Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Foarte bun chitarist. Scandalos de bun, vorba cuiva. Genul de chitarist pe care ascultandu-l nu stii exact daca el canta la chitara sau chitara canta la el… 🙂
well put!
mai ales asta … el cînta la chitara sau chitara cinta la el..
este o intreaga discutie care ar putea fi pornita…
are loc chitara electrica in Bisericile noastre sau nu?
Oare este „sfanta”? Cum sa „murdaresti” urechile oamenilor cu asa ceva? Eu zic sa nu incercam nimic ce este „lumesc”. Cu siguranta dupa asta vor veni pletosi la noi in biserici. Si noi nu vrem asa ceva! In biserica e loc doar pentru ce e „sfant”.
Trebuie sa SE VADA „diferentele” dintre noi.
Este dincolo de intelegerea multora dintre noi, deci cu siguranta este ceva „necurat” acolo.
Frate Marius, scuze pentru multele ghilimele. Dar nu ma pot abtine cand vad ca suntem tot in acelasi loc cu discutiile in mediu’ „pocait” de atita vreme… Sunt dezamagit de ingustimea care nu are nici o legatura cu un Dumnezeu atit de plin de dragoste. Cateodata imi dau seama ca punand atatea gardulete de la noi, il jignim pe insusi El. Pentru ca aratam o fata a unui dumnezeu care nu are nici o legatura cu Cel de care sunt indragostit eu.
am inteles, ghilimelele, Cristi!
De vreme ce au avut loc curentul electric, aerul conditionat, microfoanele, proiectoarele si laptopurile nu vad de ce nu ar avea loc si chitara electrica! Totul este sa fie folosita ca instrument de produs muzica si nu zgomote… Cu o sonorizare adecvata si manuita de cineva care „simte” si „stie” muzica… In fond, crestinii evanghelici nu mai mananca nici ei cu mana, ca pe vremea lui Burebista, folosesc si ei furculitele si cutitele (cutitele sunt pentru altii arme!). Nu instrumentul e problema, ci cel care il foloseste. Pentru multi chitara electrica este echivalenta cu „pletele” si drogurile… Mi-a fost dat insa sa aud blasfemii „de top” cantate la acordeonsi vioara si cantece ceresti cantate la chitara electrica. Esenta sta in transmiterea mesajului. Instrumentele moderne trebuie sa fie mijloace in transmiterea mesajului crestin (atunci cand le folosim in biserici), nu in producerea de zgomot. Cand basii acopera mesajul e semn ca cei ce canta ar trebui sa taca.
Si mai e o prblema in discutie: calitatea versurilor din cantecele crestine. Nu spun ca ar trebui sa avem versuri numai din marii poeti dar nici inflatia de stupiditati din zilele noastre (am auzit la un post de radio crestin un refren repetat timp de 4 minute – o veritabila mantra, „compusa”, probabil, de cineva lipsit de capacitatea de a lega propozitii in limba romana)! Am auzit chiar si versuri de genul: „Foaie verde loboda, cu Isus sunt sloboda” sau „Omu’ este ca vaporu, lui ii trebe ajutoru'”. Sau versuri furmoase in contexte nepotrivite (in timp ce luam masa la nunti, cu sarmalele in gat, fredonam adesea versuri gen „suntem gata ca sa si murim”)… Discutia e lunga. Poate ca ar merita un post aparte despre muzica (arta) crestina. Ce ziceti?
Revenind la Paul Les (cu Mary Ford aici)… Este genul de muzica pe care mie imi place sa o numesc… dragalasa. 🙂
Adrian, am vazut putini in bisericile noastre care sa stie sa foloseasca chitara electrica.
Revolta fratilor este indreptatita cind vezi niste chitari de brand chinuite de niste nestiutori.
ai mare dreptate cu muzica, versurile si contextele in care trebuie cintate unele si altele.
am auzit un cintec despre chinurile lui Isus in Ghetimani, in limba romana, dar pe muzica country, scrisa parca in alergarea calului si cu lasoul vijiind pe linga urechi.
Les Paul numele e deja legenda. asa cum Leo Fender inseamna Stratocaster sau telecaster, Les Paul inseamna chitara magica Les Paul!
Adrian..pai puteati muri cu sarmala in gat . 🙂
Elisa: 🙂
la asta chiar ca nu m-am gandit! E periculos sa canti in timp ce mananci, ai dreptate. 🙂