Eminescu despre scrierea românească şi despre legi

M-am distrat în aceste zile cînd pe blogul meu au aterizat unii după căutări de genul: marius cruceru şi eminescu. Prietenii ştiu de ce! 🙂

Googălind am dat şi eu de Eminescu, despre care se spune prin tîrg că nu l-aş iubi, deci… n-aş fi patriot!

Ba da, sînt foarte patriot şi anume, iată dovada: zilele trecute mi-am manifestat patriotismul încercînd să sugerez „serviciilor” să folosească banii de la buget în scopuri mai bune, cum ar fi: să îşi califice pseudojurnaliştii securişti prin trimiterea la şcoli în care să înveţe a scrie. Cunosc cel puţin alţi cinci patrioţi care s-ar oferi să mă scuipe mediatic pe gratis, iar în aceste vremuri de criză n-ar mai fi nevoie de taxele contribuabililor. Risipitori!

Eminescu, spre deosebire, era un jurnalist talentat, eficace, de temut. Eminescu era mare, dom’le! Oare de ce sună asta a truism, la fel ca vorba, un tongue in cheek , domnului Pleşu din emisia de duminică de la TVR1 cu domnul Liiceanu: „Să tragem o concluzie: prostia nu e bună!”

Iată un text eminescian. Este atît de actual cînd mă gîndesc la actuala lege a învăţămîntului sau  la scrierea cu î din a:

Deşi rostirea normală a limbei româneşti e indicată fără abatere prin scrierile din veacurile trecute, totuşi românii moderni n-au găsit încă mijlocul de a o scrie în mod unitar. Câte capete, atâtea ortografii. Literatura populară stagnează, căci afară de doi-trei scriitori nimeni din noi nu mai e ‘n stare a reproduce graiul viu al poporului. Limba săracă a gazetelor a scos din uz miile de locuţiuni frumoase şi caracteristice cari formau avuţia lexicală a limbei. Cât despre legi, e aproape de prisos să vorbim. Nimeni nu ştie în ce consistă obiceiul pământului. Peste noapte şi prin surprindere s-au introdus codici, traduşi rău din franţuzeşte, o organizare comunală tradusă, regulamente traduse; toate formele esterioare ale unei civilizaţii străine s-au introdus la noi: scumpe, sterpe, ultraliberale, neavând alt rezultat decât favorizarea străinilor în toate afacerile lor din România. Astfel statul român nu este un produs al geniului rasei române, ei un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată. Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România. Destul numai că limba e gonită de păsăreasca gazetelor, muzica de-o admirabilă adâncime e gonită de cântece nemţeşti şi franţuzeşti sau trasă pe calapodul celei străine, încât îşi pierde caracterul şi naivitatea; literatura — o reproducere rea a celor străine; legile — o traducere; organizaţia — o maimuţare.

Vezi întreg articolul AICI.

Urmînd sfatul lui Spurgeon, acum tot mai multe căutări vor ateriza la din pricina „marius cruceru şi eminescu”. Deci… mai mult de lucru! 🙂

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie, In-text-esant, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Eminescu despre scrierea românească şi despre legi

  1. Dem Covaci zice:

    Am o mica mirare, fara intentia de a polemiza.
    In sprijinul ideilor, de altfel pertinente, ale acestui articol, ce subliniaza amatorismul politicilor publice, dupa un articol mai vechi de al dvs., referitor la scrierea cu „î”, citati un text de al lui Eminescu.
    Nu ma pot opri sa nu observ ca Eminescu isi scria articolele cu „â”.
    Repet, intentia mea nu e de a polemiza pe fondul articolului, sau in legatura cu cele doua variante de scriere.
    Pur si simplu mi se pare o mica inconsecventa.

    • Marius David zice:

      da, stimate Dem, Eminescu scria cu â din pricina chestiunilor enumerate mai sus,
      era moda scrierilor etimologizante, era perioada postlatinizantă etc.
      aşa cum Eminescu scria multe cuvinte diferit din punct de vedere fonetic decît scriem azi,
      scrierea lui este o fotogramă al imbii la acel moment,
      Eminescu nu este norma pentru limba vorbită azi.
      Limba evoluează.
      nu văd unde este inconsecvenţa.

  2. Pingback: Profeţie despre cipuri, positive thinking, « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.