Ce se întîmplă cu cei mici care mor? (John Piper)

Puţini ştiu că noi avem trei copii. Doi cu noi şi unul care ne aşteaptă dincolo de lume. De atunci, din urmă cu 14 ani m-am întrebat: ce se întîmplă cu fiul nostru de dincolo.

Cînd ar fi împlinit vîrsta de şapte ani, Natalia l-a visat. Era un copil de şapte ani, vesel, se juca. Era bine, dar visul s-a întrerupt.

Ne-am tot gîndit la copiii care mor cînd l-am înmormîntat pe micuţul Andrei. Pe cel mai mic sicriaş pe care l-am văzut scria: „Andrei, a trăit o zi!”.

Vin ei la judecată? Dacă vin, atunci după ce fapte şi cărţi vor fi judecaţi?

Apocalipsa 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Ce se întîmplă cu cei mici care mor?

John Piper încearcă un răspuns:

sursa Youtube DesiringGOD

Aveţi transcriptul AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Dezbatere, intrebările lui Naum. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

103 răspunsuri la Ce se întîmplă cu cei mici care mor? (John Piper)

  1. Pomisor zice:

    Raspunsul este destul de greu de dat. Parerea mea este ca ei sunt mantuiti dar nu egali cu ce care sunt mantuiti in deplina cunostinta de cauza prin pocainta. Aceasta neegalitate provine din chiar faptul cum au fost mantuiti: ca nu au realizat nimic, nici bine, nici rau. Deci nu pot egala pe cei care aleg voluntar sa faca bine sau sa faca rau. In cazul lor contabilitatea este de Sold Zero.

  2. ganditor zice:

    A.S.Exupery in „Citadela” vorbeste despre un palat al regelui cu o multime de incaperi, dintre care unele, aparent, fara nici o intrebuintare. Intrebat despre rostul acestei risipe, Imparatul raspunde ca rostul lucrurilor neantelese este sa ne arate ca NU PUTEM PRICEPE TOTUL si ca e bine sa acceptam asta.
    Totusi, ce pot eu sa inteleg referitor la subiectul propus este ca: Judecatile Dumnezeiesti nu sunt de felul celor din tribunalele omenesti.Cu siguranta nu au un caracter juridic.
    In al doilea rand,cred ca forma sub care vom participa la judecata este CONSTIINTA, si anume, cat din ceea ce am trait am transformat in sens si constiinta ( sensul devenirii prin scoala unor evenimente pozitive sau negative si constiinta Rascumpararii facuta cu putinta de Jertfa Lui Cristos)Este singurul mod in care acumulam capital pentru o alta VIATA.Din consistenta acestui material pe care l-am transferat ( sau nu) in Imparatia Lui Dumnezeu ni se constituie( sau nu) Fiinta spirituala. Asa inteleg eu ca esti sau nu esti in Cartea Vietii.Cat despre „fapte bune’, stim bine ca ele nu depasesc valoarea unei carpe murdare…Or, copiii mici ” nu stiu ca stiu”, nu au constiinta, deci, nu pot fi supusi acestui proces.VIATA lor insa, intacta, se intoarce la Cel ce a dat-o, deci, sunt gasiti in Cartea Vietii.
    In al treilea rand, NIMENI dintre cei ce s-au nascut nu este o greseala in evidentele contabile ale cerului si nimeni nu pleaca inainte sa-si fi indeplinit misiunea din punctul de vedere al Lui Dumnezeu. Cred ca ne sunt rezervate surprize care la mintea omului nu s-au suit, legate de ceea ce urmeaza cand inchidem ochii pentru aceasta lume.Unora ( f. putini!) care au stat ca o cupa deschisa sub Indurarea Lui Dumnezeu, li s-a dat sa vada la modul fulgurant dar implinitor ceva din aceste surprize…pe care nu toti le putem duce…

    • Pomisor zice:

      Draga ganditor am 2 remarci pentru dumneata:
      1) Judecatile lui Dumnezeu AU UN FOARTE MARE CARACTER JURIDIC!!! Intotdeauna!!!
      2) Spuneti „CRED ca forma sub care vom participa la judecata este CONSTIINTA”. Mai intai aveti o baza pentru care credeti acest lucru? Apoi ar trebui sa stiti ca adevarul este ca la judecata finala mortii vin cu trup cu tot: Apocalipsa 20:12-15 Daniel 12:2-3. Deci nu doar o forma difuza si nedefinita in spatiu si timp. De altfel este adevarat ca exista dar sunt foarte rare in lumea spirituala asemenea entitati difuze.

    • Marius David zice:

      Citadela, romanul meu preferat!

  3. Marius Corduneanu zice:

    Cred că toata discuţia, foarte sensibila de altfel, poate fi acompaniată de un cântec. E. Clapton a compus „Tears in heaven” dupa moartea copilului său de 4 ani

  4. elisa zice:

    Ne nastem toti in pacat;
    ca sa fim mantuiti avem nevoie de Cel fara de pacat,de jertfa Sa.
    Trebuie sa credem ca Hristos a murit pentru pacatele noastre;ce face insa un copilas,care nu are puterea de a intelege aceste lucruri,ba mai face si rele?si apoi”pleaca”,dar cei care sunt nou-nascuti?
    Domnul nu ne spune nimic despre asta,inseamna ca nu trebuie sa stim?

  5. Calin zice:

    Eu cred ca merg in Rai. Spun asta fara sa ma fi uitat la clipul cu John Piper, dar am niste fundamente biblice, dar nu le spun acum. Sper sa fie si corecte totusi.

  6. R. zice:

    Se duc in rai, logic. Sunt cele mai scumpe si dragalase fiinte.
    Iov stia ce spune cand zicea ca mai bine ar fi murit in pantecele mamei lui.

  7. ganditor zice:

    Nu am de gand sa intru in polemici. Am spus ca, din ceea ce am transformat in constiinta, orientandu-ne mereu spre sensul a ceea ce traim, ni se reconstituie FIINTA spirituala.N-am vorbit despre o entitate difuza.Judecata insa, se adreseaza constiintei acelei fiinte, dupa cum ne dovedeste si discutia dintre Lazar si bogat. Cei doi continuasa existe intr-o forma constienta, avand continuitate, desi nu una materiala.
    De altfel, ce ne deosebeste de animale? Nu constienta ca suntem spirit, scanteie divina?
    Cat despre caracterul judecatii, reiese clar ca Dumnezeu desparte oamenii asa cum un pastor desparte oile de capre ( bazat pe evidente clare)si ca in prealabil, unii sunt scrisi , deci gasiti,iar altii nu. Imparatia Lui incepe in noi aici si acum sau deloc.
    Prin caracter juridic inteleg o sedinta in care urmeaza sa fii judecat. Biblia ne spune ca, cine nu conteaza pa Cristos, a si fost judecat.Ramane doar sa se evidentieze acea judecata, sa se expliciteze.
    Oricum, nu acesta era subiectul. Revin si imi exprim convingerea ca Cel ce s-a intrupat sub forma unui copil, nu va pierde pe niciunul din ei.

  8. Mno bine k nume zice:

    Dar cu cei care sunt avortati? Dc s’a inventat avortul?

    • Th3Lov3OfG0d zice:

      Pentru ca EUL unor femei a fost mai puternic. S-au considerat oprite din „evolutia” lor spre un loc in ierarhia societatii si atunci au dat la o parte orice piedica pentru a-si duce visul la bun sfarsit. Groaznic vis…

      Doar egoismul poate mentine o astfel de lege in vigoare. Se afirma ca femeia are dreptul de a alege… iar copilasului ii este luat acest drept ?
      –––––––––––––––––––-
      Noi avem 2 bebei sus la Tata (sarcini oprite in evolutie) si unul pe drum… cu ajutorul Domnului va fi o sarcina dusa la bun sfarsit ;).

  9. ganditor zice:

    Mai inteleg prin caracter juridic acel mod de a aplica un sablon al legii, fara acces la motorul actiunilor, motivatia.
    Dumnezeu ne judeca in dinamica vietii, pe baza atitudinii fata de Fiul Sau. Binele este tot ce ne aduce in bratele Lui ( si, de ce oare, nevoia de El o constientizam cand nu gasim nimic bun in noi?) Raul este tot ce ne tine departe de nevoia de El, tot ce-L concureaza, zadarnicind jertfa Lui pentru noi, iar asta este autosuficienta noastra, cele mai bune intentii ale noastre.
    Atat de mult se va deosebi Judecata Lui de jurisdictia omeneasca!!!

    • Calin zice:

      @Ganditorul…imi place cum ai surprins chestia aia cu caracterul juridic si tind sa cred ca ai dreptate. Din ce am inteles eu, nu inseamna ca Dumnezeu va spune adevarului minciuna sau minciunii adevar, ci ca in comparatie cu un judecator pamintean care are o putere de judecare limitata doar la probele care s-au adus la dosar si la incercarea de a afla mobilul infractiunii, Judecatorul are la indemina un „instrumentar” mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Asta inseamna ceva muuuuult mai mult decit e in stare cel mai bun judecator pamintean.

      Vom fi judecati fie:
      – in baza jertfei Domnului Isus Cristos, categorie in care intra cei ce cred si cei ce nu cred dar au auzit ce aceasta.
      – in baza legii morale a lui Dumnezeu transpusa in constiinta fiecarui om, categorie in care intra cei care nu au auzit de Evanghelie si evident nici de Isus Cristos.

      Mai cred ca copiii merg in rai pentru ca ei nu au discernamint deci nu pot pacatui. Da, exista pacatul originar, dar efectele acestuia versus mantuire nu sunt activate decit atunci cind apare discernamintul. Si mai cred ca Dumnezeu de drept, si niciun om nu va ajunge in iad nemeritat, precum niciun om nu va ajunge in Rai pe pile.

  10. ganditor zice:

    Avortonii sunt victime ale unei crime.Deci, transfera accentul asupra criminalului ( criminalilor). Cat despre ei, se intorc cu acelasi capital intact de VIATA , neatins de constiinta separatoare de Dumnezeu.

  11. Domnul Isus a spus: „Voia Tatâlui Meu este ca niciunul din acesti micuti sâ nu piarå.” Pe câte îmi amintesc, acesta era motivul pentru care marele vestitor al Evangheliei spurgeon considers cå, în final, numårul celor mântuiti va fi mai mare decåt al celor pierduti. Cred câ n-am mptive så nu cred cå harul lui Dumnezeu este mai mare decât calculele si ratiunile noastre omenest. Mântuirea prin Christos are dimensiuni infinite. Glorie lui Dumnezeu oentru o mântuire asa de mare!

    • Th3Lov3OfG0d zice:

      Pai daca se numara si copilasii nenascuti e clar ca numarul celor mantuiti v-a fi mai mare. Ganditi-va la aproximativ 13-14 milioane de romani ce s-ar fi putut naste din 1990 pana azi. Cati se mantuiesc dintre cei vii? Cati s-au pocait din 1990 pana azi?

  12. mihai h zice:

    Marius, nu stiu , avem si noi unul acolo, vorba americanilor S-a dus safie cu Domnul. Stiu atit ca e intr-un loc frumos pe care eu nu-l pot descrie .
    Ma gindesc ca el e foarte bine si face o slujba care i-a incredintat-O Dumnezeu.

  13. Rodica Botan zice:

    daca noi care sintem rai, stim sa dam lucruri bune copiilor nostrii cu atit mai mult Tatal Ceresc…le va face parte de fericire celor care au fost binecuvintati cu o viata in care sa nu apuce sa constientizeze pacatul. Daca Domnul Isus a murit si pentru un tilhar…cum oare jertfa Lui sa nu fie suficienta pentru cei mici pentru care la un moment dat ii cearta pe ucenici – „lasati copilasii sa vina la Mine”…le spune. Eu „pun pariu” ca sint acolo cu El…

  14. Marian zice:

    Am scris despre acest subiect in urma unui studiu avut in Biserica. Daca doresti poti vizualiza articolul la http://www.marianpaduret.wordpress.com Nu e un articol extrem de profund … dar poate ajuta. Daca sunt intrebari… sunt binevenite. Fi binecuvantat

  15. michael zice:

    chestiunea in cauza are profunde implicatii teologice. este sau nu un copil pacatos de la concepere, asa cum afirma david in psalm? ce spun calvinistii?

    din partea mea, fara dubii, pro John P.

  16. Alex Pop zice:

    Prea fierbinte subiectul acesta ca sa stau pe tusa, spectator, mai ales ca si pentru mine, ca si pentru Marius, “it hits home”: mamei mele i-au murit primii cinci copii si apoi si ultimii doi – sapte copii din doisprezece dusi la cimitir, unii dupa citeva zile, altii dupa citeva luni de la nastere.
    Asa ca m-am intrebat si eu de multe ori, unde s-au dus fratii mei – si sint incredintat ca un Dumnezeu drept n-o sa-i trimita in chinul vesnic, oricata agurida ar fi mancat parintii lor.

    Intrebarea mult mai dificila, zic eu, este aceasta:
    Cum este posibil ca la judecata de apoi, omenirea sa fie impartita doar in doua tabere, in oi si in capre?
    E usor de acceptat ideea ca bebelusii vor fi in categoria oilor – dar e mai greu sa intelegem ca un copil de unsprezece sau doisprezece ani poate fi trimis in focul vesnic dar nu si unul de opt ani, care nu poate fi “accountable”, vorba lui Piper. La ce virsta se poate trage linia responsabilitatii? Si apoi, avem pe salbaticii din jungla Amazonului, pe cei handicapati mintal, sau cu Alzheimer, etc. – si aici ma refer la toti cei cu un IQ redus sau comparabil cu al unui copil apropiat de “virsta responsabilitatii” (care-o fi aia?).

    Am fost torturat si am torturat pe multi oameni intelepti cu astfel de intrebari (chiar si pe fr.Tson l-am necajit mai demult cu astfel de chestii si am fost extrem de onorat ca si-a facut timp sa-mi scrie personal si sa ma lamureasca cum vede el lucrurile).

    Intelegeti d-voastra dilema pildei “oilor si caprelor” ce ma framinta pe mine in tinerete ? Caci acum nu ma mai framinta.
    Cred ca cel mai bun raspuns la aceste intrebari l-am primit de la un frate mai batrin, cu doar patru clase de scoala, ce mi-a fost coleg de munca in Romania: dupa ce a postit si s-a rugat ca Domnul sa-i dea un raspuns bun intrebarilor mele, intr-o dimineata mi-a zis bucuros ca intr-un vis , Isus i-a zis sa ma multumesc cu raspunsul din Deut. 29:29. “Stiu versetul – i-a zis el, dar Alex n-o sa fie multumit doar cu atit”. Si atunci, imi povestea fratele, Isus i-a dat un raspuns asemanator cu cel dat lui Petru: “Zi-i sa nu-i mai pese de altii, ci sa vina dupa mine”.

    Ma straduiesc sa fac asa, dar intrebari tot am , si chiar mai multe. Sint insa foarte impacat cu ideea ca desi Biblia are toate raspunsurile necesare pentru mantuirea noastra, la unele intrebari nu vom primi raspuns aici.

  17. dorin zice:

    2Tes.1 „într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,”
    Copilul se naste pacatos si prin urmare, impreuna cu toata rasa umana, condamnat la moarte vesnica. Apostolul Pavel ne spune ca numai cunoasterea lui Dumnezeu si ascultarea de Evanghelia Domnului nostru Isus sunt ceeace ne da gratiere. Despre copiii credinciosilor ne spune ca sunt mantuiti prin parintii credinciosi dar cat despre ceilalti nu avem nici-o justificare sa credem ca vor fi mantuiti. Imprejurarea in care Domnul Isus ii da ca exemplu pe copii ar parea sa fie o astfel de justificare dar copiii acestia faceau ceea ce ar trebui sa ne caracterizeze pe fiecare -se ingramadeau sa-i absoarba cuvintele.
    Mila si dragostea noastra trebuie sa se manifeste pentru cei de pe pamant nu pentru cei morti. Uneori ma gandesc daca nu cumva este chiar pacatoasa o astfel de atitudine.

  18. michael zice:

    dorin, vezi ca un ortodox ti`ar putea replica ca „cei morti” nu sunt chiar morti, din moment ce sufletul lor e viu. ei se roaga in continuare pentru cei morti pe baza acestei realitati. eu ma scandalizez ca nu se roaga pentru ei cand sunt inca in viata…
    sa nu le pomeniti de pilda cu bogatul si lazar…pentru ei este doar o pilda care nu reflecta un adevar complet.

  19. Andreea zice:

    eu sunt de parere ca ei sunt nevinovati deoarece chiar in Biblie mentioneaza ca cei nenascuti sau cei care nu traiesc mult printre noi sunt nevinovati in primul rand ca se face referire la nevinovatia copiilor in Ieremia 2:34 „Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nici o spargere” si in al doilea rand in Marcu 10:13-16 „13 Au adus la El niște copii, ca să se atingă de ei, dar ucenicii îi mustrau pe cei care-i aduceau.
    14 Când a văzut acest lucru, Isus a fost indignat și le-a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine! Nu-i împiedicați, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!
    15 Vă spun, într-adevăr, că dacă cineva nu primește Împărăția lui Dumnezeu așa cum o primește un copil, nu va intra în ea.”
    16 I-a îmbrățișat pe copii, Și-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat.”
    Astfel eu cred ca este in maini bune 😀

  20. Putinstiutoru' zice:

    @Dorin…nu sunt de acord cu tine, ai scos total din context chestia cu copiii sunt mantuiti prin parinti.

    Ce se intimpla cu un copil din jungla care moare la virsta de 5 ani, fara ca el sau parintii lui sa fi auzit Evanghelia. Chestiile astea se imtimpla in mod real. Cum rezolvam problema?

    • Marius David zice:

      dar cît de des se întîmplă?

      • Putinstiutoru' zice:

        @Marius…si daca se intimpla doar 1 data in istoria umanitatii, trebuie sa existe o solutie justa. Am auzit eu pe undeva de un pastor care se intoarce chiar si pt 1 oaie pierduta.

        • dorin zice:

          @putinstiutoru Daca nu esti deacord cu mine sa fii sanatos. Desi s-a spus ca nu prea sunt bineveniti versetaristii pe blogul asta, mie imi place mai bine sa fii versetarist decat sa ignori biblia pentru ca in schimb sa ti-o spui pe-a ta. Vreau argumente biblice si nu ceea ce crezi tu sau majoritatea oamenilor despre problema aceasta. Un copil de 5 ani nu este un nevinovat sau un ingeras cum spune lumea. Eu am copii mici si vad in ei inca din fasa ca pe langa frumusete si gingasie au in ei un amestec de rautate, de revolta, de pacatosenie mostenite de la primii parinti, de la inceputul omenirii. Numai credinta in Domnul Isus si ascultarea de evanghelie ii poate salva altminteri vor merge in pierzare vesnica. Ce se intampla cu copii din jungla care mor fara sa fi auzit Evanghelia? Hotararea a fost luata in gradina Edenului cand primii oameni au cazut in neascultare. Si nu-i treaba noastra sa „rezolvam problema”. Treaba noastra este sa ne salvam viata ca si Lot altadata fara sa ne mai uitam inapoi.
          Dealtfel daca ar fi drept cum pui tu problema, de ce ar mai trebui sa vestim Evanghelia pana la marginile pamantului ca oricum ei sunt mantuiti fiind in necunostinta?

          • Putinstiutoru' zice:

            @Dorin

            nu am spus ca cei din jungla sunt mantuiti cu siguranta fiind in necunostinta. Ci am spus ca vor fi judecati tinindu-se cont de faptul ca nu au auzit Evanghelia.

            Ca sa te inteleg mai bine, cum vezi tu mantuirea copiilor de credinciosi prin parintii lor?

            Din cit inteleg eu, toate discutiile pe acest blog pornesc de la principii biblice, asa ca faptul ca unii de abtinem de la versetarisme nu inseamna ca neglijam Biblia.

          • Joy zice:

            @Dorin

            „Eu am copii mici si vad in ei inca din fasa ca pe langa frumusete si gingasie au in ei un amestec de rautate, de revolta, de pacatosenie mostenite de la primii parinti, de la inceputul omenirii.”

            Iertati-mă, eu cred că nu am înţeles bine… dar mai aproape de ei sunt părinţii de fapt decât cei de la începutul omenirii, nu vi se pare? Iar cauza pentru care sunt „aşa de rai” – bieţii copilaşi… – s-ar putea să ţină şi de felul în care îi trataţi dacă aşa îi înţelegeţi.

            Bieţii copilaşi… ce vină au ei că noi vedem „păcatul” peste tot?!

            • Marius David zice:

              De ce? pentru că „în păcat m-a zămislit mama mea”!
              Joy, n-ai idee cîtă perversitate se poate ascunde într-o inimă de copilaş de cîteva luni. N-ai idee!
              Te minte încă înainte de a scoate prima frază. totul începe de la „minciuna colicilor”, curată manipulare şi adevărat terorism infantil.

              Joy, ai copii?
              DAcă nu, vei înţelege aceste lucruri după primele trei luni de viaţă extrauterină a bietului şi curatului, neprihănitului copilaş 🙂
              Păcatul este ascuns în genele noastre, bine încriptat acolo şi nu se şterge decît cu sînge de Cristos şi o moarte cumsecade.

              • Th3Lov3OfG0d zice:

                Un exemplu dat de unul dintre predicatorii din biserica noastra: Nepotul lui abia a inceput sa lege primele cuvinte si intr-o zi s-a intamplat sa faca pipi pe el. Intrebat de bunicul: „Ce ai patit, Elias? Ai facut pe tine?” nazdravanul piticot a raspuns: „Nu eu, Aul!!”, si a dat vina pe unchiul sau aflat la varsta adolescentei(Paul).

                Cine l-a invatat sa minta? De ce incearca sa ascunda raul, dand vina pe altcineva de langa el ca si in Eden altadata? (Adam -> Eva -> sarpele)

              • Joy zice:

                Nu, Marius, nu am copii.
                Mi-era teamă că ne dezumanizam…:)
                Apoi m-am liniştit: mămicile ştiu ce să facă şi fără interpretarea biblică a tăticilor.
                Noroc cu Femeile…:)

              • Marius David zice:

                Am înţeles, Joy,
                deci de asta i-a bătut mai mult NAtala pe copii şi de asta a fost ea mai dură cu ei? Aha!
                Noroc cu ea, că alfel ieşeau nişte rîzgîiaţi. 🙂

              • Marin Stinca zice:

                Cred ca este mult prea exagerata atribuirea „perversitatii” unui prunc de cateva luni.
                Avem experienta,daca asta ar fi intrebarea!:)

  21. ganditor zice:

    Dumnezeu doreste ca NIMENI sa nu piara ci toti sa vina la cunostinta adevarului…Cei ce sunt capabili de cunoastere, atat buna cat si rea. Omul a cazut in legatura cu cunoasterea.Numai „dincoace ” de aceasta faza este pacatos, pentru ca numai pe acest segment poate fi responsabil de gresirea tintei. Zamislit in pacat, da, potential pacatos, da, responsabil insa, doar in masura cunostintei. Cui cunoaste mult, i se cere mult, cui cunoaste putin, i se cere putin si, prin analogie, cui nu cunoaste nimic nu i se cere nimic.

    Dincolo de asta insa, copilasii precum si cei care le sunt echivalenti ( cei fara discernamant, la orice varsta) sunt o categorie cu regim preferential, iar asta este o axioma in Biblie.

    • Marius David zice:

      Gînditor, ce se întîmplă cu fiul pierzării, Iuda? el pentru ce s-a născut? S-a născut cu destinul de a trăda? A avut liberă alegere?
      Iartă-mă că revin cu una dintre temele arhidezbătute, dar să nu uităm că şi Iuda a fost copil. Probabil unul foartre drăgălaş.

      • alaxandra zice:

        eu cred ca si Iuda ar fi primit iertare, daca ar fi cerut-o.

        el insa s-a dus sa opreasca preotii, dar de plans nu cred ca a mai apucat sa planga. de pocait nu s-a mai pocait.

        daca il prindeau zorile plangand langa copac, decat atarnat de crengi, Iuda ar fi putut fi salvat.

        eu asa cred. nu exista pacat de neiertat daca

  22. ganditor zice:

    Sigur ca a fost un copil, dar activitatile lui semnificative au avut loc in perioada constienta a existentei lui.
    Daca vreti, ma declar, riscand orice fel de vulnerabilitate, in tabara celor dispusi sa se lase surprinsi de ” iubirea nebuna a Lui Dumnezeu”. Sunt alaturi de cei ce indraznesc sa largeasca mereu spatiul dintre parantezele increderii in RELATIA Creatorului cu creatura si printre cei care au o grija imensa , o teama legitima sa nu innegreasca in fata aproapelui imaginea Lui Dumnezeu ( unul din cele mai nimicitoare fapte care au constituit subiect de pedeapsa divina).

    Daca sub aspectul existentei in trup se spune ca suntem un joc al hormonilor, cred ca sub aspectul perceptiei si cunoasterii care ne vine pe aceasta cale suntem puternic sub influiente deformante. De aceea n-am fost destinati desavarsirii prin cunoastere. Spun asta, ca sa pregatesc afirmatia ” receptionam subiectiv si interpretam selectiv” totul, inclusiv CUVANTUL, mai ales CUVANTUL.

    Iuda!?
    Acolo unde sunt, la temelia tragica a vietii, cea mai cuprinzatoare, judecatile Lui Dumnezeu m-au vindecat de multe, multe credinte false. De aceea, am ATATA!!! incredere in Judecata Lui! Nu conteneste sa ma uimeasca!!!
    In multe feluri, viata m-a adus aproape de „cazuri” prin care mi s-au aplicat terapii de soc, binecuvantate, benefice, eliberatoare.
    In masura in care voi avea libertate, voi mai face pasi pe aceasta tema…

  23. ganditor zice:

    Referitor la avortoni, am spus ca se intorc la Cel ce le-a croit si intentionat viata cu capitalul primit, neatins de constiinta care separa de Dumnezeu, de aproapele si de sine.

  24. ganditor zice:

    Dorin, cu ceea ce mostenim de la primii parinti, se descurca Cristos. Cu ceea ce ne cultiva ultimii parinti insa, e mai greu.Vad ca nu suporti omul decat incarcerat, chiar daca e copilul tau.O asemenea atitudine creaza, prin intaratare, in cel mai ” bun ” caz, roboti, in cel mai ” rau” caz, rebeli.

    Cred ca putem rascumpara acest punct al discutiei si sa castigam ceva de folos in intelegerea subiectului „judecata Lui Dumnezeu”. Ce vreau sa zic?
    Un mod gresit de a ne raporta la copii, urmarind ingineria sociala, nu antrenarea inimii, produce rani ascunse ce se traduc mai tarziu prin esecuri dureroase pe toate planurile.Cu greu mai pot fi vindecate aceste rani, mai cu seama pentru ca ele sunt ascunse in primul rand purtatorului lor.Recent am inteles ca versetul din Biblie fluturat „biruitor „de cei care adopta o atitudine de ” te-am prins” si anume ” ceea ce s-a intamplat la intuneric va fi scos la lumina ” si ceea ce s-a petrecut in incaperi ascunse, va fi vestit de pe acoperis se aplica, mangaietor si aducator de speranta acestor cazuri( si acestor cazuri). Cand ranitul de viata din frageda copilarie reuseste sa intre in el insusi pe o raza de lumina, isi poate retrai trecutul dureros, de data aceasta cu asumare constienta si iertare si adevarul despre viata lui il elibereaza.

    Ne-am deformat sa vedem peste tot acuzatii menite sa ne paralizeze prin frica, in loc sa urmarim ceea ce duce la pacea si zidirea noastra. Asta a intentionat Dumnezeu sa fie Cuvantul, nu ghiulele de tun.De acea am spus ca suntem susceptibili de a fi un joc al propriilor perceptii si interpretari.
    Odata ce s-a platit un pret atat!!! de mare pentru rascumpararea omului, administrarea acestei rascumparari nu este lasata la latitudinea noastra.Lucrurile sunt setate si se intampla, cu puterea nemarginit de mare cu care Cristos a fost inviat din morti. Putem s-o zadarnicim pentru noi si s-o intunecam pentru altii, pentru o vreme.Dar, lumina nu poate fi tinuta definitiv sub obroc, iar asta, repet, este o veste buna, pentru cel ranit, nu o amenintare pentru cel ce raneste.

    N-am intentionat acuzare, ci ajutor.

  25. Pisica Roz zice:

    Eu nu prea cred ad literam ceea ce scrie in biblie, sau ceea ce propovaduiesc clericii. Si nu sunt atee. Cred doar ca divinitatea si viata dupa moarte sunt ceva mult mai cuprinzator decat putem noi intelege sau decat explica in carti fanaticii religiosi. Sa nu uitam ca biblia asa cum este ea acum a fost produsul compilatiei unor clerici, bazata pe ceea ce au crezut ei ca e bine si mai usor digestibil pentru potentialii credinciosi. Sa spui ca un copil (botezat sa unu) poate ajunge undeva in iad… As zice ca e blasfemie.

    • Marius David zice:

      Nu e blasfemie, e tot răul, dar se cheamă altfel.
      Pisică! Un lucru liniştitor pentru tine; nu sînt cleric 🙂

    • Putinstiutoru' zice:

      @Pisica Roz

      Am fost la tine pe blog si scrii fain. Am vazut ca, cauti chestii de substanta si e bine

      Stii ce, pentru ca tot condamnai la tine pe blog lipsa de substanta te provoc sa citesti mai multe despre cum a fost scrisa Biblia si iti garantez ca nu o sa fii dezamagita, pentru ca vei gasi substanta.
      Esti o Pisica prea desteapta incit sa vii cu o afirmatie soriceasca de genul „Sa nu uitam ca biblia asa cum este ea acum a fost produsul compilatiei unor clerici, bazata pe ceea ce au crezut ei ca e bine si mai usor digestibil pentru potentialii credinciosi.”

      Iarta-ma ca m-am bagat asa, dar chiar nu suport soarecii. 🙂

    • michael zice:

      ce crezi despre Isus, pisico? a fost el „compilatia” unor sariti de pe fix, ai? pisiceasca rau! 😀

  26. ganditor zice:

    Isus zice ca n-a pierdut pe niciunul din ucenici cat a fost cu ei, afara de fiul pierzarii. Dar, unde s-a dus El imediat dupa ce n-a mai fost cu ei? Trei zile in locuinta mortilor…O taina pentru toti oamenii. Avem toate motivele sa credem ca Iubirea Lui a vestejit pana si disperarea infernala.

    Zicem apoi ca Iuda nu s-ar fi pocait si, mai gav, ca s-a sinucis. Cine a patruns vreodata in misterul ultimelor clipe ale unui om care-si ia singur zilele? Cine stie cu ce incarcatura vin ele? Stim doar ca oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit. Evident, Iuda a regretat implicarea lui in vanzarea Lui Isus. Doar ca implicarile, de orice fel, sunt mult mai acaparatoare decat am crede si, odata lansati in fenomenalitate, mergem pe tobogan. Asta i s-a intamplat si lui Petru, din acelasi motiv, iar Isus stie cum functioneaza psihicul omului. Ma indoiesc ca Isus renunta la iude , tradatori si gomere. Ca zice „vai”, este pentru ca e intr-adevar vai de cel ce ajunge in asemenea scenarii. Complectari de genul ” mai bine nu s-ar fi nascut” sau” mai bine si-ar lega o piatra de moara si s-ar arunca in mare” la cateva dintre vaiuri indica tensiuni greu de suportat. Isus stie asta…iar in cazul lui Iuda, mai stie ca totul face parte din planul intocmit inainte de vesnicii… El se lsa cu buna stiinta ucis pentru a le oferi ucigasilor iertarea….
    Fiecare sa judece pentru el. In ceea ce ma priveste, sunt gata sa ma imbogatesc cu lumina primita de altii.Cand Dumnezeu s-a intrupat, limitandu-si nemarginirea la dimensiunile si caracteristicile unui om, a riscat sa fie tinut prizonier in aceste limite de catre perceptia omului. Avem datoria sa nu-L limitam la ceea ce suntem capabili sa pricepem, ci sa-L lasam sa fie Dumnezeu. Astfel au facut oameni mari ai credintei. Sf. Paisie, referitor la ucenicul lepadat persista intr-o rugaciune neconditionata, primind intr-o forma nedemonstrabila confirmarea identificarii cu Cristos in interesul pentru cei pierduti. Soljenitsyne ridica o intrebare despre calaii sai: „aceasta haita de lupi cum a aparut? N-are ea aceleasi radacini cu noi?” Pentru a nu ne imbraca singuri in haina celor neprihaniti, sa ne intrebam daca ceea ce a incoltit in altul in anumite conditii, n-ar incolti si in noi. Atunci abia, putem sa ne permitem sa vorbim despre iad, cand ne priveste personal. A recunoaste asta este un capital, caci doar pentru asta este leac.
    ” esti nenorocit fiindca esti. Esti mare pentru ca o stii” suna o vorba inteleapta. Cu siguranta Iuda a stiut-o, daca a ajuns in culmea disperarii. Oare pentru ce, daca nu pentru asta se acorda Mila Lui Dumnezeu, se intreaba Steinhardt.
    Predestinare? Da, dar dublata de Rascumparare. Nu reusesc sa cred altfel.Stiu ca Dumnezeu ingaduie raul pentru incercarea si exersarea omului.
    Amploarea raului se calculeaza prin taria antidotului, dar, Dumnezeu a vrut sa fie iertare, iar inventivitatea iubirii, se confrunta mereu cu infernul…
    Nu ni se spune ca Iuda este in iad. Haideti sa ascultam tacerea Cuvantului, inainte sa-i ascultam invataturile.
    In final, pilda neghinei ne spune ca binele si raul sunt amestecate, asa incat sa nu le putem desparti pana la seceris.

  27. În Rai. No further comment. Păcatul originar nu înseamnă altceva decât înclinaţia de a păcătui. N-au avut cum, aşa că nu contează. Iar „botezul” ortodox sau romano-catolic n-a fost niciodată decât o gogoriţă. În varianta bună, o prezentare înaintea Domnului sau o păstrare a simbolisticii circumciziei, în a opta zi. Altfel, o băiţă caldă. În nici un caz o metanoia.

  28. Scuze, Marius. Evident, mă refeream la copiii încă necrescuţi + la limită, nenăscuţi. Sigur că la trei luni se văd deja înclinaţiile…

  29. ganditor zice:

    Intentionasem sa ma opresc, dar, realizez ca mai am ceva de spus.
    Nu pentru ca sunt ai nostri, nu pentru ca sunt dragalasi, ci pentru ca nu stiu sa vorbeasca in numele lor mi se pare ca facem o grava greseala emitand judecati de valoare incriminatoare la adresa lor.

    E nevoie de inalta competenta si de uriasa responsabilitate socio-moral-umana ca sa operezi cu problemele copilului mic. Nu pentru ca le am ci pentru ca stiu de unde sa le” imprumut” atat cat sa nu fac greseli mari, doresc sa va impartasesc esenta esentelor despre copiii mici.

    Cata vreme se opereaza cu prezumptia de nesinceritate ( a copilului sugar!!!) atat vorba cat si conduita devin mecanisme de aparare si am gresit tinta.

    Tocmai de aceea, vreau sa va spun ce e mit si ce e realitate in povestea cu tirania „practicata” de sugar.
    Problema de baza a Raului sta in diferenta dintre ” a fi” si ” a aparea”, iar aceasta diferenta se face doar din momentul instaurarii constiintei.
    Copilul mic este INOCENT ( adica, nu stie ca stie, in comportamentul lui precumpanesc determinismele biologice, se adapteaza pasiv la mediu, prin constrangeri, pentru simplul fapt ca constata o necesitate).Pe aceasta cale, a constrangerilor, i se poate activa stapanirea de sine, care conduce mai tarziu la conducerea de sine. CONDUCEREA DE SINE ESTE DEJA O FUNCTIE A CONSTIINTEI, CARE INSEAMNA SOARTA LUATA IN MAINI(cel putin partial) PRECUM SI O STIINTA A BINELUI SI RAULUI.

    Trebuie sa stim ca binele si raul sunt ” cunoscute” sub forma „constatarii”, ca si la copilul mic, si de catre vietatile cele mai simple, dar se manifesta doar prin adaptare inconstienta la ceea ce este bine, pentru a evita sau inlatura conditiile pentru rau.INCONSTIENT, NEPRELUAT IN PROIECT. Au stiinta, dar nu con-stiinta, nu con-stiu, nu stiu ca stiu.
    Ce con-stim? cand se intampla ceva ( si aici e si cazul lui Iuda: glasul acuzarii, remuscarea si calea spre victorie, cu precizarea ca atunci cand alegem o cale, alegem doar directia. Amanuntele ne scapa, venind de la sine. (Ex. scrisul.Constientizam ce cuvant vrem sa scriem. Literele vin automat).

    Pana la epoca dominatiei Grecilor si Romanilor, A AVEA MINTE definea realitatea lui A MINTI ( A REUSI SA NU FII CEEA CE APARI) si asta, din considerente sociale, avand ca urmare intrarea intr-un rol social, in spatele unei masti. Asa s-a nascut ipocrizia la om ( la omul cu mintea constienta, interesat sa-l minta pe aproapele). Mai mult, din aceeasi sursa, mintea, vine si minciuna de sine, care este boala, caz in care ne tradam constiinta, din nevoia de a ne apara de ceva care ne agreseaza peste masura propriei rezistente.
    Am descris in paragraful anterior NATURA PACATOASA de la Adam incoace si ceea ce izvoraste din ea, in fiecare zi, in fiecare act al fiecarei fiinte-om ( nu doar odata, la protoparinti). Din aceasta cauza, ne rupem de ceea ce suntem in realitate si ne mutam intr-o fatada, intr-un rol, biciuindu-ne singuri pana la nivelul pulsatiilor organice, caci luptam cu natura, cu ceea ce am fost destinati sa fim. Apare boala, suferinta fizica, nevroza, dar si ocazia de a auzi gemetele inabusite ale fiintei reale din noi, uitata si nehranita. Astfel, unii percep nevoia reala de Mantuire de aceasta conditie umana( in care tot ce stii despre ce e bine te determina sa ascunzi realitatea raului din tine, caci de facut binele, constati ca si Pavel ca ” binele pe care vreau sa-l fac nu-l fac si raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac.O, nenorocitul de mine… Aici intervine actualizarea acelui VAI!!!, care nu inseamna neaparat trimitere in flacarile iadului ci sansa de a evalua nevoia de Mantuitor)… si chiama Numele Domnului.

    Cum e cu sugarii? Ei plang pentru ca sunt tristi, flamanzi sau au temeri. Daca n-ar fi asa, ar insemna ca balanta dintre emotivitate si conduita ar fi rupta si ar fi bolnavi.
    Inconstienta accepta doar legile homeostaziei, adica, ale reglajului automat instituit de Dumnezeu in organism) iar acestea sunt subordonate sistemului nevos vegetativ, care ne face mai comunicativi, cand acest sistem nervos este mai solicitat ( prin colici, de exemplu, care sunt foarte reale si usor de pus in evidenta) . Dar, cum copilul mic manifesta intotdeauna nevoia cea mai imperioasa si cum este un organism in evolutie, acumuleaza experienta, el constata ca plansul o aduce pe mama, si foloseste, ca adaptare, aceasta experienta acumulata si pentru cazul cand nevoia lui urgenta este anxietatea sau dorul de mama.
    CORECT este sa raspundem tuturor cerintelor copilului, cu intelepciune si discernamant. Daca stim ca e satul, schimbat si are toate posibilele nevoi rezolvate, va fi suficient sa-i vorbim ( chiar daca nu intelege in felul nostru), sa-i traducem ce se intampla in jur, sa-i spunem ce facem, sa-l imprietenim cu zgomotele pe care nu le intelege, transmitandu-i incredere prin mimica si calmul vocii noastre, EVITAND cu grija sa-l conditionam gresit prin masuri care pot crea dependenta( pentru care il vom blama tot pe el.)

    Apoi, un regim de constrangeri prea sever, care intervine in mecanismele de reglare ale functiilor copilului, pot determina, tot inconstient, ( fara putinta de a-i pune asta in spate ca vina personala) mecanisme de ” razbunare” ( razbunarea naturii, cu care intram in conflict) de la vomitat, pana la pipi in pat pana la varste mai avansate .Acestea sunt perturbari de colaborare cu constientul, provocate de lipsa noastra de intelepciune si rabdare, la urma urmei, de lipsa de respect fata de Creator si regulile de functionare care ne insotesc venirea pe lume.

    Scuze pentru intinderea mesajului. Am socotit ca ar putea ajuta si chiar n-am putut sa concentrez mai mult. Ar mai fi multe de spus…

    • Marius David zice:

      Ehehe, Gînditorule, noroc că bunică-mea, care a născut 12 copii şi a crescut 9, că restul i-au murit, noroc că soacră-mea, care a crescut 10, după care a intrat în mormînt, n-au ştiut tot ce spui tu mai sus.
      Ar fi intrat în spitalul de nebuni încercînd să găsească soluţii pentru fiecare.
      Nu dispreţuiţi instinctul.
      Am văzut cuplu de doctori în ştiinţele educaţiei care habar nu au ce să facă cu un singur copil şi îi terorizeează pe ei, pe bunici, pe fini şi cumnaţi. Domnul Goe este cuminte ca o fată de popă pe lîngă acela şi am văzut oameni fără multă şcoală care au făcut din intuiţie şi instinct ce trebuiau să facă şi au reuşit. Cu 13 copii!

      Sînt cîteva reguli simple de tot pe care aceştia le-au ştiut şi au răzbătut.

  30. ganditor zice:

    Tot ce am spus este rezultatul studierii si sistematizarii in folosul tuturor a unor instincte bune, care vor fi reusit sa intuiasca cele mai neperfectioniste, dar echilibrate solutii, care s-au dovedit apoi operante, care vor fi avut respect pentru ( si pentru ) dragostea fireasca si induplecare, nu doar pentru efectul magic al lui „trebuie”, chiar daca se asociaza si se aplica slovei unor versete biblice.
    De altfe, daca urmam logica mersului nediscriminatoriu pe instincte, de ce nu o facem si in marea familie a Bisricii, in legatura cu nasterile si cresterile care au loc acolo? De ce demonstram atat de putin respect pentru ” vantul care sufla incotro vrea” pentru a crea efecte care, desi nedemonstrabil, dovedesc Sursa…

    Marius David, cred ca aveti dreptate in ceea ce elogiati si constatati ca un succes al familiei dumneavoastra. Asta poate fi insa o capcana cand este vorba sa imaginati sau sa acceptati ca sunt si altfel de combinatii relationale, altfel de rezultante pentru aceeasi premiza de IMPLINIRE, alte pozitionari din start fata de limita de atins si depasit( cu siguranta, ingaduite de Dumnezeu cu un scop precis) pe care multumirea dumneavoastra de sine dar mai ales caracterul normativ pe care vreti sa i-o dati le pune intr-un disperant si frustrant impas.

    • Marius David zice:

      da, nu este peste tot la fel, Gînditor, fiecare familie, chiar şi ale noastre au eşecuri, dureri, poveri…. dar aş rămîne lîngă acele principii şi graniţe vechi.
      n-aş muta hotarele

  31. Marius David zice:

    draga D.
    nu ţi-am lăsat comentariul pentru Ganditor pentru că este potenţial jignitor.
    Vă rog să veniţi cu argumente, nu cu epitete şi calificări,
    mulţumesc pentru înţelegere.
    mc

  32. ganditor zice:

    Am demonstrat odata mai mult ca BINELE meu valoreaza cat o haina manjita.Cu cele mai bune intentii, starnesc reactii jignitoare.Binele nostru se dezechilibreaza usor.Totusi, am remarcat ca personajele din Biblie nu sunt deloc condtionate sa nu conteste, sa nu planga, sa nu-si spuna of-ul. Este o parte a procesului de iertare si vindecare. Altfel, desi afisam o mina rabdatoare, pentru ca asa-i sta bine unui crestin, ne-am pus singuri( inaintea fetei Lui Dumnezeu) in-situatia-de-a-suferi-contra-cuiva.Cu sau fara voia noastra, dar mai ales fara sa stim, daca nu dialogam, fie ne lasam ucisi, fie ucidem(cu ganduri clocotitoare si presiuni prea mari).Sigur, cu vremea, cand roadele s-au copt, ajungem sa facem din Dumnezeu primul interlocutor, dar sa nu ne semetim prea tare. Nu e lucru de joaca cu gandurile tinute ascunse.

    N-am vrut sa mut granite. Cristos le-a daramat, dar altfel, mie nici nu-mi sta in putinta asa ceva.

    Cer iertare tuturor in care am ranit simtaminte dragi.Nimeni nu vi le poate lua, pentru ca sunt experiente transformate in semnificatii. Cand am inteles asta, am avut libertate sa comunic si sa impartasesc. Asta am dorit si aici.

    Cred ca voi ramane in cadrul in care am fost pana acum de folos Lui Dumnezeu si aproapelui. Este mai real si-mi ofera suport vizual care nu deviaza sensurile comunicarii.

  33. AdaByron zice:

    As avea si eu o intrebare: ce se intampla cu bebelusii nenascuti datorita avorturilor spontane, sarcinilor extrauterine, etc.?
    Eu cred ca raspunsul il voi afla doar in cer…

    • Marius David zice:

      Păi ne vor aştepta acolo pregătiţi să stea în dreptul acuzatorilor. Mamele ucigaşe îşi vor întîlni copiii pe care i-au ucis şi Dumnezeu îi va folosi ca martori împotriva lor

      • AdaByron zice:

        Marius, intrebarea mea se referea la pierderile de sarcina din motive medicale sau necunoscute(just miscarriage) si nu la intreruperi de sarcina intentionate.

        E probabil dificil sa gasim un raspuns, dar cand treci prin asa ceva te intrebi oare o sa-i vad vreodata? etc,etc….

  34. elisa zice:

    Biblia spune limpede ca Iuda a ramas fiul pierzarii,mai bine de el sa nu se fi nascut..de ce sa ne inchipuim noi altceva,interpretand omeneste.

    • Ganditor zice:

      Si mai spune limpede ca Isus a ramas Fiul omului, fara a fi doar om ci omul care a reasezat notiunea de om pe o alta temelie.
      Fiul pierzarii nu inseamna ca este pierzarea consfintita, ci cel prin care pierzarea este reasezata si privita cu alti oci,

      • Ganditor zice:

        adica ochi, caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca TOT ce era pierdut”

        • Marius David zice:

          Da, a venit să mîntuiască… tot ce este pierdut şi vrea să fie găsit.

          • Ganditor zice:

            Daca n-ar fi scris „sa caute” as crede ca e asa, chiar daca nu se face aceasta complectare in text. Odata ce scrie ca e cazul sa caute, este evident ca omul nu este de gasit ca cel ce vrea sa fie mantuit.Fiul pierdut vrea sa fie gasit, moneda pierduta nu vrea sa fie gasita.Oaia pierduta, se pare ca, de asemenea, nu se da gasita.

            La urma urmei, Doamne fereste, doar nu om vrea sam fi avocatul diavolului!… cum spunea cineva:” dracul are numai constiinta ireversibilului pierzarii”….
            Nimeni nu stie unde incepe c alea Lui Dumnezeu cu fiecare om si cum se manifesta vointa de a fi gasit. Uneori, atat de contradictoriu, ca numai Dumnezeu stie!

            • Marius David zice:

              Cum adică nimeni nu ştie unde începe Calea lui Dumnezeu. El este Calea, Adevărul şi Viaţa, cu El începe şi El este şi sfîrşitul căii.
              El este Calea Însăşi.

              • Ganditor zice:

                Sigur ca El este Calea, Adevarul si Viata. Vorbeam despre cale ca mod de abordare a omului de catre El, conditiile in care are loc impunsatura inimii care il aduce pe Cale.

          • Ganditor zice:

            Si mai e ceva: orice pacat se iarta, afara de pacatul de a tine , de a pastra la vedere,pacatele altora ( „…precum si noi iertam gresitilor „).
            Din perspectiva noastra, atat ni se arata. Cu Dreptatea, Adevarul si altele de felul acesta, este nevoie de o alta perspectiva, la care nu avem acces.

      • Marius David zice:

        fiul pierzări, dacă ai şti cîte pagini s-au scris pe acest genitiv.

  35. ElizaO zice:

    Bebelusii si copilasii merg in Rai.
    „Matei 18:2 Isus a chemat la El un copilas, l-a pus in mijlocul lor,
    3 si le-a zis: Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.”
    Faptele apostolilor 17:30 „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă…”
    Copilasul, chiar daca e de cateva luni, nu stie ca ceea ce face e rau. De aceea, nu va merge in Iad, pentru ca Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta.

    • Marius David zice:

      Aşa mi-aş dori şi eu să fie. Sper să fie aşa. Cred să fie aşa. Dorinţă, speranţă şi credinţă, trei stări care s-ar putea să nu fie legate de adevăr… sau poate că sînt.

      • Ganditor zice:

        Harul si Adevarul au venit prin Cristos si noi am primit din Plinatatea Lui Har dupa Har”. Ni s-a dat ceea ce putem duce . De Adevarul Lui nu suntem instare.Ne lipseste organul de perceptie.

        Unii au spus clar ca, daca Cristos si Adevarul n-ar coincide, ar alege sa fie cu Cristos. Oare, la Capat, vom fi judecati pentru Adevar, sau pentru Iubire?

        Oricum, Cristos si Adevarul sunt una. (Cristos, Cel ce stie El ca este…)

  36. elisa zice:

    Pentru ca mantuirea este insasi Viata,alege Domnul orice cale de a ne impunge inima noastra nesimtitoare?
    De ce? fiind ca suntem predestinati?
    Daca am fi predestinati,inseamna ca nu am avea nicio vina ca nu am ales corect.

  37. Pingback: Awakenings, Japonia, românii şi criza « La patratosu

  38. Pingback: “Cîştigare de sarcină” | Marius Cruceru

  39. stars4fun zice:

    Adevarul e ca numa Dumnezeu stie ce se intampla, si El este in control.
    Daca toti copii care mor de mici ajung in rai, atunci ce ar fi mai bine pt un parinte cand are un copil mic?
    Sa il omoare ca sa se asigure ca ajunge in rai?
    …..
    Eu cred ca Dumnezeu intervine si are mila de cine vrea. ” Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” Exodul 33:19

  40. valentin zice:

    Daca punem logica deasupra lui Dumnezeu o luam pe cai gresite.Dumnezeu chiar este STAPAN SI FACE CE VREA.Nu cred ca toti copilasii merg in cer.Probabil ca pana la un moment,parintii sant direct responsabili de,,destinatie,,.Cineva spunea ca copiii care mor se duc acolo unde merg si parintii lor.Imi pare ca are dreptate.

  41. alexrotariu zice:

    Și eu m-am gândit mult la subiectul ăsta… Pasajul care m-a bântuit ani de zile și încă mă mai bântuie e cel din Ioan 3:3 „Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.'”
    Mi se pare că versetul acesta e destul de clar, și pare o afirmație generală care cuprinde întraga umanitate. Nu putem lua drăgălășenia și inocența bebelușilor sau inconștiența avortonilor ca argument în favoarea afirmației că ei merg în cer. Să ne amintim de principiul Biblic al așa-zisei „depravări totale”, sau de faptul că toți, prin Adam, suntem născuți în păcat. Faptul că un bebeluș nu a păcătuit nu înseamnă că are drept de cetățenie în cer. Noi păcătuim fiindcă suntem (ne naștem) păcătoși, nu suntem păcătoși fiindcă păcătuim. Ne naștem cu un suflet prizonier păcatului și diavolului, iar acel bebeluș drăgălaș la suprafață, posedă în interior un suflet neregenerat și mort în păcat. Psalmul 143:2: „Căci nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.”
    Isus afirmă clar că fără credință, mânia lui Dumnezeu rămâne peste noi, Ioan 3:36 „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” De asemenea, nașterea din nou e condiția stabilită de Isus pentru a ajunge în Împărăția cerurilor, Ioan 3:3 „Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.'”
    Bebelușii și avortonii nu îndeplinesc niciuna dintre aceste condiții, deci în concluzie am spune că vor ajunge în iad. Mulți se vor întărâta în duhurile lor la auzul acestei afirmații, inclusiv eu. Și asta pe drept, deoarece, ca ființe umane nu putem adminte o judecată atât de aspră unor ființe inocente. Dar, dacă luăm în calcul ce am spus mai sus, vedem că judecata lui Dumnezeu nu se bazează pe inocența noastră, sau pe „dacă am păcătuit sau nu”. Nu cred că suntem în măsură să atribuim judecății lui Dumnezeu criteriile pe care judecăm noi ca oameni. Să ne reamintim că „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7). Noi, ca oameni, privind drăgălășenia unui bebeluș, sărim imediat în apărarea lor. Dar această drăgălășenie e un atribut de suprafață. Domnul se uită la inimă, iar atunci când o face, vede o inimă moartă în păcat și un suflet nenăscut din nou, care rămâne sub mânia Lui. Da, fiind sub vârsta de conștiență a stării lui, nu poate nici să păcătuiască, nici să îl urmeze pe Cristos. Dar, din nou, Dumnezeu nu își bazează judecata pe faptele omului (bebelușului), ci pe starea sufletului lui. Pare nedrept în ochii noștrii, dar căile Domnului sunt neînțelese, și dat fiind că așa spune Biblia, așa ar trebui să o luăm, fără să îi adăugăm filtrele sentimentelor și judecății noastre umane.
    Asta e opinia mea bazată pe Cuvânt, totuși, încă nu sunt în stare să mă afirm de o parte sau de alta, și nici nu intenționez, deoarece cred că e voia Domnului ca unele taine să rămână ascunse ochilor noștrii muritori. Poate vom înțelege mai multe atunci când vom fi mutați cu Domnul.

    • Marius David zice:

      Stimate Alex Rotariu,
      1. am lăsat comentariul dvs. pentru a demonstra că oameni ca dvs. există. Am spus și n-am fost crezut.
      2. V-ați gîndit, dar nu v-ați gîndit destul la subiectul cu pricina.
      3. Nu, nu vă bazați pe Cuvînt, cum spuneți dvs., ci pe niște deducții construite pe baza unor presupoziții. Presupoziții care sînt deduse, de asemenea, din cîteva texte din Scriptură. Deci sînteți într-un cerc vicios. Este mai multă logică și deducție omenească decît afirmare a Scripturii nude în ce spuneți dvs.
      4. ma bucur că pe ultima parte a comentariului dvs. faceți ce trebuie făcut, lăsați taina lui Dumnezeu. Probabil este cea mai bună poziție. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și să nu afirmăm ceea ce Biblia nu afirmă, nici să vorbim acolo unde aceasta tace. A
      5. Aici sînt de acord cu dvs. om muri și-om vedea!

      Am trei copilași ”dincolo”, unul dintre ei este geamănul ultimului nostru copil.
      Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și știu că Dumnezeu este dragoste. Dragostea Lui este tainică, greu de înțeles, dar am credință și încredere în El.
      Astfel că sper că îmi voi vedea-revedea pruncii.
      Și nădejdea este că nu în Iad îi voi revedea.
      Sper că mă înțelegeți!

      • alexrotariu zice:

        Stimate domn,

        Comentariul de mai sus l-am lăsat pentru a expune gândurile și întrebările care m-au frământat ani de zile, și nu pentru a susține poziția mea. Așa cum ați observat, cred că acest subiect e o taină al cărei răspuns nu e menționat clar în Biblie, de aceea, prefer să nu iau o poziție anume. Totuși, la fel ca dumneavoastră, și eu tind mai mult înspre mântuirea copiilor mici. Am observat în ultimul timp că persoanele cărora le-au murit copii, părinți, sau alți apropiați, tind mult mai mult spre această idee, agățându-se de speranța că îi vor revedea pe aceștia. La fel ca dumneavoastră, sunt cu totul îndreptățiți. Și eu am o surioară care a murit… de fapt, ca să folosesc expresia în care nădăjduiesc, o surioară care s-a dus la Domnul.

        Domnule Cruceru, argumentele pe care le-am adus… nu am avut pretenția că sunt valide sută la sută. Au fost doar o expunere a frământărilor mele trecute. În ciuda acestora, continui să sper, la fel ca dumneavoastră, că îi voi revedea pe cei dragi în Cer. Așa cum spune și David, de altfel, despre fiul lui mort, „eu mă voi duce la el, dar el nu va mai veni înapoi la mine.” Nu cred că David spunea asta cu gândul că va merge în iad la fiul lui. Acesta a fost de altfel textul pe baza căruia s-a predicat la înmormântarea surorii mele. Domnul să vă binecuvinteze!

        • Marius David zice:

          Vă înțeleg. Acum este mai clar. Vă mulțumesc pentru lămuririle suplimentare.
          Da, este un subiect greu și uneori este mai bine să lăsăm anumite lucruri Suveranității Sale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.