Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ziua buna
Daca ieri mi-am permis sa scriu cateva remarci referitoare la numele ADAM si EVA, astazi, pentru ca va referiti la ‘Proiectul Isus’ (va recomand cu toata caldura materialul tiparit scos de Ed.Koinonia din Cluj, text si foto V.B., conditii grafice de exceptie, vezi http://www.koinonia.ro/book_details_display.php?session=877859347&lang=2&bookid=232&cpage=new_books ) ei bine, am sa ridic cateva intrebari referitoare la numele Isus Hristos. Si asta pentru ca vreau sa traiesc drept (intr-o lume stramba?), in tara in care traiesc. Inclusiv pe blogul dvs. am intalnit aceste grafii ale numelui lui Isus: ma refer la Cristos, Hristos, si… Christos. Avand in vedere ca sunt cre… (ma gandeam ce sa scriu mai intai: cre-stin sau cre-dincios), dar sunt si roman in acelasi timp, ma gandeam ce relevanta are in limba romana titulatura Christos (un englezism… regretabil, as spune eu) avand in vedere ca, de fapt, in limba romana nici nu putem pronunta acest grup de trei litere c-h-r… Eu unul (fiu de profesoara de limba romana) nu am intalnit inca un cuvant romanesc care sa contina acest grup de trei consoane, avand in vedere ca vorbim (si scriem!) o limba fonetica. As dori sa fiu bine inteles: nu doresc sa caut nod in papura, si nu ma leg de chitibusuri grafologice sau lingvistice, pur si simplu va consider un formator de opinie, si imi permit sa va sugerez (doar atat) sa va spuneti punctul de vedere referitor la CUM scriem Numele lui Isus? Isus? Iisus? Cristos? Hristos? Christos? Lau urma urmelor, are importanta acest lucru? Desigur, relatia faptica (personala) pe care o am cu Isus este mai importanta decat cum scriu acest nume. Si totusi, cum scriem Isus Hristos, si de ce o facem cum o facem? Consider ca aveti calificarea si… rolul necesare (ca om de Cuvant, om de cuvinte, si… roman!) sa va afirmati (cel putin) opinia in aceasta problema. Multumiri anticipate.
draga Ente,
bine ai venit,
multumesc pentru link.
Am precizat pozitia mea fata de numele Mîntuitorului Isus Cristos.
ceilalţi prieteni văd că ţi-au dat deja link-urile,
nu mai repet argumentatia
cu respect
si-a exprimat-o pe vechiul blog! Cauta pe
http://www.patratosu.wordpress.com
http://patratosu.wordpress.com/2007/05/30/oile-care-fac-vi-vi/
Multumesc de link-urile sugerate! Am gasit, am cetit, m-am edificat.
Scuze pentru… observatiile mele, oarecum ‘pleonasmice’ in acest conext. Am gasit acest blog in urma cu o luna, si nu am parcurs (nici nu mi-am propus!) toate postarile…
Mult succes!
Nicio problemă. Şi altă data!
Servus tuus!
Pingback: Ce este fotografia? Isuşii pe care i-a fotografiat Voicu, “Am ajuns…” « La patratosu