Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Suntem in Babilon iar Dumnezeu incearca sa ne incalceasca treburile ca sa nu ne se macereze acest amestec prostesc in care am intrat.
„Daca ne inhaitam cu lupii urlam ca si ei.”
Daca acceptam anumite compromisuri in viata noastra de crestini pe ideea ca nu este asa de pacat, ca astea doar in vechime au fost, ca pun de …. nu-i pacat, etc si fara sa tinem seama ca ele vor afecta in viitor copii nostri, nu avem de ce sa ne plangem, nu?
Precedentul a fost creat inca de pe vremea lui Irod, cand copiii de parte barbateasca de la doi ani in jos au fost trecuti prin ascutisul sabiei…”Rahela isi jelea copiii…”
Apoi Nero, cu sticluta-i colectoare de lacrimi sfinte, da foc Romei,, invinuindu-i cu nerusinarea-i determinata de nebunie, pe sarmanii crestini…
Sa ne amintim si de o perioada mai recenta, cand in urma cu vreo 60 de ani, pocaitii, alaturi de tigani au fost „indreptati” spre Bug (fratele prezbiter al bisericii copilariei mele, a „trecut” pe post de cantor, la ortodocsi, pentru a-si „pierde urma…” iar pentru o perioada de sase ani, biserica baptista s-a transformat in ortodoxa, intrucat, cea ortodoxa era in constructie…Si astazi, mai avem ca „relicva istorica” de trista amintire, in podul bisericii, crucea ce a strajuit timp de patru ani frontispiciul bisericii…)
Precedentul odata creat, sa ne asteptam sa fie …”reloaded” cat de curand…
Sa ne asteptam ! Domnul Isus n-a promis niciunde in Evanghelie ca vom fi luati in brate de cei netaiati imprejur cu inima…
Apocalipsa, chiar reda un tablou cu tenta de holocaust cu sufletele celor de sub altar… Tot noi…, ca n-am fost „vrednici” de lumea aceasta (Evrei 11:38) ! Slava Domnului ca am fost si inca mai suntem (din ce in ce mai putini, e-adevarat) vrednici pentru El !
Si cand este invers, crestini discriminează
De ce atati „crestini” occidentali oare, traiesc cu un permanent sindrom al persecutiei?
Asa au plecat din tara cu peste douazeci de ani in urma. Cu acest sindrom ! Cu mania persecutiei. Ei sunt tot aceiasi care pleaca si scum din tara. Si tot pentru acelasi sindrom, dar pus altfel pe tapet.Pentruca nu toti, chiar toti au fost persecutati pentru credinta. Sindromul le-a tinut loc de rampa de lansare spre occident. Spre mai bine si…, cum zicea Virgil Ierunca: „S-auzim numai de bine !”
Mai ales in America e de-a dreptul patologic/psihotic sentimentul persecutiei in randul „crestinilor” autohtoni-al acelora de tipul neocon, care scriu si citesc „First Things” si alte cateva reviste de acelasi fel. Pana in 2008, daca imi aduc bine aminte, unul din ei a fost presedintele SUA. Sau venirea democratilor la putere e ceea ce numesc „persecutie”. Ma mira faptul ca un grup plangacios si deseori isteric ca acesta este luat in serios din cand in cand, cel putin.
First Things, dacă nu mă înşel nu este neoprotestant şi vă rog să vă uitaţi peste ultimele 10 articole. Cred că „plîngăcios” este cel puţin o hiperbolă. Sînt cîteva articole de bună calitate.
N-am spus neoprotestanti, ci neoconservatori. Iar ideologii/intelectualii neoconservatorismului sint de regula catolici si evrei, desi baza electorala e preponderent protestanta.
am înţeles.
Crestinii nu pot tolera ecumenismul iar faptul ca Domnul Isus a spus ca este Calea, Adevarul si Viata, inca deranjeaza. Daca e vorba de discriminare religioasa in felul acesta.
Dar cine stie pe viitor, poate ca si Universitatea Emanuel poate fi acuzata de discriminare religioasa, in sensul ca favorizeaza crestinii evanghelici.
Oricum acuzatia ca numai crstinii discrimineaza este absurda.
Discriminarea este reclamata de Iacov in epistola sa: 2:1-26; 4:4;5:1-11. Apoi apostolul Pavel, in 1 Corinteni:14-27, sau Romani 14:1-20. Si cand te gandesti ca un aspect al discriminarii a incoltit in biserica primara (Fapte 6:1) te-apuca groaza de amploarea acestei „periferice” discriminari de la noi…
„Today’s martyrs will not bleed, as formerly, because they are
Christians – yes, it is almost insane! They will be put to death
because they are not “Christians.” Frightful drama! And how
alone the martyr will stand!” Soren Kiergekaard , Provocations,Plough Publishing House,2007,pag.406.
mulţumim!
Crestinii sunt discriminati in Marea Britanie, de exemplu. Pentru a primi fonduri de la stat (nu zic ca este bine sa primeasca) sunt nevoiti sa angajeze si homosexuali. Acest lucru nu li se cere, de exemplu musulmanilor. In publicatiile de stanga, in special, crestinii sunt prezentati in mod distorsionat, pe cand in legatura cu credinciosii musulmani sunt si multe stiri pozitive. Sa nu se inteleaga ca am ceva cu musulmanii, pentru ca nu am nimic cu ei. Bernard Henri Levi spunea intr-un interviu ca musulmanii sunt in permanenta aparati de o parte a intelectualitatii pe cand crestinii mult mai putin, sau mai bine-zis aproape deloc.
Sa angajeze homosexuali unde?
Daca e vorba, asa cum este cred, de activitati care nu au a face cu biserica, nu vad nici o problema. Dimpotriva, un lucru bun. Cand vine vorba de personalul clerical acolo statul nu ar trebui sa intervina.
ma refeream la scoli si fundatii umanitare.
ma refeream la scoli, personalul bisericii si fundatii umanitare.
musulmanii nu cred ca au scoli, dar in rest se aplica. biserica angliei a acceptat si homosexualii, din pacate acolo unde nu ar trebui.
Toleranta fata de cei cu opinii si inclinatii diferite (daca nu anormale) fata de ale noastre, nu trebuie sa insemne compromis, ci cu totul altceva: ” sa n-ai nicio legatura cu ei…”; sa nu aduci la Casa Domnului pretul unei curve sau al unui sodomit…” Este hotararea lui Dumnezeu ! „Dar de la inceput n-a fost asa…”
Pingback: Cum s-o faci de oaie?, Căsătorie de probă?, Manifestul lui Colceriu, Creştinii şi discriminarea religioasă « La patratosu