Astăzi aș fi dorit să acopăr 116 km în campania CELE MAI LUNGI ZILE PENTRU CELE MAI SCURTE VIEȚI . Era vorba de două donații, una de 50 de euro (D. din Oradea) și una de 300 ron – 66 de euro (A.B. din București). Trebuiau acoperiți, odată ce fuseseră ”cumpărați”. După cum știți, în tura trecută am avut un mic incident și mi s-a rupt pantoful, iar bicla a dat semne de oboseală la schimbările pe foi (lucru esențial la ture lungi). Pornisem azi, dar a trebuit să mă întorc, toate lucrurile mergeau pe dos.

sursa Hospice Emanuel

Mare mi-a fost surpriza cînd Rebeca Marișcaș, una dintre fostele noastre studente, știindu-ne planurile, mi-a comunicat că va acoperi ea aceste două donații. Inițial a pornit pentru 66 de km, a ajuns în Oradea, a pedalat în completare și s-a întors la Salonta cu bateria telefonului aproape epuizată (ce să mai spun de resursele fizice, avînd în vedere că este începătoare în ale ciclismului!). Felicitări, Rebeca! Dumnezeu să te binecuvînteze! Astăzi ai alergat pentru Magda, care are fi împlinit 11 ani! – 116 km!

Iată mărturia ei:

Azi fost una dintre cele mai provocatoare experiențe de până acum. Cu toate că am pedalat singură, în mintea mea erau multe gânduri care m-au însoțit. Mă liniștește să merg cu bicicleta. Dar azi a fost mai mult decât atât. Am simțit o responsabilitate care nu m-a lăsat să mă relaxez prea mult când soarele era cam puternic și picioarele începeau să obosească. Azi nu a fost penrtu mine. Azi a fost pentru și despre Hospice. M-am gândit la cea care mi-a fost colegă, Miriam Achim. Îmi doresc ca Dumnezeu să lucreze prin ea și am încredere că tot ce se va face prin acest proiect e spre lauda lui Dumnezeu!

Am stat ceva pe gânduri înainte de a îi scrie fratelui Marius despre dorința de a mă implica. Mă gândisem cu câteva zile înainte la posibilitatea de a mă oferi voluntar, dar abia ieri am prins curaj să fac ceva concret în privința asta. Gândeam că poate nu sunt suficient de pregătită. Că dacă nu voi face sute de km nu are valoare. Totuși, am ajuns la momentul în care am realizat că uneori e nevoie să fiu gata să ofer ceea ce cred că pot oferi chiar și cu riscul de a mi se refuza ajutorul. Cu riscul ca să nu fie nevoie de mine. Cred că de multe ori ne împiedică această mândrie să fim la dispoziție chiar și cu lucrurile mici, cu lucruri pe care știm că alții le fac mult mai bine ca noi.

Am învățat din experiența asta că trebuie să mă implic când există o oportunitate. Cu umilință. Ne-ar prinde bine nouă tinerilor să nu mai așteptăm invitații speciale pentru a ne implica. Crezi că ești omul potrivit la locul potrivit? Ști că e o activitate prin care poți contribui ca alții să fie zidiți spiritual? Oferă ceea ce ai și lasă-i pe organizatori să stabilească cum, unde și când e nevoie de tine.

cum vă puteți implica?

Detalii mai multe AICI

Luni vom avea și un articol în presa locală. Sperăm să îi motivăm pe cît mai mulți pentru astfel de acțiuni!