Cineva mi-a spus zilele astea: aș veni pînă la Aleșd numai să îl văd pe Marius Cruceru stînd în bancă. Merită filmată scena.
Nu-i nevoie. Nu este nimic spectaculos. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, aș recomanda cel puțin șase săptămîni oricărui pastor să stea cuminte în bancă. Sînt cîteva lecții importante de învățat dintr-o asemenea experiență, mai ales dacă unii dintre noi s-au obișnuit ani la rînd să fie tot în față, tot la amvon.
Cînd stai în bancă:
1. Sînt cîntări pe care le-ai cînta, imnuri pe care le-ai putea propune, pe care, probabil, le consideri mai potrivite cu momentul, cu textul, dar trebuie să stai liniștit și să admiți călăuzirea Duhului pentru ceilalți. Dacă accepți asta, atunci Mîngîietorul vine cu minunate versuri, dulci cîntări spre oblăduire sufletească. Afișat, dacă puteți descifra, este una dintre cele mai pline de sevă cîntări pentru noi în această perioadă.
2. Nu mai poți controla nimic. Înainte ai fi intervenit, ai fi luat cuvîntul, ai fi modificat cursul evenimentului liturgic. Acum trebuie să stai în ascultare și supunere, acceptînd că Mirele își vede de Mireasă și Capul nu-și lasă Trupul fără călăuzire.
3. Una dintre cele mai mari ispite. Mîndrie! Eu aș fi spus-o mai bine, eu aș fi făcut mai bine. Este sămînță de mîndrie. Să presupunem că ești în mijlocul unei slujbe pe care crezi că ai fi putut să o liturghisești mai bine, așa cum s-a aplecat Natalia și mi-a șoptit la ureche ieri seară, așa trebuie făcut: nu te gîndi la nimic altceva, gîndește-te că ești aici ca să te închini lui Dumnezeu, închină-te oricum.
4. Dezbrăcarea de autoritate publică și de putere liturgică este terapeutică pentru oricine. Pentru o vreme fiecare dintre noi trebuie să fim în situația în care nu mai dăm comenzi liturgice, ci trebuie să executăm ce auzim. Ne vom ridica cînd spun alții, ne vom așeza cînd spun alții, vom cînta cînd spun alții, vom scoate banii pentru colectă cînd spun alții. Puterea aceasta, care vine pentru unii în viață încă de foarte timpuriu, este extrem de toxică la un moment dat. De aceea unii se popesc prea repede, uitîndu-și măsura omenească și au impresia că totul trebuie să le fie la o poruncă distanță.
5. Ascultarea predicii altora îmbogățește și zidește ÎN ORICE CONDIȚII. Nu există predică proastă pentru un om care trebuie să se smerească. Trebuie să existe ceva spre zidire în orice discurs care pornește de la un text biblic, fie acest miez însuși textul.
6. Succesiunea cîntărilor, poeziilor, neașteptată pentru cel din bancă, este un mijloc prin care sufletul se împrospătează. Este bine să nu știi ce urmează, să nu ai programul în față, să nu trebuiască să anunți tu ce și cum și cînd. Cînd ești într-0 așteptare productivă, Duhul îți poate vorbi în diverse moduri, chiar prin aceste alternanțe suprinzătoare.
7. Cînd ești în bancă, ești între oameni. Față, spate, stînga și dreapta îți sînt mult mai apropiate. Distanța între sală și amvon poate deveni prăpăstioasă. Din cînd în cînd măcar ar trebui să ne ascundem între frați, să le vedem spatele aplecat de muncă și cefele arse de soare, să ne întoarcem spre stînga și dreapta pentru a da mîna cu mîini asprite de muncă și să ne lăsăm îmbrățișați de brațe care ne poartă în rugăciune și în timpul săptămînii.
Ieri am simțit o liniște și o pace, o eliberare de o povară care îmi stăruise mult prea mult pe umeri. Mi-am adus aminte de vremurile în care urcam munții cu 35 de kilograme în spate și ajungeam, după mers prin pietriș alunecos și prin soare arzător, la vreo poiană sau la vreun izvor unde aruncam rucsacii pe mușchiul umed și ne descălțam de bocanci. Ne răcoream fețele în apă și apoi ne înmuiam bătăturile în vîrtej. Săream de cîteva ori cu genunchii la piept. Mi se părea că tot corpul îmi este un arc și sînt atît de ușor.
Din vreme în vreme și din popas în popas, și fără vreun motiv greu, fără vreo accidentare sau vreo poticnire pe Cale, trebuie să ne oprim pentru a ne arunca poverile și pentru a asculta poveștile altor drumeți.
Marius Cruceru 
Miroase a ceva mandrie, in aceasta ,, punere de-o parte intr-u umilinta” Paradoxal nu i asa?
ah, nu miroase a mîndrie, este chiar mîndrie. N-am spus că n-am fost niciodată vecin bun cu smerenia?
Frate Marius, eu m-am obişnuit ca în mijlocul încercărilor, în momente de cumpănă, în experienţe mai puţin neobişnuite, să nu uit să zâmbesc. Aşa că, după ce am citit articolul (pe care eram aproape sigur că îl veţi posta, mai devreme sau mai târziu), nu mi-am putut reprima gândul, întrebarea şi zâmbetul: pe când un articol despre o persoană care parcurge drumul invers, din bancă spre amvon? 🙂
nu stiu, poate că va veni curînd, dacă avem credință, și acel articol.
Să nu uităm să zîmbim între timp.
Dumnezeu sa te binecuvinteze frate Marius!
Nimic nu poate dezvolta mai mult empatia decat ca patron sa fii o luna angajat, decat ca pastor sa participi la servicii care nu concorda cu gusturile personale, de bancher sa iti confiste banca tot, de profesor sa fii elev subapreciat, de psiholog sa fii pacient problema, de doctor sa fii pacient nefavorizat, de actor sa vizionezi piese care te omoara de plictiseala, de Dumnzeu sa devii om, sa fii dispretuit, sa faci numai binele si sa primesti doar raul. Desi Dumnzeu se poate transpune in orice ipostaza, totusi a facut-o traind printre noi.
daca puneati un „.” intre „plictiseala” si „de Dumnezeu” , suna putin mai bine. Dar asa mi se pare putin cam nefericita formularea,sa-l punem pe Dumnezeu in aceasi lista de comparative cu un actor.
no probs, astept propuneri mai bune(daca exista), cutia cu critici o las alwasys in Romania, e zona unde nici nu instalez cutia cu propuneri ca ramene intotdeauna goala 🙂
🙂 Inseamna ca acea cutie cu critici e folosita doar in Romania? Si cutia cu propuneri o folosesc doar cei din diaspora?Ma rog, eu va contrazic. Noi cei din diaspora(aici ma includ si eu) folosim cutia cu constatari, la fel si in cazul de fata.
good then 🙂
Am o intrebare.
Oare un pastor nu este si el un simplu membru in trupul lui Christos? Oare nu erati si inainte un simplu membru?
Multumesc
Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:6; 28 …
oare oricine poate predica si poate face slujba pastorului? reversul intrebarii.
Da, oricine… a primit acest dar! 🙂
nu, din păcate sînt oameni care sînt doar pastori și așa ar trebui să rămînă și nu au darul predicării.
Sînt predicatori care sînt siliți să fie pastori și nu ar trebui să fie așa.
Puțini sînt aceia care, pastori fiind, sînt și buni predicatori sau, predicatori fiind, sînt și buni pastori.
Puțini.
De aceea cred că predicatorii țin mai mult de slujba învățătorească și împlinesc această funcție a Trupului.
Pastorii la fel.
mi-am adus aminte de o nouă specie
https://mariuscruceru.ro/2010/07/07/vagabondus-ecclesiasticus-si-pastor-symposionisticus-partea-i/
https://mariuscruceru.ro/2010/07/08/vagabondus-ecclesiasticus-si-pastor-symposionisticus-partea-a-ii-a/
Ah și cam asta scriam în urmă cu vreo doi ani
https://mariuscruceru.ro/2011/07/06/mic-ghid-de-folosire-a-pastorului/
la noi nu se face distincție între păstor și predicator. am dat peste un predicator din State, care mi-a explicat ca la ei în biserica păstorul se ocupă cu consilierea și cu acele întâlniri cu membrii bisericii care țin și cu orele. păstorul e un ”people’s person”. predicatorul e cel care pregătește asiduu predicile și se asigură că teologia nu o ia pe cărări strâmbe, nici în consiliere, nici în biserică.
Consilierea este o atributie extrem de importanta, dar complet ignorata la noi in tara. Chiar mai mult am intalnit persoane care o considerau o aberatie. Am intalnit si tipul de „consiliere” in care pastorul poarta un dialog pe holul bisericii cu un membru in timp ce saluta pe cei din jur. Acest tip de „consiliere” seamana mai degraba cu un meeting de tip Scrum intr-un proces Agile de coordonare de proiect. Consilierea necesita o pregatire aparte, o capacitate foarte dezvoltata de empatie, o tehnica buna de a facilita deschiderea consiliatului, de a-l ghida spre solutii optime si nu are nimic in comun cu „a da sfaturi”. Nu este o activitate de coordonare in care se dau „indicatii”, ci este ceva foarte profund. Facand o extrapolare as putea compara consilierea cu o meditatie pe calea vietii. Seamana cu acordarea unui instrument muzical si necesita o ureche fina care simte vibratiile corzilor.
pe de alta parte avem si impostori care se considera consilieri de cariera, au si cabinete.
VAi si amar! așa cum unii sint doar pastori, altii doar invatatori, probabil sint unii doar sfatuitori, buni sfatuitori,
eu ii cunosc pe citiva si nu sint ordinati pastori, nici nu trebuie, dar au Duhul si Intelepciunea Domnului.
Acestia ies la iveala in Trup si fara tidula si recunoastere publica.
foarte corecta si buna intelegere.
Nu, un pastor nu este un simplu membru asa cum un general nu este un simplu soldat!
Dar sa nu uitam ca si un general poate ajunge soldat ;tot asa si un pastor este tot o „oaie” in turma lui Hristos.
implicit este, ontologic vorbind sîntem egali, funcțional, nu.
Se pare stimate pastor ca nu ai primit mesajul meu…Facandu-i un rezumat iti pot spune doar sa te bucuri ca ai frati si surori, prieteni si oameni care te iubesc si te plang…E o comoara pe care impreuna cu prigonirile, ne insutesc viata de aici si pe cea de dincolo!
Citind ce ai scris mai recent fara sa vreau mi-am adus aminte de un film excelent, vazut acum vreo 20 de ani…Rar mi-a fost dat sa vad un film atat de bun,,,Cumva identic cu ce ti s-a intamplat si tie „The Doctor” din 1991 cu William Hurt, cand nu mai esti Marele doctor, ci un simplu pacient! Sa il vezi te rog si spune-mi cum e sa primesti terapie!…Fii binecuvantat!
Deși am sentimente curate (și el și Dumnezeu știu asta) față de M.C., totuși consider că hotărârea lui nu trebuia mediatizată. Ar fi păstrat un grad sporit de decență și sobrietate.
Așa, și-au dat mulți cu părerea, chiar și mulți …
Scrie undeva să-ți pui pe cap cenușă, să te îmbraci în sac și apoi să ieși în piețe ?
Deși nu este cazul lui M.C., asociez starea de recunoaștere a vinei personale, cu o stare de retragere, izolare, așteptare ca Dumnezeu să lucreze.
Consider că s-a făcut o confuzie referitoare la mărturisire, pentru că M.C. nu are ce mărturisi.
De apreciat atitudinea lui Daniel din Daniel 9:1-19.
Nici împăratul din Ninive nu a ieșit în piață, Iona 3.
SDM
Cred ca e bine ca impartaseste ce traieste si prin ce trece. Unii se pot identifica cu anumite aspecte, stari, trairi, altii pot invata, iar cei „perfecti” isi pot da cu parerea.:)
da, acesta este scopul, Marin, de fapt pentru asta există acest spațiu, pentru asta continui să rămîn în universitate. Poate cineva se folosește. Altfel m-aș duce și m-aș închide într-un atelier de lutierie.
da, te înțeleg, SDM, și crede-mă că nu am luat decizia de a face public acest lucru cu ușurință.
Decizia n-a fost nici ușoară, nici ușuratică.
Am stat mult pe gînduri în privința acestui lucru.
Dar mulți dintre cei apropiați și nu foarte apropiați începuseră să ne pună întrebări.
Crede-mă că la un moment dat am obosit să explic din nou și din nou același lucru.
Mai mult. De fiecare dată cînd explicam decizia care urma să fie luată, despre care se auzise deja în cercul nostru din data de 12 mai, de fiecare dată simțeam că îmi întorc din nou cuțitul în rană.
Ai pierdut pe cineva drag?
După înmormîntare luni de zile cei din jur te întreabă cum mai ești.
ESte foarte delicat să îi refuzi pentru că nu ai ce să le spui.
este foarte greu să le explici.
Am făcut-o o dată și gata. De acum cînd mă mai întreabă cineva asupra motivațiile mele, le dau link-ul la notița de subsol a discuției.
Este mult mai ușor.
Eu nu mă pocăiesc în sac și cenușă în public. Am multe motive de pocăință, dar nu în acest caz. Nici mărturisiri nu fac sau nu am făcut.
Am luat o decizie ca persoană publică și am comunicat-o din datorie față de public, față de cei care mă ascultă la RVE, față de cei care mă cunosc în ipostazele oficiale.
Daniel și Împăratul din Ninive au fost într-o cu totul altă situație.
Deciziile de ridicare în rangurile episcopale se face public. Public se face și retragerea.
Hirotonia cere prezența publicului, coborîrea din treptele prin care se intră în hirotonire nu se face în discreție.
Pe actul hirotonirii noastre scrie clar… în toate bisericile care fac parte din Cultul Baptist. Același lucru trebuie făcut și la retragere.
Sînt acte care cer reciprocitate.
Da, decizia asta strict personală, dar consecințele depășesc nivelul personal. Mulți au aplaudat o decizie ce nu trebuia aplaudată, cel puțin pentru motivul că nu cunosc detaliile ei (oare câți din ce au aplaudat, cunosc detaliile minime plasării pro sau contra ?)
Încă ceva: mulți din ce au aplaudat au îmbrăcat aplauzele în prietenie, studenție, spiritualitate, respect, etc. Timpul luării deciziei nu a fost prea scurt ? Știu pe cineva care a așteptat unsprezece ani ca Dumnezeu să lucreze și a lucrat foarte frumos.
Gândesc având în atenție câteva probleme:
1. biserica este acum și mai bulversată decît ar fi fost dacă rămâneai pe loc. Un motiv este că nu știu ca cei din Aleșd să aibe pastor de rezervă. Ați fost doi și nu a fost ușor, dar acum a rămas doar unu. Cât va dura această suferință, este o întrebare la care ar trebui să-i găsiți răspuns cât mai repede posibil. Nu cunosc Aleșdul, dar sunt sigur că acolo este deja suferință și crește în continuare.
2. familiei nu-i este ușor. Uite ce discuții se nasc în jurul vostru. Nu știu dacă acum chiar puteți să ieșiți pe stradă cu fețele senine. Părerea mea este că uneori dacă știu mai puțini anumite lucruri este mai bine. Nu toți sunt capabili să ducă anumite probleme. Consider că toată energia trebuia concentrată înspre MEDIERE (REMEDIARE) și nu spre MEDIATIZARE. După remediere povara care va fi pe cel în cauză, nu va fi una ușoară, o va duce mulți ani.
4. ce vei face după ce Dumnezeu va lucra (eu sunt sigur de asta), situația asta se va remedia și vei reveni, ca mai apoi după un timp, să fiți aruncați într-o altă situație asemănătoare ?
Am abordat lucrurile deschis (poate mai mult decât ar fi fost necesar) din această perspectivă, pentru că acum (era mai bine înainte de 30 Iunie) este folositor să nu auzi doar ce vrei să auzi. Spun asta pentru că ne simțim întăriți când deciziile ne sunt acceptate și susținute.
Știi respectul pe care ți-l port, frate Marius și pentru acest motiv te rog două lucruri:
1. să privești lucrurile și din această perspectivă,
2. să nu fii supărat pe mine.
Cu dragoste în Hristos Isus,
SDM
Exact, SDM,
Decizia personală afectează multă lume.
Mă cunoști, cred, destul de bine, să intuiești că nu pentru aplauze am luat această decizie. Miza este prea mare pentru aplauze pe care le puteam obține pe alte căi oricum. Și, după cum bine cunoști, n-am dus lipsă pînă acum nici de aplauze, nici de oarece re-cunoaștere, unii i-ar spune celebritate. N-am nevoie acum de atenție și de confirmări și re-confimări. Nici măcar blogul nu-mi intrase în criză de accesări ca să fie nevoie de o astfel de mișcare mediatică.
Și care smintit ar face asta cu prețul care este de plătit și avînd în vedere cauzele, care bat spre veșnicie?
Timpul luării de deciziei a fost 2 ani și jumătate. Nu cred că este scurt.
Acest timp care urmează nu înseamnă că nu este timp de așteptare. Prin decizia noastră ca familie (observi că vorbesc la plural și acest plural îl include și pe fiul meu, n-am luat decizia fără a-l informa și fără a-i avea aprobarea, inclusiv de a anunța public decizia mea) nu I-am legat lui Dumnezeu mîinile. Poate lucra liniștit și noi putem aștepta, dar nu pe teren, ci pe banca de rezerve. Nu luptînd pe două fronturi, ci numai pe unul.
Nu, biserica este rănită, dar nu bulversată. Ferească Dumneze să se destabilizeze o biserică de 100 de ani și cu 250 de membri pentru că unul dintr pastori se retrage pe bancă. A rămas colegul meu, care este de 11 ani împreună cu mine, mi-a fost student și ucenic. Biserica este în mîini bune.
Da, familiei nu îi este ușor. Dar eram mai puțini senini înainte. Acum avem mai multă pace. ORicum toți se întrebau în jurul nostru și cînd am fost la o biserică mare de aici din ORadea, o doamnă ne-a și biciuit: hmm, a venit vremea ca și voi să veniți singuri la biserică. asta era înainte de decizie. Acum mă pot uitea altfel în ochii acelei doamne. Cu pace! Sînt sătul de vorbele de genul… pastorii si familiile lor, cum de au tupeul sa se urce la amvon cind…
Fii sigur că am făcut și facem destule pentru remediere si mediere. Mediatizarea deciziei mele a fost motivata, asa cum iti spuneam, tocmai de intentia de a-mi proteja familia, biserica si chiar pe mine, de alte supozitii, presupozitii, birfe, care ar fi facut si mai mult rau si familiei si bisericii.
Plus ca obosisem să explic tot timpul aceleasi lucruri.
Daca se va intimpla sa revin, voi reveni atunci CÎND Dumnezeu îmi va porunci clar, așa cum am înțeles porunca Lui și acum.
DAca vom fi aruncați din nou într-o situație asemănătoare, asta o știe El, și tot El a prevăzut și căile de ieșire. Dacă trebuie din nou, atunci din nou, sper să nu fie cazul. Eu am credință!
DA, nu ma supara abordarea ta directa.
Unul dintre motivele pentru care m-am expus de mai multe ori este sa invat si sa invete si altii, poate chiar din greselile mele.
Daca avum voi fi facut o greseala prin retragerea mea si prin anuntul meu public, cel putin alti lucratori pot invata sa faca precum inaintasii lor, sa nu se lase, sa stea in brazda si sa taca milc. Din pacate am vazut solutia asta de prea multe ori aplicata si nu duce nici asta nicaieri.
Gigi Cosman, care a trecut prin probleme mai mari decit noi, spunea… n-am ascuns niciodat, am facut public totul. 10 ne-au judecat, dar 2 s-au rugat pentru noi, Am cistigat 2 parteneri de rugaciune, judecatorii oricum in perioada aceea n-au contat, dar partenerii de rugaciune, da.
nu cred ca este nici o problema sa impartasesti cu altii din experientele tale personale.
Ptr mine , fr.M.Cruceru a dovedit curaj, smerenie si mult bun simt.
Exact!:)
Aşa am spus şi eu pe facebook, cînd a plecat. Dar dacă se va întoarce (cum îi urez din toată inima) va dovedi laşitate, mîndrie şi rău simţ? 🙂
vom vedea 🙂
se poate 🙂
in fond si la urma urmei ,este o normalitate a vietii aici pe pamant!
Frumos tablou, pastorul care sta in spatele oilor intreptandu-se toti spre Marele Pastor, cu totii au fata intreptata spre Pastor, iar cand privesti spre Fata Lui te luminezi de bucurie si nu ti se umple fata de rusine.
acest verset este unul dintre cele preferate de noi în aceste vremur, cînd îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie…
Punctul 7 mi-a plăcut cel mai mult.
Să le vedem cefele umbrite de soare şi mâinile aspre de la muncă.
La unele biserici unde am fost, pastorii au până şi intrare separată, baie separată, totul separat de enoriaşi.
Şi se miră apoi că lumea nu le apreciază predicile pe cum ar trebui…
cred că sînt rare acele biserici, rari acei pastori.
Biserica unde sunt de mic e asa…
Acum …privind adanc in constiinta dumitale , spune drept : nu te-ai simtit mai bine ” jos” printre frati { buni , rai dar…fratii dumitale de credinta alaturi de care ai construit acea comunitate } , decat atunci cand erai …” sus” …. la amvon ? ” Cel slavit va fi smerit , cel smerit …se va-nalta in slavi ” spune Scriptura si… cine suntem noi sa spunem ca n-ar fi adevarate aceste cuvinte ?! Multa rabdare , si putere de intelegere , multa putere de a ierta eventuala nedreptate , ati doresc frate Marius eu un oarecare , un necunoscut dar , frate in Domnul Cristos !!!
Eu cred ca-i vremea cerneri, frate Marius. Doar acuma veti putea sti cu adevarat cine a fost de partea dvs si cine nu 😉
cernerii …… sc
@naomi Cand este vorba despre ” cernere ” in nici un caz nu poate fi vorba despre cine a fost sau n-a fost ” d e partea ” ta ! SI stai linistita ca fratelui Marius n-are ce-i strica aceasta experienta ci….dimpotriva !
Am pus ghilimelele de rigoare, frate Marian. 😉 Si in privinta cui a fost de partea cui, va contrazic. Multi il vor privi dr sus sau il vor ignora si poate ca de la cine nici nu se asteapta. Eu nu doresc asa ceva, dar stiu ca asa se va intampla. 😉
Cei cel vor privii ” de sus”….aceia vor fi numiti ” cei mai mici in imparatia Tatalui Meu” spune Domnul ! Cei ce-l vor ignora…” mai usor va fi pentru cei din Sodoma si Gomora decat pentru ei „: spune acelasi Cuvant Inspirat ! S Amin !a ne rugam sora „naomi” pentru aceeia pentru ca , Dumnezeu sa-i lumineze si sa-i indrume .
😉
Stimate D.C.,
nu, nu știți prin ce trec, nu facem parte din aceeași categorie.
am ieșit pentru motive diferite din pastorală. Dvs. din alte motive decît mine, eu, din alte motive decît dvs.
Nu facem acum un club al „răspopiților” baptiști și nu sînt în aceeași oală cu alții. Prefer să mă bag în sertarul în care, cel puțin deocamdată, este destul de puțină aglomerație. Cei care ies din lucrare că n-au ieșit la vot sau că au luat din banii bisericii sau au căzut în imoralitate sau din lipsă de chemare pur și simplu, cu aceștia este o altă poveste.
Să ne lăsăm poveștile diferite, așa cum și sînt de fapt.
Mulțumesc pentru înțelegere, dar și pentru dorința, sper eu sinceră, de consolare.
Revenirea in lucrare, nu va avea loc atunci cand se va face o schimbare in altii ci atunci cand ea se va produce in interiorul dumneavoastra. Pentru asta ma rog.
Cele două se pare că sînt în relație de reciprocitate. Mulțumesc de rugăciuni, dar și de gurăciuni.
Îmi vine greu să observ că băncile din clădirea bisericii sînt fără spetează!
Să te foieşti mereu de oboseala pe care ţi-o produce în spate şi în piept lipsa unui suport sau a unui punct de sprijin fizic nu e lucru uşor, indiferent de vîrstă.
Cred că trebuie rezolvată această problemă.
la inceputurile miscarii baptiste din Anglia, dupa ce au inceput sa isi construiasca biserici, criticii din afara au observat ca bancile aveau spatele foarte inalt, preluat dupa modelul celor reformate. au interpretat acest aspect ca fiind un fel de lupta pentru smerenie. nu erau deloc confortabile, si chiar incomode.
la fel a fost si cu asezarea pe ultima banca. aceasta era rezervata celor pusi sub disciplina. restul bisericii ocupa locurile din fata inspre spate. nu se mai tine cont de aceasta practica, iar in unele biserici nici nu ai cum, pentru ca sunt pline.
în tradiția baptistă locurile se ocupă din spate în față, după observațiile mele.
Poti totusi observa ca se sta in picioare si astfel spetezele n-au cum sa se vada. 🙂
Sînt speteze la bănci și sînt foarte confortabile.
Mi se întîmplă mai rar să am avarii în distribuţia planurilor de vedere! 🙂 De vină e oboseala. Îmi cer scuze!
n-ar fi o idee chiar rea cu lipsa spetezelor, în unele dintre bisericile pe care le-am văzut în copilărie așa era și la ora de rugăciune se înghenunchea pînă la pămînt, cu fața la pămînt.
Daca ati facut acest gest doar ca sa faceti furtuna in pahar si nu veti mai sluji aici dar veti predica prin alte biserici, ca vedeta (uitati domnule pe sfantu ala care a demisionat), prin gestul acesta atat de popularizat si aclamat de unii ati facut un mare pacat.
Stimata Galea,
cred că am precizat foarte clar motivațiile mele. N-am intenționat să fac nicio furtună nicăieri.
Furtuna este doar în viața mea.
„Vedetă” în sensul în care dvs. folosiți cuvîntul, am fost pînă acum. Acum chiar observ că mi se întoarce spatele într-un mod elegant, politicos, lucru care nu era neapărat de neașteptat și nici suprinzător. Îmi onorez cîteva invitații pe care am apucat a le face cu ceva timp înainte. Am anulat alte angajamente, iar în două cazuri chiar cei care mă invitaseră au retras onorabil invitația. Aveau nevoie de un pastor, nu de un membru care nu poate oficia acte de cult.
Vă înțeleg punctul de vedere și este foarte valid.
Sper că acceptați și explicațiile mele.
Fratele CD din USA a facut la fel, si pt ca s-a smerit Domnul a facut minuni.
Desigur ca apar si „voci” care vad altfel!!!!
Este bine pt ca exemplu, sa fie urmat si de „alti” frati.
asa, ca o chestiune generala, care nu e legata de acest topic in mod specific, dar istoria baptista este foarte colorata! eu inca nu am constatat o problema despre care se vorbeste azi si care sa nu fi aparut deja dezbatuta in istoria baptistilor. nu ma refer la chestiuni precise, ci la probleme generale, cum ar fi banii, fondurile, salariile, morala, inchinarea in biserica, etc.
pentru aceasta avem nevoie de istorie și istorici, ca să învățăm din răspunsurile bune și să evităm răspunsurile greșite date anterior.
Ne poți ajuta, cred.
Buna ziua, stimate domn Cruceru!
Va urmaresc de mult timp blogul si sunt, oarecum, la curent cu activitatea – cel putin in blogosfera – pe care o desfasurati, desi provin dintr-un cu tot alt mediu religios: cel ortodox.
Decizia domniei voastre, ce isca aici diferite discutii ma face sa intervin pentru a puncta doua aspecte:
1. Incertitudinea, nelamurirea ce planeaza asupra aspectelor ce tin de activitatea de invatator (disascalus) si cea de presbiter in cadrul congregatie este un semn de ne-asezare in matca a functiei/ calitatii de pastor. Se pare ca in mentalul colectiv, alegerea pastorului este mai mult decat o alegere formala ce tine sa convearga spre afierosirea sacramentala din bisericile traditionale. Interesanta aceasta nevoie de „om ales de Dumnezeu”, sau – poate – fireasca.
2. Decizia de a trece in banca din spate, fie si numai pentru a va reculege, a medita si a redescoperi anumite aspecte pierdute ( ce nu se vad de la altar/amvon) este laudabila si regret ca puterea de a face asta nu se manifesta mai des si in randul ierarhilor nostri (cei ortdocsi), Fie ca bunul Dumnezeu sa va calauzeasca si alegerea pe care ati facut-o sa fie spre inaltare duhovniceasca!
Doamne’ajuta!
Stimate Anaxios,
multumesc pentru atenție.
1. da, se poate, sînt chestiuni pe care trebuie încă să le clarificăm în dreptul funcțiilor despre care vorbim, dar nu trebuie să clarificăm mai mult decît este Scriptura clară. Uneori în Scripturi pare că aceste funcții sînt difuze și rolurile se amestecă. Să lăsăm lucrurile așa cum sînt descrise. Prea multa clarificare ne poate duce la ciuntirea perspectivei elastice asupra slujirii pe care ne-o propune Duhul.
2. din cîte știu eu există această posibilitaet și în interiorul bisericii de care aparțineți. Ierarhii se pot retrage la mănăstrire din cînd în cînd sau chiar la schit.
multumim pentru urările de bine.
mc
Acum cativa ani i-am urat unui pastor de Anul Nou ca pt anul urmator cat mai mult din „el” cel de la amvon sa coboare si printre noi, enoriasii de rand! Nu ma gandeam la un gest similar cu al tau, dar efectul poate fi acelasi!
iti doresc,draga Marius, ca DUMNEZEU sa va pastreze-n Harul Sau mereu!
Mulțumim, Ciprian,
Da, lucrurile se văd un pic altfel de aici. Numai spre bine!
“Dintre toate atributele lui Dumnezeu ,cel mai greu este sa vorbesti despre dragostea LUI.
S-ar putea sa nu intelegi dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu stiu daca eu insumi o inteleg..Incercam sa cuprindem ceea ce e de necuprins.
Este ca si cum ai incerca sa iei oceanul cu miinile tale, sau sa imbratisezi atmosfera, sau sa te ridici la stele
Biblia nu ne spune niciodata cum este Dumnezeu in esenta LUI in fiinta LUI adinca.
Nimeni nu si poate imagina ce este Dumnezeu, caci EL este de neconceput……..
Dragostea lui Dumnezeu conditioneaza toate celelalte atribute, astfel incit Dumnezeu nu poate face nimic, daca nu face acest lucru din dragoste, care este atributul esential”
Atributele lui Dumnezeu in doua volume, (AWTozer)
Nu intelegem dragostea lui Dumnezeu intotdeauna,
dar, cred ca , raspundeti dragostei pe care Dumnezeu v-o poarta, de aceea va respectati principiile.
Sunt alaturi de familia dvstra, pe care o cunosc drept o familie sfinta, ma rog pentru voi toti, si cred ca sunteti in deplina siguranta in Mina Celui de Sus, pina va veni izbavirea.
Chiar daca „rastalmacirile „fi vor inerente, poate ca gestul va fi inteles in cele din urma si de altii;
drept e ca sunt f multe persoane in situatii similiare, care nu se impacienteaza .
Stiu ca va tineti de Cuvintul adevarat(tit 1) si ca ati dat intodeauna invatatura sanatoasa, sfatuind in bine pe orisicine .
Cata siguranta si relaxare poti sa impartasesti stiind ca cel ce sta in spatele tau nu-i viclean ,nu te priveste cu rautate, nu te vinde !; mai mult, te iubeste si-l va imobiliza la timp pe cel ce va cauta sa-ti infiga cutitul in spate !
siguranța și relaxarea nu m-au părăsit nici cînd am stat în aceeași mașină cu oameni despre care eram sigur că vor înfige cuțitul în spate la prima ocazie. Ce avem de pierdut? REputație? Ce-am fi fără El? Viața? Va continua cu El?