Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Longevitatea? Nu trăiau mai puțin atunci?
ba da, articolul are o notă ironică,
sînt cu totul alte lucuri pentru care merită să ne întoarcem în Evul Mediu, dar nu asta.
Mai este o problema, Evul Mediu Întunecat, n-a fost totuşi aşa de întunecat.
Oare s-au documentat cei care au enumerat motivele? Hai sa luam, de exemplu, longevitatea. Chiar era speranta de viata mai mare atunci? Eu am serioase indoieli.
Fii sigur!
Numai că li se părea că trăiesc mai mult.
Viata era de aceeasi…lungime. Doar ca aveau mai mult timp liber…
Sincer sa fiu si eu m-am gandit muulta vreme la ideea cu taxele! Ca adica , trebuie sa platesti taxa ca sa-ti faci casa in propria curte! Si sunt altele mai aberante!
draga Mihu, erau taxe şi pe fum, chiar şi pe gazele intestinale.
Mai bine ne-am in toarce in timpul binecuvantatei Reforme Protestante in timpul lui Jean Calvin si a Genevei puritane. ….
eu nu m-as hazarda nici la o asemenea bucurie. biserica nu era mai buna atunci decat acum. in plus, nu cred ca este cinstit fata de Cristos sa ne dorim sa traim in alta era, dar asta este o alta discutie.
biserica din perioada reformei, in ciuda raspandirii, nu era cu nimic mai buna decat cea de azi. lupta interna din cadrul reformei a dus la o faramitare care a ramas caracteristica pana azi. luther i-a afurisit pe Zwingli si pe amicii sai, afirmand la un momentdat ca ar prefera sa bea sange la Euharistie cu papa decat doar vin cu ereticii (adica Zwingli, de exemplu, iar afirmatia a fost facuta ca un contrargument fata de doctrina reformata a Cinei ca act memorial, doar o aducere aminte). Calvin s-a lutptat mai tarziu cu descendentii lui Luther. De fapt, luther a vazut slabirea puterii protestantismului inca inainte sa moara.
nici atunci nu era roz situatia …
si sa nu uitam ca reforma a fost preluata din interese politice si economice.
ei, Ciprian nu a fost doar politic si economic. Pentru ca daca era nu se mai intorcea Europa cu susul in jos, si nu mai erau schimbate cu putere vietile oamenilor. Daca era doar politic si economic azi nu mai aveam frumoasele imnuri protestante, atat de provenienta germana Evanghelica-Luterana, atat de provenienta englezeasca anglicana/prezbiteriana, sau frantuzeasca reformata. Sti prea bine ca Germania, Elvetia, Tarile Nordului, Olanda, sau construit pe etica protestanta. Si exemplele ar mai putea continua.
eu nu neg importanta teologica a reformei si a ideilor care s-au nascut in cadrul ei, dar nici nu as romantiza fenomenul. la urma urmei a fost o lucrare in care au fost implicati oameni … iar despre natura decazuta s-a scris enorm. Numai Dumnezeu a facut ca reforma sa rodeasca si rod bun.
ei, da? Merci, nu aş da Aleşdul de azi pe Geneva lui Calvin şi pe teroarea instaurată acolo.
Very good point! Şi eu am fost un pic şocat să aflu că Geneva lui Calvin l-a ars pe rug (credeam că Inchiziţia avea monopolul) pe Miguel Serveto.
„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!”
Ce mă bucur că ne scoborîm cu picioarele pe pămîntul reavăn şi zgrunţuros al istoriei! Iată realitatea.
Textul este usor ironic, dar destul de departe de adevar in anumite contexte. De exemplu, o istorie a foametei si belsugului (a aparut o astfel de carte si in romaneste la polirom) arata cum foametea era un eveniment recurent la fiecare 10-12 ani. Belsugul relatat de autorul celor 10 motive este exagerat. De altfel, problema foametei ramane o constanta in Europa pana in secolul al XVIII-lea, cand taranii dupa ce coceau putina paine pe care o puteau pregati, preferau sa lase o parte din ea sa mucegaiasca pentru ca dupa ce o mancau greata le alunga foamea. Nici chiar azi situatia nu e mai roz. Somalia este un exemplu clar, dar Cuba arata o situatie destul de bine cunoscuta romaniei comuniste. Cine are o vaca, de exemplu, si o omoara pentru a o manca, primeste 25 de ani de inchisoare. Asta pentru ca totul apartine statului.
Tot din istoria medievala, aflam ca ciuma neagra a oferit angliei primul pas spre societatea moderna, permitand taranilor sa pretinda o leafa mai mare pentru ca aveau mai mult de lucru.
In plus, in evul mediu se mureau destul de repede si de eficient. in lipsa antibioticelor, putini reuseau sa ajunga la maturitate. iar daca ajungeau, in perioadele de razboi, mai mureau o groaza de indivizi.
pe cat pare de optimista situatia …
istoria painii este o lectura cat se poate de fantastica, in sensul ca avem prostul obicei de a invalui istoria in obiceiurile cotidiene. de exemplu, daca painea alba are un anumit gust si arata intr-un anumit fel azi, ne gandim ca a aratat la fel si a avut acelasi gust dintotdeauna. o idee falsa. painea nu a fost intotdeuna suta la suta alba sau rumena, sau gustoasa, ci a fost de foarte multe ori presarta cu faina de castane sau cu nisip. de asememea au fost perioada in care painea nici macar nu era facuta din grau ci din tot felul de seminte mai mult sau mai putin sanatoase, hranitoare sau gustoase (de obicei amare).
există o monografie, trebuie să o caut, frica în Evul mediu, publicată încă dinainte de 89 în colecţia de artă.
Eu cred că sînt cu totul alte motive pentru care m-aş întoarce selectiv şi geografic şi temporal în timp şi numai epntru puţin. În rest Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru epoca pe care mi-a lăsat-o la împărţeală.
in Evul Mediu eu as fi fost mort din adolescenta.
Cred ca nici tu nu ai fi scapat dupa problemele pe care le-ai avut cu inima.
Cred ca toti ne dorim alte epoci, cu conditia sa nu fim sclavi in epoca lui Augustus sau iobagi in Evul Mediu.
Nu cumva e ” Frica in Occident” a lui Delumeau?
Eu asa am una 🙂
aşa, aşa, asta este, mulţumesc!
Eu eram mort de două ori de TBC, nici nu ajungeam la fibrilaţie
stiai ca fibrilatia este un fenomen mai greu de modelat matematic chiar si decat turbulentele din mecanica fluidelor sau haosul din teoria haosului? Pe o scara de la 1 la 5 a complexitatii, fibrilatia este la nivelul 4. Este o nuca foarte tare in stiinta sistemelor dinamice.
Asadar, ai „experimentat” unul dintre cele mai complexe fenomene din Univers. 🙂
Uite că asta nu ştiam!
DAr îţi spun că a fsot mai tare decît atunci cînd m-am dat cu parapanta!!!
TAre de tot, nu pot descrie senzaţiile şi nici nu sînt chiar lipsit de talent la descrieri.
cu parapanta ai fost la nivelul 2, pentru ca circuitul aerului in atmosfera este modelabil, chiar daca intr-un anumit orizont de predictibilitate (asa a si aparut teoria haosului).
Matematica inimii (la propriu) este cea extrem de complex.
Se pare că mă învîrt între predictibilitate şi haos 🙂
Consultand DEX-ul, fibrilatia atriala este o manifestare specifica ce lasa loc de extrapolare, dupa bunul plac al interpretului…
Stim ca are o cauza organica, dar din punct de vedere moral-spiritual, iti bate inima cu putere si atunci cand esti predispus sa pacatuiesti…Sau poate niciodata nu…
Lui David, i-a batut inima cu putere si atunci cand avea ocazia sa-l ucida pe Saul (s-a limitat numai la a-i taia coltul mantalei) ; apoi ii batea inima cu putere cand a facut numaratoarea poporului…Doar atat! Cand a privit spre Batseba, nu si-a auzit inima…Rutina, bat-o vina…
Boala, războiul și foametea erau la fel de frecvente pe cât este soarele pe cer (sigur, cu excepțiile de rigoare: nobilimea). Ciuma neagră a lovit Europa drastic, estimându-se că 30-60% din populația continentului că a murit. Sate întregi au fost puse în carantină și puțini au fost cei care au trăit. Se spune că după ceva ani buni după punerea în carantină a unui sat, doctorii am mers să vadă dacă mai trăia cineva acolo și au găsit o populație de vreo 50 de persoane. Aceștia dezvoltaseră o mutație genetică rezistentă la boală, au fost dovada frazei „the survival of the fittest.” Nu știu cât a ajutat moartea neagră procentul longevității. Chiar mi se pare neîntemeiat acest punct.
De citit “Jurnal în vremea ciumei” de Daniel Defoe. Un “jurnalist “ la faţa locului.
Defoe chiar a fost jurnalist de profesie. Păcat că nu a apucat să descrie marele incendiu din 1666 ce a dus la moartea morții negre pentru o perioadă de timp în Londra. Fiind o metropolă mare, boala avea multe moduri de a se răspândi. Incendiul a fost de un extraordinar beneficiu pentru că șobolanii și puricii au murit. Dar nu s-a terminat totul aici pentru că moartea neagră a „domnit” din secolul al 14-lea până în secolul al 19-lea cel puțin în Europa, trecând peste ravagiile făcute și-n Asia. Evul Mediu? No thanks.
Beni, dacă dă o gripă aviară în noi şi iese de sub control, ne întoarcem în plin Ev Mediu, nu sîntem cu mult mai mult protejaţi acum. Nimic nou sub soare, ce-a fost va mai fi!
Petre Ţutea zicea că Evul Întunecat este impropriu numit aşa; că defapt a fost Evul Luminat, când ne gândim la cunoaşterea lui Dumnezeu; că era ubicuă, de la vlădică la opincă. Pentru asta am o melancolie faţă de Evul “Întunecat”. Să văd o lume credincioasă. Un istoric al perioadei medievale a spus că erau mai mulţi teologi pe vremea aceea , decât filozofi.
este impropriu spus ev al luminii din perspectiva maselor. studiile recente sustin ca evul intunecat (the dark ages, care e o perioada diferita de evul mediu, conform altora) a fost o perioada a infloririi dezbaterilor teologice.
totusi, masele erau analfabete, mare parte din cler era analfabet. nu e corect sa judecam ca o era universal culta doar pentru ca cativa autori au scris lucruri importante … nu?
Depinde din ce perspectivă priveşti. Un catolic se uită la această perioadă ca la o perioadă de aur, însă da, dacă ne gândim la educaţie, tehnologie, da aveţi dreptate. Bănuiesc, împreună cu filozoful Petre Ţuţea, că ei erau mai credincioşi decât noi, chiar dacă încă nu cunoscuseră maşinăria lui Gutemberg. Cunoştinţa ne-a dus mai mult la scepticism decât la credinţă, nu că cele două nu ar face şi casă bună.
credinta din acea vreme nu era informata, ci mai degraba bazata pe frica si teroare. o mare diferenta fata de teologia harului.
Nu zic ba. Însă tu interpretezi istoria medievală din prisma unui protestant. Nu zic că greşeşti. Dar din ce am citit eu despre epoca medievală, nici un teolog catolic nu s-a plâns de ce-mi spui tu.
nici eu nu ma plang din perspectiva catolica. nu am scuzat insa nici perioada reformei.
ma refer indeosebi la mase, iar acestea, din sursa istorice, fara vreo afiliere confesionala, nu au vazut foarte bine perioada.
da, ma uit si dintr-o perspectiva protestanta, pentru ca mi se pare corecta. de exemplu, pana la publicarea Noului Testament in greaca al lui Erasmus in 1516, Biblie insemna Vulgata (biblia in latina) si eventualele traduceri bazate pe textul latin. Nici Erasmus nu a reusit din prima sa culeaga toate manuscrisele grecesti pana in 1516, totusi a fost un prim pas.
Oamenii respectivi chiar cred ca ‘evul intunecat” (whatever that is) a fost un paradis neoconservator/libertarian?
Rahat cu mac.
Si pofta buna :))
Eclesiastul 7.10
Mai putine comenturi?
Cei din evul intunecat tanjeau dupa vremurile de inceput ale imperiului roman , foarte putini dintre ei doreau sa treiasca intre cele doua razboaie mondiale…si doar cativa in renastere .
Sursa : crisuadi report ‘ 11 🙂 , 🙂
cred ca mai mult sau mai putin fiecare ne-am dori sa „vizitam” macar o alta epoca
acuma nu prea putem compara epoca noastra cu evul mediu eu la cei 17 ani eram deja maritata si cu vreo 2 copii iar multi la 35-45 ani erau morti(varsta la care acum noi ne casatorim si facem copii)
nu peste tot. Arabii aveau o igienă mult mai strictă, la fel şi japonezii. Evul Mediu arab şi japonez, spre exemplu, numai întunecat n-a fsot dinanumite puncte de vedere.
Ba chiar şi mai tîrziu, cînd regii franţei se scărpinau de păduchi pe sub peruci, arabii şi japonezii făceau baie de cîteva ori pe zi.
Niciun arab nu mananca folosindu-se de mana stanga. A face acest lucru inseamna a sfida bunele maniere. La ei, mana stanga are o cu totul alta intrebuintare…pentru ocara…
Pingback: Eu in Evul Mediu « Inutza13's Blog
Pingback: Cum s-o faci de oaie?, Căsătorie de probă?, Manifestul lui Colceriu, Creştinii şi discriminarea religioasă « La patratosu