Vă spun eu: în bisericile evanghelice din România. Fără lecturi, fără școală, fără cercetare, dar la străfulgerarea Duhului, păstori, învățători, chiar enoriași cu profesii dintre cele mai diverse răspund fără clipire: „așa… sau nu așa … era pe vremea Domnului Isus, știți… cultura vremii … asta este o chestie culturală ….” etc.
Cînd trebuie apărată sau atacată o cauză dintr-o dată exegeții se ivesc de după fiecare colț. Senini și fără zîmbet sau clipire primești lecții din cele mai complexe despre modul în care trăiau, viețuiau oameni coborîți parcă de pe altă planetă. Interesant este că vizorul informației este destul de îngust. Cei mai culți știu măcar că Socrate, Platon și Aristotel erau toți homosexuali. Asta ajunge!
Am mai spus-o. Dumnezeu este „nedrept”. Ne-a dat grade de inteligență diferită, ne-a pus în condiții de pregătire și studiu diferite, ne-a dat profesii și daruri diverse, dar spre slujirea și bunul cel mai mare al Bisericii Sale.
Da, o spun din nou: nu toată lumea are dreptul și datoria să interpreteze Scriptura. Toți trebuie să o citim cu reverență. Din această pricină a dat Dumnezeu pe unii învățători, pe alții i-a dat altceva. Există o elită interpretativă (aici m-am ars, așa-i?), care trebuie respectată ca atare.
În lumea evanghelică se pare că s-a semănat mitul conform căruia TOATĂ lumea are acces direct (prin Duhul, cum altfel!) la interpretarea corectă și nimeni nu poate contesta revelația personală din sufrageria oricărui frizer sau oricărei croitorese (sper să nu ofensez pe nimeni. Respect oameni care au bun simț și care practică ambele profesii amintite).
Cînd se ridică problema unui text mai dificil, experții cad meteoritic spre spațiul interpretativ. Toată lumea se pricepe. Toate cucoanele știu de ce trebuie sau nu trebuie purtat baticul, toți meșterii și mecanicii auto știu cum era aranjat cortul și cum a fost preparată prima Cină a Domnului, unde cu siguranță s-a băut mult vin. Îmbrăcăminte, port, mîncare, navigație, modul de construcție al corăbiilor, pescuitul la crîsnic, totul este clar ca lumina zilei pentru această aglomerație de experți.
În buna tradiție românească toți ne pricepem la toate, dar cu multă aplecare spre politică, agricultură, fotbal și, iată, de ce nu, teologie.
Ascult oripilat și îmi marturisesc mațele întoarse, cînd diverși ignoranți, dar cu morgă intelectualicească bine simulată, îmi dau lecții despre modul în care trebuie făcută Sărbătoarea Roadelor, spre exemplu, sau despre felul în care trebuie interpretate anumite texte din Cîntarea Cîntărilor, pentru că „asta înseamna în cultura de atunci… ” cutare și cutare lucru.
Mărturisesc: devin acid, ironic, pun la punct rapid și fără anestezie asemene ieșiri în decor. Le reamintesc conlocutorilor că, așa cum dînșii au petrecut ani de zile să învețe cum se desface o cutie de viteze, eu mi-am tocit coatele de mai bine de 22 de ani tocmai ca să-i feresc de „că așa era pe vremea aia”.
Dragii mei prieteni,
Trebuie să lămurim un lucru o dată pentru totdeauna: pe vremea Domnului Isus oamenii aveau tot două mîini (în general), tot două picioare (în cele mai multe cazuri), femeile alăptau la fel ca azi, bărbații se comportau cam la fel, copiii erau cam zbenguiți, precum copiii noștri. În general oamenii se îmbrăcau cînd ieșeau din casă, trăgeau ușa după ei, mîncau, dormeau și se înmulțeau cam la fel ca acum, nu prin polenizare și nici prin diviziune celulară. În general lumea de atunci semăna destul de mult cu lumea de acum.
Pentru o interpretare corectă a celor mai multor texte din Scriptură trebuie în primul rînd foarte mult bun simț, apoi o imaginație dresată, domesticită și bine înfrînată și, mai presus de toate, darul dat de Duhul Bisericii pentru a face această slujbă, acesta fiind hrănit cu informații corecte.
Sînt destul de puține texte pentru a căror interpretare accesul la informații din epocă este absolut necesar. Aici intervine rolul comentariilor, informațiilor din istoria antică, aici intervine necesitatea culturii generale, cultură care a fost demonizată, amendată, ironizată (noi n-avem nevoie de școală pentru interptarea Bibliei, avem nevoie doar de Duhul) în mediile evanghelice. Dar și aici trebuie făcută o precizare. Informațiile trebuie să fie corecte. De unde selectăm informații corecte? Iată pentru ce este nevoie de școală.
Ascult cu tristețe cum îmi povestește un fost student modul în care este persecutat de „bătrînii Bisericii” pentru că a făcut școală. „Ν-avem nevoie de limba greacă! Pentru ce amintești de patristică…. aia este cu sfinții ăia de la ortodocși! Ne spurci biserica! Ne întoarcem din nou la ce am părăsit?”
Singura lui vină este că este mai informat și a învățat de unde să își culeagă informațiile corecte.
Voi pronunța din nou un cuvînt urît: elită. Da, am spus-o și o repet. Bisericile evanghelice au nevoie de elită și de un elitism sănătos, bine înțeles, în sensul în care trebuie să înțelegem metafora paulină a Trupului eclesial. Avem daruri diferite, chemări diferite, pregătiri diferite, slujiri diferite, autoritate diferită. Sîntem diferiți și funcționăm ca autoritate unii asupra altora, fiecare în dreptul lui și în domeniul în care Dumnezeu l-a așezat să slujească.
Pentru mîine pregătesc două mesaje. Pentru niciunul n-am avut nevoie de „pe vremea lui Moise sau … pe vremea Domnului Isus”. Textele se deschid atunci cînd le respecți. Este precum urcarea pe munte. Escalada are regulile ei. Le-ai încălcat, te calcă și ele. Nu respecți muntele, te omoară. Este la fel cu textul biblic. Unii au încercat să escaladeze Everestul pe tocuri și cu geamantane în mînă. Au murit deja de multă vreme pe drum, dar ei cred că încă trăiesc, intelectualicește și exegetic vorbind.
Odihnească-se în pace sau … mai bine somn ușor sau noapte bună! Că mare este noapte minții și somnul informării naște hidoșenii teologale.
Ce este de făcut? Să urcăm cu smerenie munții textelor. Există poteci pentru amatori, există și poteci pentru unii mai sportivi, dar „acolo unde se avîntă vulturii” ajung doar alpiniștii bine antrenați și foarte disciplinați. Toată lumea poate să alerge după autobuz, unii fac jogging, alții, semimarathon, iar puțini chiar vor cîștiga premiul.
Ce lume nedreaptă!
Să celebrăm totuși o comunitate în care cei care au mai mult împărtășesc altora, cei care primesc dăruiesc și cei care au aflat spun și altora cu mare bucurie, ca a păstorilor care au aflat de nașterea Pruncului, ca a leproșilor care au aflat de hrană. Această comunitate minunată, în care nedreptatea este anulată, se numește Biserica Domnului!
Marius Cruceru 
Ce descriere frumoasa, am citit intreaga postare, foarte frumos ….Probabil ca tanarul a avut o singura greseala le-amintit cuvinte neantelese de ei… A cunoaste si a sti nu trebuie afisat ci mai degraba demonstrate,cel putin in Biserica prin insusirea aceeia care se cheama Dragoste de toti…
Uneori si poate de cele mai multe ori trebuie o coborare la nivelul celor ce te asculta ca sa poti fi ascultat si inteles, fara a-ti compromite cunostinta castigata prin studierea Scripturilor /scoli teologice si descoperirea data de Duhul. Fiti binecuvantat de Domnul!
le-am interzis studenților să folosească fraza „așa scrie în limba greacă”
poți obține același rezultat pe ocolite
Mai exista una; Predicatorul vine si spune astazi voi predica, o predica de la Duhul Sfant, care e normal sa fie asa.. unde e gresala pe care uni o fac: Dupa ce anunta aceasta in secunda urmatoare isi desface hirtiile si le intinde pe masa, mai nou isi aseaza finut loptopul dupa care isi incepe predica…batrani cel putin asteapta predica aceia de la Duhul Sfant, si cand colo el o citeste….(e perfect inspiratia chiar in schita poate fi chiar de la D.S.dar ramane cu semnul ??? cand se aude sunetul hartiilor)
Oare n-ar fi mai bine sa nu anunte si sa faca cum crede, ori daca totusi stie ca va predica cele cinci puncte nu poate sa le memorizeze in timp de o saptamana dupa care poate sa le expuna…
Nu sunt contra celor cu schite , pregatite, dar oare nu se poate face si altfel fara ca o predica buna sa fie un prilej pentru cineva..
Dar oare cate zile a petrecut in rugaciune pentru a scrie acea predica? Poate a dialogat ore intregi cu Duhul, incercand sa capete intelesul unei intamplari, unor dialoguri, chiar al unui cuvant folosit in mai multe contexte. Oare nu tot asa fosnesc si paginile Sfintelor Scripturi, care sunt depozitarul gandurilor si calauzirii Duhului Sfant? Vreau sa cred ca nu conteaza suportul pe care se inmagazineaza gandurile, framantarile si calauzirile de care are parte un copil al Domnului, ci calitatea (spiritualitatea) acestora. Dar ce-ar fi ca cei care sunt impotriva progresului sa nu mai fie o pricina pentru cel care este folosit de Dumnezeu pentru cresterea lor?
Tot ce spuneti e perfect ,predica trebuie sa fie rodul unei munci,a transpiratiei personale, a inspiratiei de la Duhul – sunt de acord100%.
Vorbind,despre felulul cu care trebuie sa te prezinti publicului ,e cu totul altceva: nu poti sa vii cu 5 plus coli de hirtie de caiet de 10 lei si sa incepi sa le asezi rasfirat pe amvon si apoi sa spui:”voi predica o predica de la Duhul Sfant,, pointul e altul,daca folosesc cuvantul potrivit:”fii mai discret,aceeiasi predica aseaza ideile principale pe o jumatate de coala de caiet ,aseaza coala deasupra bibliei cu biblia deschisa (niciodata biblia nu trebuie sa fie inchisa pe amvon in timpul predici) si incepe predica, un astfel de comportament va fi mai bine primit decat 10 colii de hirtie rasfoite pe amvon,(rezuma ideile principale pe care apoi sa le aranjezi cu lucruri de moment- am vazut cand au intrat miri-exemplu, ori cu cele gandite de peste saptamana).Predica nu trebie citita (unul a citito si a avut reusita,acesta insa a luat hirtia in mana, publicul a vazut ca o citeste,l-au ascultat si a aparut pocainta in inima ascultatorilor.) dar daca nu o citesti fi mai discret si foloseste intelepciunea daruita de sus pentru ca predica sa fie primita ca de sus.. azi cand se cauta tot mai redus paperless de ce predicatorul sa fie contra(mai simplu,cinci idei principale pe care sa le dezvolti in timpul predici si totul va fi bine) Fi binecuvantat de Domnul!
Inteleg! Acolo unde copiii Domnului nu suporta (prejudecata) imprastierea a 10 coli de hartie (chiar atatea? greu de crezut) pe amvon, e bine de stiut pentru repozitionarea celui ce a facut gafa. Daca, de asemenea, bate campii cu gratie, cu tot cu cele 10 coli pline, mai bine nu. Daca insa eu aud cele citite din cele 10 coli de hartie, iar Duhul imi vorbeste, prefer sa nu pierd ocazia. Cunosc un frate scump, de o inalta tinuta spirituala care nu se despartea niciodata de unelte de scris si caiet sau coli de hartie. Daca nu scria pe hartie gandurile de la Duhul, mai tarziu le uita si cu toata parerea de rau, nu le mai putea recupera. Daca dam o simpla cautare a cuvantului „scrie” in cartea Apocalipsa (oare cate cuvinte „scrie” sunt in toata Scriptura?) descoperim ceva interesant: Apocalipsa 21:5 Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.” sau Apocalipsa 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. Ce bine ca ne va striga dintr-o carte mare cu multe nume scrise in ea. Si cred ca vor fi mai mult de 10 foi. Daca ucenicii/apostolii nu ar fi scris nu am fi avut Noul Testament. Si sunt mai mult de 10 foi/coli.
Nu ai voie 5 coli de hartie – din caietul de 10 lei – dar ai voie o jumatate de coala.
Nu ai voie sa inchizi biblia pe amvon in timp ce predici.
Nu ai voie sa citesti predica decat daca ti hartia in mana la vedere.
Va dati seama ca astea sunt simple preferinte personale ce pot fi recomandate ca norme cu multa ingaduinta poate la nivelul unei comunitati locale si cam atat. Altfel dam in ridicol.
Foarte bine punctat frate Marius. Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Reblogged this on Vanitas Vanitatum and commented:
De luat aminte, cu toată seriozitatea și responsabilitatea!!!!
inspirata comparatia textului cu muntele … Fiti binecuvantat in escaladarile sau sapaturile pe care le veti face in continuare. Nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru „popii” pe care mi i-a dat si care au predicat/predica din Biblie si nu bat campii :).
Dumnezeu să fie slăvit pentru toate darurile pe care le-a dat Bisericii!
deacord. dar ce ne facem noi (croitoreasa, frizerul si mecanicul auto) cand cei din elita scolita teologic ne dau interpretari atat de diferite? si mai rau, ce trebuie sa facem noi cand mai marii nostri zic una si traiesc alta?
ca tot veni vorba de imbracaminte, am urmarit zilele astea conventia baptistilor americani unde s-a adunat toata spuma (elita) pastorilor. si copiii au venit pe langa mine si m-au intrebat: tata, dar astia nu poarta nimic pe cap?, dar cea de la pian de ce are unghiile vopsite? dar tinerele alea din fata de ce poarta fusta scurta, dar uite si femeia aia mai in varsta de la vioara tot asa? dar astia nu-s pocaiti? -ce puteam sa le raspund- da, tata, sunt pocaiti dar sunt pocaiti…baptisti…si americani.
sunt deacord sa ne luam dupa elita, problema e care e elita buna pe care trebuie sa o urmam?
ii intrebam daca au fost scoliti de Marius Cruceru? sau ii urmarim sa vedem daca se tin dupa Cuvant? si atunci, sunt tot eu( mecanicul si frizerul) cel care trebuie sa-mi dau cu interpretarea
da, acolo este altă problemă, cînd trăirea nu este în concordanță cu textul intepretat.
nu, nu-i întrebați dacă sînt școliți de Marius Cruceru.
Domnul Isus se pare că îi întreba: dar tu, tu cum citești Scripturile?
CITEȘTI, nu interpretezi.
Simpla lectură este un act preinterpretativ. La acesta avem nu numai dreptul, ci și datoria cu toții.
pai se pare ca Domnul Isus ii intreba asa tocmai ca sa vada cum interpreteaza textul respectiv, ce intelegere ii da
s-apoi daca, dupa unii, nu sunt capabil de intelegere, nu vad ce rost mai are sa mai citesc
unii sînt capabili de înțelegere numai atunci cînd primesc explicații din partea altora mult mai capabili de înțelegere. Vezi Famenul Etiopian.
Asta se chemaă ucenicie în general.
Dragul meu
Din ”elită” a făcut parte și regele Cioabă.
(Ei….elita …..-costală, dar există o Alianță Ev. deci ”ne suportăm (elitele) unii pe alții”.)
Tot din elită au făcut parte și fac agenții promovați, unși și ordinați de securitate și cei ordinați de ei…la ordin.
1.Cu ”elita” asta ce facem?
2.Nu cumva ar trebui să creștem TOȚI până la statura plinătății lui Cristos, nu numai ”elita”?
Observă te rog că starea ce o spui? ”suntem diferiți și funcționăm ca autoritate unii asupra altora, fiecare în dreptul lui și în domeniul în care Dumnezeu l-a așezat să slujească.” (cu referire probabil al Efeseni 4), e o stare dorită trecătoare, nu perpetuă până la răpire: ”până vom ajunge toți…”, ”ca să nu mai fim copii”.
Te rog să depășești starea: ”devin acid, ironic, pun la punct rapid și fără anestezie” și după ce pui biciul la loc răspunde-mi chiar scurt la cele două întrebări…pricep eu.
cu stimă
d.
Consider aducerea în discuție a răpăsatului Florin Cioabă o abatere rău intenționată de la discuție.
Da, cu siguranță, creșterea la statura plinătății lui Cristos se referă în primul rînd la caractere, la sfințenie, nicidecum la tehnici hermenutice.
Așa bănuiesc eu.
1. La această întrebare am răspuns altă dată.
2. la a doua întrebare tocmai am răspuns.
La rândul 10 ?=: pls
Cand ai oaspeti la masa, sa nu te gandesti sa tai gaina in fata lor și nu-i invita în bucatarie! In bucatarie fa ce vrei cu ea (gaina), smulge-i penele, pune-i mirodeniile la care ai acces. Atentie ca poate nu ajungi la toate mirodeniile, pentruca fie dulapul este montat prea sus fie tu esti prea mic (de statura). Și nu uita de cuptor. Daca vrei sa fie mancata (tot la gaina ma refer) si sa nu mai rămână nimic, pe masa sa o pui dor rumenita si aburind. A … sa pui si cutit si furculita. Nu mai trebuie sa pui si scobitori și servețele, pentru ca nu vor avea numic intre dinti și se vor spala pe degete chiar in timpul mesei (știți voi cum).
Dar pentru asta trebuie sa fii si bucatar (poti sa fii si mecanic dar nu-i destul daca nu esti si bucatar), altfel unii vor musca din gaina cruda sau cu tot cu pene.
Din pacate unora li se servesc gaini neperpelite și necoapte.
Baftă !!!
SDM
este bună analogia și cu bucătăritul,
din păcate predicile unora seamănă cu înșirearea elementelor crude care ar trebui să intre în prăjitură, în loc să fie servită prăjitura gata făcută,
aici intră și afirmații de genul … așa sună în limba greacă 🙂
Filistinii din biserica, refractari si criticanti, indubitabil, gresesc frecvent. Insa, iritarea si intoleranta elitei nu este mai putin vinovata. Elita contemporana nu e „blanda si smerita cu inima”, ci acrimonioasa, megalomana, „atotcunoscatoare” si „infailibila”.
„Pe vremea fariseilor” atitudinea lor era similara cu cea a liderilor de azi:
„Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. -Ioan 9:34
De lideri rabdatori, umili, ingaduitori avem nevoie in biserici. Ei formeaza elita inteleapta, deci autentica. O astfel de elita stie sa faca abstractie de greselile inerente ale profanilor:
„Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile.” – Prov 19:11
„Inţelepciunea care vine de sus este […] paşnică, blândă, […] plină de îndurare […] nefăţarnică. – Iacov 3
„Mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” – Iacov 1:20
„Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.” -Eclesiastul 7:9
Mania isi are resedinta in sanul nebunilor/liderilor megalomani, dupa cum ineptia locuieste in sanul unor enoriasi!
Marius, cu totul de acord cu tine că și elita, sau falsele elite, mai degrabă, că acesta este un alt subiec, falsele elite au propria patologie.
Dacă vrei, da, ne putem ocupa și de aceea.
Să nu ne abatem de la subiect,
este vorba aici despre o proastă înțelegere a democrației epistemice.
așa ceva nu există.
Democrația există în alte părți, dar nu în epistemologie.
Despre acritură, uneori este legitimată. Cînd primesc în mail ce am primit eu azi, crede-mă că îmi epuizez rezervele de emetiral.
Despre megalomanie, îmi pare bine, dar la mine nu este cazul. Cu toată smerenia, de care sînt foarte conștient, o spun.
Atotcunoscătoare? Hmmm, Infailibilă? Adu-mi-l aici să-l vedem pe acela care pretinde acestea. Dar fii atent, să nu cumva să îl aduci pe Papa. Este infailibil, cel puțin așa pretinde, numai in cathedra.
Sigur, spui că de asemenea lideri, umili, răbdători, dar nu ușor de călcat în picioare, nu din aceia care se lasă tîrîiți și scoși în șuturi (uneori la propriu) din amvoane (vrei să îți dau localitatea unde s-a întîmplat? Îți spun pe privat).
Avem nevoie și de o elită fermă care să amendeze obrăznicia și prostia la vreme și fără îndurare.
Atunci cînd inepția și obrăznicia, cînd ticăloșia s-a unit cu spațiul sărbătorii, chiar și domnul Isus a pus mîna pe bici, chiar și Domnul Isus a devenit cu totul acid și ironic.
Dacă nu mă crezi, citește, te rog, Evangheliile.
„Mustra, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”
Reprehensiune, da, dar nu in absenta blandetii! Ori irascibilitatea e antagonica blandetii. Un lider care vede negru in fata ochilor cand e contrazis de un diletant nu e nici bland, nici smerit. Iritarea nu e nimic altceva decat consecinta vanitatii si suficientei sale.
Obraznicia trebuie amendata prompt si transant. Dar in ce maniera si in ce situatie? 2Timotei ne spune in ce maniera: „plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici…”
In ce calitate a utilizat Cristos biciul? In calitate de Dumnezeu si Proprietar al Casei Domnului. Era prerogativa divina. Pastorii nu o au! Ei sunt doar niste administratori, adesea imperfecti si incompetenti, dupa cum bine stiti. Alteori doar niste impostori.
Liderii de azi nu se mai lasa calcati in picioare, nici macar la figurat. Toti profetii, discipolii si Insusi Domnul s-au lasat calcati in picioare la propriu!
„Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – Evrei 11
Noi, insa, suntem „cetateni europeni” si cetateni ai cerului deopotriva, avem drepturi… titluri… pozitii… Avem argumente, educatie, relatii, bani, putere… Nu acceptam vexatiile si detestam prostia si mai ales pe …prosti! Sa nu deschida gura in fata noastra!
„Avem nevoie și de o elită fermă care să amendeze obrăznicia și prostia la vreme și fără îndurare.”
Romano-catolicii au amendat ferm „obraznicia” protestantilor. Si asta „fara indurare”. Autodafe-urile depun marturie. Protestantii i-au amendat pe „eretici”. Un fragment din Samanta adevarului, iunie 2013:
„Calvin a facut din absenta de la inchinarea bisericii o crima. Daca cineva lipsea de la Impartasanie, orasul avea sa-l expulzeze de acolo timp de un an. Criticarea liderilor bisericii era considerata blasfemie, iar aceasta era pedepsita cu moartea.”
Sunt convins ca atat catolicii, ortodocsii cat si protestantii au actionat pe baza unor „argumente” biblic. Neoprotestantii nu vor sa ramana nici ei mai prejos. Din fericire, ei sunt inca nitel persecutati…
Ioan se plangea: „Diotref nici nu vrea sa stie de noi”. In mod similar, unii lideri nici nu vor sa auda o parere contrara. Exclusivismul nu e bun. Pana si cele mai luminate minti in domeniul epistemologic sunt in disputa! Nimeni nu poseda adevarul absolut indiferent de nivelul academic. Fiecare savant are teoria lui ce o contrazice pe a colegului.
Nu ma intelegeti gresit: erezia trebuie combatuta si vinovatul impenitent excomunicat. La fel pacatul! In ce priveste insa parerile neavizate, dar inocente si hilare ale unora referitoare la aspecte insignifiante sau periferice d.p.d.v. scriptural, se impune o reactia mult mai blanda. De ce nu, un zambet si nimic mai mult? Si Dumnezeu „rade”. Il amuza amatorismul si infantilismul nostru.
De unde atat de multa incrancenare, daca nu din caracterul nostru imatur si infatuat care vrea respect fara sa-l castige?!
Nu spun ca sunteti asa. Gestul d-voatra recent si radical confirma ca nu aveti apucaturi dictatoriale si ca nu suntei ruda cu Diotref care se crampona de putere si abuza de ea! Aveti cel mult o propensiune, o reminescenta a Evului Intunecat. Sau poate ma insel…
Stimate MArius,
nu prea înțeleg ce doriți să spuneți. Sau doriți să spuneți mai multe lucruri într-un spațiu foarte mic de text.
Sigur! Dar ce înseamnă blîndețea? V-ați gîndit la definiție exemplificînd cumva cu Moise, cel mai blînd om de pe pămînt și totuși un criminal cu dosar? Ce înseamnă blîndețea autentică? Puterea de a renunța atuncicînd ai dreptate, autoritate, în scop formativ, didactic, salvific.
Irascibilitatea nu este antagonică blîndeții. Greșiți! Moise, cel mai blînd om de pe pămînt, și nu eu l-am etichetat astfel, a fost destul deirascibil. Dacă nu mă credeți, citiți.
Uneori poți vedea negru înaintea ochilor din pricina prostiei îngîmfate. DAți=mi voie să văd negru înaintea ochilor, acel negru este hăul din capul gol al unora.
Ei, lăsați. Chestiunea cu critica pastorilor este fumată demult. Încercați altceva. Cred că acest tip de reotorică nu duce nicăieri. Știți bine că Timotei a fost îndemnat de Pavel să mustre și cu blîndețe, dar și cu fermitate, La fel, Tit.
Pavel însuși nu s-a sfiit să=l biciuiască ironic pe Petru, pe cînd a fost încercat de ipocrizie. Iar blîndul Iacov își începe o tiradă cu nici mai mult nici mai puțin decît CURVELOR!
Să nu generalizăm în genul „liderii de azi sau … noi, însă, suntem … „. Păreți un interlocutor mai inteligent decît unul care ar folosi astfel de metode retorice.
Da, uite, nu accept să fiu vexat chiar de oricine. Este o chestiune de demnitate, nu de mîndrie. Nu accept să fiu tutuit de oricine. Nu vi se pare normal. Pe cînd gardianul sau polițaiul încep să mă tutuiască, îi pun la punct imediat. Nu din mîndrie, ci din respect pentru mine și chiar pentru poziția insului.
Tutuirea la prima întîlnire este o formă subtilă a proastei poziționări, deci … prostie în genere. Așa că trebuie amendată urgent și omul trebuie deșteptat.
Da, uneori unii n-ar terbui să deschidă gura în fața noastră, așa cum eu nu îndrăznesc să dășchid gura în fața altora. Vă pot da o listă a unor oameni în fața cărora aș considera o prostie să îmi deschid gura, fie și pentru un dialog nevinovat.
In chestiunea istorică cu romano=catolicii și protestanții greșiți din lipsă de informație generică și din cauza metodologiei. Faceți un transfer, o translatare nepermisă. Orice istoric v-ar amenda urgent și fără îndurare.
Încercați să folosiți bibliografie specializată. Sămînța adevărului este extrem de utilă devoțional, dar nu prezintă informații istorice. La fel cum nu găsim formula de calcul a perimetrului în Biblie, ceea ce înseamnă că acea formulă nu este neapărat neadevărată.
Exclusivismul în anumite instanțe este chiar foarte bun și elitismul, de asemenea, uneori, chiar foarte necesar.
Iar cînd vorbiți de Evul Mediu întunecat vorbiți ca unul care a mîncat propagandă comunistă cu lingura despre Evul Mediu întunecat. Numai cineva care nu știe Evul Mediu poate vorbi așa. Bănuiesc că aveți informații similare și despre averea regelui, cum a fugit cu trenul din țară cu tot tezaurul românesc. 🙂
Evul Mediu întunecat este un oximoron, stimate domn. Cînd începe Evul MEdiu, cu Augustin, după cum spune Marrou? Cînd se sfîrșește? Cu Toma, cu Luther? Erau aceștia întunecați? Studiind barocul, lăuta renascentistă, arhitectura medievală pot vorbi despre orice altceva, dar nu despre Evul Mediu întunecat.
Deci… VĂ ÎNȘELAȚI! 🙂
cu mare simpatie,
mc
Îmi amintesc că domnul Andrei Pleșu spunea că un text este frumos atunci când îi dai ocol. Că în sfera religiosului nu se intră direct, brutal, ci după ce „dai târcoale”. Aceasta înseamnă hermeneutică…
Da, domnul Pleșu mi-a furat ideea 🙂
noroc că mi-am scris textul despre periegeză înaintea tratatului dînsului despre pilde, altfel s-ar fi spus că avem de-a face cu un nou plagiat.
Acuza mi-ar fi fost adusă mie, sigur!
Oare pledoaria d-v pentru citire doar a Bibliei, fara a interpreta, nu este o pledoarie pentru a citi fara a gandi…? Si daca nu este, asteptam o reluare a subiectului. E prea importanta discutia asta… Lasati toporul din mana si luati altceva…
Nu cred, am văzut doar într-o singură instanță citire fără de gîndire. Atunci cînd mi-am pus un program automat pe computer să îmi citească un text în engleză.
Orice ființă umană care lecturează un text (ah, ce subiect interesant… teoria lecturii, nu aveți idee cît de complex este procesul de simplă lecturare) gîndește asupra textului. Studiați-vă inflexiunile vocii.
Ne imaginăm.
Iată…
eu scriu o frază, să nu cumva să îmi spuneți că nu gîndiți cînd citiți acestaă frază, dacă ceva vi se pare anormal sau șod, atunci înseamnă că gîndiți.
PORUMBEL ALB ȘI MECANIC ZBOARĂ CROȘETÎND VINERI ÎNCEPÎND CU ORA 17.00.
IAR CALUL ALBASTRU CU PICĂȚELE ROȘII ȘI COPITE GALBENE ZBOARĂ MIȘCÎNDU-ȘI CORNUL DIN FRUNTE SPRE VEST.
deci?
eu zic să încercați să luați dvs. dalta fină și să reveniți asupra subiectului, este mult prea important.
Vă pot recomanda o carte?
http://www.polirom.ro/catalog/carte/introducere-in-teoria-lecturii-161/
După ce o răsfoiți, reveniți, vă rog.
Vă aștept de data aceasta cu maceta.
Pingback: Pavel :: l-a muşcat şarpele sau nu? : AlexB.me