UPDATE – TEXTUL A APĂRUT ȘI ÎN DILEMA

Pe Ştefan Colceriu l-am cunoscut în timpul lucrului la Septuaginta. Un adevărat personaj, un aristocrat al literelor absolut fermecător. Este unul dintre aceia căruia papionul nu-i stă prost în miezul zilei.

Era un harnic doctorand, aflat atunci în timpul stagiului din Elvenţia. Senin, amabil, de o politeţe copleşitoare, devine aspru cînd este vorba de ştiinţă.

Mi-a făcut onoarea de a mă invita în comisia pentru acordarea doctoratului, probabil unul dintre cele mai strălucitoare pe care le-a văzut catedra în ultimii ani. M-am simţit cu totul depăşit şi copleşit, dar mă bucur că mi-am pus mîinile peste el, cum se spune în limbaj eclesial.

Zilele acestea mi-a amintit de profesorii noştri dragi.

L-am rugat să scrie un text mai amplu despre carnagiul cultural din universităţile noastre, care produc numai avocaţi şi dentişti pe bandă rulantă.

Iată AICI manifestul lui. Un text cu adevărat incomod.