nimeni – era doar un batator de covoare si aia era poarta pentru ambele echipe cu un portar „impartial” …. vremi faine de tot.

  9. gigi l. zice:

    Buna seara ,
    cine stie ce se poate juca cu o minge sparta ?
    nu am intrebat ce se face cu o minge sparta , mai ales in zilele noastre… 🙂
    Si eu ami aduc aminte cu placere jocurile din copilarie … mai ales olimpiadele…cind Nadia Comaneci a luat medalia de aur , si noi ne jucam de-a olimpiada…pacat ca ,,balansoar,, -ul era cam rotund si greut de folosit in locul birnei…

    • adrian zice:

      mi-ati amintit de o intamplare care se putea incheia foarte trist pentru mine: dupa ce Nadia si Teodora Ungureanu au luat aurul, respectiv argintul la paralele (la Montreal, in 1976), incercand sa le imit pe niste „paralele” ad-hoc, am cazut dintr-un nuc si am ajuns cu capul spart la urgenta.

    • Marius David zice:

      ah, ah, ah, mi-ai adus aminte de o fază dură.
      Aveam o minge spartă în curtea şcolii.
      Nişte neisprăviţi de copii au pus o cărămidă în ea.
      S-.au depărtat la vreo 10 metri şi i-au strigat altuia, un rrom care bătea pe toată lumea, un lungan..
      – Ferarule, ia mă şi dă mingea aia la noi.
      Feraru şi-a luat vînt, a dat cît a putut de tare (era cu o pereche de tenişi chinezeşti în picioare) şi …. apoi a urlat ca un apucat.
      Fracturi multiple la toate oscioarele picioarelor.
      a stat în ghips vreo cîteva săptămîni bune, apoi operat şi din nou în ghips.
      Au fsot vreo două note de 5 la purtare, dar era interesant că nici profesorii nu s-au agitat prea tare.
      Considerau „pedepsirea” meritată.

  10. adrian zice:

    noi ne jucam de-a dacii si romanii (dacii castigau invariabil, ca o razbunare pentru realitatea istorica), sapam transee ale caror urme se mai vad si astazi, construiam bordeie („fortificatii”) si sapam „pesteri” in pamant.
    De prea mult Jules Verne cautam comori inexistente si tunele spre centrul Pamantului. Visam noaptea ca am descoperit la „Maluri” o pestera din timpuri nestiute. Din toate aceste sapaturi anapoda, ceva tot a iesit: impreuna cu prietenii mei, am gasit intamplator o sabie de pe la 1700 foarte bine pastrata. Ca sa ne dam mari, am aratat-o la scoala si ne-a fost imediat confiscata. 🙂
    Cea mai simpatica jucarie a fost un pseudo-deltaplan cu care eram sa imi rup gatul (inca nu stiam cum e cu portanta 🙂 ).
    Vara jucam turca si tenis de camp (cu „rachete” din lemn, productie proprie). Inotam aproape zilnic si ne bateam cu noroi de balta.
    Iarna jucam un fel de hochei pe gheata (cu patine din cornier V, tot productie proprie) si, in casa, tintar.
    Curios, dupa ce am invatat sah, toate aceste jocuri au trecut in plan secund. Pentru mine, jocul de sah a marcat trecerea de la copilarie la adolescenta.
    Copilaria mea a fost ca un vis frumos. Inca ma mai visez noaptea cutreierand dealurile si rapele copilariei mele.

    • Marius David zice:

      Foate interesantă chestia asta cu „compensarea istorică”.
      ehehe, n-ai habar cîte amintiri îmi răscoleşti şi cu pseudo-deltaplanul..

      chiar azi mi-am gîndit la baionetă din al II-lea război pe care am găsit-o undeva prin Sineşti.

  11. cocorici zice:

    Cleambura- jocul preferat al copilariei mele. Nu aveai nevoie decat de o bata si un puc. A mai auzit cineva de el? am tot intrebat si nimeni nu stie in afara de cei din zona in care m-am nascut 😀

  12. viorica zice:

    Cand eram copil ne jucam cu papusi facute din carpa ,iar dupa paste copii faceau papusi din lut si le orna cu cojile de la oua ,apoi le ducea la rau si le dadea drumul pe rau ,se numeau caloiene ,se zicea ca ele aduceau ploaie .Copii se imbracau cu frunze de salcie si cintau ;Papaurda ruda ….Caraminda noua da Doamne sa ploua ,caramida rea da Doamne sa stea .Mai tarziu copii juca Zdrikie ,sau risca in special baietii .mai era si cercul .La 6 ani mama m-a pus sa torc lina ,sa-mi carpesc ciorapi ,baieti mergeau dela 7 ani la camp cu parintii,sau cu animalele la pascut .Cand spun la nepotii mei nu le vina sa creada .Am trait vremuri grele dar parca erau mai sanatoase .

  13. Calin zice:

    Ei..ce vremuri :).

    De „pac-pac” mai stie cineva? Asa ii ziceam la noi prin zona cel putin.

    Ce-a mai meseriasa consola de jocuri. Se juca un Counter Strike in REAL 3D cu cati jucatori voiai…sau mai bine zis cati gaseai pe strada :D.

    „Mita pe animale” era iar o distractie garantata :).

  14. Tocmai ai mentionat jucariile mele preferate.Nu ca le-as fi ales eu. Pur si simplu asta era ce aveam.Mai sa ma apuce nostalgia 🙂
    Dar sunt variante si astazi…Copilul meu face din nu stiu ce electronic mai scump – bat 🙂

  15. eumiealmeu zice:

    noi ne jucam „clei pe băţ”. sună oribil, nu? păi cam era. căutam un copac, luam răşina lui, o puneam pe un băţ şi unul dintre noi alerga după ceilalţi, pentru a-i atinge cu acel clei. cel care era primul atins lua băţul şi alerga şi el după ceilalţi… ideea e că răşina murdărea hainele, eram obsedaţi să nu plece niciunul neatins şi mamele ne cotonogeau când ajungeam acasă – nu existau detergenţi minune şi hainele erau scumpe sau nu se găseau.
    adevărul este că-ţi trebuie doctorat ca să-ţi dai seama că acestea 5 sunt cele mai tari jucării! 🙂

    • Marius David zice:

      mi-ai adus aminte de altceva. ….
      cînd era noroi făceam ghemotoace de nămol pe care le puneam în vîrful bîtelor care deveneau un fel de catapulte.
      Taote blocurile erau „lichite” cu golomoaze de nămol aruncat din vîrful bîtelor noastre pînă pe la etajul II.

  16. Alex Pop zice:

    Cele mai frumoase jucarii au fost cele facute de mine. Mi-am construit toate armele folosite in cartile de povesti, si mi le perfectionam pe masura ce cresteam: arcuri si sageti, sabii si sulite, buzdugane, scuturi, etc. Prin clasa cincea-sasea, am devenit expert in productia de pistoale, caci le construiam si pentru prietenii mei (teava din lemn de soc si pistonul actionat de o cordeluta de cauciuc. Gloante aveam din belsug in podul casei (mazare, porumb. fasole).
    Peretele din dos al grajdului era locul unde-mi atirnam toate armele .Ce mindru eram cind imi duceam acolo prietenii si-i lasam cu gura cascata in fata impresionantei mele colectii de arme!
    Cit despre jocurile mintii, nimic nu era mai palpitant ca jocul de „moara”, pe care-l jucam, bineinteles, tot cu graunte …

  17. Cu adevarat, copiii generatiei actuale nu mai stiu sa se joace..nu mai stiu sa mearga cu bicicleta..nu mai stiu sa faureasca fel si fel de „arme” sau jucarii din nimicuri..intr-un final, parca nu mai sunt copii. Calculatorul le-a furat copilaria!Ei mai degraba stiu sa lucreze la calculator decat sa faca o inventie copilareasca!!Trist, cu adevarat trist!!

  18. elisa zice:

    moara , cred ca n-as mai stii cum sa mut boabele. 🙂

    dovleacul cu chip de om il mai stiti?
    scoteam tot miezul, ii taiam sus un capac, apoi dupa ce-i „sculptam” orbitele , nasul, gura, ii puneam niste chibrite in loc de dinti, iar in interior o luminare pe care o aprindeam; mergeam pe la gemurile caselor de pe strada noastra, bateam in geam, unde erau mai inalte, ne suiam pe perete, cum? habar n-am. 🙂
    si puneam capul in geam, noi ne ascundeam sa nu fim vazuti;
    cei mici din casa plingeau; iar noi o luam la fuga.

    ca jocuri: taranul e pe cimp…
    ura lelita mea taranul e pe cimp
    el are o nevasta, el are o nevasta
    ura lelita mea, el are o nevasta…..
    Stiu ca de multe ori nu prea aveam ce minca,
    dar jocul nu ne-a lipsit si eram mai fericiti decit
    copiii de -acum saracii cu mobilele dupa ei la scoala… 🙂

  19. Iulia zice:

    O lista destul de cretina din punctul meu de vedere 🙂

    • Marius David zice:

      Iulia, şi care-i punctul tău de vedere?
      Se spune că unii oameni au o perspectivă foarte largă… aşa … pot privi roată, de jur împrejur.
      Alţii au o perspectivă mai limitată… cam aşa.. la 180 de grade.
      Alţii au „ochelari de cal”, văd numai în faţă.
      şi restul… au „un punct” de vedere şi numai atît.
      Dar nimeni nu-i numeşte „cretini”

    • Mihai-Sorin zice:

      Iulia,
      lista nicidecum nu poate fi cretina intrucat nu e fiinta si mai ales nu e fiinta umana,
      poate fi cel mult nepotrivita, raportata la contextul in care ai copilarit sau nereprezentativa pentru Romania. Eu optez pentru cea de-a doua exprimare.
      Primele 5 jocuri reprezentative pentru Romania, zona urbana in special ar fi :
      – „v-ati ascuns ?” in variantele „, „v-ati ascunselea”, „scunsea”, „scunselea”, „mijita” etc.
      – „prinsea” sau prinselea, pe animale, pe orase, pe nume etc..sau fara varianta cu pauza
      – flori, fete, filme sau baieti
      – sotron
      – bambilici sau tenis cu piciorul

      La noi erau pe perioade (vara iarna ) si altele.
      odata erau prastiutele la putere, alta data toti bateau campul pentru a-si face insectare (erau la mare cautare fluturii coada randunicii), alteori erau jocuri razboinice cu sabii din brazii aruncati de Craciun, alteori cu buzdugane aprinse cu smoala si tot felul de distractii copilaresti, alteori miniumul de plumb si bronz aluminiul faceau sa rasune intreg cartierul prin exploziile produse iar blocurile erau pline de cercuri caracteristice dupa ce aruncai cu „bombe” in ele.

      In zona rurala,
      copiii erau mai ocupati cu treburi gospodaresti iar jocurile erau si ele diferite
      sau adaptate.
      Cert e ca cei mai multi ar da inapoi acele vremuri sa mai savureze macar pentru o vara racoarea proaspata a copilariei si fiorul acela indescripribil al
      al emotiilor copilariei neatinse de teama grijurilor sau de mustrarile de cuget ale adultului pacatos.

      • Marius David zice:

        dar aţa, aţa aţi jucat,
        se juca în trei,
        fetele jucau de obicei, dar mărturisesc că am încercat şi eu o dată.
        era o sfoară de vreo 3 m, legată circular,
        se punea la glezne, la genunchi, apoi deasupra coapsei, se făceau tot felul de figuri, sărituri, unele extrem de complexe.

  20. Iulia zice:

    Marius te bagi singur in seama…eu nu te-am jignit pe tine sau pe altceva, ci lista in sine…asa ca poate am o perspectiva limitata,,,sau vad numai in fata…dar din punctul meu de vedere lista e total cretina.

    • Marius David zice:

      draga Iulia,
      nu, nu mă bag singur în seamă, am băgat în seamă ce ai spus tu..
      mi se pare complet inadecvat să spui despre un lucru că e „cretin” fără să dai argumente.
      Reamintesc cîteva dintre regulile acestui spaţiu
      – argumente, nu epitete,
      – demonstraţie, nu calificări.
      nu faci pe nimeni „prost” pe acest blog, cel puţiun nu fără argumente 🙂
      mă refeream la un comentariu pe care l-am moderat, un comentariu împotriva unei doamne.

  21. elisa zice:

    Frate Marius, va bagati singur… . 🙂
    chiar aici pe blogul Dvstra?
    ati putea sa o faceti pe un altul;
    asta da interventie. :(((((

  22. Haralambie Elefterescu zice:

    Sunt unul dintre cei care am marsat la ispita de a completa cu vreo 2 jocuri aceasta lista „cretina”. Presupun ca asta ma face cel putin susceptibil de un pic de cretinism. Voila! De „pio” a auzit cineva? Il jucam cu o minge si cateva bucati de asfalt.

  23. tzurca zice:

    Buna seara la toata lumea 🙂
    Citind cele scrise in comentariile d-voastra am avut pentru o clipa senzatia ca am copilarit impreuna, in acelasi oras, in acelasi cartier si mai mult, in aceeasi generatie.
    N-am uitat nici noi, la Sighetu-Marmatiei (Maramures si mii de scuze pentru precizare), jocurile copilariei asa ca ne-am apucat in 2010 de treaba: http://www.tzurca.ro
    Poate fi o idee pentru cineva de pe aici? Am inteles ca sunt deschideri pentru a promova in randul tineretului jocurile copilariei noastre.
    Cu cele mai bune ganduri,
    Gicu Manole.

  24. Pingback: 5 jucării, profeţi şi prooroci, voluntarii lui Brad, Gismondi, fratele Karamazov « La patratosu

  25. Mitica zice:

    Mie imi placea plmbarea cu cercul de la tubul de oxigen sau de la un carucior stricat. Imi mai placea si skateboardul facut dintr-o patina 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.