Cum mai poți crede greșit în Isus?

sursa

Poți crede…

Citez vorbele prietenului meu I. A. :

2. în „bibeloul Isus”.

Cum ar zice Minulescu, credința este un ”bibelou de porțelan”, un ”obiect cu existență efemeră”, pe care o regăsim ”pe aceeași etajeră”, pe care am lăsat-o acum un an … de Paște/Crăciun/Sfînta Maria. Isus este efigia pe care ți-o pui în piept din cînd în cînd, atunci cînd știi că dă bine. Ai observat cum politicienii pozează avînd grijă ca în spate să se vadă icoana? Credința lor ține de fundal, nu de prim-plan. Bibeloul stă în vitrină sau la sertar, dar este șters de praf și expus atunci cînd ai nevoie de like-uri. Astăzi este la fel de cool să te dai binecredincios pe cît era de normal acum 35 de ani să îți declari credința nestrămutată în materialismul ăsta dialectic, dar care și explica totul și încă ceva pe deasupra. Era așa de tare că nu numai că îți răspundea la orice întrebare, dar, minune dumnezeiască, îți răspundea chiar și la întrebările pe care nu ți le puneai!

3. în ”ospătarul Isus”.

Isus este un personaj la care poți apela oricînd cu o pocnitură din degete și cu un ”băiatu, încă un rînd … ”. Ca paradigmă, acesta e Isus-ul unui ipochimen care face mai mult rău creștinismului din România decît toate cărțile publicate de Dawkins&comp. Creștinismul lui ”nu mă lasă pe mine Isus să pierd meciul, că doar am pus crucea pe tricouri și pe autocar”. Isus-ul care, la comanda rugăciunilor tale, intră pe teren și dă gol la vinclu în ultima secundă. Exemplul meu este, desigur, unul de extremă, dar variante mai soft poți întîlni și în mediul evanghelic, inclusiv în acea frază aparent nevinovată, dar delirantă din punct de vedere eclesiologic: ”eu și Isus formăm majoritatea”. (este, comentez eu, Isus-ul care îi ajută pe studenții care nu învață în sesiune, dar le extrage singurul subiect pe care îl știu pentru că au fost, în loc să stea în bibliotecă… în …. misiune). Ce să vezi? Isus are nevoie de el ca să formeze o majoritate? Să înțelegem de aici că atunci cînd va face un cer nou și un pămînt nou, partenerul de astăzi al Domnului va fi pe post de consilier cu probleme cosmogonice?

4. în Isus Românul

Există încă un tip de credință în Isus care mă face să-i înțeleg foarte bine pe atei. În ultimii ani, pe plaiurile mioritice prestează servicii un veritabil ”tonomat de citate”, pe care, dacă îl asculți, ești pe punctul de a crede că Isus a băut țuică de prune la nunta din Cana și a dansat acolo o horă carpatică sau că Isus cînta Psalmii doinindu-i, iar aramaica o vorbea cu un puternic accent de cioban de pe Valea Siriului. Dacă ești român, vrei-nu vrei, ești deja puțin creștin. Nu are importanță ce spun Evangheliile despre cum trebuie să fie un creștin, dacă ești român, ai deja creștinismul în venă, în genă, iar dacă ești și naționalist pe deasupra, atunci te apropii de creștinul absolut. Soarele se va transforma într-o pitică albă peste vreo 10 miliarde de ani, dar noi, românii, locuitorii grădinii Maicii Domnului, vom trece cu bine și peste asta. România este un fel de cuibar de ouă de aur al credinței creștine. Cînd e vorba de cele pămîntești, pe aici multe nu merg bine, dar e inflație de sfinți și genii. Dacă arunci cu o piatră în stradă, sigur lovești fie un sfînt fie un geniu, dacă nu cumva chiar pe cineva care să întrunească ambele condiții. Îți aduci, desigur aminte că acum cîțiva ani cineva a îndrăznit să își exprime dubiile în legătură cu enormitățile prețioase promovate de acest Pico della Mirandola al scenei românești. S-au găsit, pe lîngă obișnuiții dreptcredincioși cu glonț pe țeavă și cîțiva evanghelici gata să  deplîngă impietatea de a-l jigni pe acest mim al credinței în Isus și dovedit, între timp, a fi prieten cu Alecksandr Dughin, care (deh, lanțul slăbiciunilor), la rîndul lui, este duhovnicul unor pravoslavnici cu îndelungă asceză kaghebistă. Ah, scuze, am vrut să spun fesekistă, că KGB-ul era cu atei, dar FSK-ul este cu binecuvîntare de la patriarhia moscovită.

O chestiune secundară, pe care ar fi bine să o discutăm într-o zi: te-ai întrebat vreodată cum de se găsesc evanghelici admiratori ai unor indivizi care, cu prima ocazie, i-ar tăia în bucăți în numele Domnului? Ce e în capul acestor baptiști admiratori ai Mișcării Legionare? Cum s-ar zice, lupul nu mai trebuie să-și ascută dinții ca să cînte corect ”trei iezi cucuieși, ușa mamii deschieți”. Iezii îi sar de-a dreptul în brațe cumătrului și îl pupă pe bot pe cel pentru care ei nu reprezintă altceva decît un prînz copios.

Dă-mi voie să cred că ateismul sincer este preferabil acestor forme de ”credință” în Isus.

Între noi fie vorba, cred că un ateu sincer este mai aproape de Dumnezeu decît Gigi Becali și Dan Puric, ca să mă refer numai la modelele 3 și 4.

Despre toate acestea și altele, mîine seară la orele 18.00. Cluj, Biserica Iris. Strada Sobarilor.