Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nu am inteles concret cine pe cine da in judecata, care este obiectul litigiului, care sunt partile citate, etc. poate cautam detaliile dupa un tipar anume in care sunt editate documentele de acest fel de avocati 🙂 .
Trebuie aplicată deviza: lego ut intelligam.
merci de sfat – uite la asta chiar nu ma gandeam, dar apreciz gestul si efortul 🙂
Multumesc Emanuel, am gasit in final informatia asa cum imi doream cu toate elementele informative de care aveam nevoie uzind de batrinul si mereu amabilul google 🙂
deci.. cine caută găsește.
Este genial Articolul 5 al Scrisorii de reglementare nr. 1 (adică păzea, că mai urmează şi altele!). Zice: „editorii altor traduceri ale Bibliei vor folosi particularităţi editoriale distincte de cele ale traducerii Cornilescu (alt caracter de literă, altă aşezare în pagină, etc), pentru a preîntîmpina o posibilă confuzie din partea cumpărătorilor neavizaţi”. Sunt curios când au patentat societarii respectivele elemente după ce au reuşit să le identifice cu exactitate. Tot ce rămâne de sperat pentru alţi editori ai Bibliei ar fi ca, de-a lungul timpului, Traducerea D. Cornilescu (na, că sunt pasibil de amendă!) să nu fi epuizat majoritatea combinaţiilor atractive de litere şi paginări.
http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2013/01/24/biblia-cornilescu-tarata-in-tribunal-al-doilea-termen-de-judecata-21-februarie-2013/
Deci se vrea o biorgafie a lui Cornilescu.
Acu, la j’demii de ani dupa trecerea lui la cele vesnice?!
Se poate fara inventii?
care jdemii? Tatăl meu l-a vizitat în elveția și eu nu-s fiul lui Vasile cel Mare! Îi trăiesc rudenii, are nepoți în satul natal, verișori etc.
Se poate reconstrui destl de ușor.
„și eu nu-s fiul lui Vasile cel Mare” – ce bine am putut rade draga Marius, gandindu-ma la faptul ca Vasile cel Mare a trait in sec al IV-lea. Deci daca era sa fie, ar fi fost 17 secole de viata si la final un regim bazat pe sport si alimentatie 😀